Radio România Internațional

Tag: traditional

  • December 1, 2022 UPDATE

    December 1, 2022 UPDATE

    NATIONAL DAY Romania celebrated on Thursday 104 years since the Great
    Union of December 1, 1918. In the capital city Bucharest, over 1,500 troops and
    staff of the defence ministry, interior ministry, the Romanian Intelligence
    Service, the Special Telecommunications Service and the Penitentiary Agency as
    well as vehicles and 40 aircraft took part in a military parade. Ceremonies were
    also organised abroad, where Romanian troops are deployed. National Day events were
    also held elsewhere in the country and abroad. The Romanian Cultural Institute
    organises 50 events until December 10, to celebrate National
    Day in 31 cities in the world. Romania’s national day has been celebrated on December 1 since 1990.
    On this day in 1918, the National Assembly in Alba Iulia adopted a resolution
    regarding the union of all provinces inhabited by Romanians.


    MESSAGES Romanians need tangible and immediate progress to improve
    their living standards and wellbeing, president Klaus Iohannis said, and urged
    the authorities to use all the instruments they have available to this goal. At
    a reception given on National Day, he also emphasised that Romania is a pillar
    of security in a geopolitical area marked by uncertainty, and a stable country
    that has made significant progress in recent years. Let us prove that December
    1 is truly the day of our unity, the PM Nicolae Ciucă said in a message on
    National Day. Today, just like at the end of the First World War, the main
    topics on the national agenda are security, stability and the modernisation of
    Romania. Unlike in 1918, today we have European funds for reforms and
    development and the protection provided by NATO, the most powerful military
    alliance in history, the PM posted on Facebook on Thursday. On behalf of the
    United States of America, I congratulate the people of Romania as you celebrate
    Great Union Day, and I wish them a very happy national day, the US
    secretary of state Antony Blinken also said in a message on this occasion. The
    US official emphasised that 2022 is a special year, as it marks the
    25th anniversary of the Strategic Partnership between the U.S. and Romania. The
    Ukrainian foreign ministry also sent a message congratulating the Romanian
    people and calling for unity for peace and solidarity in Europe.


    VISIT The president of Romania Klaus Iohannis will be on an official
    visit to Greece on Friday and Saturday. He will have meetings with his Greek
    counterpart, Katerina Sakellaropoulou, and with the PM Kyriakos Mitsotakis.
    According to the Presidency, the agenda will include talks about the potential
    for development of the two countries’ relations in the economic and investment
    sectors, as well as in culture, education, civil protection and tourism.
    Special attention will be paid to infrastructure and inter-connection projects,
    including in the energy sector, in order to minimize the dependence on Russian
    natural gas and to improve Romania’s and Greece’s energy security.


    SCHENGEN The Justice and Home Affairs Council included on the agenda of its
    December 8-9 meeting topics related to the Schengen area. Specifically, the EU
    justice and interior ministers will discuss the full application of the
    Schengen acquis in Bulgaria, Croatia and Romania, which seek admission in the
    passport-free travel area. Romania has been trying to join Schengen for more than 10 years. European
    Commission experts found that Bucharest meets all EU border security standards.
    Romania’s accession will increase Europe’s security, rather than be a danger
    for the member states, Bucharest has repeatedly assured the few countries that
    are still reluctant to the idea.


    UNESCO The Inter-Governmental Committee for the Safeguarding of
    the Intangible Cultural Heritage, convening in Rabat, Morocco, decided to
    include the file The Art of the Traditional Blouse with Embroidery on the
    Shoulder (Altiță) – an Element of Cultural Identity of Romania and the Republic
    of Moldova in the UNESCO Representative List of the Intangible Cultural
    Heritage of Humanity. The announcement was made on Thursday by the MP Ana-Maria
    Cătăuţă, chair of the parliament’s special committee for UNESCO. The Romanian
    blouse, as everybody knows it, […] is one of the identity elements that give us
    strength and power, the Deputy Ana-Maria Cătăuţă said in a news release.


    OSCE The Romanian
    foreign minister Bogdan Aurescu took part on Thursday in a meeting of the
    Ministerial Council of the Organisation for Security and Cooperation in Europe,
    held in Lodz, Poland. The Romanian diplomacy chief condemned the atrocities
    committed by Russia against Ukrainian civilians and civilian infrastructure.
    The Romanian official reiterated the call for Moscow to immediately and
    unconditionally end its military aggression and to pull out its troops and
    equipment from Ukraine. Mr. Aurescu also spoke about the bilateral and
    international support for the R. of Moldova, heavily affected by the war in Ukraine. (AMP)

  • The Romanian traditional apparel and its history

    The Romanian traditional apparel and its history


    Piety overwhelms visitors as they enter the Namaiesti Monastery’s
    Ethnographic Museum. Namaiesti is a village in Arges county, located in central-southern
    Romania. And piety prevails there not because we’re speaking about a monastic museum but mainly because hundreds of days of work are behind each and every
    item on display. We get into the atmosphere of the fairy-tales, we’re being welcomed
    by wedding pageantries, and welcoming us are hundreds of dummies clad in traditional
    apparel from head to toe. Nun Lucia Nedelea is the Reverend Mother of Namaiesti
    monastery. She told us how the museum came into being.

    Reverend Mother Lucia Nedelea:


    The idea kind of crossed my mind, to get a small
    museum started, it’s just that I didn’t have that much to fill it with. And then
    I went to my mom’s, since I was aware I hailed from family with quite a tradition
    behind it, and where the traditional costume held pride of place, I told mother
    what I wanted to do and then mom told me she would give me all her costumes
    that were left in the house, save for one, which she wanted to be dressed in,
    at her own funeral ceremony. I told her that’s what tradition was all about, it
    was the Romanian people’s identity card, that people had to be promoted, admired
    and carried forward. I told her that, first and foremost, for me, that costume
    had an artistic value, then it had a sentimental value, I went as far as telling
    her it even had a spiritual value. For me it was like an icon. I think I told
    mom many other things back then, so much so that she gave it to me, and then I
    asked her, when she and her elderly ladies gathered in their little church, I wanted
    her to ask them who would like to donate and I told her that those who donated,
    their names would be written in the monastery’s founders ledger and they would
    be mentioned during the sacred liturgy. And mom talked her grannies into doing
    that.


