Radio România Internațional

Tag: UNATC

  • A New University Year in Romania

    A New University Year in Romania

    A new university year
    kicks off in Romania on Monday with the same old pending issues: school dropout,
    underfunded education, the shortage of means and proper equipment.
    Accommodation in student hostels is yet another issue under discussion. Many students
    have complained about the inappropriate accommodation facilities and preferred to
    rent apartments instead.




    According to one of the professors,
    funds are provided depending on the number of students, so the higher the number
    of students the larger the funding a university gets. The measure is forcing universities
    that usually don’t have too much choice in terms of funding sources, to allow all
    students to pass exams, even those who have a poor level of education. Because
    if you eliminate students, you’ll eventually run out of funds.




    The Bucharest-based University
    of Medicine and Pharmacy Carol Davila this year boasts roughly 13,500 students
    and the new generation of students will symbolically
    bear all throughout their years of study the name of neurologist Ovidiu
    Alexandru Băjenaru, a leading figure of the Romanian and international
    medicine. The National University of Polytechnic Science and Technology in
    Bucharest will this year have 40 thousand students and 2,000 professors. A
    former merger with the University in Pitesti, southern Romania, the institution
    kicks off the new university year under a new name, the National University of
    Science and Technology.




    The 2023-2024 university year is also
    a new chapter in the life of the National University of Theatrical Art and
    Cinematography IL. Caragiale also known as UNATC, a new stage in its
    development as a higher education institution.


    This moment marks the opportunity to reflect
    on its objectives and values, to focus on attaining excellence, to celebrate
    diversity and the contribution of every community member, a UNATC communiqué says.




    A new university year has also
    started for the higher military education institutions such as the Military
    Technical Academy ‘Ferdinand I’ also in Bucharest. The
    institution has over 1,000 students, out of which 300 freshmen.




    The Polytechnic Institute
    was the most sought after university this year followed by the Faculty of
    Automation and Computers and of course the Medicine University Carol Davila. At
    present Romania boasts 53 accredited state universities and 33 private ones but
    the number of students drops every year as many high-school graduates go to
    study abroad. We must not forget though that between 2010 and 2021, the
    education law has got 117 amendments in a system known for its lack of
    coherence and consistency. And in terms of education funding, Romania lags
    behind almost all the other European countries. This year, Romania’s education
    system has been allotted 3.2% of the GDP, an extremely low amount, which is
    unable to satisfy its present needs.


    (bill)

  • Jurnal românesc – 24.05.2023

    Jurnal românesc – 24.05.2023

    Un nou punct de trecere a frontierei dintre România și Republica
    Moldova, Leova – Bumbăta, este operațional, începând de marți. În primele șase
    luni, noua vamă va funcționa pe timp de zi, între 8:00 dimineața și 20:00 seara,
    doar pentru autoturisme, microbuze, vehicule care nu depășesc 3,5 tone. Deocamdată, trecerea
    Prutului pe la Bumbăta – Leova se face pe un pod flotant. Nu este permis
    transportul de materiale periculoase, animale vii şi de produse supuse
    controlului fitosanitar. Având în vedere faptul că frontiera cu Republica
    Moldova este frontieră externă a UE, la controlul de frontieră participă, pe
    lângă Poliția de Frontieră, și alte autorități responsabile cu efectuarea de
    verificări cu privire la traficul de mărfuri dintre cele două state. Noul punct
    de frontieră se alătură celor şase puncte de trecere cu specific rutier
    deschise traficului internaţional la graniţa României cu Republica Moldova,
    operaţionalizarea lui urmând să asigure creşterea fluenţei traficului de
    călători. Lungimea frontierei
    dintre cele două state este de aproximativ 681 km, iar în primele patru luni
    ale acestui an, punctele de trecere au fost tranzitate de peste 2,8 milioane de
    persoane.




    Expoziția documentară omagială Iuliu Maniu 150 / The man.
    The times. The legacy / Jubileu 150 Iuliu Maniu – Omul. Vremurile.
    Moștenirea este deschisă până pe 3 iunie la sediul Institutului Cultural Român
    de la Londra. Cu această ocazie, personalități importante vor vorbi despre omul
    politic Iuliu Maniu, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea sa și a
    70 de ani de la moartea sa martirică, în anul 1953, în Penitenciarul din
    Sighet. Proiectul expozițional este rezultatul cercetărilor aprofundate
    întreprinse în arhivele românești. Astfel, viața lui Iuliu Maniu și contextul
    istoric sunt prezentate într-o succesiune documentară și fotografică, începând
    cu viața sa în Transilvania secolului al XIX-lea, studiile, familia și primele
    sale inițiative politice ca lider pentru drepturile românilor transilvăneni și
    culminând cu rolul său în timpul și după Primul Război Mondial în promovarea
    României Mari. Vor fi, de asemenea, evidențiate rolul său de lider al
    Partidului Național Țărănesc în anii 30 și încercările sale de a salva
    democrația sub conducerea de început a regimului stalinist, care au dus la
    moartea sa tragică, în 1953. Materialul obținut a fost transcris în limba
    română și tradus în engleză, fiind prezentat grafic pentru a fi tipărit și
    expus în spațiul expozițional al ICR Londra.






    Departamentul pentru Românii de
    Pretutindeni organizează, în parteneriat instituțional, o serie de evenimente
    dedicate Zilei Românilor de Pretutindeni, ce se vor desfășura sub denumirea
    Ziua Românilor de Pretutindeni – Festivalul AICI – ACOLO, în perioada 25 – 28
    mai , la București. La activitățile culturale dezvoltate în jurul acestei
    sărbători sunt așteptați peste 500 de reprezentanți ai comunităților istorice
    și ai diasporei de mobilitate, precum și reprezentanți ai instituțiilor publice
    și ai mediului asociativ românesc. Ziua Românilor de Pretutindeni este
    sărbătorită, începând cu anul 2015, în ultima duminică a lunii mai, ca o formă
    de recunoaştere a importanţei pe care statul român o acordă comunităţilor de
    români care trăiesc în afara graniţelor ţării. Această sărbătoare evidențiază
    succesul și valoarea milioanelor de români care, prin munca și devotamentul
    lor, joacă un rol important în societățile din țările în care trăiesc. În
    același timp, conferă un bun prilej de a reafirma valorile comune care stau la
    baza unității: limba română, cultura, tradiţiile și simbolurile noastre
    naţionale.







    În perioada 26-31 mai, Caravana Universitatea Națională de Artă Teatrală și
    Cinematografică I.L. Caragiale din București (UNATC) se va
    deplasa în Italia, pentru a doua oară, cu o echipă de profesori și studenți,
    masteranzi și doctoranzi, susținând pentru copiii din comunitatea românească
    din Roma, Torino, Padova și Veneția o suită de spectacole de teatru gratuite,
    în limba română. Lansarea oficială a proiectului va avea loc pe 26 mai, la
    sediul Ambasadei României în Italia, în prezența ambasadorului României în
    Italia, Gabriela Dancău, a rectorului UNATC I. L. Caragiale, Liviu Lucaci, a
    Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
    și a profesorilor și copiilor care urmează cursuri de Limbă, Cultură și
    Civilizație Românească din Regiunea Lazio. Participanții vor putea urmări
    studenții UNATC, specializarea Artele spectacolului, într-o reprezentație de
    animație teatrală. Spectacolul coregrafic cu marionete Strings va aduce în
    fața spectatorilor o suită de dansuri populare românești și din repertoriul
    internațional, care se îmbină armonios intercultural și stilistic, inclusiv
    datorită măiestriei păpușarilor.Evenimentele
    facilitează întâlnirea comunităților românești din străinătate cu limba și
    cultura română, prin metode și mijloace puse la dispoziție de arta teatrului și
    filmului


  • Jurnal Românesc – 19.05.2023

    Jurnal Românesc – 19.05.2023

    În perioada 15-18 mai, o delegație parlamentară formată din reprezentanți ai Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților de la București, condusă de președintele Adrian Solomon, a făcut o vizită de lucru la Roma pentru consultări cu omologii italieni din legislativul italian. Programul vizitei a inclus și reuniuni cu delegații din cadrul Ministerului Muncii și Politicilor Sociale și al Ministerului pentru Familie, Natalitate și Egalitate de șanse. De asemenea, delegația română s-a întâlnit cu reprezentanți ai Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, dar și cu membri ai comunității române din Regiunea Lazio. Agenda discuțiilor a vizat sistemul public de pensii, sistemul de protecție a copilului, a tinerelor mame, concedii și indemnizații, ajutoarele oferite de stat familiilor monoparentale, precum și teme subsumate legislației în domeniul muncii și al ocupării forței de muncă.



