Radio România Internațional

Tag: telina

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Pepeni muraţi

    Pepeni muraţi

    În multe gospodării
    din România, conservarea unor
    legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu
    reţete transmise din generaţie în generaţie. Sunt conservate astfel legume
    precum gogonelele, castraveţii, conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele, ceapa,
    ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi
    fructe precum merele şi gutuile. Despre pepenii roşii muraţi există referinţe
    în cronicile unor străini veniţi în ţările române, aceştia fiind surprinşi de legumele
    şi fructele în saramură, în special de pepenele roşu, tăiat în stea şi
    prezentat astfel mesenilor.


    Conservarea
    pepenilor în saramură este destul de simplă. Sunt folosiţi pepeni de dimensiuni
    mici, rămaşi pe câmp cum se spune la spartul bostanei. Pe lângă pepeni, mai
    avem nevoie de câteva crenguţe de mărar uscat, de câţiva morcovi şi două
    rădăcini de hrean, frunze de ţelină, câţiva câţei de usturoi, precum şi câţiva
    ardei iuţi. Avem nevoie şi de un recipient cu gura destul de largă astfel încât
    înăuntrul acestuia să putem pune pepenii întregi. Aşezăm câteva crenguţe de
    mărar, apoi punem pepenii, în partea de jos a recipientului pe cei mai mari
    care se murează mai greu.

    Adăugăm morcovii, tăiaţi rondele, căţeii de usturoi,
    curăţaţi, hreanul, tăiat fâşii şi ardeii iuţi. În partea de sus punem câteva
    ramuri de ţelină, pentru un plus de aromă. Turnăm apoi o saramură fierbinte, un
    amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un
    litru de apă. Recipientul trebuie păstrat circa o săptămână la cald, pentru ca
    lpepenii să se acrească, după care recipientul trebuie depozitat într-un loc
    răcoros.

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Ghiveci cu legume de toamnă

    Ghiveci cu legume de toamnă


    În România întâlnim mai multe moduri
    de a pregăti acel fel de mâncare în care sunt puse laolaltă multe dintre
    legumele toamnei şi anume ghiveci. Să precizăm că acest cuvânt, ghiveci, este
    folosit în vorbirea curentă nu doar în sens gastronomic, ci şi pentru a exprima
    o situaţie nedefinită, cu multe elemente disparate sau pentru a spune cuiva că
    a făcut un lucru prost, expresia folosită fiind ai făcut un ghiveci!.


    În mod obişnuit, la ghiveci se pun
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, conopidă, ţelină şi ardei gras. Pentru a obţine
    8 -10 porţii, avem nevoie de un kg de cartofi, jumătate de kg de morcovi, o
    varză albă mică sau o conopidă, de vreo jumătate de kg, o ţelină, 5 cepe de
    mărime potrivită, câţiva căţei de usturoi, ulei, bulion sau suc de roşii, sare,
    piper. Tăiem în cubuleţe cartofii şi ţelina, tăiem în rondele morcovii, tăiem
    în felii subţiri ceapa şi mărunţim conopida şi varza. Ceapa trebuie călită uşor
    în ulei, apoi transferată într-o cratiţă cu apă, unde adăugăm, pe rând,
    celelalte legume. Când legumele sunt fierte, adăugăm o lingură de bulion şi
    usturoiul tocat mărunt şi apoi lăsăm compoziţia pentru jumătate de oră în
    cuptor, la foc mic. De menţionat este faptul că nu trebuie să amestecăm
    legumele în vas deoarece, fiind fierte, acestea se pot sfărâma. În final,
    adăugăm sare şi eventual piper după gust. Se consumă imediat, după ce se
    presară frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel, tăiate mărunt. La aceste
    legume poate fi adăugată şi carne de pui sau de porc. În acest caz, la început
    punem în vas la fiert carnea, tăiată cubuleţe, pe care o spumăm, după care
    urmăm etapele pe care deja le-am prezentat.


