Radio România Internațional

Tag: vinete

  • Vinete la cuptor

    Vinete la cuptor

    În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată.

    Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, Astfel au fost preluate şi, uneori, adaptate reţete de preparare a vinetelor şi denumiri comune precum musacaua, o mâncare cu carne tocată de porc sau de pui.

    Poate fi pregătită şi musaca fără carne, cu vinete combinate cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt.

    Vasul se lasă în cuptor la foc mic, pentu circa 30 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.

    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după a consumat această mâncare!

    Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă.

    În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi, dacă doriiţi mai picant, ardeiul iute, tăiat în felii subţiri.

    Introducem tava în cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Pot fi servite calde, dar şi reci, ca aperitiv.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.



    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.




  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.



    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.




  • Zacusca

    Zacusca

    Se
    consumă rece, întinsă pe o felie de pâine sau într-o formă de minitartă, modelată
    din aluat crocant, motiv pentru care îşi găseşte loc şi pe platourile de
    aperitive reci. Zacusca este un amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor
    şi apoi tocate. Se obţine din
    diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă, ba
    chiar şi din fasole verde sau fasole boabe, la care se adaugă piper şi frunze
    de dafin. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de
    toamnă, atunci când se găsesc toate legumele. Există mai multe variante de zacuscă, din a căror
    reţete pot lipsi vinetele sau în care se adaugă ciupercile sau chiar peşte.


    Avem nevoie de 10 kg de vinete, de 5 kg de
    gogoşari şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii,
    de două kg de ceapă, de un litru de ulei, de piper negru boabe, de câteva foi
    de dafin şi de sare. Legumele precum vinetele, gogoşarii şi ardeii capia trebuie
    puse la copt pe plită sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la
    scurs. Tăiată mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas după care turnăm
    sucul de roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată
    mărunt, boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul
    de ulei şi omogenizăm. Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi
    mărunţit, precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă
    zacusca este suficient de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc
    mic. Se consideră că zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să
    iasă la suprafaţă. În continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent. Cu aceste cantităţi de legume se pot umple
    între 20 şi 25 de borcane de standard de 370 de mililitri. Pentru o mai bună
    conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi pus la
    fiert pentru un sfert de oră sau în tavă, în cuptorul rece, pe care îl încălzim
    uşor până când zacusca se încinge şi începe să se ridice în borcane. Borcanele
    cu zacuscă sunt lăsate apoi la răcit în cuptor, după care sunt depozitate
    într-un spaţiu răcoros şi fără lumină.


    O
    variantă de zacuscă este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător.
    Ciupercile trebuie mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se
    amestecă cu celelalte legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip
    champignon, ghebe, hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile,
    care cresc spontan în pădure sau pe fâneţe.

  • Zacusca

    Zacusca

    Se
    consumă rece, întinsă pe o felie de pâine sau într-o formă de minitartă, modelată
    din aluat crocant, motiv pentru care îşi găseşte loc şi pe platourile de
    aperitive reci. Zacusca este un amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor
    şi apoi tocate. Se obţine din
    diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă, ba
    chiar şi din fasole verde sau fasole boabe, la care se adaugă piper şi frunze
    de dafin. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de
    toamnă, atunci când se găsesc toate legumele. Există mai multe variante de zacuscă, din a căror
    reţete pot lipsi vinetele sau în care se adaugă ciupercile sau chiar peşte.


    Avem nevoie de 10 kg de vinete, de 5 kg de
    gogoşari şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii,
    de două kg de ceapă, de un litru de ulei, de piper negru boabe, de câteva foi
    de dafin şi de sare. Legumele precum vinetele, gogoşarii şi ardeii capia trebuie
    puse la copt pe plită sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la
    scurs. Tăiată mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas după care turnăm
    sucul de roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată
    mărunt, boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul
    de ulei şi omogenizăm. Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi
    mărunţit, precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă
    zacusca este suficient de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc
    mic. Se consideră că zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să
    iasă la suprafaţă. În continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent. Cu aceste cantităţi de legume se pot umple
    între 20 şi 25 de borcane de standard de 370 de mililitri. Pentru o mai bună
    conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi pus la
    fiert pentru un sfert de oră sau în tavă, în cuptorul rece, pe care îl încălzim
    uşor până când zacusca se încinge şi începe să se ridice în borcane. Borcanele
    cu zacuscă sunt lăsate apoi la răcit în cuptor, după care sunt depozitate
    într-un spaţiu răcoros şi fără lumină.


