Tag: turism

  • Experiențe dobrogeani

    Experiențe dobrogeani

    Experiențe dobrogeani Adză nidzemu tru sudlu ali României și agiundzemu tru Dobrogea. Va să zburămu ti ună nauă turlie di turismi cari ari succes tru zonă, aţea ti ari la thimelliu experiențili. Adză nidzemu tru sudlu ali României și agiundzemu tru Dobrogea. Va să zburămu ti ună nauă turlie di turism cari ari succes tru zonă, aţea ti ari la thimelliu experiențili. Pi ningă pirmitusearea a locurlor și a oamiñilor, va s’nviţămu și ti una ditu nai ma mări plantații di trandafili ditu văsilie, ditu comuna Cobadituu, ică ti “malăma muşunghină” ali Dobroge, promuşunghinăată pritu un festival a lavandăllei.



    Ghidlu a nostru di adză easti Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster și inițiatoarea-a conţeptului “Experiențe dobrogene”, di la cari nviţămu că proiectul nkisi tru anul 2017.


    “Vrui s-yilipsescu ună Dobroge continentală, cu tut ţi ari ea ma bun, ma muşeatu și ma interesantu. Ase, turismul local agiumsi s’hibă ca ună alternativă a turismului di șezlong. Di itia că mini escu di Constanța, nu vrui s’ampartu Tulcea di Constanța. Dauli fac parti ditu Dobrogea. Nu ari cum s’amparţă greclu di lipovean, lipoveanul di armân și tut ași. Dobrogea easti un tot și nă exemplifică dictonlu ali Uniuni Europene: “unitate tru diversitate”. Experiențe dobrogene cilăstăsi şi aprăftăsi s’nyeadză ună lumi veaclle și muşeată ali istorie, ali tradiție, valorilor, creațiilor, pirmithiloru tru ună lume nauă, modirnă. Tute acțiunile și evenimentele culturale ditu cadrul a proiectului avură totna rolea di promuşunghinăari a născăntoru elemente di referință a loclui. Avânda tu vidială că sunt aproapea 19 di etnii conlocuitoari, ia că noi putem s-yilipsimu pirmitusearea a cathi unăllei, pritu produse gastronomiţi speţifiţi, pritu istoria diversă, pritu strañi, adiţ și pirmituseri. Aestă turlie, nu maş că li dizvoltămu niscănti călliuri culturale, ama thimilliusimu ună distinație mintimenă. Dimecu, turiștilli akicăsiră istoria, s-dusiră acasă cu ună pirmituseari.”



    Ună experiență nsimneadză parti culturală, parti di istorie și di arheologie, ama și partea di yinuri, nă spuni ma largu Abibula Laura Stroe:


    “Aoa, tru giudițul Constanța, ari cama di 20 crame ma ñiţ, ama multu interesante, cu speţific și gustu local. Avem și partea multietnică pritu cari cathietnie ș-lu părăstiseasti pirmithlu şi produsul. Cathi etnie s’integreadză tru ună nkisită di cali. Ia ti paradigmă ună cali culturală organizată di noi tru Dobrogea continentală! Comuna Cobadinu. Aeastă comună va s’treacă, vahi niansimnată pe harta turistică. Ama aclo avemu ună comunitati di tătari pe cari u băgămu tru valoari pritu produsili a llei tradiționale, pritu pirmituseri, giocuri și strañe. Ningă Cobadinu, ari ună cramă cunuscută, iu s’adară yinuri multu buni. Nica avemu, aclo Mănăstirlu Sm. Andrei, tră turismu relighios și istoric. Un altu exemplu tru calendarlu a experiențelor a noastre easti Festivalu a Lavandăllei. Aestu s’ţăni Pecineaga, la 60 di km di căsăbălu Constanța. Easti, practic, un câmpu di lavandă cu “malămă muşunghină” ali Dobroge, aşi cum spunemu noi, cu numa. Kiro di dauă, trei stămâni, andicra di kiro și di evoluția a lavandăllei, oamiñilli lu alagă câmpul. Andreapsimu kişeadz ti caduri, cu ună logistică interesantă, tră instantanee muşunghină. Singirili di socializari s-anvupsescu tru muşunghină și ia că Pecineaga agiundzi un locu di atracție! Anlu ţi tricu avum aclo nica şi ună lansari di carte. Anlu aestu avem și un pian călător tru cămpulu di lavandă.”



    Di itia că sezonlu turistic easti unu multu şcurtu tru Dobrogea, experiențele au rolu tra s’tindă capitli di sezon. Cara la amari și la plajă puteț s’vă discurmaţ aproapea trei meşi tru an, pritu experiențili dobrogene puteț s-exploraţ Dobrogea nică ditu apriiuru și până toamna, tru sumedru, brumaru. Tru tut aestu kiro, până și banala zacuscă, prezentă tru tuti dukeñili, acaţă altă dimensiune, căţe cunuşteţ etniile cari u adrară, ama și pirmitusearea a lor. Ia, dimecu, cum un produs gastronomic poate promova turistic zona. Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster.


    “Adrămu un documentar cu ună televiziune importantă ditu Europa, pritu cari zuyrăpsimu vizual Dobrogea, pi thimellilu a unui produs idintitar armânesc, piperchi țârgâsiti, piperchi coapti cu caşu di oaie ică di capră. Produslu lu adrămu cu ună familie di armâñi bijduveni ditu comuna Stejarul, Tulcea, și ălli spusimu trasabilitatea. Spusimu cum nicukirlu adună ditu gărdina piperchili, influențele dobrogene pe cari li amintă produsul gastronomic specific etniillei, cum agiundzi aestă mâcari pe measa a tutulor și cum poate s’adună tută counitatea. Tut aaoa s’vedu și adiţli. Produslu ţă spuni și pirmitusearea di dinăpoia a lui, a familiillei, a comunitatillei, a etniillei respective.”



    Ma s’hibă di s’aleagă un loc pi suflitlu a llei, Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster, va s’aleagă comuna Cobaditu, iu ari un locu ti cari multu pţăñi oamiñi știu ti aestu lor.


    “Easti ună nicukirată di trandafili tunisieni, vahi una di nai ma mărli ditu văsilie. Suntu ndauă ictări di trandafili di dulceață. Ditu perioada aesta până tru agust, loclu poati s’hibă vizitat și pot s’hibă gustati produsele rezultate: siroplu, dulceața, limonada ditu petale di trandafili. Cadialihea pot s’ti hărseşţă și di locurli di anvărliga. Cobadinlu easti anvărligatu di multi locuri mplini di istorie și di simasie religioasă. Dimec, s’cadi s’vizitaț nai ma pţănu unăoara Dobrogea și su vidiţ pritu experiențe turistiţi inedite și interesante. Cadialihea, pi ningă plajă, șezlong și Dilta a Dunării, va s’aflaţ un loc cu ahâta savoari cum nu mindueaţ vărăoară.”



    Turiștilli pot s’afla ma multe minutişuro ti programlu a evenimentilor, ti distinațiile și călliurli pripusi accesânda pagina di Facebook Experiențe dobrogene. Tutunăoară, Inomar cluster poati s’vă personalizeadză călliurli di vizitari și poati s’vă agiută s’aflaţ locurle optimi tră cazari.


    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearia: Taşcu Lala













  • Experiențe dobrogene

    Experiențe dobrogene


    Azi ne îndreptăm spre sudul României și ajungem în Dobrogea. Vom vorbi despre o nouă formă de turism care are succes în zonă, aceea bazată pe experiențe. Pe lângă povestea locurilor și a oamenilor, vom afla și despre una dintre cele mai mari plantații de trandafiri din țară, din comuna Cobadin, sau despre “aurul mov” al Dobrogei, promovat printr-un festival al lavandei.



    Ghidul nostru de azi este Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Clusterși inițiatoarea conceptului “Experiențe dobrogene”, de la care aflăm că proiectul a debutat în anul 2017.


    “Am vrut să arat o Dobroge continentală, cu tot ce are ea mai bun, mai frumos și mai interesant. Astfel, turismul local s-a constituit ca o alternativă a turismului de șezlong. Fiindcă eu sunt din Constanța, nu am vrut să divizez Tulcea de Constanța. Ambele fac parte din Dobrogea. N-ai cum să desparți grecul de lipovean, lipoveanul de aromân și tot așa. Dobrogea reprezintă un tot și ne exemplifică dictonul Uniunii Europene: “unitate în diversitate”. Experiențe dobrogene a încercat și a reușit să învie o lume veche și frumoasă a istoriei, a tradiției, valorilor, creațiilor, poveștilor într-o lume nouă, modernă. Toate acțiunile și evenimentele culturale din cadrul proiectului au avut mereu rolul de promovare a unor elemente de referință ale zonei. Având în vedere că sunt aproximativ 19 etnii conlocuitoare, iată că noi putem surprinde povestea fiecăreia, prin produse gastronomice specifice, prin istoria diversă, prin costume, tradiții și povești. Astfel, nu numai că am dezvoltat niște rute culturale, ci am creat o destinație inteligentă. Așadar, turiștii au înțeles istoria, au plecat acasă cu o poveste.”