    Proiectul ACUM-AICI-ACOLO (NOW-HERE-THERE) va reprezenta România la cea de a XVIII-a ediţie a Bienalei Internaţionale de Arhitectură de la Veneţia, în perioada 20 mai – 26 noiembrie. Vizitatorii vor putea explora în mod interactiv patru domenii de cercetare: Inovaţii şi Invenţii Tehnice Româneşti, Pedagogii Laterale, Grădina Instantanee/Banca Genetică de Seminţe şi Instalaţia Co-Future Thinking ca activator de idei, toate reprezentând o modalitate de educaţie prin cercetare, inovare şi activare socială, căutând soluţii noi pentru a răspunde unui viitor centrat pe oameni şi pe context, potrivit ICR. Bienala de la Veneţia este unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale internaţionale dedicate expresiei artistice în domeniile artelor vizuale, arhitecturii, muzicii, teatrului, dansului şi cinematografiei. Fiecare ediţie oferă un mix de proiecte artistice reprezentative din fiecare ţară participantă. Participarea României la Bienala de la Veneţia ilustrează un dialog cultural cu lumea artei contemporane internaţionale, iniţiat cu peste 100 de ani în urmă, când a fost prezentă pentru prima dată la acest eveniment. În cadrul Bienalei Internaţionale de Arhitectură de la Veneţia din acest an vor fi organizate 64 de pavilioane naţionale.



    Şapte firme româneşti participă la Târgul Internaţional ‘Marché du Film Cannes’, organizat până pe 24 mai, a anunţat Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului de la Bucureşti. Aflat în siajul cunoscutului Festival de film de pe Croazetă, ‘Marché du Film’ este unul dintre cele mai importante locuri de întâlnire ale industriei cinematografice şi a media internaţionale, fiind o piaţă pentru comercializarea filmelor şi a conţinutului audiovizual, dar şi o platformă pentru inovare şi schimbare. România participă cu un stand naţional, iar pe parcursul târgului, şapte producții vor fi prezentate publicului de specialitate, sporind astfel vizibilitatea industriei cinematografice româneşti. Printre ele se numără și ‘Capra cu trei iezi’ (‘The Goat and Her Three Kids’), care a fost, deja, achiziţionată şi distribuită de una dintre platformele video la cerere, populară şi în România. Regizată de Victor Canache, cu Maia Morgenstern și Marius Bodochi în rolurile principale, pelicula horror este o adaptare cinematografică după una dintre cele mai cunoscute povești ale românilor. În România rurală a secolului al XIX-lea, izolată de lume, o văduvă și mamă a trei copii este nevoită să țină piept unui vechi prieten de familie care, văzându-i fără apărare, își dă în vileag adevărata natură sadică.



    În perioada 26-31 mai, Caravana Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București (UNATC) se va deplasa în Italia, pentru a doua oară, cu o echipă de profesori și studenți, masteranzi și doctoranzi, susținând pentru copiii din comunitatea românească din Roma, Torino, Padova și Veneția o suită de spectacole de teatru gratuite, în limba română. Lansarea oficială a proiectului va avea loc pe 26 mai, la sediul Ambasadei României în Italia, în prezența ambasadorului României în Italia, Gabriela Dancău, a rectorului UNATC I. L. Caragiale, Liviu Lucaci, a Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și a profesorilor și copiilor care urmează cursuri de Limbă, Cultură și Civilizație Românească din Regiunea Lazio. Participanții vor putea urmări studenții UNATC, specializarea Artele spectacolului, într-o reprezentație de animație teatrală. Spectacolul coregrafic cu marionete Strings va aduce în fața spectatorilor o suită de dansuri populare românești și din repertoriul internațional, care se îmbină armonios intercultural și stilistic, inclusiv datorită măiestriei păpușarilor. Evenimentele facilitează întâlnirea comunităților românești din străinătate cu limba și cultura română, prin metode și mijloace puse la dispoziție de arta teatrului și filmului.



  • Scriitorul Matei Vișniec, Doctor Honoris Causa al UNATC București

    Scriitorul Matei Vișniec, Doctor Honoris Causa al UNATC București

    Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg român contemporan, a primit titlul de Doctor Honoris Causa în cadrul festivităților prilejuite de împlinirea a 73 de ani de existență a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale” București. În 2018, Matei Vișniec a devenit și Cavaler al Artelor și Literelor, în spațiul cultural francez. În discursul său la primirea titlului de Doctor Honoris Causa, Matei Vișniec a vorbit despre perspectiva artiștilor independenți și nevoia unei strategii naționale pentru aceștia și a adus un omagiu criticului de teatru George Banu, care s-a stins din viață anul acesta. În același discurs, Matei Vișniec a vorbit și despre relația sa cu cele două țări în care s-a format și a creat, România și Franța.



    Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi, în nordul României. A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de luni condus de criticul Nicolae Manolescu. Matei Vişniec este autorul a şapte volume de poezie, șapte romane, dintre care amintim Sindromul de panică în orașul luminilor”, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” și Un secol de ceață”, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea lui Matei Vişniec s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Matei Vișniec este menționat și într-un amplu dicționar, “Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France”.



    Matei Vișniec: Acest dicționar este foarte interesant pentru ceea ce reprezintă Franța ca spațiu de deschidere culturală, ca mare putere culturală. În acest dicționar sunt repertoriate în jur de 4 mii de nume, de la Revoluția Franceză până în momentul prezent, deci de la 1793 până în zilele noastre. Este vorba de străinii care au venit în Franța și au adus o contribuție în spațiul ei cultural, spiritual. Evident, românii au o participare extrem de important în realizarea acestui edificiu cultural. Au început să vină de la sfârșitul secolului al 19-lea români care s-au afirmat în diverse domenii. Aș aminti un nume uitat. Un actor care venea de la Iași, care a făcut Școala de Teatru și care după aceea a fost o mare vedetă a filmului mut și a teatrului de bulevard. Eduard de Max a fost numele lui, de fapt pseudonimul de scenă. Sunt numeroși români menționați în acest dicționar, dar aș mai aminti unul, pe regretatul critic de teatru George Banu. El este considerat teatrolog francez de origine română, pentru că și-a scris opera practic în întregime în limba franceză, dar a avut grijă să o și traducă și publice și în România.


    Există o contribuție românească extrem de importantă, pusă în evidență de acest dicționar, și pot spune că-mi face plăcere că figurez și eu în acest volum, pentru că am scris, probabil, în jur de 30 de piese în limba franceză și unele dintre ele sunt publicate la edituri importante, precum Actes Sud. Am fost jucat de sute de ori de companii franceze independente, iar în ultimii 30 de ani, aproape anual, cel puțin o piesă scrisă de mine a fost selecționată la Festivalul de Teatru de la Avignon. Și în același timp am încercat să creez punți, legături între Franța și România, să mă inspir din ceea ce văd în Franța pentru a le sugera românilor să facă lucruri asemănătoare. Pentru mine, Franța a însemnat o deschidere. Franța mi-a dat niște aripi care sunt foarte importante dar nu mi-am pierdut niciodată rădăcinile. Pentru că, de fapt, în România m-am format, sensibilitatea mea este aceea a unui scriitor român și din Europa de Est, iar poezia n-o simt în mod profund decât în limba română.”



    Din 2016, la Suceava a fost înființat un teatru care poartă numele celebrului dramaturg: Teatrul Municipal Matei Vișniec”. Matei Vișniec: Cred că este cel mai recent teatru creat în România cu buget local. Înainte ca acest teatru să fie creat, în urmă cu șapte ani, a existat un festival de teatru pe care l-am creat împreună cu oameni foarte entuziaști din Suceava. Am creat acel festival, în urmă cu unsprezece ani, cu poeta Carmen Veronica Steiciuc, care, din păcate, nu mai este printre noi, cu Clubul Rotary, cu Asociația Bucovina, cu oameni de mare calitate și foarte entuziaști. Și am reușit, prin acel festival, să atragem publicul local în sala de spectacol. Veneau spectacole gratuite, importante, din toată țara, și erau prezentate unui public foarte numeros. Acest festival a demonstrat că la Suceava era nevoie de un teatru profesionist, de un teatru de artă, de un teatru cu actori care să simtă pulsul orașului și nevoile culturale ale sucevenilor, actori care să devină, aș spune, celebrități locale. Din fericire, acest teatru acum există, Și este extraordinar că cei zece actori care trăiesc la Suceava și lucrează acolo, la Teatrul Municipal Matei Vișniec, produc anul cel putin patru spectacole. Iar în acest moment, așa cum am mai spus, teatrul a lansat mai multe proiecte importante.”



    La sfârșitul lunii martie, Teatrul Național București I.L.Caragiale găzduiește premiera unui nou spectacol pe un text de Matei Vișniec: “Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals”. Regia spectacolului este semnată de Botond Nagy, unul dintre regizorii care a montat mai multe spectacole după textele lui Matei Vișniec la teatrul care-i poartă numele. Unul dintre acestea, “Întoarcerea acasă”, un spectacol despre război și absurdul sacrificării inutile de vieţi omenești, producție a Teatrului Municipal “Matei Vişniec” din Suceava, a făcut parte și din selecția FNT, ediția 2022.