    O
    variantă de zacuscă este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător.
    Ciupercile trebuie mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se
    amestecă cu celelalte legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip
    champignon, ghebe, hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile,
    care cresc spontan în pădure sau pe fâneţe.

  • Mâncăruri şi preparate din vinete

    Mâncăruri şi preparate din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, cel mai popular aperitiv
    fiind salata de vinete, coapte pe jar sau pe plită. Odată cu apropierea
    toamnei, când căldura se mai domoleşte, vinetele sunt adăugate în mâncăruri ce
    necesită un timp mai mare de preparare. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc
    odată cu expansiunea otomană în Europa. Astfel au fost preluate şi, uneori,
    adaptate reţete de preparare a vinetelor şi denumiri comune precum musacaua, o
    mâncare cu carne tocată de porc sau de pui. Poate fi pregătită şi musaca fără carne, cu vinete combinate cu cartofi,
    ciuperci, ardei, ceapă şi smântână.


    După ce au fost coapte,
    transformate în pastă şi amestecate cu ceapă tocată şi cu puţin ulei, vinetele
    astfel preparate pot fi folosite ca umplutură pentru alte legume, precum
    roşiile sau ardeii graşi. Aceste legume umplute cu salată de vinete pot fi
    servite ca aperitive. Tot la aperitive putem încadra şi vinetele pane, care se pregătesc
    rapid. Spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se
    pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondelele de vinete
    sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de
    vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se
    presară busuioc mărunţit, fie proaspăt, fie uscat. O altă variantă este aceea de
    a le tăia în felii subţiri şi de a le prăji în ulei. După ce le scoatem din tigaie şi le scurgem de
    ulei, aranjăm feliile de vinete pe un platou. Separat, curăţăm câţiva căţei de
    usturoi, îi pisăm şi îi amestecăm cu mărar tocat şi cu puţin ulei. Turnăm acest
    amestec peste rondelele de vinete. În bucătăria românească a fost preluată şi
    aşa-numita reţetă de vinete a la grec. Reţeta este simplă! După ce am prăjit
    feliile subţiri de vinete, pregătim un sos din câteva roşii tăiate cubuleţe şi
    puse la fiert în puţină apă. Spre final adăugăm usturoi pisat şi o legătură de
    frunze de pătrunjel, tocate mărunt. Acest sos este turnat apoi peste feliile de
    vinete de pe platou.


    În zona Banatului întâlnim drobul de vinete. Avem nevoie de un kg
    de vinete pe care le curăţăm de coajă şi pe care le tăiem în cubuleţe, după
    care le punem la fiert în apă cu puţină sare. Scurgem cubuleţele de vinete şi
    le amestecăm cu o ceapă tocată mărunt şi călită în ulei. Adăugăm doi cartofi
    daţi pe răzătoare, 100 de grame de făină, două ouă bătute, condimentăm cu piper
    negru măcinat şi omogenizăm. Punem compoziţia într-o tavă unsă cu unt şi în
    care am presărat pesmet. Lăsăm tava în cuptor la foc mediu spre mic până când
    drobul începe să se rumenească.

  • Mâncăruri şi preparate din vinete

    Mâncăruri şi preparate din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, cel mai popular aperitiv
    fiind salata de vinete, coapte pe jar sau pe plită. Odată cu apropierea
    toamnei, când căldura se mai domoleşte, vinetele sunt adăugate în mâncăruri ce
    necesită un timp mai mare de preparare. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc
    odată cu expansiunea otomană în Europa. Astfel au fost preluate şi, uneori,
    adaptate reţete de preparare a vinetelor şi denumiri comune precum musacaua, o
    mâncare cu carne tocată de porc sau de pui. Poate fi pregătită şi musaca fără carne, cu vinete combinate cu cartofi,
    ciuperci, ardei, ceapă şi smântână.