    The groom, the bride, their sisters, their brothers, the parents,
    the grandparents, the godparents, the priest and the deacons, all dressed up,
    are gathered in the room re-enacting the first wedding.

    Reverend Mother Lucia Nedelea:


    For the first wedding we’ve got the following (traditional
    costumes) 130, 150, 150, 130, 160, 150, 160 years old. And have headdresses, marame, in
    Romanian, a thin gauze countryside women cover their head with, when they have their
    traditional costume on, they’re even 200 and 150 years old. I have a couple of such
    headdresses manufactured here by several nuns, it’s a bunch of artists that we
    had here, they were masters of the needle who took the fame of all that abroad.
    You will also see in the church the holy shroud, an embroidery in gold and silver
    thread commissioned by Queen Marie and manufactured by the nuns here, in the monastery.
    Her Majesty ordered it, bought it and then donated it to the monastery, so that
    the nuns can also handicraft similar masterpieces


    And then when she found out she also had the priestess’s old apron,
    she staged a second weeding, that of the priest’s son, another impressive show
    of traditional costumes, with lavish embroidery, worked in sleave, everything
    of an indescribable beauty. Once donated, all those garment items were very
    well preserved, so that their initial brightness could be restored.

    Reverend Mother Lucia Nedelea:

    For one given item, we intervened 5, 6 times or so;
    we did the washing using rainwater, with home-made soap, it didn’t come out as
    we wanted to, right from the first try, then we tried that for the second and
    the third time around, until we got them the way we wanted to and brought them
    to the stage you’re now seeing they’re in.


    Also with her mother’s help, nun Lucia Nedelea put the peasant sandals on the dummies’ feet and then she began to write the illustrated verse
    story of the dummies’ weddings.


    As soon as we’ve staged the first wedding, mother
    reminisced about her childhood, when she had written a couple of lines and she
    sang me a little song, when I got home, telling me why didn’t I try to compose
    a few lines for the weddings that we’d done, a poem, no matter how short it was.
    And that’s how the idea crossed my mind and I began with the first wedding,
    then I staged the second one and after I’ve finished writing the poems, the verse
    presentation of the museum, I mean, I tried to write a first poem for Saint Basil.
    And I wrote a book in verse, that of the lives of the saints, and with God’s
    help and if am still healthy, I shall begin the second volume.


    We recall that the Romanian peasant embroidered blouse was awarded the gold medal at the World Exhibition held in Paris in 1909 and occasioned by the inauguration
    of the Eiffel Tower. And, since the peasant embroidered blouse was also among
    the exhibits, the nun continued to introduce to us the one-of-a-kind exhibits in
    the museum.

    Reverend Mother Lucia Nedelea:

    This is the traditional embroidered blouse that won
    the gold medal back then, And here, I have created a little corner for my women
    predecessors. And here is the Reverend
    Mother who got me admitted to the monastery, 46 years ago. She is clad in a
    gown of genuine mohair, woven here, at the monastery, and which is more than a
    hundred years old. And what we have here, is a historical personality, that of nun
    Mina Hociota, who activated here during the inter-war period. She was an utterly special person; she literally broke the pattern of
    the ordinary woman. She was charismatic, she was brave, strong, intelligent and
    selfless. During World War One, she was on the frontline, in the trenches, she
    took out the wounded, she had them sent to hospital, to the infirmary, or she medicated
    them on the spot. Her medical knowledge was thorough, and later on the
    physicians in the area used to call on her because of such knowledge. For all
    her merits, she was awarded the Commemorative Cross of the 1916-1918 War, which
    was a Romanian commemorative medal instated by King Ferdinand on June 8, 1918,
    and awarded to all those who participated in World War One, she was raised to
    the rank of knight, she was a second-lieutenant and even had a short stint as commanding
    officer. For all that, she was awarded quite a few medals, distinctions and patents,
    of which the most important was the Star of Romania, which is the oldest national
    order that has so far been awarded to three women personalities alone.


    The museum in Namaiesti, Arges county, also displays the villagers’
    daily attire and women’s traditional costumes, according to rank and status,
    with the young women wearing lively-coloured headwear while the married ones
    wore flowered headdresses against a black background. As for Reverend Mother Lucia Nedelea,
    she is glad to spin the yarn of each and every costume, in verse. And when she
    does that, the world of the museum is brought back to life, again and again.

    (Translation by Eugen Nasta)

  • May Day dishes in Romania

    May Day dishes in Romania

    Because of the ongoing pandemic, on May Day this year Romanians could not go out for barbecues, as they usually do. The custom relates to one of the most complex holidays in the Romanian folk calendar.



    On May Day or Arminden, the tradition was to decorate the gates and windows of village houses with green branches to protect harvests, animals, vineyards and orchards. The holiday was accompanied by an outdoor party where people would eat lamb and fresh cheese and drink wormwood-infused red wine. For this reason, the Arminden Day is also known as Wormwood Day. The wine was believed to make one strong and red-cheeked, which traditionally was a sign of health. But with some men overdoing this part of the custom, the Arminden Day or May Day also came to be called Drunkards Day.



    In România, wormwood wine has been known for hundreds of years, and it used to be prepared for very practical reasons. As wine barrels were gradually emptied, air would go into the barrel, which affected the quality of the wine as weather would become warmer and warmer. In order to prevent the wine from going sour, people would put a sachet with dried wormwood flowers and crushed wormwood seeds into the barrel.



    Another option was maceration. Wormwood plants and seeds, cinnamon, cloves, coriander and quince peel, totalling just a few grams, were soaked in a mixture and wine and alcohol. A week later, the extract was poured into 10 litres of white wine.



    In May Day festivals, pork, chicken or skewered meats are grilled. The mixture of meat varieties, onion, mushrooms and bell pepper next to each other on a grill is common in many other countries. But nothing compares to the grilled ground meat rolls known as “mititei or “mici. Made from a mixture of pork, beef and lamb with a variety of spices, these are similar to the Turkish kebab, but also with a Serbian dish called “cevapi, with the addition of pork, which is traditionally forbidden in Muslim countries.