  • One day of cultural Hub at the Bucharest national Opera

    One day of cultural Hub at the Bucharest national Opera


    The Bucharest National Opera – ONB undertakes the mission of promoting the cultural values of the Opera to a public as large and young as possible. Thus, at the end of summer, the 12th edition of the traditional event called Opera Promenade took place. It was a cultural hub that offered those present on the Opera House esplanade a series of outdoor activities that took place over the course of 12 hours. It was a fruitful collaboration between ONB and the National University of Theater and Cinematography I.L. Caragiale (UNATC).



    Daniel Jinga, the general director of the Bucharest National Opera, said: The Opera Promenade is a traditional event for ONB. It started with an open-air show called Opera Promenade and this show has already reached its twelfth edition. It could be held even during the pandemic, because, as you know, in the open air the restrictions were easier to comply with and we could carry out our activity even in those conditions. For some time, we have used this event Opera Promenade to transform this esplanade in front of the Bucharest National Opera building into a cultural hub, a place where to attract new categories of public, a place to show that the Bucharest National Opera is not haughty, that the cultural act is not inaccessible. We are not in an ivory tower, and we are waiting for the public to come and enjoy a musical genre and a cultural genre that has several stages of understanding, like an onion that has several layers or skins. So, people can go to the opera and at first they can understand the beautiful part of the music, the opera arias, the overtures, then they can grasp the message. There are also people who come to see for the hundred and fiftieth time the same opera, either Traviata or Nabucco, to see different performances or to get different meanings of the same music.



    Liviu Lucaci, the rector of the National University of Theater and Cinematography in Bucharest, added: The National University of Theater and Cinematography I.L. Caragiale in Bucharest today stands by the National Opera. And we will stand by it every time when we are needed and when we need to build together such events for the Bucharest public and not only. As you can see here, it is a special deployment of forces. We have built a camp, which has been operating for several days, in such a way as to offer people the best conditions for a special cultural and artistic experience. We did that together with people from several departments of the University: acting, puppetry, theater directing, film directing, and multi-media. Multi-media is very important nowadays. We have a mobile stage, we helped build this huge stage, 400 square meters, we have filming facilities, ground camera, drone cameras, balloon cameras. We are trying to achieve a 360-degree video capture from the middle of the orchestra and provide live-streaming, video-mapping on buildings. Most importantly, we want to involve a young human resource who wants to participate in such events and to build together with the National Opera a long, interesting path, attractive to all audiences.



    The audience attending the event could enjoy the Extraordinary Gala, that featured the orchestra, choir and ensemble of the Bucharest National Opera conducted by Tiberiu Soare.



    Daniel Magdal, deputy director of ONB, told us that: We have prepared an extraordinarily beautiful program, with arias and scenes from operas, from the shows we are preparing, premieres from the season that is just starting. We are happy to be with the public every time we have the opportunity. It is critical and we are extremely grateful that opera lovers are standing by our side. The entire staff of the Opera is participating in tonight’s event, which, in principle, means the opening of the season for us.



    Alexandru Nagy, is the director of the event, and he told us the following: I am very happy that the twelfth edition of the Opera Promenade succeeds in bringing in new blood, to also ensure the regeneration of our audience, who is generally believed to belong to an age group that we dearly call seniors. This year we are showing a series of activities that include Opera People. The opera people, artists, technicians in front of and behind the scenes are all here, on the Opera Promenade, participating in different workshops. There is a ballet workshop, First ballet steps. We wanted the children who come here to have the opportunity, for 2 hours, 2 and a half hours, to take their first ballet steps under the guidance of a professional dancer, a ballerina, in our case, first ballerina Mihaela Soare. We also thought that there would be children who would like to be able to get in contact with an instrument, so we organized a piano workshop, First time on the piano. And who knows, maybe we can trigger that exceptional thrill that occurs at the moment of such an encounter, when you are a child. This is what we want to achieve this year, to boost the audience’s contact with the stage, with the artists of the opera, both from the front and the back of the stage, as I said, because we also have costume creation workshops, a workshop given by our colleagues from tailoring and scenography, but all the departments have been involved.



    The painting and costume creation workshop attracted about 70 trainees, especially children. More than 650 people stepped into the Opera building for the first time, as part of the guided tours. The personal development workshop was the center of interest for 90 people, while the Jobs of the Future workshop triggered the curiosity of over 150 people. Hundreds of participants chose the puppet-making workshop, and over 50 children took their First ballet steps with prima ballerina Mihaela Soare. Another 50 children attended the First time on the piano workshop with pianist Mădălin Voicu Jr. Puppet theater attracted over 300 spectators and Kae Tempest’s theater performance ‘Wasted’ was watched with interest by over 200 spectators. Last but not least, the most original attraction of the Opera Promenade, the hot air balloon, lifted into the air, at an altitude of tens of meters, about 50 fans of unusual visual sensations. (LS)

  • Enxhi Rista aus Albanien: „Mein Traum ist, eine große Regisseurin zu werden“

    Enxhi Rista aus Albanien: „Mein Traum ist, eine große Regisseurin zu werden“




    Enxhi Rista schrieb sich zunächst bei der Philologischen Fakultät der Babeș-Bolyai-Universität in Klausenburg ein, wo sie Rumänisch lernte. Danach zog sie nach Bukarest, wo sie sich einen Traum verwirklichen wollte, nämlich Filmwissenschaft und Regie zu studieren. Das tat sie auch an der Nationalen Universität für Film- und Theaterkunst (UNATC), wo sie ein Masterstudium belegte und nun als Doktorandin forscht. Sie arbeitet aber schon in der rumänischen Filmindustrie, und zwar als Filmproduzentin, Regisseurin und Projektkoordinatorin. In dieser letzten Rolle ist sie Mitglied im Organisatoren-Team mehrerer Filmfestivals wie Caravana Metropolis Cinema în Aer Liber“ (zu dt. Metropolis-Karawane für Freilichtkino“), und Kinodiseea International Children Film Festival.“ Sie wirkte auch bei einigen bekannten Film-Produktionen mit, darunter Die letzte Transhumanz“ von Dragoș Lumpan und Touch Me Not“, das vielfach preisgekrönte Dokudrama von Adina Pintilie. Enxhi Rista hat also schon vielfach Erfahrung in der rumänischen Filmindustrie gesammelt. Doch wie begann alles und was veranlasste sie, nach Rumänien zu ziehen?



    Meine rumänische Story begann, als ich 17 Jahre alt war und noch in Albanien lebte. Ich hatte an einem Film-Workshop teilgenommen, bei dem ich einen Kurzstreifen drehen durfte; dabei wurde mit klar, dass das meine Zukunft sein wird — ich wollte Filmregisseurin werden. Also bat ich meine Eltern um Unterstützung, und insbesondere meine Mutter war mir eine Stütze — sie verstand, dass das mein Lebenstraum ist. Meine Familie ist aromunischstämmig, das hat mir erleichtert, ein Stipendium in Rumänien zu erlangen. Und so kam ich 2013 nach Rumänien. Zunächst habe ich Rumänisch an der Philologischen Fakultät in Klausenburg gelernt, denn vorher war mir die Sprache nicht geläufig; danach zog ich nach Bukarest, wo ich Filmregie an der Nationalen Universität für Film- und Theaterkunst studierte. Jetzt bin ich Doktorandin im dritten Studienjahr an derselben Hochschule. Meine Habilitationsschrift befasst sich mit einem sehr interessanten Thema, nämlich dem albanischen Kino im balkanischen Kontext.“




    Enxhi Rista hat also ihren Traum verwirklicht, sie hat auch mehrere Filme gedreht; einer davon, der Streifen Er liebt meine Augen“ von 2019, wurde auf der Gopo-Filmgala mit einer Trophäe ausgezeichnet. Der Film wurde auch bei internationalen Filmfestivals in Deutschland und Portugal gezeigt. Die junge Regisseurin erzählt, wie der Dokumentar-Film entstanden ist:



    Ich mag es sehr, Dokus zu drehen, ich hatte bereits zwei gemacht, doch »Er liebt meine Augen« ist der beste unter den dreien. Alles begann mit einem Workshop zusammen mit Studenten aus Deutschland; wir fuhren nach Botoșani in Nordostrumänien und dort suchten wir einen Monat lang nach Sujets im Umfeld der örtlichen Haftvollzugsanstalt. So fand ich meine Hauptfigur, die eine sehr interessante Lebensgeschichte hat. Der Mann sa‎ß — mit mehreren Unterbrechungen — seit 20 Jahren ein. Jedes Mal, wenn er zeitweilig freikam, zeugte er ein Kind mit seiner Ehefrau, und so kam es, dass sie innerhalb dieser 20 Jahre 6 Kinder bekamen. Es ist eine schöne Liebesgeschichte, die beiden sprachen über Liebe, Leben und Eifersucht, doch der Film ist in erster Linie über die Liebe der beiden füreinander. Und der Titel »Er liebt meine Augen« ist eigentlich die getreue Wiedergabe einer Aussage dieser Frau. Ich hatte bis dahin kaum eine Ahnung von der Welt der Vollzugsanstalten, doch auch dort gibt es schöne Geschichten und beeindruckende Menschen. Ich wusste, dass ich mich in einer Haftanstalt befinde, doch habe ich immer versucht, das Gute in der Umgebung und in den Menschen zu finden.“




    Doch was schätzt Enxhi an ihrer Wahlheimat Rumänien und was bewog sie, hier zu bleiben?



