Tag: turism

  • Alba Iulia

    Alba Iulia


    Astăzi ajungem în Alba Iulia. Orașul este cunoscut, în general, publicului și specialiștilor pentru vechimea sa și pentru semnificația evenimentelor istorice de importanță locală și națională care au avut loc aici. 1 decembrie este Ziua Națională a României, iar, acum 103 de ani, la Alba Iulia, se realiza prin voința mulțimii adunate pe platoul din apropierea cetății medievale, unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat. Tot aici, în urmă cu peste 4 secole, domnitorul român Mihai Viteazul intra triumfal în cetatea medievală a Albei Iulia și realiza prima unire a celor trei mari provincii istorice românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Așadar, chiar dacă ziua românilor se sărbătorește în toată țara, parcă nu are nicăieri un farmec mai aparte decât în Alba Iulia. Și vom găsi azi un oraș european, modern, împărțit în orașul de sus și orașul de jos. Orașul de sus cuprinde monumentele istorice milenare, bine întreținute, în timp ce orașul de jos a fost construit mult mai aproape de timpurile moderne.



    Violeta Nica, purtătoare de cuvânt la Consiliul Județean Alba spune că vorbim, cu siguranță, despre unul dintre cel mai atractive județe ale României.


    “Cu un potențial turistic deosebit, județul Alba se remarcă atât din punct de vedere al peisajului, de o frumusețe aparte, cât și din punct de vedere al istoriei, al culturii, al tradițiilor și obiceiurilor. Prin urmare, aici se practică diverse tipuri de turism, cum ar fi turismul cultural și istoric, turismul verde, cel religios și, bineînțeles, turismul montan. Dacă vorbim despre turismul cultural și istoric, trebuie să începem cu municipiul Alba Iulia. Cetatea Alba Carolina, cea mai reprezentativă fortificație de tip Vauban din România și una dintre cele mai importante din Europa, este principala atracție a orașului și a județului. Anual, zeci de mii de turiști vizitează cetatea, prezenta lor fiind numeroasă în orice anotimp. Schimbul de gardă, turul fortificațiilor, grupurile statuare, obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan sunt doar câteva dintre atracții, la care se adaugă festivalurile romane sau spectacolele în aer liber. Obiectivul principal este Catedrala Încoronării, alături de care se află Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail. Tot în cetate turiștii pot vizita Muzeul Național al Unirii și Sala Unirii, recent restaurată, clădire de o însemnătate istorică cu totul aparte pentru români, precum și Museikon, singurul muzeu al icoanei din România sau Biblioteca Batthyaneum.”



    Cetatea din Alba Iulia este alcătuită din șapte bastioane și prezintă toate elementele de fortificație adaptate tehnicii militare ale timpului. Intrarea se face prin șase porți, majoritatea decorate cu statui și reliefuri. Pe lângă aceasta, cetatea se impune ca fiind cel mai semnificativ ansamblu de plastică figurativă barocă din Transilvania. Pe de altă parte, Biblioteca “Batthyanaeum”, este bogată în manuscrise rare.



    Dacă timpul vă permite, alegeți să vizitați și zona rurală a județului Alba, fiindcă este foarte bogată în tradiții și obiceiuri. Veți întâlni aici costume populare de sute de ani și vă veți putea caza în gospodării amenajate în stil tradițional, în care, bineînțeles, vă puteți delecta cu rețete din străbuni, gătite doar cu ingrediente locale.



    Iată așadar o destinație inedită, perfectă pentru toată familia. În speranța că v-am convins, vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până atunci, drum bun și vreme frumoasă!




  • În județul Iași

    În județul Iași

    Catedrale, palate
    și muzee impresionante, prima grădină botanică universitară românească, dar și
    una dintre cele mai frumoase 25 de biblioteci din lume. Iată câteva motive
    pentru care orașul Iași poate fi destinația ideală de vacanță. Alături de Anca
    Zota, coordonatoarea Centrului național de informare și promovare turistică,
    descoperim cele mai interesante obiective din municipiul Iași și din județul cu
    același nume. Pentru puțin context am putea începe vizita cu
    Muzeul Universității, care este un muzeu destul de mic, dar foarte consistent.
    Are o colecție importantă referitoare la civilizația Cucuteni, care are o
    vechime impresionantă de 5.000 de ani. Aceasta va oferi informații despre istoria
    regiunii. De asemenea, în aceeași clădire, este un muzeu al Universității din
    Iași, prima universitate din România. Este o bună punere în context a
    turistului. Acesta își va da seama de unde a început viața orașului și cum a
    evoluat.


    Muzeul se află pe
    bulevardul Carol, pe care se află și Universitatea din Iași, o clădire din
    1896. Ne continuăm călătoria alături de Anca Zota. Poate fi
    vizitată Sala Pașilor Pierduți, cu picturi foarte frumoase, realizare de Sabin
    Bălașa. De asemenea, poate fi vizitată una dintre cele mai frumoase biblioteci
    din România și din lume, conform unor specialiști, biblioteca Universității
    Tehnice Gheorghe Asachi. Continuându-ne plimbarea pe bulevardul Carol, ajungem
    la Biblioteca Centrală Universitară. Aceasta e o inițiativă a Fundației Regelui
    Ferdinand, remarcându-se atât prin arhitectura deosebită, dar și prin
    interiorul lucrat în marmură de Carrara și mozaic venețian. Ea poate fi
    vizitată și de către cei care nu doresc neapărat să împrumute cărți. Există
    tururi ghidate și se pot face programări pe internet. Oaspeții pot ajunge până
    în cupola bibliotecii și pot avea o vedere panoramică asupra orașului.



    Plimbarea poate
    continua pe strada Lăpușneanu, unde turiștii pot lua o pauză pentru o cafea sau
    pentru o gustare. Anca Zota, coordonatoarea Centrului național de informare și
    promovare turistică din Iași. Aici există multe cafenele
    cochete. Apoi, se poate vizita Muzeul Unirii. Este un muzeu în a cărei atenție
    se află unirea principatelor române. Are și acesta o istorie destul de
    interesantă. Mai jos, pe această stradă, găsim hotelul Traian care este
    proiectat de celebrul Gustave Eiffel, după care ajungem în Piața Unirii, un loc
    cu o importanță deosebită. În acest loc s-a sărbătorit pentru prima dată unirea
    principatelor române, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei
    și al Țării Românești, în anul 1859. De altfel, și în zilele noastre, în Piața
    Unirii, au loc sărbătorile cele mai importante, care reunesc tradițiile și
    spiritul românesc. Foarte aproape de această zonă se află un muzeu nou și
    extrem de interesant. Se numește Casa Muzeelor, fiindcă, într-o singură clădire
    cu un istoric foarte trist, funcționează cinci muzee. A rămas în conștiința
    locuitorilor Iașiului ca sediu al chesturii miliției, locul în care au fost
    masacrați mii de evrei în pogromul de la Iași, din iunie 1941. Inițial, era o
    casă a unor evrei bogați, găzduind societăți culturale.



    Apoi, se poate
    merge pe bulevardul Ștefan cel Mare, pe Platoul de Aur, în jurul căruia s-a
    dezvoltat orașul de-a lungul secolelor. Anca Zota. Într-un
    spațiu, foarte mic, găsim Teatrul Național, primul teatru național din România,
    Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, renumită pentru cel mai mare pelerinaj
    ortodox din România. Totodată, vom putea admira Primăria Iași, fostul palat
    Roznovanu, dar și Mănăstirea Trei Ierarhi, unde a fost înființată prima
    instituție de învățământ superior românesc, în 1640, de domnitorul Vasile Lupu.
    În final, dar nu cel din urmă, găsim simbolul orașului Iași, Palatul Culturii,
    care adăpostește patru muzee: Muzeul de Istorie, Muzeul de Tehnică și Muzică
    Mecanică, Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie.



    Pentru turiștii
    care au mai mult timp la dispoziție, Anca Zota, coordonatoarea Centrului
    național de informare și promovare turistică din Iași, recomandă ca turiștii să
    înceapă cu zonele apropiate municipiului. De exemplu, cu Rezervația
    paleontologică Repedea. Este o zonă unică, obiect al
    nenumărate studii paleontologice, fiind foarte importantă sub aspectul
    vegetației, al faunei și al solului. Găsim acolo reminiscențe ale Mării
    Sarmatice. O altă drumeție interesantă este la Mănăstirea Cetățuia. Dacă ne
    îndepărtăm puțin de Iași, putem merge în zona Dobrovăț, unde găsim ultima
    ctitorie a lui Ștefan cel Mare, de la 1504. Este un sat aflat la 30 de km de
    Iași, unde turiștii pot vedea tradițiile zonei și se pot caza în diverse
    unități amenajate în stil tradițional. În județ, ar mai fi de vizitat Palatul
    de la Ruginoasa, care i-a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu o istorie foarte interesantă. În apropierea
    lui, se află Castelul de la Miclăușeni, unde oaspeții se pot caza și pot lua
    masa. Colegii noștri de acolo organizează și evenimente foarte interesante:
    baluri, petreceri de Crăciun sau cu alte ocazii mondene. Aș vrea să mai
    menționez un muzeu foarte mic și interesant: Muzeul Viei și Vinului de la
    Hârlău. Acesta are exponate foarte interesante și originale privind producția
    vinului.



    Primăria Municipiului Iași a început să facă amenajările
    specifice Sărbătorilor de Iarnă. Aprinderea iluminatului de sărbători va avea
    loc, ca de obicei, de Ziua Națională a României, în data de 1 decembrie. Veți
    găsi 700 de brazi în ghivece, care vor fi ornați și amplasați în toate zonele orașului, dar și
    14 brazi mari decorați și montați în zona pietonală.