    Legend has it, according to the famous 19th Century journalist Constantin Bacalbaşa, that the mititei were invented in a pub in downtown Bucharest, when the cook ran out of casing for sausages and so he put just the sausage filling on a grill. The popularity of this dish has grown ever since, and now it is a May Day staple in Romania.


    (translated by: Ana-Maria Popescu)

  • The National Peasant Museum stays close to its public during lockdown

    The National Peasant Museum stays close to its public during lockdown

    The National Peasant Museum (MTR) has initiated a number of digital projects, held exclusively online, as part of a broader programme designed to diversify its cultural offer and adapt it to the new situation triggered by the pandemic that has hit the planet. “A playful dictionary of countryside life, “Bedtime stories… at MTR, “MTR inspires me, “The home at home: stories from everywhere, brought together, and “#Particular are just some of the titles of projects that introduce a new approach and build bridges between the Museum and the public at home. Here is Iris Şerban, coordinator of the MTR Image Archive:



    Iris Şerban: “We simply wondered what we can do in this context—and let this new challenge direct us. Our main resources are quite simple, yet very strong, as we came to realize: our creativity, know-how, and the answer to the question “what do we have available, and what can we build using all these?. So we had a brainstorming session, with colleagues from several departments, whether in research and documentation, or in archives, or in the museum education department. And we put together a programme consisting in a number of specific activities, to be held for a while exclusively online, as well as activities that we can carry on in the medium and long run. So when we get back to normal—although nobody seems to know when this will be and what this normal will actually be—these projects may be continued offline.



    The ideas of the researchers, archive experts and museum educators who designed this cultural programme for the isolation period can be carried on after the National Peasant Museum resumes its operation, with exhibitions and publications showcasing this online interaction with the public. But in the meantime, the Museums friends are invited to contribute to the project entitled “#Particular.



    Iris Şerban: “#Particular started from a very simple idea, an anthropological fact that we noticed in the current context. Whether we like it or not, we have to stay at home, and basically we have to go the same routes every day, and these interior routes can become repetitive, tiring, annoying. So our challenge was to look at the objects in our home in a different way, because everyones home is a universe in itself, with all sorts of stories and memories, and our home is part of the life that we now live in a different way.



    Why would a virtual museum showcase items that are so familiar to each and every one of us? Because they make up a personal heritage, says Iris Serban. But it is not only our interaction with specific objects that is important during these days in lockdown; interpersonal relations within the family also need strengthening. And in the project entitled “Bedtime stories…, children and parents are invited to listen to folk tales every Monday, Wednesday and Friday. Here is Valentina Bâcu, an expert with the Museums Education Department:



    Valentina Bâcu: “This is an audio tale section, addressing both children and parents. Colleagues from various departments of the museum present short traditional stories, legends and folk tales. We chose them because most of them are already known to parents and as such they are a starting point for a dialogue with their kids.



    And the effort to encourage creativity, which is specific to the National Peasant Museum, has given birth to a project called “MŢR inspires me. Theatre, visual and sound improv and even a pandemic diary, are challenges for children of all ages.



    Valentina Bâcu: “We encourage the public to interact with us by sending their own creative activities, in several sections. We have a section devoted to home theatre, updated as a rule at the weekend, on Sunday night. Children, assisted by parents, are encouraged to create a performance using home items, or shadow plays. Children are invited to sing, or to invent sounds, or to act as story tellers, together with their parents.



    As for switching the older projects into the online medium, one example is a project called “A museum in a box.



    Valentina Bâcu: “Another section is called “A museum in a box. Because this is a time when we can only visit virtual museums, we encourage children to create their own exhibitions, their own museums at home. They can do this using the walls of their house or even a simple box. If they want to add a digital element, we offer a number of brief tutorials on doing stop-motion animation. This is basically a digital take on the animation workshop that we organise at the MTR.



    All the projects created specifically for the online medium are currently available on the National Peasant Museum home page and on the institutions Facebook and Instagram accounts.


    (translated by: Ana-Maria Popescu)


  • Tripe Soup

    Tripe Soup

    One of the most popular sour soups in Romania, which can be found in any guesthouse or restaurant across the country, is tripe soup. It is as popular as another Romanian traditional dish, the famous “mititei, minced meat sausages.



    The tripe soup is made with beef tripe, garlic, sour cream and vinegar and it originates in the Balkan region. In Bulgaria it is called “shkembe soup and it also contains pork and lamb, in Serbia its name is “skembici and it is usually prepared with a lot of paprika, both sweet and hot, just like in the Czech Republic and Hungary.



    As to the assimilation of the tripe soup by the Romanian cuisine, journalist, writer and TV producer specializing in culinary themes, Radu Anton Roman, described the tripe soup as something strange and subtle, which speaks volumes of the Romanian people. It stinks but its very tasty if you manage to get used to it. It may be harmful to health, its a fatty thick soup that will bring you extra kilos but its too good to refuse it. It originates in Turkey but it feigns being all Romanian. It is equally sour and sweet, hot and velvety, fatty but still delicate, said Radu Anton Roman.



    Now here is the recipe for tripe soup.



    You need almost 2 kg of beef tripe, vegetables for soup, namely one carrot, one parsley, one celeriac, one or two onions, one red pepper or capsicum, sour cream, 2 eggs, garlic, vinegar, pepper seeds and salt.



    First thing you have to do is wash the tripe really well, when it is clean it should be white. The purpose of the vegetables is to flavor the soup, so you will take them out later. Place the tripe and the whole, peeled vegetables in a big pot and boil for 2 hours or more. Add the onions later. Leave to boil on medium heat and towards the end of the boiling process add around 10 pepper seeds and 2 or 3 bay leaves.



    Take out the tripe, strain it and leave it to cool, then cut the tripe into small pieces. Also strain the vegetables, leaving the broth nice and clear. Puree the vegetables and add them back to the broth. Also add the tripe pieces back to the broth alongside the red pepper, which was previously cut into small slices. Leave the broth to boil until the pepper becomes soft. In a separate bowl, mix the egg yolks with the sour cream and add two tablespoons of vinegar. Pour this mixture into the pot after removing it from the heat. Add salt to taste. When served, the tripe soup can be garnished with more sour cream, minced garlic and vinegar. Some people like to serve the tripe soup with hot pepper on the side.