    Rumänien ist mein Zuhause und ich bin sehr stolz darauf. Es fühlt sich an, als ob ich hier aufgewachsen wäre, auch wenn ich erst im Alter von 17 Jahren hierherkam. Hier wurde ich erwachsen, hier bin ich persönlich wie beruflich gewachsen. Ich fühle mich einfach überall heimisch in Rumänien. Ich mag das hiesige Kulturleben, hier kann man viele Konzerte und Filmsets besuchen, was in Albanien weniger möglich ist, denn Albanien ist ein kleines Land und dort gibt es nicht so viele künstlerische Events wie in Rumänien. Sicherlich werden auch in Albanien einige Filme im Jahr gedreht, doch eben weniger als in Rumänien. Ich muss nicht immer selbst Regie führen, ich mag es auch, Teil des Produktionsteams zu sein. Mein Traum bleibt allerdings, mit der Zeit eine gro‎ße Filmregisseurin zu werden.“




    Enxhi Rista hat sich perfekt in Rumänien integriert. Doch fehlt ihr manchmal ihre erste Heimat Albanien nicht?



    Doch — mir fehlt meine Familie. Ich vermisse meine Mutter und ihr Essen. Meine gesamte Familie ist in Albanien geblieben — meine Mutter, mein Vater, meine Gro‎ßmutter und weitere Verwandte. Als Kind hatte ich in Albanien kaum Freunde, für mich begann alles hier in Rumänien. All meine Freunde sind hier, meine Mutter hat mich einmal besucht, und ich hoffe, dass diese Pandemie bald vorbei ist, damit mich beide Elternteile — Mama und Papa — besuchen können.“

  • Angela Apostolovska aus Nordmazedonien: „Rumänien bot mir einmalige Chancen“

    Angela Apostolovska aus Nordmazedonien: „Rumänien bot mir einmalige Chancen“





    Nach ihrem Studium an der Nationalen Theater- und Filmuniversität (UNATC) in Bukarest hat Angela Apostolovska ebenda ein Masterstudium belegt. Danach kehrte sie nach Skopje, in die Hauptstadt ihrer Heimat, zurück. Doch die Verbindung zu Rumänien ist dadurch nicht verloren gegangen, die junge Schauspielerin ist ständiges Mitglied in zwei Theatertruppen und spielt regelmä‎ßig auf der Bühne des unabhängigen Theaters Del Arte“ in ihrer Heimatstadt Bitola und jener des Theaters Perform ART“ in Bukarest. Darüber hinaus hat Angela Apostolovska einen Dokumentarfilm über die Aromunen in Rumänien gedreht — das Projekt nannte sich Autobahn des Erfolgs“ und wurde vom Au‎ßenministerium der Republik Nordmazedonien finanziert. Dabei führte sie Regie und war zugleich Sprecherin und Produzentin. Und seit kurzem spielt sie auch in einer mazedonischen Komödienserie namens Prespav“ mit, deren Handlung im Dreiländereck von Nordmazedonien, Albanien und Griechenland angesiedelt ist. Die Produzenten binden Schauspieler aus Serbien, Bulgarien, Albanien und Nordmazedonien ein, und die Serie ist in all diesen Ländern gleicherma‎ßen beliebt.




    Während ihres Studiums in Rumänien und danach heimste sie mehrere Preise für Schauspielkunst ein, darunter die Auszeichnung Beste Darstellerin“ beim Internationalen Theaterfestival in Hermannstadt 2019. Im Folgenden erzählt Angela Apostolovska, wie sie sich entschieden hat, in Rumänien zu studieren:



    Die Entscheidung fiel ziemlich im letzten Augenblick, denn ich hatte von dieser Chance recht spät erfahren und fand kaum Zeit, die notwendigen Dokumente zusammen zu tragen und übersetzen zu lassen. Bei uns in Nordmazedonien gibt es einen Verein der aromunischen Volksgruppe, der jungen Leuten hilft, die im Ausland studieren möchten. Ich hatte die Wahl zwischen Rumänien, Russland und Japan. Als rationaler Mensch sagte ich mir: Von Russland kenne ich zu wenig, in Japan ist die Sprache schwierig, au‎ßerdem gibt es dort eine völlig andere Theatertradition, in die man sich als Ausländer nur schwerlich integrieren kann. Also dachte ich mir, die beste Option sei Rumänien — und ich bereue diese Entscheidung bis heute nicht. In den drei Studienjahren wurden mir auch die Vorteile bewusst, an der Theater- und Filmuniversität in Bukarest zu studieren: Die Hochschule ist über die Landesgrenzen bekannt, man lernt sein Metier ordentlich, all die Jahre waren eine Bereicherung. So dass ich mich nach den drei Preisen, die ich erhalten hatte, entschloss, weiter zu machen und auch ein Masterstudium in Bukarest zu belegen. Nun habe ich es hinter mich gebracht und denke auch ein Doktoratsstudium, aber vorerst habe ich mir ein Sabbatjahr genehmigt, um meine Gedanken und Pläne zu ordnen. In meiner Heimat spiele ich allerdings in einer Serie mit, die von der Europäischen Union finanziert wird, und dort habe ich auch die Gelegenheit, mit Jugendlichen zu arbeiten. Dabei wende ich die sogenannte Stanislawski-Methode an und beobachte die Unterschiede zu Bukarest. Die Jugendlichen lernen an der Kunstfakultät in Mazedonien zwar dieselben Dinge, doch gibt es nicht die Tiefe, die man in Rumänien vermittelt bekommt. Was ich also in Rumänien gelernt habe, möchte ich auch an die jungen Generationen in Mazedonien weitergeben. Ich werde sicherlich irgendwann nach Rumänien zurückkehren und möchte auch dort mit Jugendlichen arbeiten, aber vorerst will ich hier bleiben und meine Arbeit mit mazedonischen Jugendlichen fortsetzen, denn es gibt noch viel zu tun.“




    Angela Apostolovska kam mit 18 Jahren nach Rumänien, ohne die Sprache zu kennen oder Bekannte und Freunde zu haben, die sie hätten unterstützen können. Doch sie fand schnell Anschluss an Land und Leute, so dass der sechsjährige Aufenthalt im neuen Land für sie ziemlich erlebnisreich und bereichernd war:



    Ich bin überall mit offenen Armen aufgenommen worden — bei Castings, auf Filmsets, auch bei einem kleinen und nur scheinbar weniger wichtigen Theaterensemble durfte ich mitmachen, das mir wichtige Rollen anbot und sogar auf Tourneen ging. In meiner Heimat werde ich immer von Rumänien schwärmen und von den Chancen erzählen, die ich dort erhielt. Inzwischen bin ich zur Vorsitzenden des Vereins der Aromunen in Mazedonien geworden und ich möchte auch den kommenden Generationen so helfen, wie mir geholfen wurde. Meine Erfahrung in Rumänien war überwältigend, und ich möchte all meinen Professoren, Kommilitonen und all den Menschen danken, die mir das Gefühl gegeben haben, in Rumänien zu Hause zu sein. Heute kann ich sogar sagen: Ich bin auch eine Rumänin!“




    Angela Apostolovska lebt derzeit in der mazedonischen Hauptstadt Skopje. Doch ihr innigster Wunsch ist es, so bald wie möglich nach Rumänien zurückzukehren. Sie vermisst die warmherzigen Menschen hier, sagt sie, und die Vorteile für ihren beruflichen Werdegang:



    Abgesehen von innigen Freundschaften, die ich in Rumänien knüpfen konnte, fehlt mir die rumänische Kultur schlechthin. Es mag zwar wie ein Klischee klingen, aber ich hatte wirklich die Chance, in Rumänien etwas anderes kennenzulernen und wie man mit Jugendlichen schauspielerisch arbeitet. Beispielsweise gibt es in Nordmazedonien nicht einmal ein Kunstgymnasium. In Rumänien ist man sich gegenteilig nicht dessen bewusst, was man alles hat. Natürlich ist nicht alles rosig in Rumänien, es gibt vieles, das verbesserungsbedürftig ist, doch kulturell ist das Niveau generell höher als in Mazedonien, und dabei meine ich nicht allein die Theater- und Filmszene, sondern die Kunstszene im Allgemeinen.“

  • Nuovo Cinema Italiano in Romania, “Lacci” e Daniele Luchetti chiudono rassegna a Bucarest

    Nuovo Cinema Italiano in Romania, “Lacci” e Daniele Luchetti chiudono rassegna a Bucarest

    Cerco di raccontare la vita di una famiglia intera e di come questa famiglia è legata e di come questi lacci sono qualcosa di drammaticamente oscuro e allo stesso tempo di luminoso. Così riassume a Radio Romania Internazionale il regista Daniele Luchetti il filo conduttore del suo famoso film tratto dall’omonimo romanzo di Domenico Starnone, che chiude stasera a Bucarest la prima edizione del Festival Nuovo Cinema Italiano in Romania. Daniele Luchetti è stato l’ospite d’onore della rassegna che ieri sera ha invitato il pubblico anche a Momenti di trascurabile felicità, riempiendo la sala cinema del Museo del Contadino Romeno di Bucarest.