  • Salina Cacica

    Salina Cacica

    România este unul
    dintre cei mai mari producători de sare din lume, iar exploatarea sării este o
    ocupație foarte veche. Salinele sunt o atracție turistică tot mai răspândită,
    iar proprietățile aerului salin au dus la apariția speleoterapiei și a
    climatoterapiei – tratamente în subteran, în peșteri și în mine de sare. Majoritatea
    salinelor din România se află în zone turistice, astfel încât o vizită la
    salină se poate combina cu activități în
    împrejurimile acesteia.


    Astăzi, ne oprim în
    nord-estul României, în regiunea istorică Bucovina, la Cacica. În această
    comună, în jurul anului 1780, au fost descoperite zăcăminte de sare. Apoi, au
    fost aduși muncitori și tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului
    Habsburgic, cei mai mulți fiind de etnie polonă. Ne continuăm călătoria alături
    de Ioana Croitoriu, ghidul salinei Cacica. Toată mina a fost lucrată manual, cu
    dalta și cu ciocanul, de minerii specialiști polonezi și ucraineni, iar totul
    este din sare. Cacica în limba polonă înseamnă rață. A fost un teren mlăștinos,
    cu multe rațe sălbatice și, de asta, au
    ales minerii polonezi acest nume. În
    masivul nostru, sarea este de culoarea gri. Prin fierbere, evaporare, se ajunge
    la sarea albă, extrafină. La o adâncime de 90 de metri, extragem sarea,
    introducem apă sub presiune în mină, iar apa dizolvă masivul de sare. Apoi, cu
    pompele, scoatem saramura. Aceasta este
    trimisă prin conducte, la trei kilometri. Acolo este fabrica de evaporare a sării. Se scot aproximativ 50-60 de tone de sare extrafină la un interval de
    opt ore. Specialiștii estimează că avem rezerve de sare pentru încă 500 de ani.
    Iar exploatarea a început în anul 1791.


    Mina de sare de la
    Cacica, reprezintă un obiectiv turistic încă de la jumătatea sec. al XIX-lea, traseul
    de vizitare de atunci păstrându-se și azi. Este o salină deosebită prin
    vechime, simplitate și spații generoase, pregătite pentru vizitare, dispuse pe
    mai multe niveluri. Aerosolii salini cu efecte terapeutice, temperatura
    constantă, frumusețea locului, recomandă salina în orice anotimp pentru
    relaxare și agrement. Ioana Croitoriu, ghidul salinei. Mai jos, vom observa o
    capelă mică, ortodoxă, cu câteva sculpturi în sare. La 38 de metri adâncime se
    află lacul artificial. Pe marginea acestuia se formează și cristale de sare.
    Tot acolo se află și bărcuța cu care minerii, în timpul liber, își plimbau
    copiii și nepoții cu barca. La 41 de metri adâncime se află sala de bal, unde minerii
    făceau baluri, petreceri și sărbătoreau ieșirea la pensie. Poartă numele de
    Agripa Popescu, primul director general. Apoi, coborâm la Orizontul 2, la 75 de
    metri, unde, la început, a fost și depozitul de brânză. Fiind temperatură
    constantă de zece grade, brânza se
    păstra foarte bine aici, la noi, în mină. Acum este amenajat un teren de sport
    pentru cei care vin la tratament, cei cu
    afecțiuni ale aparatului respirator. De asemenea, avem și alte spații de joacă pentru copii.


    În
    Cacica, s-au construit numeroase baze de tratament cu proceduri de
    fizioterapie, kinetoterapie, masaj, împachetări cu parafină, piscine cu apă
    sărată. Există baze de agrement, cu
    piscine cu ape sărate, cu ape dulci. Astfel, terapia poate continua și în afara
    salinei.


    Ați
    ascultat o rubrică realizată cu sprijinul Departamentului pentru Relații
    Interetnice, din cadrul Guvernului României.

  • Brandul Urban Dunărea

    Brandul Urban Dunărea

    Asociația Euroland Banat din Reșița s-a alăturat unui consorţiu de universităţi, institute de cercetare, administraţii publice şi ONG-uri de-a lungul Dunării, care implementează proiectul Brandul Urban Dunărea (pe scurt DANUrB+).

    Proiectul se derulează până în decembrie 2022 şi este finanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Interreg Transnațional Dunărea, având un buget total de peste 2,7 milioane de euro. DANUrB+ reprezintă continuarea proiectului DANUrB, derulat în urmă cu patru ani, sub coordonarea aceluiași lider de parteneriat de acum, Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta. Ce presupune acest nou proiect ne spune preşedintele Asociației Euroland Banat, Andrei Szabo:

    DANUrB+ are ca scop conectarea comunităților de-a lungul fluviului Dunărea și consolidarea legăturilor deja existente. Echipa Euroland Banat şi partenerii acţionează ca şi facilitatori în punerea bazelor unor colaborări la nivel local, pentru a crea premise de dezvoltare și evenimente care să pună în valoare tradițiile și valorile culturale.

    Proiectul urmărește consolidarea economiei locale și dezvoltarea turistică a orașelor mici și mijlocii de pe Dunăre, prin identificarea și valorificarea unor resurse culturale încă neutilizate, aflate într-o strânsă legătură cu fluviul care le leagă. Scopul său principal este de a crea o rețea spațio-culturală cuprinzătoare, o Promenadă Culturală a Dunării, prin conectarea tuturor comunităților de-a lungul acesteia și construirea unui turism comun, pornind de la o ofertă comună, aflată pe o rută cu posibilități similare de dezvoltare și care să poată crește numărul de vizitatori din regiune. Noutatea proiectului DANUrB+ rezultă din efortul de a defini obiective strategice pentru părțile interesate, cu planuri de acțiune și inițiative aplicabile în vederea integrării în rețea în primul rând a micilor orașe şi comunităţi situate de-a lungul Dunării.


    Prin activităţile şi evenimentele dunărene deja derulate, de la Sombor la Călăraşi, de la frontiera slovaco-maghiară la cea româno-bulgară, de la Golubac la Giurgiu sau de la Eibenthal la Silistra, noul brand dunărean începe să prindă contur.

    În această lună s-a înfiinţat Asociația Internațională DANUrB prin semnarea de către partenerii din proiect și actorii interesați a documentului fondator. La eveniment au fost prezenţi şi reprezentanţi ai comunităților locale românești riverane Clisurii Dunării de la Primăria Drobeta Turnu Severin și de la cea din Moldova Nouă dar şi dascăli de la Liceul Tehnologic Clisura Dunării.

    DANUrB+ va adăuga valoare identității culturale a Dunării prin evenimente planificate, precum Zilele Dunării, diverse publicații, inclusiv un Atlas al orașelor DANUrB+ și un film documentar.


  • Toamnă în Delta Dunării

    Toamnă în Delta Dunării

    Înainte de vărsarea în Marea Neagră, Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa, creează una dintre cele mai frumoase delte din lume. Până la desăvârşirea acestei creaţii, Dunărea traversează 10 țări, între care și România, precum și patru capitale. Declarată rezervație a
    biosferei în anul 1990, Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai
    importante destinații turistice din România. Rezervația
    Biosferei Delta Dunării, obiectiv de interes major din patrimoniul
    mondial UNESCO, cuprinde și complexul lagunar Razim-Sinoe și se întinde
    pe o suprafaþă de 580 de mii de hectare. Delta s-a format între
    cele trei brațe ale Dunării: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe.

    Cel mai
    nordic braț, Chilia, are o lungime de 120 de km și duce spre Marea Neagră aproape 60% din apele Dunării.
    Cel mai sudic braț – Sfântu Gheorghe (aproape 70 de kilometri lungime),
    permite doar practicarea navigației fluviale. Brațul din mijloc, Sulina, în
    lungime de 64 de kilometri, a fost preferat, în urma unor studii ale
    Comisiei Europene a Dunării pentru navigația vaselor maritime,
    fapt care a determinat corectarea unor meandre și adâncirea
    albiei între 1862 și 1902. Intensificarea circulaţiei navelor maritime pe
    Dunăre a condus la creșterea rolului economic al orașului Sulina, aflat
    aproape de vărsarea în Marea Neagră, cel mai estic oraș din
    Uniunea Europeană. Sulina a cunoscut, între 1870 și 1938, cele mai infloritoare
    momente, fiind considerată mica Veneție a Orientului, un oraș cosmopolit, cu 7
    consulate și 22 de comunități etnice. Mărturii ale acestui trecut sunt bisericile și
    pietrele funerare din cimitirul vechi al orașului, farul vechi și
    palatul Comisiei Europene a Dunării.


    Cei mai mulți turiști vizitează Delta Dunării în perioada verii și,
    datorită distanțării fizice, după primele opt luni ale acestui an, au fost înregistrați peste 110 mii de
    vizitatori, marea majoritate români. Dacă nu ar fi fost restricțiile cauzate de
    COVID-19, ar fi venit și mai mulți turiști străini, ceea ce ar fi readus
    numărul vizitatorilor la nivelul înregistrat înainte de pandemie. Delta Dunării
    este atractivă nu numai în perioada verii, ci și toamna.

    Președintele
    Asociației de Management al Destinației Turistice Delta Dunării, Cătălin
    Țibuleac, consideră că Delta Dunării merită să fie vizitată în orice anotimp.

    Delta este frumoasă în orice anotimp, indiferent
    că vorbim de primăvară, vară, început de toamnă. Toată lumea caută în general
    aceste perioade, dar delta rămâne la fel de frumoasă și pe timp mai rece, în
    octombrie, noiembrie sau pe timp de iarnă. În această perioadă este raiul
    pescarilor, plecând de la competiții de pescuit sportiv, terminând cu pescuitul
    recreativ,nemaiavând o presiune din parte turismului familial. Pe de
    altă parte, iubitorii de fotografie regăsesc acea liniște dată de deltă și fără
    acea presiune turistică foarte mare. Sunt două dintre activitățile care pot fi
    realizate în această perioadă, ca să nu vorbim mai departe de vizitarea deltei,
    canalele deltei, care rămân fantastice pe timp de iarnă. Culoarea ruginie,
    schimbarea coloritului naturii este deosebită. Iar pe timp de iarnă, se poate
    practica inclusiv pescuitul la copcă sau, de ce nu?, patinaj pe canalele
    înghețate ale deltei.