    Enjoy!


    (translated by: Lacramioara Simion)

  • Traditional fatback

    Traditional fatback

    Today we will be talking about a preparation that is fundamental to traditional culture in Romania, as well as the rest of the Balkans, fatback. In fact, that is an approximation of the term, since its preparation may be quite elaborate, and the better term is the Romanian one, ‘slanina, which is a term derived from the old Slavic word for salt. In fact, most neighboring peoples use a similar term, since most of them speak Slavic languages.



    ‘Slanina generally indicates fatback with the rind on, and is most times salted and smoked, sometimes spiced and seasoned. It is the most common way of preserving pig fat from the back or belly. Its making is closely related to the entire range of winter traditions related to the slaughter of pigs in traditional households in villages. Each area has its own ways of preparing it, and the methods also vary in terms of how long it is expected to last. In some villages, it is kept buried in salt. In others, it is kept in a brine. One version of that is using brine made by dissolving two tablespoons of salt per liter of water. After bringing the brine to a boil, crushed garlic is added, then peppercorns and black pepper powder, thyme, and bay leaves. The fatback is set into a barrel or a large pot, then covered in the cold brine, and left for about three weeks. Then it is sent to get smoked.



    In certain areas of Transylvania, people salt the fatback using brine in which sauerkraut was made, which has a distinctive flavor and salty tangy taste. They add peppercorns and bay leaves to the brine. They first boil the fatback until a fork can be pushed into it easily, then they press it. After draining it, it is covered in a garlic paste, then sprinkled with paprika, sometimes mixed with chili powder. It is then kept in a dry, cool place.



    Before refrigerators, people used a room, sometimes a dedicated one, for hanging out their preserved pork products. In Medieval Saxon villages in Transylvania, the fatback was kept in rooms set aside in defense towers. Almost every fortified church in Transylvania has a fatback tower, which is actually called just that. Every family had its own set of hooks for hanging out their fatback. You could only go in there on Sundays, because the temperature was kept low by blocks of ice covered in straw, brought in during the winter months.



    No matter how you prepare it, you can eat the fatback as is, sliced thin, alongside other entrees, preferably with red onion or cloves of raw garlic, as the people in villages traditionally do when they go work in the field. Also, smoked fatback is essential to many other dishes, because it is the main method of lending a smoky flavor to cooked dishes. One of them is the famous ‘sarmale, of which we speak often in this feature. In some areas of Romania, it is even used to give a smoky taste to meat and vegetable soups, usually thick concoctions eaten in the cold months of winter. One other popular preparation is the so-called ‘spiked roast pork. The hunk of meat is stuck with the tip of a knife, and in the cuts people put cloves of garlic and slices of smoked fatback, which gives it a unique flavor. In any case, there is nothing like the taste of smoked and salted fatback.



    Enjoy!

  • Sate româneşti

    Sate româneşti

    Trecem astăzi în revistă câteva dintre cele mai
    cunoscute sate româneşti, locuri în care obiceiurile populare sunt păstrate cu
    stricteţe, iar calendarul sărbătorilor este bogat. Cunoaştem oameni şi tradiţii
    din diverse zone ale României, aflăm despre meşteşuguri, arhitectură, dar şi
    despre bucate tradiţionale. Înconjurate de
    peisaje care au inspirat legende, satele româneşti în care ne oprim azi,
    au rămas an de an la fel de primitoare cu turiştii.


    Nicolae Marghiol,
    preşedintele asociaţiei Cele mai frumoase sate din România, ne invită într-o
    excursie în cele mai frumoase sate din fiecare judeţ al României, din fiecare
    regiune. În felul acesta, vom descoperi case tradiţionale,
    obiceiuri şi tradiţii, vom descoperi bucătăria bunicii. Totul a pornit din anii
    1980, în Franţa. Acolo, s-a creat asociaţia Cele mai frumoase sate ale Franţei.
    Apoi, şi alte state din Europa: Italia, Spania, Belgia şi, iată şi România, a
    creat această asociaţie pentru a pune în valoare satul românesc tradiţional.
    Cele mai frumoase sate din fiecare zonă a României sunt identificate pe baza
    unor criterii: tradiţii, obiceiuri, gastronomie. Aceste sate trebuie puse în
    valoare, trebuie promovate, trebuie să atragem turişti şi să dezvoltăm şi
    agroturismul, dar şi activităţile agricole şi non agricole. Dorim să păstrăm
    tinerii în aceste sate, pentru a nu le pierde.


    Cărarea
    satului trebuie păstrată autentică, ferită de modernism, spune Nicolae
    Marghiol, preşedintele asociaţiei Cele mai frumoase sate din România. Vin
    turişti străini, chiar şi prinţul Charles vine pentru acea cărare. Vin pentru
    concertul de sunete al naturii, pentru biodiversitate, pentru tradiţii şi
    obiceiuri, ceea ce România încă oferă din plin. Însă cum ar începe vizita unui
    turist în satele româneşti? Mai întâi l-aş lua de la aeroport
    într-o căruţă şi l-aş învăţa s-o conducă. Va lua chiar şi un permis de căruţaş,
    fiindcă avem chiar o astfel de şcoală, iar pe parcursul câtorva zile va învăţa
    să aibă grijă de cal, să-l înhame. O să mergem din Muntenia, în Transilvania şi
    în Bucovina şi Maramureş şi vom descoperi satele. Vom descoperi case şi
    obiceiuri tradiţionale, vom găti împreună cu el un păstrăv, o salată
    dobrogeană. Vom urca pe munte, vom merge la cules de trufe, vom merge să mâncăm
    fragi în pădurile lui Moş Martin, lucruri pe care le avem şi trebuie să le
    punem în valoare. Când vine în România, turistul vine pentru contactul direct
    cu oamenii locului, cu ţăranii. Turiştii străini caută simplitate.


