Caz unic în istoria Uniunii Europene, care, de-a lungul deceniilor, a crescut de la şase la 28 de membri, Brexitul se dovedeşte mult mai dificil de gestionat decât extinderile succesive. De trei ani, plecarea Marii Britanii din Uniune paralizează Londra, încurcă Bruxellesul şi provoacă nelinişte şi confuzie pretutindeni. Pe 23 iunie 2016, circa 17,4 milioane de britanici, dintr-o populaţie de peste 66 de milioane, au votat pentru ieşire. Ei însumau mai puţin de 52 de procente dintre cei care au mers la urne. Harta Marii Britanii s-a colorat discordant. Scoţia, Irlanda de Nord şi metropola londoneză vor în Europa, marile oraşe industriale engleze, aşezările rurale şi Ţara Galilor vor să plece.
Premierul conservator David Cameron, adept al rămânerii în Uniune, dar şi omul care a organizat referendumul, îşi dă imediat demisia. Îl înlocuieşte Theresa May, eurosceptică, dar şi votantă anti-Brexit. După ce a încercat, fără succes, să navigheze între exigenţele Bruxellesului şi aşteptările propriilor cetăţeni, deopotrivă pro şi anti-Brexit, ea i-a predat ştafeta unui adversar vehement al Uniunii, Boris Johnson, despre care analiştii spun că acţionează tot mai incoerent şi devine tot mai impopular printre ai lui. “Mai bine mort într-un şanţ decât să amânăm Brexit-ul. Vom ieşi din Uniunea Europeană la 31 octombrie fără discuţii” – n-a obosit el să repete, pentru ca, luni, europenii să ofere o nouă amânare, a treia, în speranţa că pot evita o ieşire fără a acord a Marii Britanii din Uniune.
Decizia ambasadorilor statelor membre de a amâna divorţul cu trei luni a fost anunţată de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk. Potrivit corespondentei Radio România la Bruxelles, Tusk vorbeşte despre o amânare flexibilă a Brexitului până pe 31 ianuarie 2020, dar cu posibilitatea ca Regatul Unit să plece pe 1 decembrie acest an sau 1 ianuarie anul viitor, dacă va ratifica acordul de retragere înainte de aceste termene. Franţa a insistat ca termenii perioadei de extindere să fie expuşi foarte clar. Astfel, acordul de retragere nu este renegociabil. Regatul Unit trebuie să respecte un cod de conduită şi să permită ţărilor membre ale Uniunii Europene să discute probleme privind viitorul lor, precum bugetul european şi proiectele destinate combaterii schimbărilor climatice. O altă condiţie este ca Londra să desemneze un comisar european, dacă executivul comunitar este instalat înainte ca Regatul Unit să se retragă. De asemenea, Uniunea Europeană aminteşte Londrei că are dreptul de a revoca Brexitul. Potrivit procedurii, preşedintele Tusk aşteaptă acceptul premierului Johnson privind prelungirea convenită de cele 27 de state membre, pentru a declanşa şi finaliza, cel târziu miercuri, procedura scrisă. Preşedintele Parlamentului European, David Sassoli, spune şi el că extinderea termenului pentru Brexit oferă timp Regatul Unit pentru a lămuri limpede ce doreşte de fapt.