    Vegetație în culori autumnale, ape întinse, ici-colo câte o pasăre
    care își ia zborul, un pește care sare deasupra apei pentru a plonja înapoi în adâncuri,
    un miros specific de baltă care se imprimăîn haine, un soare blând sau
    o ploaie măruntă – acestea sunt peisajele și ambianța pe care le oferă Delta
    Dunării. Iar dacă ajungeți la o sărbătoare sau la un festival este posibil să
    admirați costumele tradiționale ale grupurilor folclorice ale comunităților din
    Delta Dunării.



    Aceasta este un cântec tradițional, interpretat de grupul Juraveli, al
    femeilor din Jurilovca, o comună în care trăiesc în mare parte ruși lipoveni.

    Cătălin Țibuleac: Este o
    necesitate ca tradițiile, multiculturalitatea să fie prezentă în produsul
    turistic deltaic. Până la urmă, dacă ne gândim la ce înseamnă turismul deltaic,
    ne raportăm la biodiversitate, la natură, la tradiții, la gastronomia locală,
    la multiculturalitate, toate elementele compun forma de vizitare a deltei.


    La Jurilovca, în partea sudică a Deltei Dunării, puteți
    trece printr-o experiență unică, în cursul căreia veți putea admira atât Delta
    Dunării, cât și Marea Neagră. Este necesar să traversați lacul Goloviţa, la
    bordul unei șalupe și să debarcați la Gura Portiței, o fâșie de nisip, care
    separă apa mării de apa desalinizată a lacului. Aici l-am întâlnit pe Laurențiu
    Niculae, administratorul complexului turistic în care toate casele, în alb și
    albastru și cu acoperiș din stuf, respectă arhitectura tradițională.

    Inițial sat pescăresc și cherhana, Gura Portiței sau Portița este cunoscută
    astăzi ca una dintre cele mai retrase și mai liniștite plaje și destinații
    turistice de pe litoralul românesc. Accesul se face cu vaporașul de la Jurilovca
    sau cu bărcile rapide. Parcurgând distanța în circa 20 de minute, ajungeți
    într-un loc unic în Europa. Denumirea de Gura Portiței desemna comunicarea
    existentă inițial între limanul Golovița și Marea Neagră, acesta fiind închis
    în anul 1970, ceea ce a transformat lacul Golovița într-un lac închis, cu apă
    în curs de desalinizare. Noi suntem situați pe o limbă de nisip ce separă
    aceste două lumi. Satul de vacanță este locul ideal unde se pot admira
    deopotrivă flora și fauna Deltei Dunării, unde organizăm excursii, cât și zona
    costieră, zona Mării Negre, o zonă spunem noi, încă virgină. Noi încercăm să păstrăm toate valorile
    deltei. În perioada sezonului, avem ansambluri folclorice din zonă. Încercăm să
    conservăm tot ceea ce înseamnă gastronomie locală, tot ceea ce înseamnă
    meșteșuguri locale și folclorul autentic. În perioada toamnei se poate face turism, având în vedere posibilitatea
    de a pescui pe lacurile din zonă. Iarna este ceva mai greu deoarece trebuie să
    traversăm lacul Golovița și sunt ierni în care lacul îngheață.


    Distanța dintre lac și mare este cuprinsă între 40 și 60
    de metri, iar în timpul furtunilor de pe Marea Neagră s-a mai întâmplat ca
    apele mării să treacă peste fâșia de nisip, ajungând în lac. O vacanţă
    în Delta Dunării este incompletă pentru vizitatorii care ajung aici şi nu
    degustă preparatele culinare tradiţionale, cele mai multe dintre acestea
    valorificând alimentul de bază al locuitorilor, peştele.Indiferent
    de anotimp, Delta Dunării este o destinaţie potrivită pentru cei care caută
    relaxarea, pentru pescarii sportivi, precum și pentru cei care vin pentru a
    admira natura și păsările. În această perioadă, în Delta Dunării vin păsările
    din zona arctică, unele dintre ele care stau doar una sau două zile în tranzit
    pentru a se odihni, altele care rămân aici pe toată durata iernii până în
    primăvară.


  • Târgu Ocna

    Târgu Ocna

    Ajungem azi în
    partea estică a României, într-un oraș liniștit, de munte, cu puțin peste
    11.000 de locuitori. Târgu Ocna a fost declarată în 2002 stațiune turistică de
    interes național și stațiune balneoclimatică în 2013. Din punct de vedere
    geografic, regiunea este situată la baza versantului estic al Carpaților
    Orientali, în zona Subcarpaților Moldovei. Aici se remarcă peisajele pitorești,
    dar și câteva obiective turistice pe care nu trebuie să le ratați. Dintre
    acestea se remarcă salina. Turistul va coborî 240 de metri în subteran, unde se
    desfășoară baza de turism și de agrement, pe o suprafață de 13.000 de hectare.
    Condițiile sunt optime pentru relaxare și mișcare, jucând minifotbal, baschet,
    tenis de câmp sau tenis de masă. În același timp, se pot trata și afecțiunile
    respiratorii. Lacul cu apă sărată, existent aici, cascada, completează cu
    succes un peisaj fascinant. Pentru copii, sunt amenajate spații de joacă dotate
    cu leagăne, tobogane, balansoare. Mai mult, pentru micuții vizitatori, există o
    serie de o serie de jocuri mecanice sau biliard, spații pentru mini biciclete,
    dar și spații pentru skateboard și patine cu rotile.

    Dan Busnea, inspector de
    specialitate la Serviciul public județean pentru promovarea turismului și
    coordonarea activității de salvamont Bacău, din subordinea Consiliului Județean
    Bacău. Microclimatul de salină, bogat în ioni negativi, are o temperatură
    constantă de 12 – 13 grade Celsius și este favorabil pentru tratarea
    afecțiunilor căilor respiratorii. Baza turistică de agrement oferă următoarele
    puncte de interes: Biserica Sf. Varvara, săpată în sare, fiind una dintre
    puținele biserici din țara noastră construite în saline, și singura de rit
    ortodox din Europa, realizată aproape integral din sare și amplasată la o
    adâncime de peste 200 de m. Mai există aici Muzeul Sării, Sala de Spectacole
    Florin Piersic, cascada și lacul sărat, spațiul pentru gimnastică,
    cabinet medical, bază sportivă, locuri de joacă pentru copii. La suprafață
    există un ștrand cu apă sărată, cu program în sezonul cald, indicat pentru
    afecțiunile reumatismale. Un al punct de atracție este Parcul Măgura, cu
    izvoare naturale descoperite în anul 1846.



    În Târgu Ocna, veți
    găsi șapte izvoare minerale, la poalele dealului Măgura, în parcul balnear cu
    același nume. Prima amenajare a izvoarelor a fost realizată în anul 1888. Izvorul cu numărul unu este folosit pentru cură
    internă și este indicat pentru enterocolite cronice nespecifice, dischinezii
    biliare, sechele postoperatorii ale căilor biliare sau constipație atonă.
    Celelalte izvoare sunt pentru cure externe, fiind indicate pentru afecțiuni
    reumatismale degenerative, afecțiuni reumatismale sau posttraumatice, afecțiuni
    ginecologice cronice și afecțiuni ale căilor respiratorii ORL, sub formă de
    aerosoli. Izvoarele completează cu succes oferta acestei stațiuni care și-a
    câștigat renumele prin câteva recorduri la nivel național, spune Dan Busnea.

    Primul și singurul centru de exploatare a sării din Moldova. Aici se
    află și prima sondă de foraj mecanic din România și a treia din lume, primul
    funicular din țară, realizat de inginerul Anghel Saligny. Stațiunea deține și cel mai mare număr de biserici raportat
    la numărul de locuitori, acestea fiind situate la trei niveluri: la cota 0, la
    240 m adâncime, în inima minei de sare Trotuș, dar și la 560 – 600 m altitudine
    lângă monumentul de pe Muntele Măgura. Monumentul Eroilor este un monument
    istoric situat la cota 520 de metri, la care se ajunge parcurgând un drum care
    urcă pe coasta muntelui. Este unic în România prin altitudinea la care se află
    și prin forma sa. A fost construit între anii 1925 -1928. Monumentul este
    foarte interesant fiindcă e construit din piatră, în formă de obuz. Cuprinde
    parterul și două etaje legate printr-o scară interioară circulară, având o
    înălțime de 22 de metri. Este un monument-muzeu care deține foarte multe
    obiecte din primul război mondial, care poate fi vizitat.



    Prin toate proiectele
    propuse, administrația județeană Bacău, dar și cea locală, doresc valorificarea
    obiectivelor turistice, dar și a posibilitățile de agrement din Târgu Ocna.
    Astfel, în urma unui proiect european în valoarea de cinci milioane euro, s-au
    anunțat recent lucrări noi printre care amenajarea a 5,5 hectare de spații
    verzi, de zone de recreere și de agrement, dar și construirea de piste de
    biciclete și amenajarea unor alei pietonale.

  • Obiective turistice în județul Dolj

    Obiective turistice în județul Dolj

    Situat în
    regiunea istorică Oltenia, județul Dolj este o destinație turistică inedită.
    Reședința de județ, municipiul Craiova, este ideală pentru cei pasionați de
    istorie, arhitectură și artă, pentru cei care vor să lenevească lângă o piscină
    sau pentru familiile care caută locuri de joaca pentru copii. Din Craiova, ne
    vom îndrepta spre partea rurală a județului și vom descoperi atât tradiții și
    obiceiuri străvechi, cât și monumente ale naturii. Mihai Neațu,
    vicepreședintele Consiliului Județean Dolj, ne vorbește despre Craiova, cândva capitală
    a aristocrației din sudul României.