    În prezent, sunt derulate mai multe proiecte care presupun amenajarea
    unor muzee. Este un lucru foarte important, spune Nicolae Marghiol. Este
    important să păstrăm arhitectura tradiţională, dar şi memoria locului. Promovăm un turism de nişă. Turiştii ne contactează prin site şi prin
    intermediul ambasadelor. Impresiile sunt variate. Însă, după cum poate se ştie,
    orice destinaţie turistică, pentru a avea succes, trebuie să vândă şi o
    poveste, o legendă. La noi legenda e vie. Nu trebuie să inventăm că avem
    natură. Fructele sunt chiar ecologice şi te îmbie să le mănânci. Ei vin cu o
    imagine destul de proastă, dar când descoperă bogăţia de tradiţii, obiceiuri şi
    de peisaj, rămân înmărmuriţi. E adevărat, peste zece ani, am putea deveni
    destinaţia cea mai importantă de agroturism a Europei. Avem câteva sate:
    Cârlibaba, Drăguş şi Polovragi, din trei judeţe ale ţării, care sunt
    recunoscute de Comisia Europeană ca destinaţii de turism de excelenţă. Sunt
    sate care au tradiţii, pensiuni, obiceiuri, care păstrează arhitectura
    tradiţională, dansurile, costumul popular. Ţinutul Buzăului sau Alba Iulia,
    spre exemplu, sunt locuri pline de viaţă, care trăiesc datorită moştenirii din
    trecut.


    Unul dintre satele aflate pe primele locuri
    în majoritatea clasamentelor este Ciocăneşti.
    Este declarat sat-muzeu, spune Marilena Niculiţă, director al Muzeului Naţional
    al Ouălor Încondeiate, o aşezare cum nu sunt multe altele. Este
    unică în ţară, poate chiar în Europa, prin casele pe care se pot vedea motivele
    tradiţionale. Aceste motive se regăsesc nu numai pe case, ci şi pe costumele
    populare şi, în special, pe ouăle încondeiate din Ciocăneşti. Ciocăneşti a luat
    locul întâi pe ţară în concursul Cele mai frumoase sate. Avem locuri frumoase
    la înălţime, pe muntele Suhard. Dacă turistul vine în perioada iernii, avem
    patinoar, pârtie de schi, organizăm focuri de tabără, excursii cu sania trasă
    de cai şi multe alte activităţi. În comuna noastră avem 15 pensiuni omologate.
    Sunt peste 300 de locuri de cazare în comună, dar şi în împrejurimile
    Ciocăneştiului sunt multe pensiuni, la Cârlibaba, Vatra Dornei, Câmpulung.
    Locuri de cazare sunt suficiente pentru toată lumea.

    La poalele
    munţilor, într-un peisaj idilic, în Transilvania, Sibiel este recunoscut pentru
    icoanele pe sticlă, adunate astăzi într-un muzeu al lor, amenajat în fosta casă
    parohială a bisericii Sf Treime, considerată, la rându-i, un simbol. Valerica
    Niţescu, muzeograf: Biserica
    a fost construită la 1765 şi a fost pictată în frescă zece ani mai târziu. La
    un moment dat, fumul de la lumânări, praful, timpul au înegrit pictura.
    Locuitorii satului Sibiel şi au dorit o biserică luminoasă şi s-au gândit să
    acopere pictura cu cinci straturi de var. Pictura a stat sub var până în 1965,
    când doi specialişti au îndepărtat varul A rămas pictura originală. Varul a
    protejat-o. E biserica satului Sibiel, închinată Sf. Treimi, ctitorii ei fiind
    locuitorii satului Sibiel. După ce a curăţat biserica de var, părintele paroh
    Oancea s-a gândit să introducă Sibielul în circuitul turistic. Cu ocazia
    Bobotezei, a mers prin casele credincioşilor din Sibiel, a văzut multe icoane,
    ţesături, piese de mobilier, iar în 1969 a făcut apel la locuitorii satului să
    doneze obiecte pentru un muzeu.



    Iată,
    aşadar, câteva destinaţii pentru un sejur reuşit, aproape de natură. Locuri în
    care veţi găsi peisaje, locuri şi oameni de neuitat.

  • Drob la pahar

    Drob la pahar

    Multi romani au ales sa-si petreaca sarbatorile pascale departe de casa, tintele cele mai vizate anul acesta fiind pensiunile agroturistice din zonele montane, din Bucovina (zona de nord a tarii) sau pe litoralul marii Negre. Cei care au ales sa-si petreaca Pastele in zonele rurale au facut-o tocmai pentru a se bucura de liniste, aer curat, obiceiuri si traditii, dar si pentru bucatele traditionale deosebite. Iata de ce in aceasta saptamână am sa va prezint o reteta de drob mai deosebita. Drobul este unul din aperitivele de nelipsit de pe masa de Paste si fiecare gospodina are secretul ei de preparare.



    Ingrediente necesare: 1 kg de maruntaie de miel (inima, plamini si ficat), 3 oua, 1 lingura de smintina, verdeata (marar, patrunjel), ceapa verde, usturoi verde, sare si piper dupa gust.


    Modul de pregatire: maruntaiele de miel se fierb si se dau prin masina de tocat. Se adauga ouale, smintina, verdeata tocata marunt, sarea si piperul.



    Se aleg citeva pahare termorezistente care se ung cu unt. In interiorul fiecarui pahar se presara verdeata tocata marunt, apoi se pun cu gura in jos pentru a se indeparta surplusul de verdeata. Pe fundul fiecarui pahar se pune cite un ou crud, peste care se aseaza 2 linguri de tocatura, se apasa si se netezeste usor. Paharul nu trebuie umplut pentru ca deasupra se mai pune un ou crud. Astfel umplute, paharele se infasoara in hirtie si se aseaza intr-o cratita cu apa pe fundul careia a fost asternuta o cirpa impaturita.



    Cratita se acopera cu capac si se pune la fiert pe foc mic. Cind drobul e fiert, se lasa in pahare sa se raceasca si se scoate abia inainte de momentul servirii. Drobul se taie pe lung in sferturi, astfel incit mesenii sa admire delicatesa in sectiune si se aseaza pe frunze de salata, foi de andive sau ridichi.