    După ce au fost coapte,
    transformate în pastă şi amestecate cu ceapă tocată şi cu puţin ulei, vinetele
    astfel preparate pot fi folosite ca umplutură pentru alte legume, precum
    roşiile sau ardeii graşi. Aceste legume umplute cu salată de vinete pot fi
    servite ca aperitive. Tot la aperitive putem încadra şi vinetele pane, care se pregătesc
    rapid. Spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se
    pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondelele de vinete
    sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de
    vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se
    presară busuioc mărunţit, fie proaspăt, fie uscat. O altă variantă este aceea de
    a le tăia în felii subţiri şi de a le prăji în ulei. După ce le scoatem din tigaie şi le scurgem de
    ulei, aranjăm feliile de vinete pe un platou. Separat, curăţăm câţiva căţei de
    usturoi, îi pisăm şi îi amestecăm cu mărar tocat şi cu puţin ulei. Turnăm acest
    amestec peste rondelele de vinete. În bucătăria românească a fost preluată şi
    aşa-numita reţetă de vinete a la grec. Reţeta este simplă! După ce am prăjit
    feliile subţiri de vinete, pregătim un sos din câteva roşii tăiate cubuleţe şi
    puse la fiert în puţină apă. Spre final adăugăm usturoi pisat şi o legătură de
    frunze de pătrunjel, tocate mărunt. Acest sos este turnat apoi peste feliile de
    vinete de pe platou.


    În zona Banatului întâlnim drobul de vinete. Avem nevoie de un kg
    de vinete pe care le curăţăm de coajă şi pe care le tăiem în cubuleţe, după
    care le punem la fiert în apă cu puţină sare. Scurgem cubuleţele de vinete şi
    le amestecăm cu o ceapă tocată mărunt şi călită în ulei. Adăugăm doi cartofi
    daţi pe răzătoare, 100 de grame de făină, două ouă bătute, condimentăm cu piper
    negru măcinat şi omogenizăm. Punem compoziţia într-o tavă unsă cu unt şi în
    care am presărat pesmet. Lăsăm tava în cuptor la foc mediu spre mic până când
    drobul începe să se rumenească.

  • Zacusca şi variantele ei din Balcani

    Zacusca şi variantele ei din Balcani

    Zacusca este similară
    altor gustări pe bază de vinete pe care le întâlnim în zona Balcanilor. În
    Macedonia de Nord şi în Serbia există un preparat numit ajvar obţinut din vinete
    şi ardei roşii şi alungiţi, legumele fiind coapte şi tocate. În Bulgaria
    întâlnim un preparat din vinete, ardei kapia, roşii şi usturoi numit kiopolou,
    legumele fiind coapte şi mărunţite.


    În România, zacusca se
    obţine din diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă,
    ba chiar şi din fasole verde sau fasole boabe, fiind condimentă cu piper şi
    frunze de dafin. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de
    toamnă, atunci când se găsesc toate legumele. Există mai multe variante de zacuscă, din a căror
    reţete pot lipsi vinetele sau în care figurează ciupercile sau chiar peştele.
    Preparate asemănătoare, fără vinete, dar pe bază de ardei gras copt, roşii şi
    usturoi le întâlnim în ţările din Blacani sub denumirea de pindjur şi
    lyutenitsa.


    Avem nevoie de 10 kg de
    vinete, de 5 kg de gogoşari şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă
    cu suc de roşii, de două kg de ceapă, de un litru de ulei, de piper negru boabe,
    de câteva foi de dafin şi de sare. Vinetele, gogoşarii şi ardeii capia trebuie
    puşi la copt pe plită sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la
    scurs. Tăiată mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas după care turnăm
    sucul de roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată
    mărunt, boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul
    de ulei şi omogenizăm.

    Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi
    mărunţit, precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă
    zacusca este suficient de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc
    mic. Se consideră că zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să
    iasă la suprafaţă. În continuare, zacusca este turnată în borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent. Cu aceste cantităţi de legume se pot umple
    între 20 şi 25 de borcane de standard de 370 de mililitri. Pentru o mai bună
    conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi pus la
    fiert pentru un sfert de oră sau în tavă, în cuptorul rece, pe care îl încălzim
    uşor până când zacusca se încinge şi începe să se ridice în borcane. Borcanele
    cu zacuscă sunt lăsate la răcit în cuptor, după care sunt depozitate într-un
    spatiu răcoros şi fără lumină. Zacusca se consumă întinsă pe felii de pâine, dar
    poate fi folosită şi la gătit, la mâncărurile cu sos.