    Poartă și azi amprenta unor vremuri în
    care arhitecți de renume, fie români, fie din Occident, alături de meșteri
    zidari pricepuți, dulgheri, pictori, decoratori au conturat stilul impresionant
    al citadelei. Oaspeții noștri ne vor descoperi cel mai bine în centrul istoric
    al orașului, renovat recent. Nu poți să treci prin Craiova fără să vizitezi și
    să admiri, de exemplu, somptuosul palat Jean Mihail, în care funcționează și
    Muzeul de Artă al Craiovei. Prin opulența detaliilor arhitectonice care includ
    stucaturi aurite, candelabre cu ornamente de cristal de Murano, scări din
    marmură de Carrara sau pereți tapițați cu mătase de Lyon se vede că acest palat
    a aparținut cândva unuia dintre cei mai înstăriți boieri ai României care
    ajunsese chiar să gireze împrumuturile statului român în anii marii crize economice.

    În acest moment, este perfect restaurat.
    Muzeul de Artă găzduit aici conține un patrimoniu inestimabil, compus din 9.000
    de piese, loc de cinste având șase opere originale, semnate de ilustrul
    sculptor Constantin Brâncuși. Totodată, piese rare pot fi descoperite și în
    colecțiile Muzeului Olteniei. Aș aminti două spade romane, de tip Spatha,
    singurele de acest tip din aria fostului Imperiu Roman, aflate în perfectă
    stare de conservare. Se mai pot vedea sabia haiducului Iancu Jianu sau
    tetraevangheliarul bizantin, scris pe pergament. Acesta e unul dintre cele trei
    exemplare care mai există în prezent în întreaga lume.


    Tot în zona
    centrală a cetății Craiovei și tot ancorată în istoria ei seculară, se găsește
    cea mai veche construcție civilă din oraș, un monument de arhitectură
    medievală: Casa Băniei, continuă Mihai Neațu, vicepreședintele Consiliului
    Județean Dolj. Aceasta a fost reconstruită de domnitorul
    Constantin Brâncoveanu, în anul 1699. Aici, oaspeții orașului nostru vor găsi
    exponate reprezentative pentru ocupațiile tradiționale, pentru portul popular,
    ceramică, țesături, icoane, obiecte de cult, precum și covoare și scoarțe
    valoroase, dintre care 120 au fost selectate pentru includerea în patrimoniul
    UNESCO. Acestea sunt elemente pentru susținerea dosarului comun de candidatură
    pentru tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica
    Moldova.


    Craiova nu
    înseamnă numai arhitectură, ci și peisaj natural. Mihai Neațu. Dacă inima Craiovei este centrul istoric, plămânul ei verde este, fără
    îndoială, Parcul Nicolae Romanescu. Este un parc întins pe o suprafață de 100
    de hectare, fiind amenajat în stil romantic. El se înscrie în galeria locurilor
    din Bănie, care poartă semnătura unor personalități marcante ale vremurilor.
    Este realizat după planurile peisagistului francez Édouard Redont, medaliat cu
    aur la Expoziția Internațională de la Paris, din anul 1900. Este un paradis verde
    și o oază de liniște în mijlocul agitației urbane, alături de Grădina Botanica
    Alexandru Buia, modernizată și îmbogățită cu specii noi în ultimii ani. E un
    loc de relaxare foarte căutat de craioveni și de către turiști, în care
    diversitatea florală oferă ochiului un spectacol viu. Ar trebui să amintesc și
    despre un obiectiv important al Consiliului Județean Dolj, din curtea Palatului
    Jean Mihail, a Muzeului de Artă. Surprindem deja privitorii cu o creație
    arhitecturală fără echivalent în toată lumea. Este o prismă din sticlă, înaltă
    de 12 metri, în care sunt cuprinse reprezentări la scară mare ale operelor lui
    Constantin Brâncuși, Ovoidul și Pasărea Măiastră.


    Oferta
    turistică din partea rurală a județului Dolj este și ea foarte bogată. Mihai
    Neațu, vicepreședintele Consiliului Județean Dolj. Dacă ar fi să ieșim
    din Craiova și să ne îndreptăm spre zona rurală, trebuie să amintim culele pe
    care le avem și care sunt, de asemenea, recondiționate, în județul Dolj. Avem
    coridorul Jiului, cu o faună și o floră spectaculoasă, avem 100 de km de Dunăre
    aflați la granița județului nostru. Este un județ care oferă atât peisaje
    câmpenești cât și peisaje submontane, cu dealuri înalte, împădurite, cu cursuri
    repezi de apă și cu o faună și floră
    bogată. De exemplu, un pol permanent de atracție turistică este localitatea
    Cetate. Aici găsim o gară portuară veche, recondiționată, și o priveliște
    deosebită asupra Dunării. Acolo am văzut cele mai frumoase apusuri de pe
    Dunăre.


    Consiliul
    Județean a investit și investește în continuare în foarte multe obiective de
    cultură, de artă, dar și în proiecte care încurajează turismul în județul Dolj.
    Mihai Neațu. Am început cu Muzeul de Artă, un proiect
    din fonduri europene. Putem vorbi și despre Muzeul de Artă Contemporană aflat
    în atenția noastră. Într-o lună, cred că va fi finalizat. Avem muzeul Casa Dianu din Craiova. Este o
    clădire cu statut de monument istoric, recent restaurată. Avem o axă care
    traversează județul prin nord-est către sud-vest, pe care se conturează un
    circuit cultural și turistic, vestigiile castrului roman de la Răcarii de Jos
    până spre malul Dunării, în portul cultural Cetate.

    Există și un circuit care
    trece pe la culele de la Cernătești și Brabova. Sunt cule recent renovate și
    care arată spectaculos. Oaspeților noștri le propunem și un itinerar care se
    desfășoară în partea sudică a județului, de-a lungul rutei europene de ciclism
    Eurovelo 6. Aceasta pornește din Rast și-i poartă pe turiști în inima uneia
    dintre cele mai mari arii protejate din Rețeaua Natura 2000, din România,
    Coridorul Jiului. Acesta e un sanctuar al păsărilor migratoare și face parte
    din coridorul verde al Dunării inferioare. De asemenea, rezervația naturală
    Pădurea Zaval. Sunt foarte multe obiective turistice.


    Aeroportul Internațional
    Craiova a trecut printr-un proces complex de modernizare și extindere în
    ultimul deceniu, având curse către 32 de destinații europene. Așadar,
    destinația turistică Dolj este accesibilă și vă așteaptă pentru o experiență de
    neuitat.

  • Târgu Neamţ

    Târgu Neamţ

    Localitatea este renumită pentru Cetatea Neamțului, ridicată de
    Petru I Mușat, pentru casa unde a crescut poeta Veronica Micle și – de asemenea
    – prin satul, astăzi cartierul, Humulești, leagănul copilăriei povestitorului
    Ion Creangă. În plus, orașul punctul de plecare către aproximativ 20 de
    mănăstiri ortodoxe, unele de o importantă valoare artistică și culturală,
    precum Văratec, Agapia sau Secu.


    De mai mulţi ani, zona şi-a sporit
    promovarea turistică prin crearea brandului Ţinutul zimbrului, odată cu reapariția
    zimbrului în libertate, după mai mulţi ani de eforturi. Şi pentru că aici
    comunitatea locală organizează anual două eco-brunch-uri, evenimente la care
    vizitatorii se pot bucura de tot ceea ce are ţinutul de oferit, am invitat-o pe
    Viorela Chiper, managerul destinaţiei turistice Ţinutul Zimbrului, să ne spună ce
    s-a întâmplat la cel mai recent astfel de eveniment organizat aici, la o
    pensiune agroturistică:

    Ecobrunch-ul din Ţinutul Zimbrului a avut
    loc la Agapia, o locaţie superbă, lângă pădure, cu livadă cu meri. Au fost în
    jur de 100 de participanţi din toată ţara, dar în principal din zona Moldovei.
    Pe lângă partea de bucate tradiţionale, de bunătăţi tradiţionale, pregătite de
    oamenii locului, de pensiuni, de producători locali, de oameni care îşi doresc
    să dea o mână de ajutor în promovarea şi dezvoltarea zonei, au fost şi standuri
    de expoziţie şi vânzare ale producătorilor locali, ale meşterilor populari. De
    asemenea, împreună cu meşterii am desfăşurat ateliere cu copiii, tinerii şi
    chiar adulţii care au fost interesaţi să îşi exprime creativitatea sau
    îndemânarea: modelat în lut, sculptură în lemn, tors, pictat pe palete din lemn
    şi realizare de lumânări lucrate manual. Pe lângă asta, am mers într-o drumeţie
    cu cei interesaţi, în împrejurimile pensiunii şi ne-a fost alături şi un
    ansamblu de tineri talentaţi.


    Ce bucate au savurat vizitatorii, care
    reprezintă tentaţii gastronomice cu orice ocazie, ne-a spus tot Viorela Chiper:

    Meniul a fost destul de divers: am avut ca personaj principal
    proţapul, care a fost apreciat şi anul trecut şi ne-am gândit să îl repetăm, borşul
    de hribi, fasole cu afumătură, sarmale de post sau cu carne, aperitiv diferite
    tipuri de cărnuri şi legume proaspete, brânzeturi, prăjituri diverse şi dacă ar
    fi să vorbim de băuturile non-alcoolice au fost must, siropuri naturale,
    ceaiuri, cafea.