    O experiență înseamnă parte culturală, parte de istorie și de arheologie, dar și partea de vinuri, continuă Abibula Laura Stroe:


    “Aici, în județul Constanța, sunt peste 20 de crame mai micuțe, dar foarte interesante, cu specific și gust local. Avem și partea multietnică prin care fiecare etnie își prezintă povestea și produsul. Fiecare etnie se integrează într-o rută. Iată un exemplu de rută culturală organizată de noi în Dobrogea continentală! Comuna Cobadin. Această comună ar trece, poate, neînsemnată pe harta turistică. Însă acolo avem o comunitate de tătari pe care am pus-o în valoare prin produsele ei tradiționale, prin povești, dansuri și costume. Lângă Cobadin, e o cramă celebră, unde se produc vinuri foarte bune. Mai avem acolo Mănăstirea Sf. Andrei, pentru turism religios și istoric. Un alt exemplu în calendarul experiențelor noastre este Festivalul Lavandei. Acesta are loc la Pecineaga, la 60 de km de orașul Constanța. Este, practic, un câmp de lavandă cu “aurul mov” al Dobrogei, după cum îl numim noi. Timp de două, trei săptămâni, în funcție de vreme și de evoluția lavandei, oamenii cutreieră câmpul. Am creat colțuri pentru fotografii, cu o logistică interesantă, pentru instantanee mov. Rețelele de socializare se colorează în mov și iată că Pecineaga devine un punct de atracție! Anul trecut am avut acolo chiar și o lansare de carte. Anul ăsta avem și un pian călător în lanul de lavandă.”



    Fiindcă sezonul turistic este unul destul de scurt în Dobrogea, experiențele au rolul de extinde capetele de sezon. Dacă la mare și la plajă vă puteți distra aproximativ trei luni pe an, prin experiențele dobrogene puteți explora Dobrogea încă din aprilie și pânăîn toamnă, în octombrie, noiembrie. În tot acest timp, până și banala zacuscă, prezentă în toate magazinele, capătă altă dimensiune, căci cunoașteți etniile care au făcut-o, dar șipovestea lor. Iată, așadar, cum un produs gastronomic poate promova turistic zona. Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Cluster.


    “Am realizat un documentar cu o televiziune importantă din Europa, prin care am descris vizual Dobrogea, pe baza unui produs identitar armânesc, piperchițârgâsiti, ardei copți cu brânză de oaie sau de capră. Produsul l-am realizat cu o familie de aromâni bijduveni din comuna Stejarul, Tulcea, și i-am arătat trasabilitatea. Am arătat cum gospodarul culege din grădină ardeii, influențele dobrogene pe care le-a dobândit produsul gastronomic specific etniei, cum ajunge această mâncare pe masa tuturor și cum poate uni o comunitate întreagă. Tot aici se văd și tradițiile. Produsul îți arată și povestea din spatele lui, a familiei, a comunității, a etniei respective.”



    Dacă ar fi să aleagă un loc drag sufletului ei, Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Cluster, ar alege comuna Cobadin, unde se află un loc despre care foarte puțini oameni știu.


    “Este o fermă de trandafiri tunisieni, poate una dintre cele mai mari din țară. Sunt câteva hectare de trandafiri de dulceață. Din perioada asta până în august, locul poate fi vizitat și pot fi gustate produsele rezultate: siropul, dulceața, limonada din petale de trandafiri. Evident, te poți bucura și de împrejurimi. Cobadinul e înconjurat de o mulțime de locuri pline de istorie și de încărcătură religioasă. Așadar, merită să vizitați cel puțin o dată Dobrogea și s-o descoperiți prin experiențe turistice inedite și interesante. Cu siguranță, pe lângă plajă, șezlong și Delta Dunării, veți găsi un loc cu atâta savoare cum nu v-ați fi gândit niciodată.”



    Turiștii pot afla mai multe detalii despre programul evenimentelor, despre destinațiile și rutele propuse accesând pagina de Facebook Experiențe dobrogene. De asemenea, Inomar cluster vă poate personaliza rutele de vizitare și vă poate ajuta să identificați locurile optime pentru cazare.






  • Destinaţia eco-turistică Pădurea Craiului

    Destinaţia eco-turistică Pădurea Craiului

    Vă invităm astăzi în nord-vestul ţării,
    într-o fabuloasă zonă eco-turistică: Pădurea Craiului, din judeţul Bihor. Pădurea
    Craiului este situată în nord-vestul Munților Apuseni, nu departe de Oradea sau
    Cluj-Napoca, fiind o zonă muntoasă mai joasă și în mare parte împădurită. În această
    zonă aventura începe în subteran, dar nici peisajele pitorești nu sunt de
    ignorat, aşa cum memorabile sunt şi câteva lăcaşuri de cult.



    Pădurea Craiului este singura zonă din
    ţară cu o rețea de peșteri speoturistice. Aici se găsesc de la peșteri extrem
    de accesibile, de puțin peste 300 de metri lungime și plate, până la peșteri de
    zeci de kilometri lungime, cu galerii verticale și cu săli de 100 de metri
    înălțime. Dintre peşterile care merită să fie vizitate amintim Peștera cu
    cristale din Mina Farcu, Peștera Meziad. Peștera cu cristale din Mina Farcu este
    singura peșteră amenajată din țară unde pot fi văzute cristale de calcit.
    Peștera cu cristale din Mina Farcu este compusă dintr-o fostă galerie de mină
    și o geodă, adică o cavitate complet închisă față de exterior, un loc propice
    în care s-au dezvoltat aceste cristale. După explorarea lumii subterane, merită
    să porniţi pe poteca tematică ce pornește de la peșteră și ajunge până la
    punctul de belvedere superb de la Stanu Cârnului, deasupra Cheilor Lazurilor. Pe
    lângă peșteră trec mai multe trasee de drumeție și trasee de cicloturism, așa
    că vizitarea peșterii poate fi mai degrabă o oportunitate pentru puțină mișcare
    în natură.


    Peștera Meziad este un spectacol al lumii
    subterane, cu galerii și săli impresionante, unele cu lățimi de 20-30 de metri
    și înălțimi de 15-20 de metri. Încă de la intrare impresionează portalul
    spectaculos, pentru ca mai apoi să se adauge o mulţime de formaţiuni: stalagmite
    şi stalactite de mari dimensiuni. Traseul parcurge cele două niveluri ale
    peșterii, iar punctul culminant este reprezentat de Podul Natural.


    Călătorul interesat de tradiţii se poate
    opri în localitatea Vadu Crișului, unde se găseşte singurul centru de ceramică
    albă din România. Tradiția confecționării vaselor de lut alb, cunoscut și sub
    numele de caolin, se mai păstrează încă în câteva gospodării din această localitate,
    care pot fi vizitate. Şi tot de tradiţie, dar de această dată bisericească se
    leagă şi descoperirea bisericilor de lemn adăpostite de Pădurea Craiului, cum este cazul bisericilor
    din satele Beznea şi Valea Crişului. Biserica din Beznea este cea mai mare
    biserică de lemn din această parte a judeţului iar cea din Valea Crişului
    surprinde prin frumuseţea sculpturii ornamentale şi a picturii sale interioare.


    Despre biserica din Beznea, lăcaş de 300
    de ani, despre care ne-a vorbit preotul Ioan Cobuţ:

    Biserica e datată din
    an 1723, are 300 de ani anul viitor. Înaintea acestei biserici a mai existat o
    biserică, o biserică care avea tălpi de lemn pe care locuitorii o trăgeau după
    ei cu calul, în funcție de necesități, de vicisitunile vremii, probabil. Şi la
    un moment dat s-au hotărât ca aici să rămână și atunci au construit această
    biserică. În anul 1864 s-a construit și pronaosul, deci s-a mai adăugat. Pentru
    că populația a crescut ca și număr, biserica s-a dovedit neîncăpătoare și
    atunci au mărit biserica. Se spune din bătrâni, cum a rămas așa în tradiția
    locului, că și în biserica aceea veche despre care am amintit și în biserica
    aceasta preoții erau îmbrăcați cu straie albe și cu sumane de lână, așa
    slujeau. Comunitatea este foarte legată de de biserică. De asemenea, trebuie
    spus că este cea mai mare biserică de lemn care s-a păstrat din județul Bihor
    și în mare parte se păstrează destul de bine. Biserica, inițial, a fost pictată
    dar nu s-a păstrat. La un moment dat a plouat în biserică până s-a reparat
    acoperișul. Toate în urmă cu mai mulți ani, oamenii n-au știut, n-au
    conștientizat ce comoară au în mijlocul comunității lor.