    O altă variantă de zacuscă
    este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător. Ciupercile trebuie
    mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se amestecă cu celelalte
    legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip champignon, ghebe,
    hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile, care cresc spontan în
    pădure sau pe fâneţe.

  • Zacusca şi variantele ei din Balcani

    Zacusca şi variantele ei din Balcani

    Zacusca este similară
    altor gustări pe bază de vinete pe care le întâlnim în zona Balcanilor. În
    Macedonia de Nord şi în Serbia există un preparat numit ajvar obţinut din vinete
    şi ardei roşii şi alungiţi, legumele fiind coapte şi tocate. În Bulgaria
    întâlnim un preparat din vinete, ardei kapia, roşii şi usturoi numit kiopolou,
    legumele fiind coapte şi mărunţite.


    În România, zacusca se
    obţine din diferite legume precum vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, ceapă,
    ba chiar şi din fasole verde sau fasole boabe, fiind condimentă cu piper şi
    frunze de dafin. Zacusca este pregătită în mod tradiţional acasă, la început de
    toamnă, atunci când se găsesc toate legumele. Există mai multe variante de zacuscă, din a căror
    reţete pot lipsi vinetele sau în care figurează ciupercile sau chiar peştele.
    Preparate asemănătoare, fără vinete, dar pe bază de ardei gras copt, roşii şi
    usturoi le întâlnim în ţările din Blacani sub denumirea de pindjur şi
    lyutenitsa.


    Avem nevoie de 10 kg de
    vinete, de 5 kg de gogoşari şi de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă
    cu suc de roşii, de două kg de ceapă, de un litru de ulei, de piper negru boabe,
    de câteva foi de dafin şi de sare. Vinetele, gogoşarii şi ardeii capia trebuie
    puşi la copt pe plită sau pe tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la
    scurs. Tăiată mărunt, ceapa este călită uşor în ulei într-un vas după care turnăm
    sucul de roşii. Adăugăm pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată
    mărunt, boabele de piper, cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul
    de ulei şi omogenizăm.

    Conform unor reţete, se poate pune şi cimbru uscat şi
    mărunţit, precum şi măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă
    zacusca este suficient de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc
    mic. Se consideră că zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să
    iasă la suprafaţă. În continuare, zacusca este turnată în borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent. Cu aceste cantităţi de legume se pot umple
    între 20 şi 25 de borcane de standard de 370 de mililitri. Pentru o mai bună
    conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi pus la
    fiert pentru un sfert de oră sau în tavă, în cuptorul rece, pe care îl încălzim
    uşor până când zacusca se încinge şi începe să se ridice în borcane. Borcanele
    cu zacuscă sunt lăsate la răcit în cuptor, după care sunt depozitate într-un
    spatiu răcoros şi fără lumină. Zacusca se consumă întinsă pe felii de pâine, dar
    poate fi folosită şi la gătit, la mâncărurile cu sos.


    O altă variantă de zacuscă
    este cea cu ciuperci. Modul de preparare este asemănător. Ciupercile trebuie
    mărunţite şi călite uşor împreună cu ceapa, după care se amestecă cu celelalte
    legume coapte şi tocate. Pot fi folosite ciuperci de tip champignon, ghebe,
    hribi sau alte specii de ciuperci, desigur, comestibile, care cresc spontan în
    pădure sau pe fâneţe.

  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Mâncăruri de post din vinete

    Mâncăruri de post din vinete

    Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite
    din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi
    de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Coapte pe jar
    sau pe plită, vinetele se transformă uşor în salată sau umplutură pentru
    diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau
    umplute şi apoi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva
    dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive
    sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua cu carne tocată de porc sau de pui.


    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei,
    ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6
    cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg
    de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii
    trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun
    vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi rumenite puţin în ulei. Deasupra
    vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din
    ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care
    o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar
    tocat mărunt. Vasul se lasă în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre
    sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu
    suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.


    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim
    fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească imam bayaldî, care ar însemna imamul a leşinat. Se spune că de plăcere după a consumat
    această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de
    kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de
    o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de
    măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi.

    Le
    opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În
    acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim
    ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri
    şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea,
    mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care
    le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de
    legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi
    ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit
    pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii,
    presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin
    plăcut!