    În Oltenia există un ghiveci de …
    mămăligă, în mod tradiţional făcut în ceaun, la vreme de toamnă. Nu se folosesc
    cartofii, însă în reţetă apar vinetele, dovleceii, roşiile, ciupercile şi fasolea verde, precum
    şi smântâna şi două ouă. Trebuie pregătită o mămăligă, din care luăm ca să
    întindem un strat pe fundul unui ceaun uns cu puţin ulei. Peste acest strat
    punem roşiile, făcute cubuleţe, ciupercile mărunţite şi ardeiul gras, tăiat
    suviţe. Batem cele două ouă, le amestecăm cu smântâna, cu puţin cimbru, cu
    piper negru măcinat şi cu puţină sare şi turnăm o parte peste legumele aflate
    în ceaun. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem vinetele,
    conopida, dovleceii şi varza, toate mărunţite, după care turnăm din nou
    smântână amestecată cu ou. Întindem un nou strat de mămăligă peste care punem fasole
    păstăi, roşii, tăiate cubuleţe şi puţin usturoi, tocat mărunt. Întindem un alt
    strat de mămăligă, ultimul, peste care punem telemea de oaie, dată pe răzătoare
    sau caşcaval peste care se toarnă restul de smântână cu ou. Dacă în loc de
    ceaun am folosit o cratiţă, atunci o putem lăsa în cuptor, la foc mic, pentru
    circa jumătate de oră. Chiar că am făcut nu ghiveci, nu-i aşa?

  • Praz umplut

    Praz umplut

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, în pieţe
    apar tot mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru
    postul Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek -
    engleză; poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este
    cultivat în special în Oltenia (provincie românească cuprinsă între Dunăre,
    Carpaţii Meridionali şi râul Olt), ajungând să se identifice cu această provincie.
    Unii întreprinzători din această provincie istorică au creat şi atestat produse precum caşcaval oltenesc cu praz
    şi
    telemea oltenească cu praz. Înainte de a vă prezenta câteva reţete în care prazul este vedetă, să menţionăm că este folosit nu numai în bucătărie, ci şi în
    expresii ale limbii române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune
    minciuni şi adio şi-un praz verde atunci când este exprimată indiferenţa
    cuiva faţă de cineva, obiect sau situaţie.


    Prazul este folosit la
    multe mâncăruri, cea mai
    populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos tomat. Din
    combinarea prazului cu mai multe rădăcinoase, precum morcov,
    telinăşi păstârnac, se poate obţine supă, iar dacă folosim
    doar cartofi şi puţin unt, atunci se poate obţine chiar o supă-cremă de praz. Pentru o supă de praz avem nevoie de 3 morcovi, de
    o ţelină, de un pâstârnac, de o rădăcină de pătrunjel, de 5 cartofi şi de
    jumătate de kilogram de praz. Se curăţă morcovii, ţelina, pătrunjelul şi
    păstârnacul şi se taie în bucăţi mai mari care se pun la fiert în apă cu puţină
    sare. După ce a fost curăţăt şi spălat, prazul este tăiat în rondele, fiind
    călit uşor într-o tigaie. Prazul este pus la fiert în oala de supă alături de
    celelalte legume şi de cartofi, tăiaţi cubuleţe. Se mai lasă la fiert circa 20
    de minute, se adaugă puţină sare şi, după ce a fost luată oala de pe foc, se
    presară deasupra frunze tocate de pătrunjel.


    Un
    preparat care are şi efect vizual este prazul umplut cu orez sau ciuperci. Avem
    nevoie de câteva fire de praz, pe care le tăiem în bucăţi cu o lungime de
    câţiva centimetri. Le opărim, după care scoatem partea din interior, lăsând
    cele două inele de la exterior. Tocăm miezul firelor de praz şi călim uşor în
    ulei împreună cu câteva ciuperci tocate mărunt. Umplem cilindrii de praz cu
    această tocătură şi îi punem într-un vas în care turnăm apă şi suc de roşii şi îi lăsăm la
    fiert pentru circa 10 minute, după care introducem vasul la cuptor. Înainte de
    fi servit, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Praz umplut

    Praz umplut

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, în pieţe
    apar tot mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru
    postul Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek -
    engleză; poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este
    cultivat în special în Oltenia (provincie românească cuprinsă între Dunăre,
    Carpaţii Meridionali şi râul Olt), ajungând să se identifice cu această provincie.
    Unii întreprinzători din această provincie istorică au creat şi atestat produse precum caşcaval oltenesc cu praz
    şi
    telemea oltenească cu praz. Înainte de a vă prezenta câteva reţete în care prazul este vedetă, să menţionăm că este folosit nu numai în bucătărie, ci şi în
    expresii ale limbii române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune
    minciuni şi adio şi-un praz verde atunci când este exprimată indiferenţa
    cuiva faţă de cineva, obiect sau situaţie.