    Dacă adăugăm în oferta turistică şi o tură
    de rafting uşor pe Crişul Repede, vă daţi seama că zona oferă toate
    posibilităţile pentru a petrece timpul liber într-o manieră plăcută oricui.




  • Basilica Minor Cacica

    Basilica Minor Cacica

    Comuna se
    află la 18 km de orașul Gura Humorului și la 40 de km de orașul Suceava, loc
    unde, în jurul anului 1780, au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798
    s-a dat în exploatare o salină, aducându-se muncitori și tehnicieni din
    diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiția, cei mai mulți
    fiind de etnie polonă. În anul 1810 a fost sfințită o bisericuță de lemn la
    Cacica. Istoria acesteia o aflăm de la preotul paroh Anton Mărăndescu.

    Actuala biserică există din anul 1904. Înaintea acestei biserici a fost
    construită o biserică din lemn, de dimensiuni mai mici, în anul 1810. Cu ocazia
    construirii vechii biserici, a fost adusă și o icoană făcătoare de minuni
    neagră, care mai poartă denumirea și de Madonna Nera. Aceasta a supraviețuit
    unui incendiu. În iconografia bizantină, mereu, Sfânta Fecioară Maria este
    reprezentată cu pruncul în brațe. În anul 1903 s-a sfințit piatra de temelie a
    actualei biserici, iar în anul 1904 biserica a fost terminată cu ajutorul
    finanțărilor din Polonia. Biserica este construită în stil neogotic, în formă
    de cruce, cu arc frânt, în formă de săgeată. Este o adevărată bijuterie.



    Biserica este
    construită din piatră și din cărămidă roșie. La înălțimea de 30 de metri, pe
    turlă, este montat un balcon circular, susținut pe zidurile turlei de numeroase
    coloane din piatră terminate în formă de turnulețe, redând parcă forma unor
    capele. Din punct de vedere arhitectural, se evidențiază în mod deosebit
    vitraliile situate în cele 5 ferestre ale prezbiteriului. Ele reprezintă cele cinci
    mistere de slavă ale rozariului. Valoroase sunt și cele două ferestre uriașe
    laterale din navele transversale, din sticlă colorată. Vizitatorii vor vedea,
    totodată, un perete, pe care sunt expuse mai multe obiecte.

    Preot paroh Anton
    Mărăndescu: În centru, se află cea mai mare inimă, în semn de
    recunoștință după război. A fost adusă și prezentată tocmai fiindcă Dumnezeu
    i-a ajutat pe acești creștini să scape cu bine de război. În jurul acestei
    inimi, sunt diverse reprezentări ale părților corpului de care au suferit
    oamenii, dar care s-au vindecat în mod miraculos. În cursul anului se slujește
    în limba română. Există, însă, evenimente speciale ca pelerinajul foarte mare
    din perioada 14-15 august, când liturghiile se țin în limbile ucraineană și
    germană.


    Marele Jubileu din
    anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaștere de excepție. La cererea
    episcopului de Iași, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din
    Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de
    Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, a cărui statuie
    se află în curtea bisericii, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. În
    spatele bisericii, turiștii vor avea o altă surpriză, spune preotul paroh Anton
    Mărăndescu.

    Este o grotă care prezintă aparițiile Maicii Domnului
    de la Lourdes. Oamenii au început să sape, fiindcă dealul amenința biserica și
    s-au gândit să toarne beton. Apoi, a apărut ideea genială de a construi o grotă
    în numele Maicii Domnului. E o reprezentare a apariției acesteia la Lourdes.


    Acum patru ani, autoritățile
    au acordat comunei Cacica statutul de stațiune turistică de interes local.
    Principalele atracții sunt salina, Basilica Minor și biserica ortodoxă. Toate
    obiectivele se pot vizita într-o zi.


    Ați ascultat o
    rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din
    cadrul Guvernului României.


  • Plaiul Foii

    Plaiul Foii


    Astăzi vă propunem să vizităm un obiectiv cunoscut până şi în străinătate din filme documentare de pe BBC sau Discovery Channel, sau filme artistice, precum Cold Mountain, Drumul Oaselor, Columna şi Dacii. Mergem astfel în zona Plaiul Foii, situată la Poalele masivului Piatra Craiului, la o distanţă de 12 km de oraşul Zărneşti, din judeţul Braşov. Interacţiunea dintre geologie, morfologie, climă, ape, soluri, vegetaţie şi faună a creat condiţii peisagistice şi faunistice unice, care au determinat înfiinţarea Rezervaţiei Naturale Piatra Craiului, în anul 1938.



    Andreea Dan, operator turistic în Zărneşti, ne-a spus de ce merită să venim la Plauil Foii:


    “Fără a fi subiectivă, eu cred că este una dintre cele mai frumoase zone ale ţării. În primul rând, ca atracţie principală este, desigur, masivul Piatra Craiului. Această creastă de calcar irezistibilă şi unică la noi în ţată, în jurul căreia s-a creat posibilitatea ca vizitatorii din zonă să practice mai multe activităţi care să îi aducă mai aproape de natură, de petrecerea timpului în aer liber, în mişcare. Accesul este foarte facil, este un drum asfaltat de 12 kilometri, care pleacă din oraşul Zărneşti şi pe care s-a creat o aşa-zisă pistă de biciclete, şi pe care se poate ajunge atât cu maşina, cât şi cu bicicletele la Plaiul Foii. Drumul este uşor, plat şi odată ajunşi la Plaiul Foii sunt restaurante, sunt pensiuni în care turiştii pot petrece mai multe zile, servicii de foarte bună calitate. Apoi, există multiplele trasee de bicicletă, pentru orice nivel. Acem sediul Administraţiei Parcului Naţional Piatra Craiului, în care Centrul de vizitare e foarte interesant, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Plaiul Foii este totodată un punct de plecare pentru traseele montane, de pe partea vestică a masivului, sunt trasee de alpinism, obiective turistice, cum ar fi Mănăstirea Colţul Chiliilor. Eu cred că deja sunt foarte multe motive pentru ca cineva să aleagă să îşi petreacă timpul liber.”



    Pe teritoriul Parcului Naţional Piatra Craiului au fost identificate peste 200 de peşteri şi avene. Totodată, biodiversitatea extraordinară face ca în zonă să poată fi întâlniţi lupi, urşi, râşi, porci mistreţi, cerbi, capre negre, dar şi diverse specii de păsări şi plante rare, ceea ce a făcut ca în anul 1993 sa demareze un amplu proiect internaţional de cercetare “Proiectul Carnivore Mari din Carpaţi”.



    În apropiere, la Zărneşti, pe partea dreapta a drumului ce urcă spre refugiul Diana, se găseşte o straveche biserică, reînălţată din 2001, cunoscută ca “Biserica de sub stancă” din Masivul Piatra Craiului sau “Colţul Chiliilor”. Colţul Chiliilor este considerat sfânt şi binecuvântat şi tocmai de aceea s-a insistat de-a lungul anilor asupra reconstituirii aşezământului monahal. Până în 2001 schitul pustiit avea doar câteva urme de chilii, umblând vorba că în ele ar fi sălăşluit chiar şi un urs. Biserica de lângă schit se umple de credincioşi pe 27 iulie, de Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, ocrotitor al munţilor şi vietăţilor acestora.






  • Industria ospitalității în căutare de angajați tineri

    Industria ospitalității în căutare de angajați tineri

    Pe cât de importantă este dezvoltarea turismului în România, unde în ultimii ani s-au înregistrat progrese majore, dar încă insuficiente, pe atât de acută devine criza personalului din acest domeniu. Nevoia de cât mai mulți angajați pe măsura progresului, dar și lipsa acestora din turism au determinat Federația Industriei Hoteliere din România să organizeze recent Zilele Porților Deschise în industria ospitalității, pentru a atrage tinerii către meseriile din domeniu. Mai concret, organizatorii au dorit ca un numâr cât mai mare de tineri să ajungă să facă practică în hotelurile românești și, de asemenea, au urmărit dezvoltarea educației duale de specialitate.