  • Aperitive şi mâncăruri din vinete

    Aperitive şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua.


    Salata
    de vinete     constituie un excelent aperitiv. Trebuie alese câteva
    vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt
    pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi
    lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi
    şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi se rotesc periodic pentru a se coace
    uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie
    luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de
    coajă.

    După aceea, sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat
    sau într-o strecurătoare. Urmează mărunţirea acestora cu un tocător de lemn sau
    chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în
    care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată
    mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii
    şi ţinută la frigider.

    Vinetele coapte pot fi amestecate cu pastă din dovlecei
    fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată.
    De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive.
    Astfel, pot fi servite roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este
    recomandată consumarea salatei de vinete împreună cu ardei copţi.


    Vinetele pane reprezintă un alt
    aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere,
    cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt
    tăiate rondele peste care se pune puţină sare, fiind lăsate puţin la scurs.
    Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste
    feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus
    de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi
    consumat cald sau rece.


    Vinetele
    pot fi pregătite în diferite variante şi la cuptor, cea mai populară fiind
    musacaua, un amestec de vinete, tăiate felii şi de carne tocată de porc, vită
    sau oaie, cu roşii şi condimente. O altă mâncare exclusiv vegetală, pregătită
    în cuptor, şi-a păstrat şi denumirea turcească. Vinetele, tăiate pe lung în
    jumătate, sunt umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras
    şi usturoi. Se numeşte imambayaldî – care ar însemna imamul a leşinat …
    probabil de plăcere după ce a consumat-o. Legumele pot fi înlocuite cu brânză
    rasă sau sfărâmată.

  • Aperitive şi mâncăruri din vinete

    Aperitive şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în
    Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de
    mâncăruri precum musacaua.


    Salata
    de vinete     constituie un excelent aperitiv. Trebuie alese câteva
    vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt
    pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi
    lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi
    şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi se rotesc periodic pentru a se coace
    uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie
    luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de
    coajă.

    După aceea, sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat
    sau într-o strecurătoare. Urmează mărunţirea acestora cu un tocător de lemn sau
    chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în
    care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată
    mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii
    şi ţinută la frigider.

    Vinetele coapte pot fi amestecate cu pastă din dovlecei
    fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată.
    De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive.
    Astfel, pot fi servite roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este
    recomandată consumarea salatei de vinete împreună cu ardei copţi.


    Vinetele pane reprezintă un alt
    aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere,
    cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt
    tăiate rondele peste care se pune puţină sare, fiind lăsate puţin la scurs.
    Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi prăjite în ulei. Peste
    feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus
    de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi
    consumat cald sau rece.


    Vinetele
    pot fi pregătite în diferite variante şi la cuptor, cea mai populară fiind
    musacaua, un amestec de vinete, tăiate felii şi de carne tocată de porc, vită
    sau oaie, cu roşii şi condimente. O altă mâncare exclusiv vegetală, pregătită
    în cuptor, şi-a păstrat şi denumirea turcească. Vinetele, tăiate pe lung în
    jumătate, sunt umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras
    şi usturoi. Se numeşte imambayaldî – care ar însemna imamul a leşinat …
    probabil de plăcere după ce a consumat-o. Legumele pot fi înlocuite cu brânză
    rasă sau sfărâmată.

  • Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Dovleceii
    pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
    funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
    sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.


    Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
    nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
    seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
    transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
    peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
    puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
    batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
    continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
    mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
    pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
    calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
    mărunt.


    Din dovleci se pot obţine şi
    chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
    pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
    caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
    consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
    prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.


    Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
    într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
    de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
    ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
    transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
    fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
    vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
    brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
    fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
    dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
    linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
    amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
    gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
    încât să îi
    acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
    în
    cuptor şi îl
    lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

  • Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Dovleceii
    pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
    funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
    sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.


    Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
    nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
    seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
    transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
    peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
    puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
    batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
    continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
    mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
    pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
    calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
    mărunt.


    Din dovleci se pot obţine şi
    chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
    pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
    caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
    consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
    prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.


    Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
    într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
    de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
    ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
    transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
    fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
    vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
    brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
    fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
    dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
    linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
    amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
    gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
    încât să îi
    acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
    în
    cuptor şi îl
    lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.