    La parola lacci è complessa: è una cosa che ti costringe, che ti tiene legato. Allo stesso tempo, è bello slacciare, perchè lo slacciare è uno degli atti dell’amore. I lacci ti aiutano a camminare, perchè, se non ci fossero i lacci, le scarpe di sfilerebbero, quindi ti tengono saldo. Il film parla di tutto questo attraverso una dinamica familiare che dura 30 anni, puntualizza il regista, parlando anche del dialogo tra libri e film.



    Ci sono degli scrittori con cui io mi trovo particolarmente bene, in cui mi riconosco, anche se non sono della mia generazione. Mi confronto con i libri come se ci fossero un evento realmente accaduto, su cui poi posso fare un ragionamento di elaborazione, spiega Daniele Luchetti, che oggi ha tenuto anche un masterclass all’Università Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica di Bucarest, insieme alla giornalista e produttrice Angela Prudenzi e al regista e critico cinematografico Mario Sesti, entrambi presenti per tutta la durata del festival che ha avuto come anfitrione l’attrice e consulente Kristina Cepraga.



    Cosa governa i personaggi di Daniele Luchetti? Tecnicamente direi che c’è sempre un testo e un sottotesto, c’è sempre un qualcosa di esplicito e qualcosa di non detto. E molte volte il non detto è più importante di quello che viene detto. Soprattutto in questi ultimi anni, sto cercando di lavorare su questo tema. Ho cominciato con dei personaggi utopisti quando ero molto giovane, e ho proseguito raccontando personaggi che aprono gli occhi di fronte alle esperienze drammatiche della vita, con diversi toni – drammatici o ironici, però che fanno i conti con le esigenze primarie dell’esistenza, dice il regista, parlando anche della terza stagione della serie L’amica geniale.



    Una serie televisiva definita che un’esperienza notevole. Ho cercato di raccontare una storia personale che si intreccia alla Grande Storia, con dei personaggi solidi, puntualizza Daniele Luchetti. Il regista ha fatto riferimento anche alla new wave del cinema romeno nata dopo la caduta del comunismo, spesso paragonata per molti versi al Neorealismo italiano nel dopoguerra. Mi sembra un cinema molto maturo, ma purtroppo non abbastanza conosciuto in Italia, dice il regista.



    Anche il cinema italiano contemporaneo deve essere meglio conosciuto in Romania e proprio con questo intento è nata anche la rassegna organizzata dal 9 al 13 marzo, dall’Ambasciata d’Italia a Bucarest, insieme all’Istituto Italiano di Cultura e all’Agenzia ICE, con il sostegno di Cinecittà/Filmitalia.



    Io sono molto soddisfatto, perchè è stato un primo tentativo che ha voluto presentare al pubblico romeno nuovi temi, nuovi linguaggi del cinema italiano contemporaneo, che credo debba essere conosciuto maggiormente in Romania. Per questo, vorrei fin d’ora impegnarmi per organizzare anche il prossimo anno e dare continuità anche in futuro a nuove edizioni del Festival del Cinema Italiano in Romania, ha detto a Radio Romania Internazionale l’Ambasciatore d’Italia a Bucarest, Alfredo Durante Mangoni.



    Dobbiamo tener presente che la realtà umana, sociale, economica tra i nostri due Paesi è molto ricca, feconda e alimentata da tanti scambi tra le persone, tra le famiglie, e proprio per questo può restituire storie, materiali, idee, progetti che possano essere sviluppati anche nel campo della produzione cinematografica, aggiunge il diplomatico, sottolineando che, in questo momento, la cosa più importante è far incontrare gli specialisti e gli operatori del mondo del cinema, perchè la conoscenza reciproca agevola nuove idee e nuovi progetti.



    E’ molto importante unire i protagonisti del mondo del cinema romeno e del cinema italiano – registi, attori, produttori, distributori, in modo che anche le prossime edizioni del Festival del Cinema Italiano in Romania siano arricchite da una serie di eventi, di incontri, di masterclass, e non si limitino soltanto alla proiezione di un film, ma che i distributori possano osservare le reazioni del pubblico e ci possa essere una condivisione di idee, di progetti e anche di suggestioni, ha concluso l’Ambasciatore Alfredo Durante Mangoni.



    La prima edizione del Festival Nuovo Cinema Italiano è stata organizzata in partenariato con il Museo Nazionale del Contadino Romeno – Cinema Museo del Contadino, MyMovies, l’Università Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica Ion Luca Caragiale di Bucarest (UNATC), le Librerie Cărturești ed Eventbook, con il patrocinio del Sindacato Nazionale Giornalisti Cinematografici e del Sindacato Nazionale Critici Cinematografici.





  • Nuovo Cinema Italiano in Romania, “Lacci” e Daniele Luchetti chiudono rassegna a Bucarest

    Nuovo Cinema Italiano in Romania, “Lacci” e Daniele Luchetti chiudono rassegna a Bucarest

    Cerco di raccontare la vita di una famiglia intera e di come questa famiglia è legata e di come questi lacci sono qualcosa di drammaticamente oscuro e allo stesso tempo di luminoso. Così riassume a Radio Romania Internazionale il regista Daniele Luchetti il filo conduttore del suo famoso film tratto dall’omonimo romanzo di Domenico Starnone, che chiude stasera a Bucarest la prima edizione del Festival Nuovo Cinema Italiano in Romania. Daniele Luchetti è stato l’ospite d’onore della rassegna che ieri sera ha invitato il pubblico anche a Momenti di trascurabile felicità, riempiendo la sala cinema del Museo del Contadino Romeno di Bucarest.



    La parola lacci è complessa: è una cosa che ti costringe, che ti tiene legato. Allo stesso tempo, è bello slacciare, perchè lo slacciare è uno degli atti dell’amore. I lacci ti aiutano a camminare, perchè, se non ci fossero i lacci, le scarpe di sfilerebbero, quindi ti tengono saldo. Il film parla di tutto questo attraverso una dinamica familiare che dura 30 anni, puntualizza il regista, parlando anche del dialogo tra libri e film.



    Ci sono degli scrittori con cui io mi trovo particolarmente bene, in cui mi riconosco, anche se non sono della mia generazione. Mi confronto con i libri come se ci fossero un evento realmente accaduto, su cui poi posso fare un ragionamento di elaborazione, spiega Daniele Luchetti, che oggi ha tenuto anche un masterclass all’Università Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica di Bucarest, insieme alla giornalista e produttrice Angela Prudenzi e al regista e critico cinematografico Mario Sesti, entrambi presenti per tutta la durata del festival che ha avuto come anfitrione l’attrice e consulente Kristina Cepraga.



    Cosa governa i personaggi di Daniele Luchetti? Tecnicamente direi che c’è sempre un testo e un sottotesto, c’è sempre un qualcosa di esplicito e qualcosa di non detto. E molte volte il non detto è più importante di quello che viene detto. Soprattutto in questi ultimi anni, sto cercando di lavorare su questo tema. Ho cominciato con dei personaggi utopisti quando ero molto giovane, e ho proseguito raccontando personaggi che aprono gli occhi di fronte alle esperienze drammatiche della vita, con diversi toni – drammatici o ironici, però che fanno i conti con le esigenze primarie dell’esistenza, dice il regista, parlando anche della terza stagione della serie L’amica geniale.