    La Târgu Neamţ merită să venim în tot
    timpul anului, aşa că Viorela Chiper ne tentează şi cu alte atracţii:

    Zona are foarte multe de oferit,
    atât pe partea de cultural, de spiritual, istorie, natură. Ca un punct care nu
    este foarte cunoscut, dar merită să fie vizitat, e Centrul de vizitare al
    Parcului Natural Vânători Neamţ,unde, pe lângă expoziţiile şi informaţiile
    legate de fauna şi flora de aici, este şi o potecă senzorială amenajată de
    curând, unde cei interesaţi se pot descălţa şi pot să meargă pe diferite tipuri
    de materiale. Sunt trasee tematice amenajate în apropierea parcului, un minitraseu
    de aventură. Tot de la Centrul de vizitare se poate pleca pe traseu în căutare
    de zimbri, în ţarcul de aclimatizare, împreună cu rangerii de la Parcul Natural
    Vânători Neamţ. Şi să nu uităm de magazinul de suveniruri locale, realizate de
    oamenii din comunitate!


    Ajunşi aici, merită să vă cazaţi în
    pensiuni agroturistice şi să porniţi cu maşina, pe jos sau pe traseele de
    bicicletă către punctele de atracţie care nu sunt deloc puţine.

  • Bistrița-Năsăud

    Bistrița-Năsăud

    Va s’nkisimu ditu căsăbălu Bistrița, reședința a giudețului, cătra nai ma interesante monumente și musutet a fisillei, ama va să zburămu și ti zărcoñili ţi putemu s’li vidimu pritu hori. Ghidlu a nostru di adză easti Răzvan Cerceja, directorul Suțatallei di Dizvoltare Intercomunitara “Turism tru Bistrița-Năsăud”. Nkisimu, dimecu, ditu Bistrița, ună așezare construită pi tipiclu a unui burg german și un valoros ţentru istoric, a curi primă atestare documentară easti datată ditu anlu 1264.


    “Easti ună pirmituseari tru atea ţi mutreaşti căsăbălu Bistrița. Suntu dipu multi ti videari. Va s’ahurhescu cu ună urminie di vizitare a Siebenbürgenului, dimi a aţiloru șapti ţităț săsești, cari alăsară toru tru municipiul di adză. Va s’videţ un ñic burg medieval, idyea cu alti burguri ditu Transilvania. Di itia a aluştui lucru, işiră ñiţ proiecti, aflate tru mplină dizvoltare, tu ligătură cu exploatarea turistică a aiştei destinații: znuearea-a pasajelor veclli a burgului, a ma multoru obiective cari făţea parti ditu burg. Ase, potu s’ahurhescu cu naima importantă recomanamae: Bisearica Evanghelică. Aesta iasi tu videală pritu un pirgu ţi ari liftu. Vai easti primlu pirgu săsescu cu liftu panoramic. Nica fac urminie Casa Asimicălui, Casa cu Lei, vecllili pasaji ali Bistriță și ună parti ditu ţitati. Aesta s’hărsi di unu lărguriu proces di znueari și di reconstrucție. Tutunăoară, tru Sinagoga veaclle s’ndregu multi evenimente. Bistrița easti un punctu furteaţă turismului transilvănean.”



    Tru Casa cu Lei, Ansamblul Sugălete, Turnul Dogarilor și Muzeul Județean s’ndregu mai multe expoziții di pictură, di sculptură, ama și evenimente di muzică și di poezie. Iara, ma s’aveț ma multu kiro la dispoziție, sugestia easti s’vă ndriptaț cătă partea a horloru ditu giudeţu. Nicukiratili ditu Bistrița, ahăndusiti tru veardile ntunicat a pădurlor di brad, horli tu cari s’ţănu tu muşeată aradă străvecllili strañie și zărcoñi, ama și blândețea a fisillei suntu muşuteţ ti turiștilli ditu tută lumea cari vizitează această zonă. O plimbare prin pădurile ditu apropierea orașului Bistrița, spre pasul Tihuța, poate fi o ocadzăe di a trutâlni, tru funcție di anotimp, specii precum ursul și cerbul carpatin, cocoșul di munte, barza albă și barza neagră, vulturul negru, toate diclarate monumente ale naturii.



    Răzvan Cerceja, directorul Asociației di Dizvoltare Intercomunitara “Turism tru Bistrița-Năsăud”. “Nă hărsimu cu două parcuri naționale: Parcul Național Munții Călimani și Parcul Național Munții Rodnei. Știm ţi nsimneadză aesta maxusu tru aestu kiro, tru cari fudzimu di călbălăki. Fudzearea tru fisi și fuga ditu streslu cotidian suntu tamam aţea ţi lipseaşti ta s’nă dukimu ghini tru distinația ţi u aledz. Tutunăoară, vă călisescu și tu zona di ţentru-sud a giudețului iu ari ună pirmituseari veaclle, ama cari, tru aestu kiro, fu reinventată. Easti un traseu viticol ditu cari vrem s’adrămu ună destinație di turism viticol. Avem nauă crame cari ahurhiră s’ngrăpsească deadunu ună pirmituseari multu muşeată. Ari numa pirmitusearea a yinlui, Mocănița ali Transilvanie”. Dimi, avem dauă activităț ditu un foc: și yin, și priimnari cu mocănița. Easti ună colaborare cu ună suţată privată cari dizvoltă proiectul Mocănița ali Transilvanie.”



    Aflată pi ună dzeană di 900 di meatri, localitatea Colibița easti poarta di intrari tru Munțălli Călimani. Easti un loc, traptu, tru munti, pi mardzina a unăllei baltă multu mari, iu oamiñilli ş’ducu bănaticlu tu isihie, cu huuzmetea ti criştearea a prăvdzăloru şi agricultură. Ditu anlu 1923, Colibița easti tu lucru ca stațiune balneo-climaterică până tru 1975. Pirmituserli a aţiloru cari s-vindicară di tuberculoză di itia a axiiloru curative a aerului ditu zonă fură confirmate prit un studiu comandat di Consiliul Judițean Bistrița-Năsăud, cari vru s’veadă desi aerul di Colibița easti cadealihea special. Răzvan Cerceja, directorlu ali Asociație di Dizvoltare Intercomunitara “Turismu tru Bistrița-Năsăud”.


    “Colibița easti ună distinație alithea, tru mplină dizvoltare, maxusu tru atea ţi mutreaşti turismul di sănătate. Ma zburămu ti turismu, putem s’cundillemu și elementele curative a zonăllei. Ase, Colibița easti stațiune climaterică di interes local. Avânda tu videală criza sanitară pritu cari triţemu, aclo aflămu nai ma bun aeru. Aestu easti hăirlăticu ti niscănti lăngori pulmonare ică cardiace. Tru aistu kiro, mulți nergu aclo tra ş-anvărtuşeadză plămâñilli afectaț di Coronavirus.”



    Ditu partea a horloru, avemu adeţli. Răzvan Cerceja: “Tru cathi zonă, cathi chiuşe a judițului Bistrița-Năsăud, puteți s’videţ adeţ cari fură tănuti nyie. Minduimu s’făţemu ună legătură anamisa di videari, avdzari și nustimadă. Tra videari, avem un port popular muşeatu, avdzarea easti hărsită cu muzică populară, iar nustimada easti haristusită pritu locurli di măyrgirie a loclui. Aceastia suntu multu căftate tru kirolu ditu soni. Poți ajunge tru casa gospoamaului și poți gusta ditu rețetele vechi ale casei respective și ale zonei. Avem meastiri tâmplari, olari, prelucrători di piele, di obiecte tradiționale, ama reinventate, pictori cari pictau vechiul mobilier săsesc. Iar toate aceasti ateliere di familie se pot vizita oricând.”



    Turismul tru judițul Bistrița Năsăud easti strict legat di mitul contelui Dracula. Tru prima parte a romanluui easti discrisă fidil Valea Bârgăului spre Pasul Tihuța. Trusă proiectele di dizvoltare turistică nu se limitează doar la dizvoltarea acestui brand, iar turiștii continuă să ajungă aici ditu toate colțurile lumii.


    Răzvan Cerceja, directorul Asociației di Dizvoltare Intercomunitara “Turism tru Bistrița-Năsăud”. “Vrem s’ndridzemu anvărliga di balta Colibița zone di priimnari. Vrem s’ndridzemu coada a lacului cu tut ţi nsimneadză discurmari pi apă. Ndridzemu domeniul schiabil di pi Valea a Bârgăului. Avem multe proiecte tru dizvărteari. Vremu s’ndridzemu şi ndauă parcuri tematice. Tora, căftămu punctele forte di atracție. Aoa şi unu mesu şi giumitati un eveniment tru municipiul Bistrița, cu aţell di la Mocănița Transilvaniei. Ase, scoasimu tru videală pirmitusearea a mocănițăllei și a veclliloru pasaje ditu căsăbă. Aoa agiumsiră mulță xeñi. Nu știu cum di agiumsiră la noi, fu ună surpriză multu mari. Fudziră multu hărsiţ. Aavum un feedback multu muşeatu ditu partea a lor.”



    Ia, dimecu, ună destinație complexă, idială tra tută familia. Ditu meniul tradițional, nu ascăpaţ pita di caşu cu ardeari și combari, cari easti multu căftată, laptili acru di oaie și balmoșlu di la stani.




    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Traseul morilor de apă de la Rudăria

    Traseul morilor de apă de la Rudăria

    Pentru că e toamnă şi pentru că toamna e
    anotimpul în care vedem rezultatul muncii depuse până acum, în judeţul
    Caraş-Severin a fost inaugurat un nou parcurs turistic: Traseul
    morilor de la Rudăria, realizat prin voluntariat.