    (Reluare din 14 aprilie 2009 – ne cerem scuze pentru lipsa diacriticelor)

  • Drob la pahar

    Drob la pahar

    Multi romani au ales sa-si petreaca sarbatorile pascale departe de casa, tintele cele mai vizate anul acesta fiind pensiunile agroturistice din zonele montane, din Bucovina (zona de nord a tarii) sau pe litoralul marii Negre. Cei care au ales sa-si petreaca Pastele in zonele rurale au facut-o tocmai pentru a se bucura de liniste, aer curat, obiceiuri si traditii, dar si pentru bucatele traditionale deosebite. Iata de ce in aceasta saptamână am sa va prezint o reteta de drob mai deosebita. Drobul este unul din aperitivele de nelipsit de pe masa de Paste si fiecare gospodina are secretul ei de preparare.



    Ingrediente necesare: 1 kg de maruntaie de miel (inima, plamini si ficat), 3 oua, 1 lingura de smintina, verdeata (marar, patrunjel), ceapa verde, usturoi verde, sare si piper dupa gust.


    Modul de pregatire: maruntaiele de miel se fierb si se dau prin masina de tocat. Se adauga ouale, smintina, verdeata tocata marunt, sarea si piperul.



    Se aleg citeva pahare termorezistente care se ung cu unt. In interiorul fiecarui pahar se presara verdeata tocata marunt, apoi se pun cu gura in jos pentru a se indeparta surplusul de verdeata. Pe fundul fiecarui pahar se pune cite un ou crud, peste care se aseaza 2 linguri de tocatura, se apasa si se netezeste usor. Paharul nu trebuie umplut pentru ca deasupra se mai pune un ou crud. Astfel umplute, paharele se infasoara in hirtie si se aseaza intr-o cratita cu apa pe fundul careia a fost asternuta o cirpa impaturita.



    Cratita se acopera cu capac si se pune la fiert pe foc mic. Cind drobul e fiert, se lasa in pahare sa se raceasca si se scoate abia inainte de momentul servirii. Drobul se taie pe lung in sferturi, astfel incit mesenii sa admire delicatesa in sectiune si se aseaza pe frunze de salata, foi de andive sau ridichi.



    (Reluare din 14 aprilie 2009 – ne cerem scuze pentru lipsa diacriticelor)

  • Balkanik! Festival

    Balkanik! Festival

    La sfârşitul săptămânii trecute, la Bucureşti a avut loc Balkanik! Festival, un eveniment aflat la cea de-a patra ediţie, care reuneşte, în fiecare toamnă, cele mai importante trupe sau cei mai importanţi artişti exponenţi ai muzicii tradiţionale din zona Balcanilor. Au fost trei zile de concerte, care au strâns laolaltă iubitori ai genului de toate vârstele, iar în acest an a fost organizat şi un târg în aer liber. Pe lângă spectacole, a fost şi un aşa-numit bâlci urban unde au fost prezentate spectacole de dans şi de circ. Au fost organizate multe ateliere, atât pentru adulţi, cât şi pentru cei mici, cu demonstraţii de îndemânare, tir cu arcul şi alte jocuri uitate de generaţiile tinere. Bâlciul de la Balkanik! Festival a captivat publicul şi a convins mulţi cumpărători. Artistul sticlar Gavril Oşan, de la Universitatea Naţională de Artă, şi-a convins studenţii să împărtăşească şi publicului tainele prelucrării sticlei, meşterii din Găujani au cusut cămăşi cu motive tradiţionale balcanice, iar cei de la BCreative au demonstrat că se pot confecţiona obiecte fascinante cu ajutorul materialelor reciclate.



    De asemenea, participanţii la festival au putut admira sau cumpăra bijuterii unicat, confecţionate manual, şi haine în stil balcanic. Cei mai pofticioşi s-au putut bucura de un meniu cu totul special, cu sarmale, gulaş unguresc, papricaş, berbecuţ la proţap sau kebap. Cu toate acestea, scopul principal al evenimentului a fost muzica de bună calitate.



    Ligia Mitulescu: În prima zi, vineri, au concertat polonezii de la Caci Vorba, un grup foarte frumos, care aduce un mozaic muzical în spaţiile balcanic, carpatic, dar şi românesc. Ei cântă şi în limba română câteva piese, într-un grai foarte dulce şi suav. După ei, pe scena au urmat Mahala Rai Banda, lăutari care au fost pionierii stilului balkan beat, au cântat şi împreună cu Shantel, pe cele mai mari scene ale unor festivaluri din întreaga lume. Vin din două sate cunoscute pentru lăutarii lor, Clejani şi Zece Prăjini. Desigur, să nu uităm de Taraf de Haidouks, apreciat de Johnny Depp şi Yehudi Menuhin. Sâmbătă, programul a început cu Balkan Taksim, un proiect autohton, după care a continuat cu revelaţia de anul trecut a Balkan Festival, Kottarashky and The Rain Dogs, o trupă de bulgari care adună sample-uri din satele bulgăreşti şi le combină cu muzica electronică minimalistă. Pe final, a urcat pe scenă macedoneanul Kiril Djaikovski, care a revoluţionat muzica balcanică. Este unul dintre cei mai cunoscuţi producători şi DJ-i din întreaga lume. A venit cu formaţia lui din Macedonia, dar şi alături de doi MC extrem de talentaţi şi fermecători, TK Wonder, din New York, şi Ghetto Priest, din Anglia. Duminică, am avut un jam-session, sub denumirea Akuiaku, format din mai mulţi muzicieni din diferite trupe din România, care s-au reunit într-o improvizaţie foarte frumoasă.”



    În afară de trupele prezentate de Ligia Mitulescu, directorul artistic al Balkanik! Festival, în cele trei zile de concerte a mai urcat pe scenă şi Django Lassi, o trupă germană de gypsy-swing, aclamată la evenimentele de gen desfăşurate la Berlin. Sextetul pe care îl alcătuiesc combină mai multe naţionalităţi, israeliană, ivoriană, germană şi americană, iar în stilul lor aparte se diferenţiază influenţe din Jazz Manouche şi Django Reinhardt, iar compoziţiile evocă drumurile lor prin Anatolia şi Balcani.