    Una serie televisiva definita che un’esperienza notevole. Ho cercato di raccontare una storia personale che si intreccia alla Grande Storia, con dei personaggi solidi, puntualizza Daniele Luchetti. Il regista ha fatto riferimento anche alla new wave del cinema romeno nata dopo la caduta del comunismo, spesso paragonata per molti versi al Neorealismo italiano nel dopoguerra. Mi sembra un cinema molto maturo, ma purtroppo non abbastanza conosciuto in Italia, dice il regista.



    Anche il cinema italiano contemporaneo deve essere meglio conosciuto in Romania e proprio con questo intento è nata anche la rassegna organizzata dal 9 al 13 marzo, dall’Ambasciata d’Italia a Bucarest, insieme all’Istituto Italiano di Cultura e all’Agenzia ICE, con il sostegno di Cinecittà/Filmitalia.



    Io sono molto soddisfatto, perchè è stato un primo tentativo che ha voluto presentare al pubblico romeno nuovi temi, nuovi linguaggi del cinema italiano contemporaneo, che credo debba essere conosciuto maggiormente in Romania. Per questo, vorrei fin d’ora impegnarmi per organizzare anche il prossimo anno e dare continuità anche in futuro a nuove edizioni del Festival del Cinema Italiano in Romania, ha detto a Radio Romania Internazionale l’Ambasciatore d’Italia a Bucarest, Alfredo Durante Mangoni.



    Dobbiamo tener presente che la realtà umana, sociale, economica tra i nostri due Paesi è molto ricca, feconda e alimentata da tanti scambi tra le persone, tra le famiglie, e proprio per questo può restituire storie, materiali, idee, progetti che possano essere sviluppati anche nel campo della produzione cinematografica, aggiunge il diplomatico, sottolineando che, in questo momento, la cosa più importante è far incontrare gli specialisti e gli operatori del mondo del cinema, perchè la conoscenza reciproca agevola nuove idee e nuovi progetti.



    E’ molto importante unire i protagonisti del mondo del cinema romeno e del cinema italiano – registi, attori, produttori, distributori, in modo che anche le prossime edizioni del Festival del Cinema Italiano in Romania siano arricchite da una serie di eventi, di incontri, di masterclass, e non si limitino soltanto alla proiezione di un film, ma che i distributori possano osservare le reazioni del pubblico e ci possa essere una condivisione di idee, di progetti e anche di suggestioni, ha concluso l’Ambasciatore Alfredo Durante Mangoni.



    La prima edizione del Festival Nuovo Cinema Italiano è stata organizzata in partenariato con il Museo Nazionale del Contadino Romeno – Cinema Museo del Contadino, MyMovies, l’Università Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica Ion Luca Caragiale di Bucarest (UNATC), le Librerie Cărturești ed Eventbook, con il patrocinio del Sindacato Nazionale Giornalisti Cinematografici e del Sindacato Nazionale Critici Cinematografici.





  • Nuovo Cinema Italiano in Romania, arte e cultura per unire i popoli

    Nuovo Cinema Italiano in Romania, arte e cultura per unire i popoli

    Larte e il cinema come sostegno ai valori che plasmano le nostre società, e la cultura che unisce i popoli. E con questo spirito che ieri sera, al Cinema del Museo Nazionale del Contadino Romeno di Bucarest, ha preso il via la prima edizione del Festival “Nuovo Cinema Italiano in Romania”.



    Dal 9 al 13 marzo, lAmbasciata dItalia, lIstituto Italiano di Cultura di Bucarest, lAgenzia ICE, con il sostegno di Cinecittà/Filmitalia, invitano il pubblico romeno a scoprire il meglio della cinematografia italiana degli ultimi tre anni. Il Festival è organizzato in partenariato con il Museo Nazionale del Contadino Romeno – Cinema Museo del Contadino, MyMovies, lUniversità Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica “Ion Luca Caragiale” di Bucarest (UNATC), le Librerie Cărturești ed Eventbook, con il patrocinio del Sindacato Nazionale Giornalisti Cinematografici e del Sindacato Nazionale Critici Cinematografici.



    La rassegna è stata aperta il 9 marzo dalla pellicola “La supertestimone” di Franco Giraldi, come tributo a Monica Vitti, venuta a mancare il 2 febbraio scorso. Ed è stato anche il primo omaggio recato alla sua memoria nellambito di una manifestazione di portata allestero, come ricordava in apertura del festival il regista e critico cinematografico Mario Sesti, curatore degli incontri e degli eventi speciali, arrivato a Bucarest insieme alla giornalista e produttrice Angela Prudenzi.



    Sempre al Galà di apertura della rassegna, la cui anfitrione e madrina è la consulente e attrice Kristina Cepraga, il direttore del Museo Nazionale del Contadino Romeno, Virgil Niţulescu, ha invitato tutti ad osservare un minuto di raccoglimento alla memoria delle vittime della guerra in Ucraina.



    Virgil Niţulescu accoglie la rassegna dedicata al Nuovo Cinema Italiano “con una speranza per la pace, in primo luogo”. “Quando abbiamo programmato il festival , nessuno di noi avrebbe potuto immaginare che questa guerra sarebbe iniziata. Quale altro ambasciatore per la pace tra i popoli possa essere migliore della cultura? Abbiamo deciso di andare avanti anche in queste circostanze, perchè noi, come enti culturali, non abbiamo il diritto di arrenderci alla mancanza di speranza. Quindi, dobbiamo andare avanti, in quanto siamo noi ad offrire speranza alla gente tramite latto culturale. Le relazioni culturali tra la Romania e lItalia, che sono eccellenti, giustificano in assoluto una simile azione, e il Festival dedicato al Nuovo Cinema Italiano che ospitiamo si svolge nellambiente giusto, visto che il Cinema del Museo del Contadino Romeno è uno dei sette cinema di Romania affiliati alla rete Europa Cinemas, proiettando prevalentemente delle pellicole europee e, ovviamente film darte. Noi rifiutiamo di presentare film commerciali. Auspichiamo una presenza numerosa del nostro pubblico agli eccezionali film presentati nel festival, con laugurio di convincere i nostri amici italiani di organizzare una seconda edizione nel 2023”, ha detto a Radio Romania Internazionale il direttore del Museo Nazionale del Contadino Romeno.



    Nellattuale congiuntura internazionale, la rassegna dedicata al Nuovo Cinema Italiano assume un valore aggiuntivo: sostegno ai valori che plasmano le nostre società, ha detto, da parte sua, a Radio Romania Internazionale, Vincenzo Tamarindo, il responsabile dellUfficio Stampa, Affari Culturali e Sociali dellAmbasciata dItalia a Bucarest. “E importante proseguire il Bello e il Bene. Larte e il cinema, soprattutto in questi momenti, sono un faro, una bussola per orientarci e ricordarci chi siamo”, ha aggiunto il diplomatico.



    La rassegna include “America Latina” dei fratelli Fabio e Damiano DInnocenzo, “Ariaferma” di Leonardo Di Costanzo, “Marx può aspettare” di Marco Bellocchio, “I Predatori” di Pietro Castellito, “Le sorelle Macaluso” di Emma Dante, “Volevo Nascondermi” di Giorgio Diritti, “Momenti di trascurabile felicità” di Daniele Luchetti. A chiudere la rassegna saranno i famosi “Lacci” dello stesso Daniele Luchetti, ospite speciale del festival. Lingresso alle proiezioni ospitate dal Cinema del Museo del Contadino Romeno è gratuito (prenotazioni su Eventbook). I film saranno disponibili anche online sulla piattaforma MyMovies in tutta la Romania



    Il programma include anche tre incontri ospitati dallUNATC: la presentazione e il dibattito sul documentario “Bernardo Bertolucci: No End Travelling” di Mario Sesti, una tavola rotonda tra tecnici italiani e romeni dei due sistemi audiovisivi, esponenti di associazioni di categoria e produttori, e un dialogo tra Daniele Luchetti, Mario Sesti e la giornalista Angela Prudenzi sul rapporto tra cinema e letteratura in Italia, spiega ancora Vincenzo Tamarindo.



    “Il cinema italiano negli ultimi anni è cresciuto, sta regalando soddisfazioni in tutti i festival, e i film che vediamo sono ricchi di spunti, di osservazioni sulla realtà, ma anche di riflessioni sul presente, sullessere donna e anche su come il Paese ha vissuto la pandemia, ad esempio”, puntualizza Angela Prudenzi, definendo il festival “Nuovo Cinema Italiano” come un punto di partenza.



    “Queste manifestazioni servono a farci conoscere meglio e il cinema è uno strumento straordinario che consente anche forme di empatia a distanza”, osserva a Radio Romania Internazionale il regista Mario Sesti, parlando anche della selezione dei film in programma.