    Evenimentul a avut loc în comuna cărăşeană
    Eftimie Murgu (Rudăria) şi s-a derulat în cadrul proiectului ‘Hai la Rudăria!’,
    o iniţiativă care urmăreşte transformarea comunei într-o destinaţie turistică
    accesibilă, atractivă şi sustenabilă pentru comunitatea locală, după cum a spus
    pentru Radio România Radu Trifan, preşedintele Asociaţiei Acasă în Banat: Suntem un pic obosiţi, dar suntem şi foarte fericiţi, pentru că am
    terminat tot ce ne-am propus, mai precis am amenajat un traseu de 6 kilometri,
    care cuprinde toate cele 22 de mori de apă şi, mai mult decât atât, cum se face
    aici în Banat. Am pregătit fiecare moară de apă, am tratat-o, am îngrijit-o, am
    curăţat-o, pe unele le-am reparat în aşa fel încât să fie gata să primească
    turiştii.



    Asociaţia îşi propune să contribuie la
    rezolvarea multor probleme din zonă, precum îmbătrânirea, ecologizarea locurilor,
    aşadar numai proiecte ambiţioase, ca şi acesta, de evidenţiere a morilor de
    apă, după cum ne-a spus Radu Trifan:

    Este foare ambiţios. Dar cred că am pus o piatră la temelia unui alt
    fel de economie, de turism, aici în Rudăria, pentru că cel puţin, din cele 22
    de mori de apă, până acum nu erau vizitate decât o mică parte, pentru că
    celelalte nu erau indicate, nu erau marcate, nu erau amenajate, nu erau
    pregătite şi, prin urmare, nu erau vizitate de turişti şi asta era un mare
    păcat. Este absolut uimitor. Este practic un muzeu în aer liber şi un muzeu
    viu, pentru că din cele 22 de mori de apă, 19 funcţionează în regim continuu,
    deci sunt folosite de localnici şi fiecare moară are mai multe familii
    arondate, care macină, pentru că e un mod simplu, ieftin, sustenabil, iar făina
    care rezultă din moara de la apă nu se compară cu nimic din ce se găseşte în
    comerţ. Oamenii o preferă în continuare.


    Am aflat de la interlocutorul nostru că
    făina de porumb măcinată la moară este foarte fină, aproape ca cea de grâu, aşa
    că mămăliga gătită la Rudăria, numită de
    localnici coleşă, e o altă formă e mămăligă, foarte gustoasă, care se mănâncă
    cu cârnaţi fripţi, cu brânză friptă, o altă specialitate din Valea Almăşului e o
    specialitate de brânză care se poate frige.

    Radu Trifan, ne-a povestit plin de
    entuziasm despre aceste mori cu un aspect aparte:

    Punem foarte mult
    suflet în ceea ce facem. Nouă ne-au picat cu tronc aceste mori de apă şi nu ne
    putem dezlipi de ele. Cred că plictisim lumea cu cât discutăm despre ele, dar
    cred că trebuie să batem bine la cap pe toată lumea, ca să înţeleagă cât sunt
    de preţioase aceste mori de apă, unele dintre ele au peste 200 de ani, au un
    mod de a fi construite absolut unic, sunt sprijinite pe câte patru furci, nişte
    piloni mari de lemn înfipţi bine în pământ şi
    care au o bifurcaţie la capătul de sus, sunt construite din grinzi
    îmbinate în stil tradiţional, în coadă de rândunică sau pătrate.



    Fiecare dintre aceste mori este deosebită,
    având legende, poveşti de iubire, care pot fi regăsite uneori înscrise pe
    pereţi sau poveşti legate de vrăji, blesteme şi dorinţe secrete. Şi aşa, la
    pas, poate fi descoperită o zonă de o frumuseţe aparte.



  • Anina, de la minerit la turism

    Anina, de la minerit la turism

    Una dintre cele mai adânci mine din Europa este pe cale să devină cel mai
    mare muzeu al mineritului din România. Fosta mină, ridicată acum două secole,
    va deveni un punct de atracție pentru vizitatorii Banatului Montan. Printr-un
    proiect finanțat prin Programul Operațional Regional, Ansamblul Puțului I,
    Anina, monument industrial de clasă A, va fi restaurat, conservat, reabilitat
    și pus în valoare. Tot aici, va lua naștere Muzeul Mineritului Anina.

    Conform
    proiectului, noul obiectiv va deveni un adevărat motor pentru dezvoltarea
    orașului și se dorește un model de bună practică pentru celelalte zone miniere
    din Regiunea Vest. Proiectul urmărește trei mari obiective, spune purtătorul de
    cuvânt al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Vest, Ionuţ Suciu.


    Cele trei obiective sunt: Restaurarea, conservarea și reabilitarea
    monumentelor Puțul I și Mașina de extracție cu aburi, care compun
    ANSAMBLUL PUȚULUI I, ANINA; Amenajarea și dotarea monumentelor Puțul I
    și Mașina de extracței cu aburi care compun ANSAMBLUL PUȚULUI I, ANINA
    în scopul înființării Muzeului Mineritului Anina; Promovarea noului Muzeu al
    Mineritului Anina și însușirea rolului de Centru polizator in dezvoltarea
    locală și regională.



    Proiectul are o valoare totală de peste 15 milioane de lei, dintre care
    14,5 milioane reprezintă sume nerambursabile. Constructorul trebuie să se
    grăbească pentru timpul este foarte scurt, subliniază Ionuţ Suciu:


    Termenul de finalizare a lucrărilor este 30 noiembrie 2021, iar
    beneficiarul este Primăria Oraşului Anina. Proiectul este în implementare și
    înregistrează un progres de 49,34%. Contractul de lucrări este în derulare,
    până în prezent stadiul valoric al lucrărilor este de 46,33%.



    Odată finalizate lucrările, muzeul mineritului din Anina va deveni un motor
    pentru dezvoltarea oraşului, susţine viceprimarul Daniel Danu.


    Pentru Anina, acest proiect înseamnă totul, pentru că dezvoltarea oraşului
    am focusat-o pe turism. De anul trecut, Anina este declarată staţiune de
    interes local şi orice obiectiv care este legat de turism ne ajută foarte mult.
    Muzeul Mineritului este unic în România şi o să fie un punct de atracţie care
    să ducă la dezvoltarea oraşului.



    Primăria Anina are în plan şi achiziţia unei locomotive cu vagoneţi cu
    ajutorul căreia turiştii vor putea să vadă întregul flux tehnologic de
    exploatare a cărbunelui. Proiectul este implementat prin Axa prioritară 5 -
    Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecţia şi valorificarea
    durabilă a patrimoniului cultural.




  • Priimnari pri padi, pritu Sighișoara

    Priimnari pri padi, pritu Sighișoara

    Nidzemu adză cătă ţentrul ali României și agiundzemu tu Transilvania. Vă călisimu ti ună priimnari pi geadiili ngusti a unăllei ţitati anălţată tru secolu al XII-lea. Sighișoara nica eara spusă cu numa și “Perla ali Transilvanie”. Cari easti itia tră cari turiștii nu lipseaşti s-ascapă ti videari aestă destinație? Nviţămu di la Nicolae Teșculă, directorul Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    Ma s’aibă mirakea ti Eta di Mesi, ti tricutlu istoric ali Europă, atumţea, aestea va li veadă Sighișoara. Himu goala ţitati bănată ditu sud-estul Europăllei, ună ţitati cari ica li ţăni pirgurli, mururli di apărare și clădirile ditu năuntrulu ali ţitati. Dimecu, ari bănaticu fără dănăseari truSighișoara ditu Eta di Mesi și până adză.”



    Prima atestare documentară a ţitatillei datează ditu 1280, ama ari dovezi că zona era bănată di 4.000 di ani. Sighișoara fu băgată nica ditu 1999, tru Patrimoniul Mondial UNESCO, iara cathi priimnari anamisa di vecllili mururi vă asiguripseaşti ună urdinari ti anami pi hiotea a kirolui. Nviţămu ndaua repere, di la Nicolae Teșculă, directorlu a Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    “Prota ş-prota, simbolu a căsăbălui Sighișoara. Easti zborlu ti Pirgulu cu Săhati, iu easti organizat Muzeul di Istorie a căsăbălui. Deapoa, Bisearica di Ndzeană, nai ma marli monument ditu ţitati, construită tru stil gotic. Tutunăoară, pots’hibă vidzutin ateali dauă pirguri di apărare, cari aalănciră cu isnahili a masturloru. Va s’aducu aminti Casa Venețiană, Casa Vlad Dracul. Tu aesta ditu soni, s’lugurseaşti că ari bănată Vlad Dracul, hillilu a domnitorlui Mircea cel Bătrân și tatăl a domnitorlui Vlad Țepeș. Easti interesantă și Casa cu Terbu. Ditu aesta, nchisi cătă America di Nordu Johannes Kelp. Easti primlu transilvăneanu cari, tru anlu 1609, agiumsi tru Lumea Nauă. Nu suntu ti ascăpari geadeili și casili, iara, nafoara a Titatillei, ari nica şi misuhorea a căsăbălui, cu ună arteră comercială datânda ditu Eta di Mesi, cu unu şingiru di locuințe construite emu tru stil gotic, emu și renascentistu și barocu.”



    Pirgulu cu Săhati are 64 di meatri anălțime, șase patomati și 110 scări. Citia adrată tru anlu 1677 tru stil baroc, după incendiul ditu 30 di apriliu 1676, cari asparsi ună parti ditu ţitati, are patru pirguleațţi tru kişeadz. Tu kirolu di ma ninti, aestea yilipsea autonomia juridică a căsăbălui. Până tru anlu 1556, tru pirgu eara tu lucru primăria-a căsăbălui Sighișoara, deapoa avu alti ufiliseri. Tru bitisita a secolui al XIX-lea fu aleptu tu harea di scamnu amuzeului sighișorean. Intrăm tora tru Muzeulu di Istorie, deadunu cu Nicolae Teșculă, directorlu a instituțiillei.