    În România, prin învățământ dual se înțelege parteneriatul dintre diverse sectoare economice și licee tehnice în vederea angajării absolvenților cât mai repede în companii din domeniul în care se pregătesc. Despre situația ocupării locurilor de muncă în turism, dar și despre cooperarea dintre HoReCa și instituțiile de învățământ, ne vorbește acum Camelia Ghețău, reprezentanta Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic:



    Numărul de locuri alocat pentru domeniul de pregătire profesională în turism și alimentație care susține domeniul HoReCa, deși este generos, nu este întotdeauna acoperit de cererile de înscriere ale elevilor. Totuși, este unul din domeniile cu cea mai bună pondere de ocupare a locurilor și anume de 82,9%. Există un procent de aproape 17% locuri neocupate. Deci trebuie ca împreună sistemul de educație și mediul economic să atragem elevi pentru a completa toate locurile pe care Ministerul Educației le pune la dispoziție pentru calificări în domeniul turism și alimentație.



    În afară de aceasta Ministerul Educației, respectiv Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, este deschis tuturor ofertelor și solicitărilor. Dacă operatorii economici din turism constată că acele calificări pe care le dezvoltăm noi astăzi nu mai sunt potrivite din punct de vedere al programei școlare cu evoluțiile din sector, atunci vă stăm la dispoziție pentru a interveni pentru a actualiza și a moderniza curriculumul actual. Nu este nicio problemă să facem acest lucru întrucât există un instrument foarte flexibil numit Registrul Național al Calificărilor Profesionale care permite în orice moment introducerea de noi calificări.



    Care este punctul de vedere al potențialilor angajatori din turism? Marius Băzăvan, manager al unui lanț hotelier și membru in Comitetul Director al Federației Hotelierilor, consideră că formarea tinerilor în meseriile ospitalității reprezintă și o îndatorire a firmelor din domeniu. Chiar înainte de Zilele Porţile Deschise, Marius Băzăvan declara:



    Trebuie să realizăm că, dacă nu avem tinerii educați, nu o să avem un turism așa cum ne dorim în viitor. Turismul din România se dezvoltă pe zi ce trece, dar avem nevoie, pe lângă oamenii cu experiență, și de tinerii dedicați și educați, care să vină cu entuziasm. Acest această interacțiune cum este Ziua Porților Deschise ne ajută foarte mult și pe noi ca industrie să înțelegem mai bine care sunt nevoile tinerilor, care sunt așteptările lor pentru că este foarte important ca ei să aleagă în cunoștință de cauză meseria și cariera pe care doresc să o urmeze. Noi, hotelierii, avem și învățământ dual. Este a doua generație de învățământ dual, dacă aș putea să o numesc așa, cu două clase de bucătari și ospătarii a câte 14 elevi. Compania noastră și-a pus la dispoziție locațiile din Băile Herculane pentru că în zonă există doar un singur liceu cu calificarea de tehnician în turism. Mai exact, am ales să închiriem două autocare și astfel vom transforma această acțiune și într-o mică excursie. Elevii vin din Craiova și se duc către Băile Herculane. Petrec o zi în Băile Herculane. Acolo ar trebui ca fiecare hotelier să aibă workshop-uri cu tematică pentru ca elevii să vadă exact ce se întâmplă într-un departament de marketing și vânzări, precum și partea mai puțin văzută a meseriei, dar foarte frumoasă. Noi încurajăm astfel de acțiuni și cu siguranță ne vom concentra din ce în ce mai mult pe interacțiunea cu tinerii și cred că vor găsi un loc cu adevărat frumos în această industrie.



    Dar ce părere au chiar cei direct vizați la Zilele porților deschise din industria ospitalității? Să-l ascultăm pe unii din ei: Mă numesc Marin Cristian Alexandru. Sunt practicant în domeniul ospitalității, mai la bucătărie. Și mi se pare o idee foarte bună practica în hoteluri pentru că deschide noi orizonturi, dar și stimulează copilul să fie mai creative, mai disciplinat și să aibă o gândire mai bună decât ar avea dacă ar face doar teorie, la școală. În principiu, sunt de părere că, cel puțin pe mine, învățământul dual m-a ajutat să fiu mult mai disciplinat mult mai creativ.



    Iar colega lui a adăugat: Mă numesc Cosmina. Iar pentru mine practica și turismul, în general, înseamnă cea mai frumoasă meserie pe care o știu. M-a ajutat să descopăr foarte multe avantaje și să-mi deschid foarte multe orizonturi. Ce pot să spun eu? Tot ce-am învățat în acești trei ani de practică m-a ajutat foarte mult să îmi dau seama ce îmi doresc cu adevărat. Și eu îmi doresc foarte mult să ajung să ajung director de hotel. Mi se pare o meserie foarte frumoasă.



    Și pentru că educația presupune și elevi, și dascăli, profesorilor din învățământul dual au, de asemenea, responsabilitatea lor în atragerea tinerilor către meseriile ospitalității, după cum spune profesoara Larisa Ilea: Ei sunt prima generație de învățământ dual care s-a format și datorită acțiunilor de deschidere a porților în hotelurile din București și din țară. Pe parcursul activității mele, mi-am dat seama că putem să facem mai mult și de aceea noi suntem și asociați, pe de-o parte în calitate de profesori de turism, într-o asociație a profesorilor și mentorilor de turism, pe de altă parte într-o asociație a liceelor hoteliere și de turism din România. Asociația s-a înființat datorită inițiativei Federației Hotelierilor, dar și Institutului Francez din România. Împreună facem parteneriate puternice pentru a valoriza meseriile din turism și pentru a oferi hotelierilor și operatorilor economici din turism o resursă umană de calitate care se formează începând de la 15 ani și nu se mai oprește din formare niciodată pentru că turismul este acel domeniu care se transform o dată la șase lună. Cam la șase luni aflăm ceva nou.



    Criza forței de muncă a revenit în forță în României după ridicarea restricțiilor impuse de pandemia. Iar în turism, ea se simte mai acut ca niciodată, căci aici salariile mici și condițiile de lucru mai precare i-au făcut pe mulți să se reorienteze fie spre alte domenii, fie spre alte țări. În plus, pentru revigorarea turismului românesc și pentru a face față cererii, și oferta industriei ospitalității trebuie să fie pe măsură. Iar pentru asta e nevoie de angajați.




  • Monumente de patrimoniu în Oradea

    Monumente de patrimoniu în Oradea


    European Best Destinations, o cunoscută platformă care promovează turismul, a inclus Oradea în topul destinațiilor perfecte pentru un city-break, numind orașul un centru concentrat de Art Nouveau al Europei. Printr-o simplă plimbare, la pas, prin oraș, veți descoperi clădiri importante, unele construite chiar în secolul al XVI-lea.


    De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. În Evul Mediu, în cetatea orașului exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradei ca meridian zero. Dacă orașul a fost atestat documentar în anul 1113, cetatea apare menționată pentru prima oară în anul 1241.



    Ionuț Ciorba, directorul adjunct al Muzeului Orașului Oradea, despre istoria de aproape o mie de ani, bogată și diversă:


    “De-a lungul timpului, cetatea noastră a fost un loc de apărare, dar, în egală măsură a fost și sediu episcopal, un centru religios, chiar la începuturile existenței ei. În incinta cetății a funcționat un capitul și Episcopia romano-catolică a Oradei. Mai apoi, fortăreața Oradei a fost un loc de odihnă care s-a vrut pentru eternitate, însă, din păcate nu s-a întâmplat așa, a unor capete încoronate. În Cetatea Oradei au fost, de-a lungul timpului, înmormântați mai mulți regi și regine. Din păcate pentru noi, mormintele lor nu mai sunt aici. Printre aceștia, Ladislau I, cel de numele căruia se leagă întemeierea cetății. După moartea sa, a fost sanctificat. Mai apoi, Andrei al II-lea, rege al Ungariei, Ladislau al IV-lea Cumanul, Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, împărat al imperiului romano-german, soția sa, Regina Maria, Regina Beatrix, soția lui Carol Robert de Anjou, inclusiv o fiică a domnului Munteniei, Nicolae Alexandru, a fost tot în Cetatea Oradei înmormântată.”



    În partea centrală a orașului puteți vedea clădiri vechi, unele construite în secolul al XVI-lea. În Oradea există o serie de monumente baroce, dintre care cel mai reprezentativ ar fi Palatul Baroc. Pe de altă parte, zona centrului istoric se remarcă printr-o bogată arhitectură art nouveaux, clădiri de o deosebită frumusețe, printre care Teatrul de Stat, Primăria, palatele Apollo, Stern, Poinar, Moskovitz. De altfel, Oradea este inclusă, încă din 2012, în rețeaua europeană Art Nouveau, alături de alte orașe cu asemenea clădiri de patrimoniu precum Viena, Budapesta, Barcelona. De anul trecut, există și un muzeu dedicat stilului Art Nouveau. Este primul astfel de muzeu din Romania. Casa Darvas-La Roche este cunoscută deja ca un simbol al orașului Oradea. Este un patrimoniu art nouveau și o capodoperă în stil secession geometric a fraților József și László Vágó, spune Angela Lupșa, directoare executivă la Fundația de protejare a monumentelor istorice Bihor – Oradea Heritage.