    “Noi abbiamo amato ciò che è successo nella nuova Romania, grazie a grandissimi registi come Cristian Mungiu, Cristi Puiu ecc., e credo che la stessa cosa è successa con il cinema italiano nel dopoguerra, dopo la Liberazione, quando si è fatto conoscere in tutto il mondo grazie alla grande stagione del Neorealismo”, aggiunge il regista. Per il futuro, “la nostra idea è far incontrare autori italiani e romeni, perchè cè grande stima tra di loro”, sottolinea Mario Sesti, parlando anche del suo documentario “Bernardo Bertolucci: No End Travelling”, che presenterà allUNATC e che include lultima intervista concessa dal grande regista. Il documentario è stato presentato a Cannes nel 2019, pochi mesi dopo la sua scomparsa.



    Tutti i dettagli sul festival “Nuovo Cinema Italiano in Romania” sono disponibili sul sito dellIstituto Italiano di Cultura di Bucarest e sui suoi canali Facebook, Instagram e Youtube.



  • Nuovo cinema italiano in Romania

    Nuovo cinema italiano in Romania

    “Un assaggio del meglio del cinema italiano degli ultimi tre anni”. Così riassume lambasciatore dItalia a Bucarest, Alfredo Durante Mangoni, la prima edizione del Festival “Nuovo cinema italiano in Romania”, che si terrà dal 9 al 13 marzo nella Capitale. La rassegna è organizzata dallAmbasciata dItalia, insieme allIstituto Italiano di Cultura, allAgenzia ICE Bucarest e a Cinecittà, in partenariato con il Museo Nazionale del Contadino Romeno – Cinema Museo del Contadino, MyMovies, lUniversità Nazionale di Arte Teatrale e Cinematografica “Ion Luca Caragiale” di Bucarest (UNATC), le Librerie Cărturești ed Eventbook, con il patrocinio del Sindacato Nazionale Giornalisti Cinematografici e del Sindacato Nazionale Critici Cinematografici.



    “Unofferta culturale più moderna e più contemporanea, che aggiorni limmagine dellItalia in Romania, che restituisca la bellezza e il fascino dellItalia di oggi”, ha spiegato lambasciatore, presentando liniziativa nel corso di una conferenza stampa ospitata il 28 febbraio dallUNATC. “Questo festival vuole cercare di favorire una migliore conoscenza e comprensione anche tra i nostri due popoli”, ha puntualizzato il diplomatico. Nellattuale contesto generato dallinvasione delle truppe russe in Ucraina, con decine di migliaia di cittadini ucraini rifugati in Romania, lambasciatore ha sottolineato in apertura della conferenza stampa “il grandissimo sforzo di solidarietà che vediamo alzarsi in Romania verso le popolazioni che vengono dallUcraina, cittadini di tanti Paesi e di tante nazionalità”.



    “In questo momento talmente delicato su piano mondiale, per noi è molto importante continuare ad avere incontri proficui ed eventi culturali, poichè, in simili circostanze, ognuno di noi deve recare il proprio contributo affinchè il mondo in cui viviamo possa avere accesso al Bello e al Bene”, ha detto, da parte sua, il Rettore dellUNATC, Liviu Lucaci. “Larte collega tutte le sfere della vita, della società. Larte supera i confini e gli artisti sanno meglio di tutti come intendersi fra di loro. Il linguaggio artistico oltrepassa il tempo e le ideologie”, ha detto Liviu Lucaci.



    Il festival, che sarà aperto da “La Supertestimone” di Franco Giraldi come tributo a Monica Vitti, abbinerà le proiezioni al Museo Nazionale del Contadino Romeno agli appuntamenti virtuali su MyMovies, a masterclass e incontri con ospiti speciali. Il pubblico avrà modo di vedere “Ariaferma” di Leonardo Di Costanzo, “Marx può aspettare” di Marco Bellocchio, “I Predatori” di Pietro Castellito o “Momenti di trascurabile felicità” di Daniele Luchetti. A chiudere il festival saranno i famosi “Lacci” dello stesso Daniele Luchetti, ospite speciale della serata del 13 marzo.



    Nel suo intervento virtuale alla conferenza stampa, la presidente del Sindacato Nazionale Giornalisti Cinematografici, Laura Delli Colli, ha ricordato che la pellicola “Le Sorelle Macaluso” di Emma Dante, ugualmente inclusa nel programma del festival, ha trionfato nel 2021 ai Nastri dArgento come miglior film e miglior regia. “Essere con voi rappresenta sicuramente un momento importante anche per quella che è la nostra naturale missione di promozione del cinema italiano. Lo facciamo in Italia, e in tutte le occasioni e nei festival allestero”, ha sottolineato Laura Delli Colli.



    Quando arriviamo a conoscere la cultura di un Paese, allora arriviamo anche a capire il fatto che la sua gente è simile a noi, nè superiore nè inferiore, ha detto, a sua volta, il direttore del Museo Nazionale del Contadino Romeno, Virgil Nițulescu, particolarmente lieto di questa bella impresa. “Era da tempo che sognavo di vedere un simile festival in Romania. Al Museo Nazionale del Contadino Romeno, ho fatto del mio meglio per sostenere il cinema italiano. Qualche anno fa, con lappoggio dellIstituto Italiano di Cultura di Bucarest, abbiamo organizzato una rassegna dedicata a Fellini, che ha riscosso un grandissimo successo. Naturalmente, direte che Fellini è Fellini, ma proprio perciò non dobbiamo rimanere solo a Fellini e Antonioni. E importante vedere come sta oggi il cinema italiano, così come anche il cinema romeno è diventato noto in Italia in particolare grazie alle creazioni degli ultimi due decenni”, ha detto Virgil Nițulescu.



    Nel corso della conferenza stampa, moderata dalla consulente Kristina Cepraga, sono intervenuti anche il presidente del Senato dellUNATC, Doru Nițescu, e, in collegamento online dallItalia, la giornalista Angela Prudenzi, la presidente del Sindacato Nazionale Critici Cinematografici, Cristiana Paternò, e il curatore degli incontri e degli eventi speciali del festival, Mario Sesti.




  • În prim-plan România 13.02.2022

    În prim-plan România 13.02.2022

    Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale”, la 72 de ani de existenţă. Intervenţie culturală în educaţia psihosocială pentru dezvoltarea comunităţilor de români din interiorul graniţelor României şi din afara acestora. Participă: prof.univ.dr. Liviu Lucaci, scriitor, dramaturg, actor, regizor, rector al UNATC şi poeta Ana Blandiana, personalitate a culturii române, doctor honoris causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”:



  • Românii de lângă noi 02.02.2022

    Românii de lângă noi 02.02.2022

    Călătorie cultural-identitară pentru copiii români din Serbia. Caravana UNATC pentru românii de pretutindeni” (proiect derulat de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu UNATC și Administrația Prezidențială). Participă: rectorul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”, București, prof. Liviu Lucaci, scriitor, dramaturg, actor, regizor:



  • Angela Apostolovska

    Angela Apostolovska

    Angela Apostolovska este o tănără actriță aromâncă de 24 de ani care vine din Macedonia de Nord. S-a născut în orașul Bitola și și-a făcut studiile la București, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, pe scurt UNATC. Tot aici a făcut și un masterat, iar acum s-a întors în Macedonia de Nord și locuiește la Skopje. Este membră permanentă în două trupe de teatru, Teatrul Independent Del Arte din orașul natal, Bitola și Teatrul Perform ART din București. A realizat un documentar despre aromânii din România, “Autostrada succesului”, un proiect finanțat de Ministerul Afacerilor Externe din Macedonia de Nord, proiect în care a deținut mai multe roluri: regizoare, producătoare și naratoare. Recent s-a alăturat echipei de actori care joacă în cel mai mare proiect cinematografic al Macedoniei de Nord, serialul “Prespav”, care include actori din Serbia, Bulgaria, Albania și Macedonia de Nord și care este foarte popular în aceste țări.