    “Muzeul di Istorie scoati tu mgdani bana a comunitatillei pi hiotea a kirolui. Arri ma multi expoziții di arheologie, di etnografie, di farmacie și instrumentar medical, mobilier urban. Tutunăoară, avem ună expoziție ndreaptă ti isnăhi și spuni pirmitusearea-a săhatillei ditu Sighișoara, ună pirmituseari multu muşeată și vealle. Nu alrgu, poati s’hibă vidzutu Muzeulu di Arme Medievale și Moderne și, dealihea, aţea di ma ninti hăpsani militară a căsăbălui, aflată la baza Pirguluui cu Săhati.”



    Trecutlu a ţitatillei medievale Sighișoara hiinda ahătu stresu ligatu di isnăhili a masturlorur, cadealihea va s’puteţ s’ancupăraţ și adză lucre adrati minutişu, după veacllea adeti.


    Nicolae Teșculă: “Avem și ñiţ artizani locali. Ti exemplu, avem ună doamnă cari duţi ma largu măsturlăchea ti adrari curăili. Ti amărtie, tatăl a dumniillei a llei muri aoa şi doi ani, ama prilo și duţi ma largu măsturlăchea, cari easti organizat tru Pirgulu Cojocarloru. Tutunăoară, avem ñiţ artizani cari lucreadză tru lemnu și pot s’hibă aflati lucre muşeati, suveniruri și nu maş.”



    Călindarea culturală a Sighișoarăllei daima fu avută. Cu tuti aestea, perioada yinitoari şeadi sum semnulu a incertitudinillei, tuti ţănu di evoluția a pandemiillei. Planurli suntu ama adrati, după cum nviţămu di la Nicolae Teșculă, directorlu a Muzeului di Istorie ditu Sighișoara.


    “Ti amărtie, pandemia feaţi ca anlu tricutu s’hibă ncllisi niscănti evenimenti, iara anlu aestu minduimu s’ndridzemu ndaua evenimente. Tru perioada yinitoari, minduescu ti Noaptea Muzeelor ti cari amu nădie s’u ndridzemu tru condiții normale anlu ţi yini, ta s’aduţemu emu public local emu xenu. Tutunăoară, avem nai ma important eveniment a căsăbălui, Festivalul Medieval, cari, simfunu cu zărconea, s’organizeadză tu bitisita a meslui alunaru, tru atelu ditu soni weekend ditu aestu mesu. Deapoa, va s-aibă nica unu eveniment cari nkisi cu hăiri estanu: Street Food Festival. Easti un festival a mâcărloru di tută lumea. Tutunăoară, Festivalul Proetnica, Festivalul di Blues și turlii di evenimente organizate cu itia a sărbătorilor naționale cum easti Dzuua a Culturăllei Națională I Dzuua Națională. Tutunăoară, tru perioada a sezonlui turistic, avem tut kirolu unu bairu menestreli cari hărsescu cu muzică ţitatea medievală.”



    A deapoa, cara kirolu da dimana, nu ascapaţ s’videţ locărli di anvărliga a ţitatillei Sighișoara.


    Nicolae Teșculă: “Zona Sighișoarăllei easti mplină di monumente istoriţi și naturale. Nu multu alargu, facu urminie ti rezervația di cupaci seculari di la Breite. Easti una rezervație cu cama di 100 di cupaci seculari, tru ună fisi ţi nu ari spuneari. Tutunăoară, fac urminie Tităţli fortificate săsești ditu zonă: Saschiz, Biertan, Viscri, Richiș. Tru zonă ari și alternative a turismului istoricu cum easti un circuit di biciclete, cari leagă aesti hori. Avem și un parcu di aventură, ari cali şi tră echitație. Minduescu că kiro di ună stămănă, un turistu poati si s’hărsească di ună adyi muşeată și arihătipsită truSighișoara și tru locărli di anvărliga di Sighișoara.”



    Tu bitisită, turiștilli fug impresionaț di ţitatea Sighișoarăllei, di turlia cum fu organizată, di faptul că tutu kirolu s’faţi ţiva anamisa di vecllili mururi și di atmosfeara medievală cari ălli tornă tru kirolu di ma nint, tru perioada a Europăllei și Sighișoarăllei di aoa şi ndauă suti di añi.




    Autoru: Daniel Onea


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • La pas, prin Sighișoara

    La pas, prin Sighișoara

    Ne îndreptăm azi
    spre centrul României și ajungem în Transilvania. Vă invităm la o plimbare pe
    străduțele înguste ale unei cetăți ridicate în secolul al XII-lea. Sighișoara a
    mai fost denumită și Perla Transilvaniei. Care este motivul pentru care
    turiștii nu ar trebui să rateze această destinație? Aflăm de la Nicolae
    Teșculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

    Dacă sunt pasionați de
    Evul Mediu, de trecutul istoric al Europei, atunci, pe acesta îl găsesc la
    Sighișoara. Suntem singura cetate locuită din sud-estul Europei, o cetate care
    păstrează intacte turnurile, zidurile de apărare și clădirile din interiorul
    cetății. Așadar, se locuiește neîntrerupt în Sighișoara din Evul Mediu și până
    astăzi.


    Prima
    atestare documentare a cetății datează din 1280, însă există dovezi că zona a
    fost locuită de 4.000 de ani. Sighișoara a fost inclusă încă din 1999, în
    Patrimoniul Mondial UNESCO, iar fiecare plimbare printre vechile ziduri vă
    asigură o călătorie fascinantă în timp. Aflăm câteva repere, de la Nicolae
    Teșculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

    În primul rând,
    simbolul orașului Sighișoara. Este vorba de Turnul cu Ceas, unde este organizat
    Muzeul de Istorie al orașului. Apoi, Biserica din Deal, cel mai mare monument
    din cetate, construită în stil gotic. De asemenea, se pot vedea cele nouă
    turnuri de apărare, care au apărut breslelor meșteșugărești. Aș mai menționa
    Casa Venețiană, Casa Vlad Dracul. În cea din urmă, se presupune că ar fi locuit
    Vlad Dracul, fiul domnitorului Mircea cel Bătrân și tatăl domnitorului Vlad
    Țepeș. Este interesantă și Casa cu Cerb. Din aceasta, a plecat spre America de
    Nord Johannes Kelp. Este primul transilvănean care, în anul 1609, a ajuns în
    Lumea Nouă. Nu sunt de ratat străduțele și locuințele, iar, în afara cetății,
    ar mai fi zona centrală a orașului, cu o arteră comercială datând din Evul
    Mediu, cu o serie de locuințe construite atât în stil gotic, cât și
    renascentist și baroc.


    Turnul
    cu Ceas are 64 de metri înălțime, șase nivele și 110 trepte. Acoperișul
    realizat în anul 1677 în stil baroc, după incendiul din 30 aprilie 1676, care a
    distrus o parte din cetate, are patru turnulețe pe colțuri. In trecut, acestea
    reflectau autonomia juridică a orașului. Până în anul 1556, în turn a funcționat
    primăria orașului Sighișoara, după care a avut alte destinații. La sfârșitul
    secolului al XIX-lea a fost ales drept sediul muzeului sighișorean. Intrăm acum
    în Muzeul de Istorie, alături de Nicolae Teșculă, directorul instituției.

    Muzeul de Istorie reflectă viața comunității de-a lungul timpului.
    Există mai multe expoziții de arheologie, de etnografie, de farmacie și
    instrumentar medical, mobilier urban. De asemenea, avem o expoziție dedicată
    breslelor și spune povestea ceasului din Sighișoara, o poveste foarte frumoasă
    și veche. Alături, se poate vizita Muzeul de Arme Medievale și Moderne și,
    bineînțeles, fosta închisoare militară a orașului, aflată la baza Turnului cu
    Ceas.


    Trecutul cetății
    medievale Sighișoara fiind atât de strâns legat de breslele meșteșugarilor, cu
    siguranță veți putea cumpăra și astăzi obiecte lucrate cu grijă, după vechea
    tradiție.

    Nicolae Teșculă: Avem și mici artizani locali. De exemplu,
    avem o doamnă care transmite meșteșugul creării de curele. Din păcate, tatăl
    dumneaei a murit acum doi ani, însă a preluat și duce mai departe meșteșugul,
    care este organizat în Turnul Cojocarilor. De
    asemenea, avem mici artizani care lucrează în lemn și se pot găsi
    obiecte frumoase, suveniruri și nu numai.


    Calendarul
    cultural al Sighișoarei a fost mereu foarte bogat. Totuși, perioada următoare
    stă sub semnul incertitudinii, totul depinzând de evoluția pandemiei. Planurile
    sunt însă făcute, după cum am aflat de la Nicolae Teșculă, directorul Muzeului
    de Istorie din Sighișoara.

    Din păcate, pandemia a făcut ca anul trecut
    să fie anulate anumite evenimente, iar anul acesta am încercat să organizăm
    câteva evenimente. În perioada următoare, mă gândesc la Noaptea Muzeelor pe
    care sper să-l organizăm în condiții normale anul viitor, ca să atragem atât
    public local cât și străin. De asemenea, avem cel mai important eveniment al
    orașului, Festivalul Medieval, care, conform tradiției, se organizează la
    finalul lunii iulie, în ultimul weekend din această lună. Apoi, ar mai fi un
    eveniment care a debutat cu succes în acest an: Street Food Festival. Este un
    festival al mâncărurilor din toată lumea. De asemenea, Festivalul Proetnica,
    Festivalul de Blues și diverse evenimente organizate cu ocazia sărbătorilor
    naționale cum ar fi Ziua Culturii Naționale sau Ziua Națională. Totodată, în
    perioada sezonului turistic, avem tot timpul o serie de menestreli care animă
    prin muzică cetatea medievală.


    Iar, dacă timpul
    vă permite, nu ezitați să explorați împrejurimile cetății Sighișoara.