    “Aceștia erau foarte bine cunoscuți la început de secol pentru tot ceea ce au propus și au construit. După un amplu proces de restaurare, în perioada 2018-2020, Casa Darvas-La Roche și-a deschis porțile în anul pandemiei printr-o amenajare deosebită. Vorbim despre o restaurare integrală a decorațiunilor casei, de ceramica fațadei, de feronerie, totul fiind elemente artnouveau specifice unui patrimoniu. În interior, găsim săli care au fost aduse la funcțiunea anterioară, despre care putem spune că sunt inedit amenajate, deoarece reprezintă o incursiune în timp.”



    Vizitatorul se plimbă prin sufragerie și descoperă, de exemplu, un bufet de epocă, frumos ornat și realizat în cel mai mic detaliu în stilul epocii, continuă Angela Lupșa.


    Incursiunea continuă până în cel mai mic loc al bufetului, cum ar fi sertarele, unde veți găsi un tacâm special pentru un anumit meniu sau un ceainic de epocă. Sigur, plimbarea vizitatorului prin aceste spații care se află la etaj continuă cu un salon al domnilor, unde descoperim pasiunea acestora față de tutun sau de alte obiecte folosite de domnii acelei epoci. Tot așa, în salonul doamnelor, se vor vedea sticluțe de parfum și alte accesorii folosite deja la început de secol pentru a se etala în societate. Vorbim despre un spațiu care te transpune în timp și te conectează la tot ce se întâmpla în societate la 1910. Așa cum Oradea era deja plină de palate de epocă în stil art nouveau, și societatea îndrăznea să etaleze și să desfășoare anumite activități cu totul noi pentru acele vremuri.”



    În acest muzeu veți găsi și un loc special dedicat proprietarilor evrei care au fost deportaţi şi exterminaţi la Auschwitz. Angela Lupșa, directoare executivă la Fundația de protejare a monumentelor istorice Bihor – Oradea Heritage.


    “Este vorba despre un dormitor care nu este în stilul art nouveau, dar care, aparținând proprietarilor acelor vremuri, a fost păstrat așa în amintirea celor care nu s-au mai întors. Vorbim despre proprietari și comanditari de la acea vreme, cu un potențial financiar extraordinar, așa cum a fost și Imre Darvas, un evreu neolog, care și-a dorit ca această casă să fie situată pe două fronturi stradale și de pe terasa casei să se vadă sinagogă neologă al cărei membru era. Iată că o vizită în această casă te îmbie deja cu o altă vizită a unui monument pe care Oradea Heritage, căci așa suntem cunoscuți în mediul online, îl recomandă spre vizitare, fiind o altă piesă de patrimoniu a orașului.”



    În final, o veste bună pentru turiști. Pentru al treilea an consecutiv, administrația întâmpină turiștii cu o serie de beneficii și gratuități, într-o campanie numită “Oradea cu drag”, care se desfășoară până în 31 decembrie 2022. Prin intermediul acestei campanii, turiștii care vor fi cazați la una dintre unitățile de cazare din oraș, pentru minimum două nopți consecutive, se vor putea bucura și anul acesta de mai multe beneficii. Acestea includ accesul gratuit la toate secțiile muzeale ce aparțin de Muzeul Țării Crișurilor Oradea și la obiectivele turistice din administrarea Oradea Heritage, transport gratuit pentru 24 de ore în întreaga rețea de transport public și reduceri atractive la cafenelele și restaurantele partenere din Oradea. Înregistrarea turiștilor, generarea codurilor de gratuități și comunicarea dintre partenerii campaniei se realizează prin intermediul site-ului www.oradealifenouveau.ro.






  • Bistrița turistică

    Bistrița turistică

    Întreg județul este un loc preponderent turistic, unde se pot practica
    toate formele de turism, iar punctul cel mai bun de plecare este orașul reședință
    de județ. Veți vedea o așezare construită pe tipicul unui burg german și un
    centru istoric valoros. Astfel, cel mai vechi monument istoric din oraș este
    fosta biserică a minorităților, în prezent biserică ortodoxă, ridicată între
    anii 1270 – 1280. De un interes aparte este și Sugălete, complexul format din
    13 clădiri cu arcade, care în secolele XV-XVI, formau complexul comercial al
    cetății. Și, nu în ultimul rând, poate cel mai apreciat monument de către turiști,
    Biserica Evanghelică, din centru, a devenit un simbol al orașului. Edificiul a
    fost finalizat în forma sa actuală în anul 1563. Aici puteți vedea piesele de
    mobilier realizate acum cinci secole, dar și cele 13 steaguri ale breslelor
    bistrițene.

    Ovidiu Bozbici, consilier în cadrul Serviciului de Turism din
    Primăria Municipiului Bistrița:

    Începem cu Biserica
    Evanghelică din Bistrița, monumentul principal al orașului, cu un turn înalt de
    75 de metri. Din 2013, este dotat cu lift, deci se poate vizita de către
    turiști. Aceștia pot urca la o înălțime de aproximativ 45 de metri, de unde pot
    vedea toată panorama orașului. Urmează cetatea veche a Bistriței, care,
    inițial, a avut 18 turnuri și bastioane de apărare. Acestea punctau din loc în
    loc zidul de apărare al cetății. La rândul lui, zidul de apărare era dublat de
    un șanț de apă. În momentul de față, a rămas un singur turn din vechea
    fortificație, Turnul Dogarilor, cu o înălțime de aproximativ 18 metri. Acesta găzduiește
    expoziții ale artiștilor locali. Avem, apoi, ansamblul Sugălete. Se numește
    Sugălete fiindcă sunt locuințe unde se presupune că stăteau meșteșugari ai
    Bistriței, care prelucrau metale. Este un ansamblu unic în România, o înșiruire
    de 13 clădiri. Construcția a început în anul 1480 și a fost continuată până în,
    aproximativ, 1520.


    Bistrița era
    recunoscută și prin prisma celor care prelucrau metale prețioase, dar și
    semiprețioase. Minereurile erau exploatate de la minele de la Rodna, de la
    aproximativ 60 de km depărtare de oraș. Vechile documente atestă că domnitorii
    Moldovei se aprovizionau de aici atât cu bijuterii cât și cu unelte agricole
    sau arme. Însă, pentru o incursiune completă în istorie, ghidul nostru, Ovidiu
    Bozbici, vă recomandă să vizitați și muzeele bistrițene.

    Avem
    Muzeul Județean, cu secție de etnografie, cu secție de istorie naturală. Avem
    Casa Argintarului, care este unul dintre monumentele principale ale orașului,
    renovat la rândul lui și denumit acum Centrul German. Este o casă construită
    între 1560-1563, de același meșter care și-a adus aportul la construcția
    Bisericii Evanghelice. Avem Casa Andreas Beuchel. Este și aceasta o casă veche,
    situată în centrul orașului. A aparținut unuia dintre primii juzi ai orașului
    Bistrița, care a intrat în conflict cu puterile vremii, fiind ulterior
    decapitat. Totodată, Bistrița este recunoscută prin multiculturalitate. Avem
    biserica evanghelică, biserici ortodoxe, biserica romano-catolică,
    greco-catolică, reformată. Bistrița are aproximativ 80.000 de locuitori după
    ultimul recensământ.


    Iar, dacă timpul vă
    permite, ieșind din Bistrița vă puteți îndrepta spre munți. Veți găsi locuri
    retrase, arhaice, în care s-au păstrat tradiții vechi și în care oamenii își
    duc viața liniștit, ocupându-se de creșterea animalelor și de agricultură.

  • Paște și Ramadan la Cairo

    Paște și Ramadan la Cairo

    Iubește Egiptul și vrea să-l promoveze românilor care călătoresc de la Cairo la Hurgada ori de la Luxor la Sharm el Sheikh. O cheamă Anca Rusu și e reprezentant pentru turismul românesc în Egipt. ”O româncuță”, se autodefinește. Ea ne mai spune cum poți trăi, ca român, în țara piramidelor și cum poți ”împăca” Paștele și Ramadanul în Egipt.






  • Călător prin tradiții de Paști

    Călător prin tradiții de Paști

    Reprezintă o gură de aer proaspăt într-un oraş
    aglomerat. Este o bucurie în fiecare anotimp să vezi aici natura în plină
    manifestare şi să trăieşti în atmosfera satelor de altădată. Este un loc unde
    mari şi mici ne putem găsi rădăcinile, iar la vreme de sărbătoare putem
    descoperi tradiţiile strămoşeşti. Vorbim despre Muzeul
    Național al Satului Dimitrie Gusti, din Bucureşti, loc în care ne oprim acum
    pentru a vorbi cu Iuliana Mariana
    Balaci, director de comunicare, despre atelierele Călător prin tradiții de
    Paști.