    Aflăm care sunt aşteptările organizatorilor pentru ediţiile viitoare ale Balkanik! Festival de la Roxana Dănăilă, PR-ul evenimentului din acest an: Festivalul creşte cu fiecare ediţie şi din punctul de vedere al numărului persoanelor care participă, care vor să se implice în organizare sau să urce pe scenă, dar şi ca număr de spectatori. Mult mai mulţi decât anul trecut, când am avut 8 mii de persoane. La această ediţie, este vorba de aproape 10 mii de oameni. Ne dorim şi mai mulţi spectatori! După cum ne-am şi aşteptat atunci când am pus la cale conceptul festivalului, oamenii se împart între cei care au anumite prejudecăţi faţă de cultura din Balcani, dar există şi fani devotaţi ai festivalului, care înţeleg foarte bine calitatea muzicii din acest spaţiu geografic. Una dintre caracteristicile acestui festival este că o mare parte din cei prezenţi sunt străini care vin la Bucureşti special pentru acest festival. Şi trupele au fost atrase de acest festival, deoarece sunt puţine evenimente dedicate acestui stil de muzică. Ne mândim şi noi cu trupe din satele româneşti, care s-au făcut cunoscute în toată Europa.”



    Balkanik! Festival continuă să atragă, an de an, mii de spectatori iubitori ai tradiţiilor din zona Balcanilor, lipsiţi de prejudecăţi şi dornici să împartă momente de neuitat.

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Una dintre legumele frecvent întâlnite în acestă perioadă în pieţele agroalimentare din România este fasolea păstăi. Fie că are culoarea verde sau galbenă, secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este un ingredient excelent, fiind utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete gastronomice, una dintre ele fiind un aperitiv, fasolea păstăi cu maioneză.



    Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, un borcan mic de maioneză şi de o căpătână de usturoi. Este foarte uşor de preparat. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. După ce am scurs-o de apă, amestecăm fasolea cu maioneza şi cu usturoiul pisat şi, eventual, mai adăugăm puţină sare şi o servim ca un aperitiv. Se mai poate adăuga în acest amestec o roşie curăţată de pieliţă şi tăiată mărunt şi puţin mărar proaspăt, tocat.



    Cel mai frecvent preparat este mâncarea de fasole păstăi cu carne. Poate fi folosită şi carnea de vită, şi cea de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe de pui. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma care se formează la suprafaţă.



    Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi lăsăm să fiarbă la foc mic. Pentru un plus de aromă, adăugăm câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat. Poftă bună!

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Una dintre legumele frecvent întâlnite în acestă perioadă în pieţele agroalimentare din România este fasolea păstăi. Fie că are culoarea verde sau galbenă, secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este un ingredient excelent, fiind utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete gastronomice, una dintre ele fiind un aperitiv, fasolea păstăi cu maioneză.



    Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, un borcan mic de maioneză şi de o căpătână de usturoi. Este foarte uşor de preparat. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. După ce am scurs-o de apă, amestecăm fasolea cu maioneza şi cu usturoiul pisat şi, eventual, mai adăugăm puţină sare şi o servim ca un aperitiv. Se mai poate adăuga în acest amestec o roşie curăţată de pieliţă şi tăiată mărunt şi puţin mărar proaspăt, tocat.



    Cel mai frecvent preparat este mâncarea de fasole păstăi cu carne. Poate fi folosită şi carnea de vită, şi cea de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe de pui. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma care se formează la suprafaţă.



    Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi lăsăm să fiarbă la foc mic. Pentru un plus de aromă, adăugăm câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat. Poftă bună!

  • Sarmale în cuib

    Sarmale în cuib

    Provincie istorică românească situată în nord-estul Carpaţilor Orientali, Bucovina este cunoscută, în primul rând pentru bisericile şi mănăstirile fortificate, unele dintre ele ridicate în urmă cu peste 500 de ani. Valoarea unora dintre ele este sporită de picturile murale interioare şi exterioare ale bisericilor, picturi care au rezistat timpului şi care le-au făcut cunoscute în întreaga lume.



    Gastronomia bucovineană e apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă deoarece această provincie istorică românească s-a aflat între anii 1775 şi 1918 sub administraţia austro-ungară. În bucătăria bucovineană sunt utilizate foarte mult ciupercile şi fructele de pădure. Dacă ar fi să începem cu felurile de bază, să menţionăm ciorbele de legume cu carne de vită sau supa de pui cu tăiţei de casă şi ciorbele de zarzavaturi, toate drese cu smântână.



    Trebuie să amintim apoi tocăniţele de mânzat cu piure de cartofi, păstrăvul cu smântână sau prăjit şi sarmalele în foi de varză cu carne sau cu ciuperci. Pentru că am amintit de sarmale, să subliniem că în Bucovina puteţi mânca aşa-numitele sarmale în cuib, foarte gustoase, dar a căror preparare necesită foarte mult timp.



    Sunt două variante de preparare a sarmalelor în cuib, una în care învelişul este diferit, alta în care conţinutul este diferit. La prima variantă, care se pregăteşte, de obicei, în cursul primăverii sau la începutul verii, se folosesc frunze de viţă de vie, de ştevie, de hrean, de sfeclă şi de tei. Pentru umplutură avem nevoie de: un kg de carne de porc, 2…3 cepe, pastă de roşii, o cană de orez, câteva boabe de piper negru, 2…3 frunze de dafin şi 2 felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine.



    Trecem prin maşina de tocat carnea de porc, ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm orez, boabe de piper şi sare după gust. Pregătim frunzele, tăind nervurile principale. Dacă frunzele sunt prea mari, le putem tăia în jumătate. Punem apoi umplutura şi rulăm frunzele. Luăm apoi o foaie de varză şi punem câte o sarmă din fiecare categorie. Împăturim foaia de varză, proaspătă sau murată şi punem aceste “pachete într-un vas. Pentru prepararea sarmalelor se folosesc oale de lut smălţuite.