    Nicolae
    Teșculă: Zona Sighișoarei este plină de monumente istorice și naturale. În
    apropiere, aș recomanda rezervația de stejari seculari de la Breite. Este o
    rezervație cu peste 100 de stejari seculari, într-un cadru natural feeric. De
    asemenea, recomand cetățile fortificate săsești din zonă: Saschiz, Biertan,
    Viscri, Richiș. În zonă există și alternative ale turismului istoric cum ar fi
    un circuit de biciclete, care leagă aceste sate. Avem și un parc de aventură,
    se poate face și echitație. Cred că timp de o săptămână, un turist se poate
    bucura de un concediu plăcut și relaxant în Sighișoara și în arealul din jurul
    Sighișoarei.


    La
    final, turiștii pleacă impresionați de cetatea Sighișoarei, de modul cum a fost
    organizată, de faptul că tot timpul se întâmplă ceva între vechile ziduri și de
    atmosfera medievală care îi întoarce în timp, în perioada Europei și
    Sighișoarei de acum câteva sute de ani.

  • Tradițiile și cultura locală, în sprijinul turismului din zona transfrontalier Constanța – Dobrich

    Tradițiile și cultura locală, în sprijinul turismului din zona transfrontalier Constanța – Dobrich

    Rivalitatea
    româno – bulgară în plan turistic poate avea un antidot. O dovedește proiectul
    european, derulat de o fundație din Constanța și un ONG din Dobrich, pentru a
    promova turismul cultural în regiunea transfrontalieră.


    Proiectul este unul mai amplu și a
    inclus croaziere pe mare, un festival al castelelor de nisip și unul
    de dans.


    Toate
    având un scop anume: acela de a prelungi sezonul turistic, mizând pe cultură,
    pe descoperirea tradițiilor locale, a gastronomiei specifice ori a obiceiurilor
    locului.


    Brândușa Dăscălescu, președintele
    Fundației Umanitare Clopot: În acest
    moment, ideea că zona dobrogeană, mă rog, Marea Neagră, cu tot ce oferă ca și
    elemente de vacanță, considerată doar o zonă disponibilă trei luni, ar trebui
    să se schimbe pentru că Constanța și nu numai, zona transfrontalieră și zona
    Marea Neagră poate oferi un an întreg elemente pentru un concediu foarte
    interesant și asta este și ideea proiectului, cu aceste trasee culturale, cu
    aceste programe de turism cultural, prin care încercăm să atragem cât mai mulți turiști și în
    momentele în care nu putem să facem plajă.


    Au fost realizate studii, înainte de a
    demara proiectul, care arată că și turiștii sunt interesați de altceva:


    Din studiile
    noastre am regăsit interesul turiștilor, care nu își mai doresc un concediu să
    zicem, la nivel pasiv – hotel, plajă, mâncare și gata. Ci o formulă proactivă a
    lui, de implicare în viața reală și în ceea ce înseamnă tradiția locală. Sunt
    foarte interesați să cunoască zona în care au venit să-și petreacă concediul,
    cu elementele specifice. O nuntă modernă o regăsești oriunde în lume. Dar
    elemente specifice dobrogene sau aromâne sau de tătari, turci, asta reprezintă
    deja o culoare a României.


    Iar ideea s-a concretizat printr-un
    film, în care sunt reconstituite nunți tradiționale ale minorităților etnice
    din Dobrogea.


    Totul s-a făcut respectând tradițiile
    autentice, documentate și cu sprijinul a doi tineri, Simona Niculescu și Iulian
    Mitran, membri ai Traditional Clothing of Dobrudja, care se ocupă de
    reconstituirea costumului dobrogean și promovarea acestuia.


    Brândușa Novac ne-a spus și de ce au
    fost alese tocmai obiceiurile de nuntă:


    Am considerat
    că nunta înseamnă un început de drum, înseamnă o sumă de elemente tradiționale,
    care sunt teribil de reprezentative pentru fiecare etnie.

    Am
    folosit drept interpreți, persoane din mediul etniei respective nu ne-am
    folosit de actori profesioniști, chiar dacă, sigur a fost puțin mai greu de
    realizat, dar asta a fost și ideea – autenticitatea. Și costumele sunt
    costumele vechi, pe care fiecare bunicuță le-ar scote dintr-un dulăpior.

    Nu
    ne-am adresat zonei actuale, zonei moderne. Ci am încercat să aducem în prim
    plan costume, tradiții, elemente inedite din – să zicem – bagajul străvechi,
    cultural, la fiecare etnie. Noi sperăm să continuăm proiectul și în viitor și
    atunci să putem să includem pe rând toate etniile. Consider că este foarte
    interesant, conservarea acestor tradiții care ușor – ușor dispar, prin firescul
    implicării modernului în viața cotidiană. Am colaborat cu
    reprezentanții fiecărei etnii. Considerăm că este foarte important să pornim de
    la ei și să ajungem la oamenii care într-adevăr mai știu să ne povestească
    despre tradiție.


    Filmul realizat de Fundația Umanitară
    Clopot va fi disponibil pe site-ul proiectului https://www.multicultya.eu.


    Proiectul Multicultya-Patrimonii
    multiculturale și yachting pe patrimoniul natural Marea Neagră pentru o
    dezvoltare a turismului creativă și durabilă în zona transfrontalieră
    Constanța-Dobrich
    este confinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European
    pentru Dezvoltare Regională în cadrul programului Intereg V-A România-Bulgaria.


    Valoarea contribuției Uniunii Europene este de aproximativ 400 de mii de
    euro.






  • Viscri

    Viscri

    Satul românesc
    este ideal pentru o vacanță în atmosferă arhaică, pentru tradiții străvechi,
    peisaje uimitoare, mâncare preparată numai din producția locală și, mai ales, pentru
    un cu totul alt ritm al vieții. Vă veți rupe de toată agitația urbană și veți
    putea vedea meșteșugari lucrând, veți auzi legende ale locului și vă veți
    reconecta cu natura. Un astfel de sat a ajuns celebru în toată lumea: Viscri. O
    vizită în acest sat braşovean, situat chiar în centrul României, oferă oricui
    posibilitatea de a se întoarce în timp. Casele sunt foarte vechi, vopsite în
    culori palide, cu obloane la ferestre, unele având chiar de sute de ani.
    Mijlocul de deplasare cel mai frecvent pe care îl veţi vedea pe drumul de ţară,
    denivelat şi prăfuit, va fi tradiţionala căruţă.



    Aici, Mihai
    Grigore, a devenit acum mulți ani proprietarul unei case de oaspeți:

    Viscri e un sat tipic săsesc. Sunt multe ca el în Transilvania.
    Diferența constă că, în Viscri, întregul sat fiind sat UNESCO, a fost protejată
    întreaga structură originală. Aici nu veți găsi case cu fațade modernizate. În
    cazul unei renovări, se folosesc materiale tradiționale. Astfel, Viscri e un
    exemplu de sat cum arătau ele acum 100 de ani. E un sat unitar. E ceva foarte
    interesant pentru oaspeții care vin la noi, mai ales din străinătate, fiindcă
    nu mai sunt multe sate păstrate așa.


    Punctul central
    de interes rămâne biserica fortificată, un exemplu impresionant de arhitectură
    defensivă. Firește, atâtea biserici fortificate, pe o suprafaţă ca a
    Transilvaniei, nu veți mai găsi. Nu se mai pot vizita toate, însă cele multe,
    deschise publicului, au un caracter unic. Au fost construite pentru acelaşi
    scop, însă fiecare are ceva aparte. Biserica din Viscri este una dintre cele
    mai vechi. Prima dată a fost construită o bisericuţă şi, de atunci, localnicii
    au trebuit să se gândească la o modalitate de apărare împotriva invadatorilor.
    Biserica era punctul principal al comunităţii şi s-au gândit să ridice
    fortificaţii în jurul ei pentru a fi în siguranţă. A fost fortificată în jurul
    anului 1500. Zidul de incintă, înalt de şapte metri, a fost ridicat la început
    de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case
    fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă care se mai păstrează şi
    astăzi. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobila.
    Tot în interior se remarcă și o orgă foarte mică, foarte simplă, construită în
    1817 de un constructor transilvănean de orgi.


    Mihai Grigore, proprietarul
    unei case de oaspeți, spune că oferta culinară e la fel de atractivă.

    Este un amestec interesant, fiindcă Viscri e un sat săsesc, cu
    tradiție săsească, însă aici au trăit, ca pe întreg teritoriul Transilvaniei,
    multe comunități. Avem și romi, români, maghiari și e un amestec foarte
    interesant. Se mănâncă foarte bine în Viscri, cu produse locale. Majoritatea
    caselor de oaspeți au grădina lor proprie cu legume netratate. Se face, de
    asemenea, o palincă foarte bună.


    Iar turiștii
    revin mereu, continuă Mihai Grigore: Sunt
    oameni care vin din Norvegia, de exemplu, an de an. Sunt grupuri care se întorc
    mereu să vadă păsări, de exemplu. Avem foarte mulți turiști care vin din
    Regatul Unit pentru traseele de bicicletă. Oaspeții noștri din Germania vin
    pentru cultură și pentru moștenirea săsească din zonă. Un segment important e
    reprezentat de francezi. Aceștia vin în familie, cu copiii. Viscri e o destinație
    excelentă pentru copii, pentru adolescenți. Aici au parte de o libertate pe
    care n-o găsesc în altă parte. În jurul satului sunt tot felul de animale
    sălbatice: urși, lupi, cerbi. Aceste
    animale nu mai pot fi văzute în libertate prin alte părți. Adolescenții, în
    special, sunt foarte încântați. Deci, avem mulți oaspeți din Europa, iar ei
    sunt segmentul nostru principal de turiști străini.



    În speranța că
    v-am convins, vă așteptăm și data viitoare. Până atunci, drum bun și vreme
    frumoasă!