    Anul acesta, ca în fiecare an, ne primenim,
    încercăm să ne facem singuri anumite obiecte de poboabă, obiecte vestimentare
    şi încercăm să învăţăm de la meşterii populari cum se încondeiază ouăle şi cum
    se lucrează foarte frumos cu iţele (n.r. fire de lână răsucită sau bumbac răsucit
    pentru ţesut) şi cu acul în ideea broderiei. Anul acesta în mod special ne-am
    gândit să facem ateliere până în duminica Floriilor (n.r. ultima duminică
    înainte de Paşti), ateliere adresate copiilor, între 6-12 ani, organizate în
    fiecare duminică, în ideea de a petrece un timp de calitate, în muzeul satului,
    în familie. Aşadar, copiii participă la ateliere, iar părinţii fac o plimbare,
    într-o duminică frumoasă, prin Muzeul satului. Ne bucurăm că şi anul acesta
    avem o cerere destul de mare de a organiza această serie de ateliere şi ne
    bucurăm să vedem că aceşti copii sunt dornici să înveţe şi părinţii sunt şi mai
    dornici să-i iniţieze în artele meşteşugurilor populare, învăţate chiar de la
    meşterii populari şi artiştii plastici cu care lucrăm.



    Copiii sunt aşteptaţi să întâmpine cea mai importantă sărbătoare a
    Creștinismului participând la ateliere prin care pot deprinde tehnica
    încondeierii cu ceară a ouălor, tehnica țesutului în două ițe și confecționarea
    obiectelor decorative din materiale naturale și reciclabile, precum pănuși de
    porumb, flori presate, lână, semințe, ață, lemn, carton.


    Iuliana Mariana Balaci, director de comunicare la Muzeul naţional al
    satului Dimitrie Gusti, a adăugat: Suntem la a şaptea ediţie
    Călător prin tradiţii de Paşti şi ne bucurăm că la fiecare ediţie atragem public
    nou, meşteri populari noi şi artişti plastici şi încercăm, pe cât posibil, pe
    principiul educaţiei timpurii şi continue, să învăţăm copiii să iubească
    meşteşugurile populare, să iubească acest patrimoniu imaterial şi să vorbească
    despre el, iar ca rezultat al acestei comunicări să avem şi alţi copii
    înscrişi. De fiecare dată, chiar dacă noi spunem că sunt 10 copii la atelier,
    totdeauna avem 12, 15 doritori să participe la această serie de ateliere.
    Practic, în fiecare duminică până la Florii, avem parte de atelier de ţesut,
    atelier de bricolaj, atelier de împletituri din pănuși de porumb şi atelier de
    încondeiat ouă. Atelierele din registrul Călătorilor prin tradiţii sunt în
    fiecare duminică, dar ele se continuă şi în timpul evenimentelor Vin Floriile
    cu soare şi soarele cu Florii, când avem parte tot de ateliere de ouă
    încondeiate, dar şi de ateliere demonstrative de confecţionat colăcei,
    plăcintele lui Lazăr (n.r. plăcinte umplute cu branză de vaci, unt sau margarina,
    ouă, făcute în Sâmbăta lui Lazăr, pentru
    a se da de pomană vecinilor), pâine, cozonac de post. Aşadar, iată că avem o
    ediţie prelungită şi o ediţie cerută de publicul nostru, şi pentru care ne
    conformăm, să organizăm şi mai multe activităţi decât cele pe care ni le-am
    propus de la început.



    Iuliana Mariana Balaci a precizat: În fiecare duminică
    până la Florii avem un minim de 10 copii, să spunem că vor fi cam 15 copii per
    atelier, deci avem vreo 60 de copii cel puţin în fiecare duminică, plus cei
    care vor veni la celelalte ateliere demonstrative, credem să ajungem pe la 100
    de copii. Iar 100 de copii la atelierele Călător prin tradiţii de Paşti
    pentru noi este plusvaloare şi fiecare copil adus a atelier este un adolescent
    şi un tânăr câştigat întru artele populare şi întru tradiţiile, pe care cu drag
    le promovăm.


    Chiar dacă poate că viaţa de zi cu zi nu ne permite să confecţionăm
    azi cele trabuincioase pe lângă casă, aşa cum se întâmpla în trecut,
    cunoaşterea meşteşugurilor deschide posibilitatea reinterpretării lor pentru
    crearea unui stil de viaţă sustenabil. Iar Muzeul Național al Satului Dimitrie
    Gusti, din Bucureşti, rămâne un loc de regăsire personală, dar şi o permanentă
    sursă de inspiraţie şi frumos. Iuliana Mariana Balaci ne-a lansat o invitaţie
    deschisă:

    Noi vă aşteptăm cu mare drag, îi aşteptăm
    pe cei care doresc să vină, de la cei mai mici, la cei mai mari, la Muzeul
    satului, într-un sat din mijlocul unei capitale zgomotoase, un sat în care deja
    copacii au înflorit, un sat care îşi aşteaptă publicul vizitator şi publicul
    tânăr, pentru o plimbare plăcută, pentru o descoperire şi o redescoperire a
    patrimoniului şi pentru a învăţa lucruri utile. Încheiem seria de ateliere
    Călător prin tradiţii de primăvară şi mai ales de Paşti, cu evenimentul Vin
    Floriile cu Soare şi Soarele cu Florii , organizat de Muzeul nostru în prioada
    16-17 aprilie, când avem foarte multe surprize, foarte multe lucruri frumoase
    pe care le-am pregătit pentru publicul larg, o atenţie deosebită având-o,
    evident, copiii pentru care am pregătit ateliere în plus. Aşadar, fiţi atenţi
    la pagina de Facebook a muzeului nostru şi la pagina oficială a Muzeului
    nostru, www.muzeul-satului.ro, unde vom publica informaţii legate de aceste
    evenimente.


    Pentru moment atelierele
    nu se adresează copiilor cu nevoi speciale, având în vedere că profesorii
    coordonatori nu au pregătire specializată în această direcţie.

  • Tradiție și istorie în Hunedoara

    Tradiție și istorie în Hunedoara

    Oferta turistică
    a județului Hunedoara, din partea central-vestică a României,este foarte bogatăși
    se adresează atât iubitorilor de culturăși de istorie, cât și amatorilor de
    drumeții și sport montan. Azi vorbim despre tradiție și istorie într-o
    călătorie al cărei ghid este Radu Barb, șeful Direcției de administrare
    monumente și promovare turistică. Acesta ne recomandă să ne oprim mai întâi la
    Muzeul Aurului de la Brad. Înființat în anul 1896, s-a strâns aici de-a lungul
    timpului cea mai mare colecție de piese din aur nativ din Europa. Colecția are
    peste 1.300 de exponate din aur găsite în minele din țară și din toată lumea,
    dintre acestea fiind remarcabile exponatele cu aur nativ, originare din Munții
    Metaliferi.

    Radu Barb: Este un muzeu unic în Europa, deschis
    tuturor vizitatorilor și se află chiar în municipiul Brad. Poate fi catalogat
    ca fiind unul dintre cele mai importante muzee de acest tip din Europa. Putem
    vedea o colecție impresionantă de obiecte din aur, flori de mină și instrumente
    pe care le utilizau minerii de-a lungul timpului. E o colecție care arată bogățiile
    județului și ale României și care poate fi vizitată în aproximativ două ore. De
    acolo, se poate pleca spre celelalte puncte de interes din zonă, cum ar fi Țebea.
    De asemenea, la Vata de Jos am deschis de curând un nou punct muzeal care se
    numește Zestrea Apusenilor. Este o expoziție etnografică, iar vizitatorii pot
    vedea cum arăta o casă tradițională din Țara Zarandului. Avem costume populare
    autentice din Munții Apusenilor, obiecte de uz gospodăresc, iar toate acestea
    sunt aproape de Brad.


    Ridicat în secolul al XIV-lea, Castelul Huniazilor din Hunedoara reprezintă
    una din cele mai frumoase și bine conservate construcții de acest gen din epoca
    medievală. Are 42 de încăperi, două terase și două poduri. Accesul în castel se
    face pe un pod de lemn, susținut pe patru piloni masivi de piatră.

    Radu Barb: Înainte
    de a intra în castel, trebuie să vizităm muzeul castelului. Sunt câteva puncte
    interesante pe care, dacă nu te documentezi înainte de a începe călătoria, pot
    fi ratate și ar fi păcat. Acolo sunt câteva muzee mici, chiar în dreapta
    castelului, cu exponate foarte interesante. Este unul dintre cele mai impozante
    castele din România, foarte bine întreținut și administrat. Îl are în centrul
    atenției pe voievodul Iancu de Hunedoara. Se pot petrece la castel aproximativ
    patru ore, în compania ghizilor.