    În 2019, atunci când a absolvit Facultatea de Teatru, Angela a jucat în piesa de teatru “Yom Kippur”, unde a interpretat rolul “Fanny”, pentru care a fost răsplătită cu premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar la Gala Absolvenților UNATC și la secțiunea teatru studențesc, la Festivalul de teatru Okaua, ediția a 7-a. Tot în 2019 a obținut și premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Ne povestește cum a ajuns în România și de ce a ales să facă aici studiile:



    “În primul rând, eu m-am hotărât să vin în România destul de târziu. Am aflat despre șansa aceasta care mi s-a oferit foarte târziu și nu prea aveam timp să-mi fac toate actele, toate traducerile. La noi există o asociație care se ocupă de studenții aromâni, care vor să studieze în România. Eu am avut trei variante, puteam să aleg între România, Rusia și Japonia. Rațională fiind, mi-am spus că nu am cum să mă duc în Rusia, neavând nicio bază teatrală, în Japonia nu puteam să învăț limba sau cumva să fac parte din teatrul japonez, care este un alt tip de teatru. Atunci mi-am zis că cea mai bună opțiune pentru mine ar fi România și nu m-am înșelat. După trei ani, în momentul în care am absolvit, am aflat care erau beneficiile și că universitatea aceasta este foarte cunoscută. Studiile pe care le poți face acolo, tot ce poți câștiga și tot ce poți “fura” cumva de la UNATC au constituit o bogăție pentru mine. Astfel încât, după cele trei premii pe care le-am luat, am hotărât să rămân în România, acolo sunt niște oameni care apreciază ce fac, care m-au ajutat să cresc și voiam să cresc alături de ei și mai departe. M-am înscris la masterat, am terminat și aceste studii și acum mă gândesc să mă înscriu și la doctorat, dar anul acesta am luat o pauză, pentru a vedea unde sunt, ce vreau să fac mai departe, să mă găsesc pe mine. Mai fac parte dintr-un serial care este finanțat de Uniunea Europeană, cu niște copii și acolo chiar aplic metoda lui Stanislavski și tot ce am învățat și îi corectez, pentru că ei sunt la Facultatea de Arte aici în Macedonia de Nord și se văd diferențele. Chiar dacă și ei învață aceleași lucruri, nu intră în profunzimea lor și eu sunt în poziția în care, metaforic vorbind, am furat ceva din România și am adus aici și le dau generațiilor următoare. Mă voi întoarce în România și vreau să fac același lucru și cu copiii din România, dar aici cred că am mai mult de lucrat cu copii aceștia.”



    Angela a venit în România când avea 18 ani, fără să cunoască limba și fără prieteni sau oameni care să o ajute. Cu toate acestea, ea și-a făcut foarte repede prieteni și s-a adaptat rapid la noua țară în care a locuit aproape șase ani. Spune că s-a schimbat foarte mullt aici și am întrebat-o ce altceva i-a mai oferit România:



    “Am fost primită cu brațele deschise la toate filmările, la toate castingurile, așadar mi s-au oferite șanse mai multe, chiar să fac parte și din trupa unui teatru mai mic, dar cu roluri foarte mari și cu turnee. Voi vorbi și despre români și despre relațiile pe care le-am construit acolo. Eu chiar mă simt un om bogat. Am devenit și președinta Asociației Aromânilor și ajut generațiile următoare. Experiența mea a fost una foarte plăcută și le mulțumesc tuturor profesorilor, colegilor și tuturor oamenilor care m-au ajutat să mă simt chiar ca o româncă. Eu așa zic acum: eu sunt o româncă. M-am schimbat radical: fiind o persoană comunicativă, vorbesc foarte mult, iar în România am învățat că uneori să taci e foarte bine. Am devenit mult mai serioasă, am muncit foarte mult.”



    Pentru moment, Angela locuiește la Skopje, însă își dorește să se întoarcă în România cât de curând posibil. Îi e dor de oamenii de aici și se gândește la oportunitățile pe care le poate fructifica în țara noastră Am întrebat-o ce își dorește să fi putut lua cu ea în Macedonia de Nord:



    “În afară de anumite prietenii pe care le-am construit și de oamenii pe care vreau să îi am aici, aș zice cultura română. Poate pentru români va suna ca un clișeu, dar eu am fost norocoasă să am ocazia aceasta de a vedea cum trăiește poporul român și educația care li se oferă copiilor. Spre exemplu, în Macedonia de Nord nici măcar nu există un liceu de artă. Aș vrea să fur toate aceste lucruri care țin de cultură. Cred că românii nu prea pun accent pe acest lucru și nu sunt conștienți de ceea ce au. Așadar, cultura română aș vrea să o duc mai departe. Nu zic că totul este perfect, că totul este roz, sunt foarte multe reforme care trebuie făcute, dar nivelul de cultură este mult mai ridicat decât cel din Macedonia de Nord, când vorbim de artă, nu doar de teatru sau de film, ci de artă în general.”





  • Les archives vivantes – des films issus des archives de l’UNATC

    Les archives vivantes – des films issus des archives de l’UNATC

    Lancé en 2020 par lUniversité dart théâtral et cinématographique de Bucarest, UNATC, pour marquer ses 70 années dexistence, le projet « Les archives vivantes » réunit pour linstant 15 court-métrages des années 1966-1971. Ce sont des films faits après une dizaine dannées de pause et portant la signature des étudiants issus de la première génération des réalisateurs roumains. On y retrouve des noms célèbres tels Radu Gabrea, Ada Pistiner, Vivi Drăgan Vasile, Dan Pița ou Mircea Veroiu.



    Le critique de film Andrei Rus, directeur artistique du Festival du film documentaire One World Roumanie, et commissaire des Archives vivantes nous en parle :« Les Archives vivantes sont nées dune passion et dune préoccupation plus ancienne que moi et plusieurs personnes à la tête de lUNATC, nous avons pour les archives. En 2020, lUniversité dart théâtral et cinématographique de Bucarest a marqué son 70ème anniversaire. Du coup, avec le concours du recteur Liviu Lucaci, infatigable dans son désir de revigorer linstitution, jai mis en place le projet des Archives. On sest posé la question si on connaissait vraiment lhistoire de cette université, puisquon ne sétait jamais intéressé au passé de cette institution connue dans un premier temps sous le nom de lInstitut dart théâtral et cinématographique. Or, cette structure est celle qui a donné la majorité des professionnels du théâtre et du cinéma roumain davant 90 et qui a fixé, pour ainsi dire, les normes. Concrètement, toutes ces règles stylistiques selon lesquelles on continue à faire du théâtre ou du cinéma datent de cette période-là. Moi, jai commencé à visionner en ordre chronologique tous les films réalisés par les étudiants à compter des années 60 et lannée dernière, jai présenté au programme du TIFF, le Festival international du film Transilvania, neuf courts- métrages issus des archives de lUNATC. Au moment où leur invitation est tombée, javais déjà vu 200 courts-métrages datant des années 1966-1971. Et, jai eu la surprise de découvrir plusieurs productions presque expérimentales qui ne ressemblaient guère aux films réalisés dans ces années-là. Jai vu donc une sélection de films hors norme qui ont la force, je pense, de revigorer lintérêt pour le cinéma roumain marginal. De nos jours encore, les productions réalisées par les étudiants sont marginalisées par rapport au cinéma officiel de fiction, le seul susceptible de passer à la télé. Il en va de même pour les documentaires ou les films danimation, très peu accessibles. Ce que je veux dire, cest quil ny a pas un seul type de cinéma roumain, mais plusieurs, et il est important de commencer à les explorer tous. Pourtant, avant de nous lancer à étudier toutes ces formes de cinéma, on devrait commencer par les conserver, les faire passer en format numérique afin de les rendre plus accessibles à la recherche. A force de visionner tous ces films issus des archives, jai constaté quune grande partie de lavant-garde roumaine provenait de lunique endroit où lon étudiait le théâtre et le cinéma. »




    Dans les années à venir, on préconise la mise en place dun ample processus permettant la numérisation de quelque 2000 de films de 16 ou 35 mm issues des Archives vivantes. Dans le cadre du même projet, on se propose didentifier et de rendre accessibles plusieurs types de documents darchives : photographies, illustrations de décors, mémoires de maitrise, notes sur les spectacles mis en scène pendant les sept décennies dexistence ou encore dossiers administratifs reflétant lévolution pédagogique dans le domaine des arts du spectacle et du cinéma.



    Le commissaire des Archives vivantes, Andrei Rus, détaille :« Le court-métrage est un type de cinéma moins coûteux que le long-métrage et cest la raison pour laquelle à lépoque, on en réalisait pas mal. Même dans les années 70 quand le cinéma roumain a connu un grand essor, on ne faisait quune vingtaine de longs-métrages, alors que les courts-métrages produits par les Studios Sahia dépassaient les 200. Il y avait aussi les Studios danimation Animafilm, mais leurs productions étaient pour la plupart indisponibles. Et puis, on avait plusieurs centaines de cinéclubs et je suis certain que parmi les productions que lon y faisait il y en avait qui renvoyaient au cinéma expérimental et que le public narrivait jamais à voir. Dans lactuel contexte quand on assiste à une sorte de revigoration du département de recherche de lUNATC et à un renforcement de lintérêt pour les archives, jespère que lon arrivera à ressusciter lintérêt du public pour ce domaine. Car cest là un sujet sensible pour toute la culture roumaine, non seulement pour le théâtre et le cinéma. Il arrive souvent que les artistes naient personne à qui confier leurs archives. Du coup, la plupart de ces documents restent en famille ou chez des amis, ce qui les rend inaccessibles à la recherche. Il serait très important de mettre en place des centres qui se chargent de toutes ces archives personnelles car, comme vous le savez, il existe de nombreux musées ou institutions qui sy intéressent. » (Trad. Ioana Stancescu)