    Se toarnă apă peste ele, cât să le acopere, punem şi pastă de roşii sau suc de roşii, apoi punem vasul smălţuit pentru circa 3 ore în cuptor, la foc mic. Dacă este nevoie, din când în când mai adăugăm puţină apă sau chiar puţin vin alb. Se scot cuiburile din vas şi se aşează cu grijă în farfurie, pentru aspectul estetic. Pe deasupra se toarnă smântână şi se servesc cu mămăligă.



    La cea de-a doua variantă de sarmale în cuib folosim ca înveliş doar varza, însă conţinutul este diferit. Se face umplutură cu carne de porc, cu carne de viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Avem deci, 5 amestecuri diferite. Procedeul este similar celui descris anterior, numai că, de această dată, avem nevoie de 3 … 4 verze.



    Trebuie să rulăm sarmale de dimensiuni mai mici pentru a avea loc în cuibul pe care îl creem folosind cele mai mari foi de varză pe care le avem. Pentru a avea siguranţa că nu se desface, cuibul este legat în cruciş cu câte două tulpini de pătrunjel sau chiar cu aţă. Aşa cum am spus, procesul tehnologic este laborios, însă vă asigur că merită aşteptarea! Poftă bună!

  • Sarmale în cuib

    Sarmale în cuib

    Provincie istorică românească situată în nord-estul Carpaţilor Orientali, Bucovina este cunoscută, în primul rând pentru bisericile şi mănăstirile fortificate, unele dintre ele ridicate în urmă cu peste 500 de ani. Valoarea unora dintre ele este sporită de picturile murale interioare şi exterioare ale bisericilor, picturi care au rezistat timpului şi care le-au făcut cunoscute în întreaga lume.



    Gastronomia bucovineană e apropiată de cea moldovenească, însă poartă şi influenţa austriacă deoarece această provincie istorică românească s-a aflat între anii 1775 şi 1918 sub administraţia austro-ungară. În bucătăria bucovineană sunt utilizate foarte mult ciupercile şi fructele de pădure. Dacă ar fi să începem cu felurile de bază, să menţionăm ciorbele de legume cu carne de vită sau supa de pui cu tăiţei de casă şi ciorbele de zarzavaturi, toate drese cu smântână.



    Trebuie să amintim apoi tocăniţele de mânzat cu piure de cartofi, păstrăvul cu smântână sau prăjit şi sarmalele în foi de varză cu carne sau cu ciuperci. Pentru că am amintit de sarmale, să subliniem că în Bucovina puteţi mânca aşa-numitele sarmale în cuib, foarte gustoase, dar a căror preparare necesită foarte mult timp.



    Sunt două variante de preparare a sarmalelor în cuib, una în care învelişul este diferit, alta în care conţinutul este diferit. La prima variantă, care se pregăteşte, de obicei, în cursul primăverii sau la începutul verii, se folosesc frunze de viţă de vie, de ştevie, de hrean, de sfeclă şi de tei. Pentru umplutură avem nevoie de: un kg de carne de porc, 2…3 cepe, pastă de roşii, o cană de orez, câteva boabe de piper negru, 2…3 frunze de dafin şi 2 felii de pâine cu coajă, înmuiate în apă şi stoarse bine.



    Trecem prin maşina de tocat carnea de porc, ceapa şi feliile de pâine. Amestecăm, adăugăm orez, boabe de piper şi sare după gust. Pregătim frunzele, tăind nervurile principale. Dacă frunzele sunt prea mari, le putem tăia în jumătate. Punem apoi umplutura şi rulăm frunzele. Luăm apoi o foaie de varză şi punem câte o sarmă din fiecare categorie. Împăturim foaia de varză, proaspătă sau murată şi punem aceste “pachete într-un vas. Pentru prepararea sarmalelor se folosesc oale de lut smălţuite.



    Se toarnă apă peste ele, cât să le acopere, punem şi pastă de roşii sau suc de roşii, apoi punem vasul smălţuit pentru circa 3 ore în cuptor, la foc mic. Dacă este nevoie, din când în când mai adăugăm puţină apă sau chiar puţin vin alb. Se scot cuiburile din vas şi se aşează cu grijă în farfurie, pentru aspectul estetic. Pe deasupra se toarnă smântână şi se servesc cu mămăligă.



    La cea de-a doua variantă de sarmale în cuib folosim ca înveliş doar varza, însă conţinutul este diferit. Se face umplutură cu carne de porc, cu carne de viţel, cu carne de miel, cu carne de pasăre, pui sau gâscă şi cu ciuperci. Avem deci, 5 amestecuri diferite. Procedeul este similar celui descris anterior, numai că, de această dată, avem nevoie de 3 … 4 verze.



    Trebuie să rulăm sarmale de dimensiuni mai mici pentru a avea loc în cuibul pe care îl creem folosind cele mai mari foi de varză pe care le avem. Pentru a avea siguranţa că nu se desface, cuibul este legat în cruciş cu câte două tulpini de pătrunjel sau chiar cu aţă. Aşa cum am spus, procesul tehnologic este laborios, însă vă asigur că merită aşteptarea! Poftă bună!

  • Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    Secretele bucătăriei româneşti: Preparate din scrumbrie

    O altă excepţie este scrumbia de Dunăre, care poate fi pescuită numai în perioada primăverii, atunci când urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. În afară de Marea Neagră, acest peşte poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Scrumbia este un peşte foarte gustos, care poate ajunge la maturitate la o lungime medie de circa 30 de centimetri şi care poate cântări peste jumătate de kilogram. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul marin.



    Există multe reţete, însă cea mai populară este saramura de scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare, le crestăm uşor pentru a fi mai bine pătrunse şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz, iar după un timp trebuie întoarse şi pe cealaltă parte.



    După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper, cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem peştele în farfurie alături de mămăligă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat. Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec, foarte bine răcit.



    Scrumbia poate fi pregătită şi la cuptor, în combinaţie cu ciuperci, cu roşii sau chiar umplute cu verdeţuri. De asemenea, scrumbia poate fi şi marinată pentru a fi consumată şi după ce trece perioada de pescuit.