    Hunedoara rămâne și
    un loc al vechilor tradiții. Astfel, în orice colț al județului veți putea
    întâlni meșteșugari, dar veți putea gusta și din preparatele locale, gătite
    după rețete străvechi.

    Radu Barb, șeful Direcției de administrare monumente și
    promovare turistică: Avem mai multe case memoriale. De exemplu,
    Casa Drăgan Muntean, un cunoscut interpret de muzică populară. Se păstrează
    tradițiile, obiceiurile. Există și un festival intitulat Plăcinte pădurenești
    unde se strâng câteva mii de oameni anual, în luna iulie sau august.
    Vizitatorul poate vedea aici mai multe case tradiționale, țărănești. Veți mai
    găsi costume populare, instrumente de suflat cum ar fi fluierele, dar și alte
    obiecte tradiționale. Există și puncte gastronomice, însă pentru toate aceste
    informații, cel mai simplu e să descărcăm aplicația Discover Hunedoara,
    din Google Play sau Apple Store. Aplicația ne oferă posibilitatea ca atunci
    când suntem în zonă să vedem toate obiectivele turistice din jurul nostru. Așadar,
    oferim un ghid virtual, la îndemâna oricui.



    Invitația a fost lansată. În speranța că v-am convins, vă
    așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până atunci, drum bun și vreme
    frumoasă!


  • Călător prin România 28.02.2022

    Călător prin România 28.02.2022

    Deschidem noua ediție a emisiunii “Călător prin România” cu impresii de la Târgul de Turism al României, desfășurat săptămâna trecută la București. Intrăm în legătură directă cu Gheorghiță Florentina, de la Centrul Național de Informare și promovare turistică Botoșani. Redescoperim apoi Bucureștiul alături de Adriana Nica, specialistă în turism. Din București, ajungem în Argeș, unde vorbim cu Ovidiu Stan, agent de turism, ghid local și național, cofondator Explore Transfăgărășan și al proiectului de drumeție Via Valahia. În final, ne oprim în Șirnea, primul sat turistic din România. Suntem întâmpinați de Eugen Totîlcă, ghid local și reprezentant al Centrului de Activități Turistice Șirnea.



  • Schi la Poiana Brașov

    Schi la Poiana Brașov

    Continuăm şi astăzi sezonul de schi şi vă invităm
    la doar 14 km de Brașov, în stațiunea Poiana Brașov. Este cea mai renumită
    stațiune pentru sporturile de iarnă din România, cu cel mai întins domeniu
    schiabil, staţiune fondată în 1895, ca loc turistic pentru brașoveni. Poiana
    Brașov se află la o altitudine de 1020 m, la baza Masivului Postavarul; cel mai
    înalt pisc este vârful cu aceeași denumire Vârful Postăvarul (popular
    Postăvaru), având o înalțime de 1799 m.


    Prima cabană a
    fost construită în 1904. Apoi, în 1906, Poiana Brașov a fost recunoscută ca
    stațiune de iarnă și a şi găzduit prima
    compeție de schi din Romania. Prima competiție importantă desfășurată a fost
    cea de-a IX-a ediție a Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă din 1951. După
    aceea s-au mai construit instalaţii de transport pe cablu, s-au lărgit pârtiile
    şi totul a culminat cu Festivalul olimpic al tineretului european, din 2013,
    când s-au extins din nou pârtiile, astfel ajungându-se la un domeniu schiabil
    de 80 de hectare, s-au făcut noi
    amenajări, s-au modernizat instalaţiile de transport pe cablu şi, cel mai
    important, s-au făcut tunuri de zăpadă, funcţionale pe tot timpul sezonului
    rece.


    Christian
    Macedonschi, preşedintele asociaţiei Smart City Braşov, ne-a vorbit despre
    sezonul acesta de schi:

    Sezonul
    a fost bun de sărbători, s-a prelungit puţin cu Crăciunul şi Revelionul pe rit
    vechi, din păcate am avut relativ puţină zăpadă, dar de două zile ninge
    încontinuu, pârtiile sunt excelent pregătite, în Poiana Braşov şi aşteaptă
    turiştii de peste tot, să se bucure de o iarnă frumoasă. Ştiţi pe pârtie, când
    te urci pe schiuri, mai uiţi şi de problemele de zi cu zi, mai uiţi un pic şi
    de pandemie!


    În Poiana
    Braşov sunt 12 pârtii cu grade diferite de dificultate. Pentru începătorii în
    ale sporturilor de iarnă cele mai potrivite sunt pârtiile Bradul şi Stadion.
    Schiorii sau snowboard-erii experimentaţi se pot bucura de Pârtia Lupului,
    Drumul Roşu, Slalom, Subteleferic, Kanzel şi Pârtia Ruiului. Şcoala de schi din
    Poiana Braşov are o tradiţie de 40 de ani, oferă aproximativ 80 de instructori
    de schi şi 40 pentru snowboard, toţi calificaţi potrivit normelor
    internaţionale şi afiliaţi internaţional şi vorbitori de germană şi engleză.


    Pârtia Bradul
    are un grad de dificultate scăzut şi lungimea de aproximativ 500 metri, altitudinea
    la plecare de 1.112 metri şi la sosire de 1.035 metri. Pârtia beneficiază de
    iluminare nocturnă şi zăpadă artificială. Este deservită de o instalație de
    teleschi și o bandă rulantă pentru copii, fiind foarte populară în rândul
    începătorilor.


    Şi ca o
    confirmare a calităţii staţiunii, aici sunt programate mai multe competiţii de
    schi. Astfel în această perioadă, pârtia Subteleferic este închisă turiştilor,
    aici desfăşurându-se Campionatul Naţional de Schi Alpin al României, Cupa
    Active Ski şi Cupa ProX la schi alpin, dedicate copiilor. În plus, în perioada
    1 – 3 martie, peste două sute de schiori din întreaga lume vor participa la două
    dintre cele mai mari competiţii de schi alpin organziate la noi în ţară. Este
    vorba despre FIS Children Trophy şi FIS RACE, competiţii înscrise în caldendarul
    oficial al Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS).


    Administratorii
    domeniului schiabil din Poiana Braşov anunţă că pe pârtiile din partea
    superioară a muntelui stratul de zăpadă bătută măsoară aproximativ 60 de
    centimetri, iar pe cele din partea inferioară are 40 de centimetri.


    Tot la Poiana
    Braşov găsim cazare la standarde înalte, centre SPA, pârtii de săniuş, un
    patinoar acoperit de dimensiuni olimpice, dar şi un centru de divertisment care
    invită la bowling, ping-pong, billiard şi escaladă.


  • Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

    Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

    Vom găsi aici unsprezece rezervații naturale, dar și
    65.000 de hectare de păduri virgine si seculare de fag, înscrise din anul 2016
    în patrimoniul mondial UNESCO. Iar tot aici găsim și un exemplar rar de
    sequoia, a cărui circumferință este de 5,7 metri și a cărui vârstă estimată
    este de 200 de ani.

    Vorbim despre atracțiile acestui parc, dar și despre
    traseele turistice cu Nicolae Ifca, directorul administrației Parcului Național
    Semenic-Cheile Carașului.

    Parcul este situat în sud-vestul
    României, în centrul județului Caraș Severin. Are o suprafață de aproximativ
    36.000 de hectare și e poziționat în zona nordică a Munților Aninei și zona
    estică a Munților Semenic. Pe suprafața parcului avem nouă trasee turistice
    care însumează 130 de km. De-a lungul traseelor, întâlnim mai multe obiective
    de interes turistic. De exemplu, traseul de vizitare a Cheilor Carașului pleacă
    de la Crașova și traversează o porțiune de șase km a Cheilor Carașului, după
    care continuă spre peștera Comarnic. Aceasta e situată în mijlocul parcului, la
    intersecția mai multor trasee. Este unul dintre principalele noastre obiective.
    La nivelul anului 2021, am înregistrat cei mai mulți vizitatori. De acolo, se
    poate merge în mai multe direcții, spre Semenic sau spre Lacul Buhui. Un alt
    punct de pe traseu este Lacul Mărghitar. Nu este un lac foarte mare, are
    aproximativ trei hectare. Prin comparație, Lacul Buhui este mult mai mare și
    este construit după anul 1900. Acolo, avem amenajat și un traseu tematic pe
    care sunt prezentate speciile de arbori și floră.



    În
    Parcul Național Semenic-Cheile Carașului găsim două unități montane, explică
    Nicolae Ifca, directorul administrației.