    Prazul este folosit la
    multe mâncăruri, cea mai
    populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos tomat. Din
    combinarea prazului cu mai multe rădăcinoase, precum morcov,
    telinăşi păstârnac, se poate obţine supă, iar dacă folosim
    doar cartofi şi puţin unt, atunci se poate obţine chiar o supă-cremă de praz. Pentru o supă de praz avem nevoie de 3 morcovi, de
    o ţelină, de un pâstârnac, de o rădăcină de pătrunjel, de 5 cartofi şi de
    jumătate de kilogram de praz. Se curăţă morcovii, ţelina, pătrunjelul şi
    păstârnacul şi se taie în bucăţi mai mari care se pun la fiert în apă cu puţină
    sare. După ce a fost curăţăt şi spălat, prazul este tăiat în rondele, fiind
    călit uşor într-o tigaie. Prazul este pus la fiert în oala de supă alături de
    celelalte legume şi de cartofi, tăiaţi cubuleţe. Se mai lasă la fiert circa 20
    de minute, se adaugă puţină sare şi, după ce a fost luată oala de pe foc, se
    presară deasupra frunze tocate de pătrunjel.


    Un
    preparat care are şi efect vizual este prazul umplut cu orez sau ciuperci. Avem
    nevoie de câteva fire de praz, pe care le tăiem în bucăţi cu o lungime de
    câţiva centimetri. Le opărim, după care scoatem partea din interior, lăsând
    cele două inele de la exterior. Tocăm miezul firelor de praz şi călim uşor în
    ulei împreună cu câteva ciuperci tocate mărunt. Umplem cilindrii de praz cu
    această tocătură şi îi punem într-un vas în care turnăm apă şi suc de roşii şi îi lăsăm la
    fiert pentru circa 10 minute, după care introducem vasul la cuptor. Înainte de
    fi servit, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească

  • Murături asortate

    Murături asortate

    În multe
    gospodării din România,
    conservarea unor legume în saramură sau în oţet reprezintă o adevărată tradiţie, cu retete
    transmise din generatie în generaţie. Sunt conservate astfel legume precum gogonelele, castraveţii,
    conopida, pepenii roşii de dimensiuni mici, vinetele,
    ceapa, ardeii capia, morcovii şi ţelina, dar şi fructe
    precum merele şi gutuile. Aceste fructe şi legume pot fi puse în saramură şi în
    diverse combinaţii, rezutând murăturile asortate.


    Pot fi puse laolaltă
    gogonele, pepeni roşii de mici dimensiuni, mere, morcov, ţelină, castraveţi şi
    conopidă. Trebuie alese gogonele cu o
    culoare albă şi nu verde închis, deoarece ar putea avea un gust uşor amărui. De
    asemenea, unele soiuri de mere se tercuiesc în saramură şi, din acest motiv, trebuie alese
    anumite soiuri de mere. Pe lângă
    gogonele, în acelaşi recipient, fie el borcan de sticlă, vas din plastic sau butoi din lemn, punem la
    murat morcovi, tăiaţi rondele, ţelină, tăiată de asemenea în felii, câţiva
    ardei capia şi chiar câţiva ardei iuţi, care vor da un gust uşor picant murăturilor.
    Conopida trebuie desfăcută în buchete mai
    mici, iar ţelina trebuie curăţată şi tăiată în felii. Este
    recomandată utilizarea rădăcinii de hrean care, curăţată şi tăiată în suviţe, are
    rolul de a ajuta la buna conservare a legumelor. Pot fi adăugaţi şi câţiva căţei de usturoi, pe care îi zdrobim uşor, înainte de a-i pune alături de celelalte legume. Deasupra legumelor
    putem pune, pentru un plus de aromă, frunze de ţelină. Peste aceste legume
    turnăm o saramură fierbinte, un amestec de apă şi sare, proporţia fiind de o
    lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. Butoiul sau borcanele trebuie
    păstrate circa o săptămână la cald, pentru ca legumele să se acrească, după
    care trebuie depozitate într-un loc răcoros.

    Un amestec interesant
    de murături asortate îl reprezintă ardeii umpluţi cu varză şi cu morcov. Varza
    tocată trebuie amestecată cu morcovi daţi pe răzătoare, cu boabe de piper şi cu
    puţină sare. Cu acest amestec sunt umpluţi ardeii graşi, cărora li s-au
    îndepărtat cotorul şi seminţele din interior. Ardeii trebuie puşi în borcan, se
    aduagă câteva ramuri de cimbru, după care trebuie acoperiţi cu saramură şi
    lasaţi cel puţin o sapătămână să se acrească