    Munții Semenic
    reprezintă circa 54%, iar Munții Aninei ocupă 46% din teritoriu și reprezintă
    zona carstică a parcului. În Munții Semenic putem vizita cea mai mare pădure
    compactă de fag din Europa. Este vorba despre pădurea virgină din Izvoarele
    Nerei. Cu o suprafață de peste 5.000 de hectare, ea reprezintă cea mai mare
    întindere de pădure virgină și cvasi-virgină din Europa. Aici, în zona
    centrală, putem întâlni arbori cu vârste și de 500 de ani. Pădurea se poate
    vizita cu un reprezentant al administrației. Traseul are în jur de 14 km.


    În partea vestică a parcului se întind Munții
    Aninei. Aici, obiectivul cel mai vizitat de către turiști este Peștera
    Comarnic. Nicolae Ifca, directorul administrației Parcului Național
    Semenic-Cheile Carașului.

    Are o lungime de șase km, din care
    se pot vizita aproximativ 1,7 km. Este o peșteră și o rezervație naturală. Ea
    se vizitează printr-o galerie inactivă. Aici putem întâlni tot felul de formațiuni
    interesante: stalactite, stalagmite, coloane, formațiuni cu tot felul de forme
    bizare. Este o peșteră naturală în care administrația a intervenit foarte
    puțin. De altfel, pe suprafața teritoriului ocupat de Munții Aninei, avem un
    număr de 803 peșteri și avene. Peștera este acea cavitate în care se intră în
    plan orizontal, iar avena e cavitatea în care se intră în plan vertical. Cea
    mai lungă peșteră din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului este Peștera
    Buhui, cu o lungime totală de aproximativ 6500 de metri. Este o rezervație
    speologică, iar cel mai adânc aven e Poiana Gropii, cu o denivelare de 240 de
    metri.


    În
    Parcul Național Semenic-Cheile Carașului există un traseu de 16 km, care se
    poate practica pe jos sau cu bicicleta, atât de către copii, cât și de cei cu
    vârste înaintate.

    Nicolae Ifca: Acest traseu pleacă din Reșița
    spre Peștera Comarnic. De-a lungul traseului, mai întâlnim câteva obiective și
    popasuri turistice, pe care noi le-am amenajat cu panouri informative despre
    zone, cascade. Înainte cu circa un km de Peștera Comarnic avem Cascada Sumrak,
    formată prin depunere de tuf calcaros. Apoi, bicicliștii pot continua încă
    patru kilometri pentru a ajunge la unul dintre cei mai impresionanți arbori din
    parc, sequoia dendrum gigantea. Nu se știe cum a apărut aici, însă a fost adus
    cu siguranță, fiindcă este un arbore originar din California. Practic, la o
    altitudine de 600 de metri, arborele s-a dezvoltat foarte bine. În prezent, are
    o înălțime de 45 de metri și o circumferință de 5,7 metri, cu un diametru de
    1,80 metri.


    Administrația
    Parcului Național Semenic – Cheile Carașului asigură ghidaj pentru șapte
    programe turistice în aria protejată. Ghizii sunt chiar rangerii parcului,
    cunoscători ai zonei, care vă vor oferi numeroase informații despre istorie și
    cultură locală, specii de floră și faună sau ecosisteme. Prețul unui program
    ghidat este de 70 de lei (14 euro) de persoană.

    Nicolae Ifca, directorul
    administrației parcului, recomandă tuturor turiștilor să se informeze în
    privința obiectivelor și a condițiilor meteo înainte de vizitarea parcului.

    Prin intermediul centrelor de informare turistică din localități,
    distribuim materiale informative: hărți și pliante cu descrierea obiectivelor.
    Din orice direcție ar intra turistul în parcul național, l-aș îndemna să treacă
    pe la aceste centre. Se mai poate accesa și site-ul parcului: pnscc.ro.
    Administrația Parcului Național Semenic-Cheile Carașului stă la dispoziția
    tuturor vizitatorilor care vor să viziteze peșteri, păduri și îi așteptăm cu
    mare drag.


    Invitația a fost, așadar, lansată! În
    speranța că v-am convins, săptămâna viitoare vă așteptăm cu oferte de vacanță
    de la Târgul de Turism al României, ediția de primăvară.

  • Muzeul etnografic al Școlii Paltinu

    Muzeul etnografic al Școlii Paltinu

    Ne întoarcem azi în nord-estul României, în zona etnografică Bucovina, Buchenland, Țara Fagilor, în limba germană, sau Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac. Exemplu de multiculturalitate, Bucovina este și o vatră folclorică străveche a huțulilor. Iar, cunoașterea acestui grup etnic ar putea începe de la un muzeu etnografic înființat de localnici în școala unui sat.



    Așadar, ne oprim în satul Paltinu, comuna Vatra Moldoviței, la Școala Veche, după cum se cunoaște aici, în zonă. Ghizi ne vor fi chiar elevii acestei școli. Diana Maria: Bine ați venit în Casa Mare sau în camera de curat! Aveți expuse în fața dumneavoastră straie huțenești atât femeiești cât și bărbătești. Dacă românii poartă maro și combinații alb-negru, huțanii au îndrăgit dintotdeauna roșul și verdele. Cămășile femeiești erau cartea de vizită a fiecăreia dintre gospodine. Totul se cosea în secret, fără ca vecinele să vadă ceva. De Paște și de Crăciun se înnoiau toți ai casei, însă era tare greu să mulțumești pe toată lumea, dacă aveai o casă întreagă de copii. Aici veți mai vedea și o ploscă. Huțanul nu pleacă la drum fără o ploscă și un toporaș mic, cu coada lungă, încrustată.



    Mihai completează: Ocupația principală a păltinenilor a fost în vechime păstoritul. În acest colț se vede vatra, inima stânei. Focul se aprindea pe munte și nu avea voie să se stingă. Obiectele expuse erau folosite în rânduiala stânei. La vară, vă poftesc la o stână adevărată, ca să mâncați caș și urdă dulce. Denisa spune că muzeul reflectă foarte bine atât viața oamenilor cât și frumusețea locurilor. Satul Paltinu este un loc de poveste, plin de legende. Bătrânii noștri ascultă cântul apelor și se tem de Mama Pădure. E frumos satul nostru și are oameni harnici. Noi suntem vlăstarele lor și, pe cât putem, păstrăm cu sfințenie ceea ce am primit de la ei.



    Huțanii sunt foarte credincioși. Se tem de Dumnezeu și-l slăvesc mereu, spune Oierina, o altă elevă a Școlii Paltinu: Ferestrele caselor aveau semnul crucii, ca să fie feriți cei care locuiau acolo. Aici avem niște acte, niște diplome cu multe parafe, de pe vremea austriecilor. Străbunii noștri aveau o singură diplomă pe care o înrămau cu mare cinste. Ne aflăm în camera de locuit. Observăm soba cu horn interior, cu cuptor, zidită din piatră de râu. Laițele erau folosite atât pentru dormit cât și pentru oaspeți, la șezători. Pe grinda de sus stăteau aranjate frumos straiele celor din familie. Patul era umplut de fân, iar, deasupra, se punea o cergă. Leagănul era nelipsit, căci în el își petreceau timpul nou-născuții. Cum familia era numeroasă, leagănul era tare folosit! Avem aici două piese foarte importante: două blidare. Putem observa soarele atât pe blidar cât și pe lădița pentru linguri. De ce soarele? Fiindcă de la el primim căldură și lumină. Bunicii noștri îi spun și azi Sfântul Soare. De pe masă, era nelipsit și busuiocul, Floarea Dragostei, planta parfumată iubită de fete.



    Sauciuc Ilie, prim-vicepreședinte al Uniunii Ucrainenilor din România și profesor de matematică la această școală spune că acest muzeu a fost înființat în anul 2000, la inițiativa doamnei învățătoare Huțuleac Tudorița și cu sprijinul activ al elevilor de la școala din satul Paltinu: Pentru organizarea muzeului s-a folosit fosta locuință a directorului școlii, clădirea fiind construită cu ceva vreme în urmă. Pe timpuri, când se construia o școală, pe lângă spațiile de educație, era prevăzută și o locuință pentru învățătorul care venea să țină lecțiile. Cum timpurile s-au schimbat, iar fiecare profesor are locuință proprie, spațiul a fost folosit pentru amenajarea muzeului. Obiectele adunate din sat sunt, spre bucuria mea, salvate de la intenția de a fi colecționate de către cei specializați, de colecționarii de artă. Sunt obiecte specifice păstoritului, fierăritului, torsului. De asemenea, am adunat din sat costume naționale specifice locului. Am mai colecționat obiecte pentru prelucrarea lânii, lucruri care se regăseau în camera de zi a familiei, dar și alte obiecte care, spre bucuria noastră, sunt păstrate foarte bine. Le întreținem fiind consiliați de un specialist al Muzeului Țăranului Român din București.



    Ați ascultat o rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.