Tag: vinete

Preparate din vinete

Pentru români, cel mai popular preparat din vinete este salata. Vinetele sunt coapte pe plită, apoi tocate şi amestecate cu pastă din dovlecei fierţi şi cu ceapă tocată sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi.

Recent am prezentat reţeta de vinete pane, un alt preparat de succes. O variantă mai simplă este cea de vinete prăjite, cu mujdei. Vinetele sunt curăţate de coajă, tăiate rondele în felii subţiri, cu o grosime de jumătate de cm, însă de această dată nu mai sunt trecute prin făină, ci sunt puse direct în tigaia cu ulei încins. Prăjim feliile pe ambele părţi, după care le scoatem din tigaie cu o spumieră, le scurgem de ulei şi le aranjăm pe un platou.

Separat, curăţăm câţiva căţei de usturoi, îi pisăm şi îi amestecăm cu mărar tocat şi cu puţin ulei. Turnăm acest amestec peste rondelele de vinete. Într-o variantă mai elaborată, acest preparat poartă denumirea de vinete a la grec”. Usturoiul pisat se pune împreună cu câteva roşii, tăiate cubuleţe într-un vas cu puţină apă şi se lasă la fiert circa un sfert de oră. Spre final, adăugăm o legătură de frunze de pătrunjel, tocate mărunt şi puţin ulei. Acest sos este turnat apoi peste feliile de vinete de pe platou.

Uşor de preparat sunt şi chifteluţele din vinete. Se coc două vinete de mărime medie, se curăţă, după care sunt puse într-un castron, unde sunt amestecate cu două … trei linguri de făină, cu puţin piper negru măcinat şi cu sare după gust. Cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţe pe care le prăjim în ulei încins.

În România întâlnim o mâncare care şi-a păstrat denumirea turcească – imambayaldî. Este pregătită în cuptor, vinetele, tăiate pe lung în jumătăţi fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. La aceste preparate de vinete cu denumiri de origine balcanică au contribuit şi românii prin mâncarea oltenească de vinete. Avem nevoie de un kg de carne de vită, de un kg şi jumătate de vinete, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de mărar, de ulei şi sare.

Carnea, tăiată în cubuleţe, se rumeneşte în puţin ulei, apoi se toarnă apă peste ea, după care se lasă să fiarbă înăbuşit. Vinetele trebuie curăţate de coajă, tăiate în felii, date cu sare şi lăsate la scurs. La fel, vinetele trebuie tăiate în cubuleţe şi rumenite în puţin ulei, după care sunt amestecate cu cuburile de carne şi cu roşiile, tăiate felii. Se adaugă şi usturoiul, tocat mărunt, mărarul, de asemenea, tocat, precum şi un sos făcut din suc de roşii şi din ceapă tocată mărunt, rumenită împreună cu o lingură de făină. După omogenizare, punem vasul în cuptor pentru circa jumătate de oră.

8 September 2018
Preparate din vinete

Pentru români, cel mai popular preparat din vinete este salata. Vinetele sunt coapte pe plită, apoi tocate şi amestecate cu pastă din dovlecei fierţi şi cu ceapă tocată sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi.

Recent am prezentat reţeta de vinete pane, un alt preparat de succes. O variantă mai simplă este cea de vinete prăjite, cu mujdei. Vinetele sunt curăţate de coajă, tăiate rondele în felii subţiri, cu o grosime de jumătate de cm, însă de această dată nu mai sunt trecute prin făină, ci sunt puse direct în tigaia cu ulei încins. Prăjim feliile pe ambele părţi, după care le scoatem din tigaie cu o spumieră, le scurgem de ulei şi le aranjăm pe un platou.

Separat, curăţăm câţiva căţei de usturoi, îi pisăm şi îi amestecăm cu mărar tocat şi cu puţin ulei. Turnăm acest amestec peste rondelele de vinete. Într-o variantă mai elaborată, acest preparat poartă denumirea de vinete a la grec”. Usturoiul pisat se pune împreună cu câteva roşii, tăiate cubuleţe într-un vas cu puţină apă şi se lasă la fiert circa un sfert de oră. Spre final, adăugăm o legătură de frunze de pătrunjel, tocate mărunt şi puţin ulei. Acest sos este turnat apoi peste feliile de vinete de pe platou.

Uşor de preparat sunt şi chifteluţele din vinete. Se coc două vinete de mărime medie, se curăţă, după care sunt puse într-un castron, unde sunt amestecate cu două … trei linguri de făină, cu puţin piper negru măcinat şi cu sare după gust. Cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţe pe care le prăjim în ulei încins.

În România întâlnim o mâncare care şi-a păstrat denumirea turcească – imambayaldî. Este pregătită în cuptor, vinetele, tăiate pe lung în jumătăţi fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. La aceste preparate de vinete cu denumiri de origine balcanică au contribuit şi românii prin mâncarea oltenească de vinete. Avem nevoie de un kg de carne de vită, de un kg şi jumătate de vinete, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de mărar, de ulei şi sare.

Carnea, tăiată în cubuleţe, se rumeneşte în puţin ulei, apoi se toarnă apă peste ea, după care se lasă să fiarbă înăbuşit. Vinetele trebuie curăţate de coajă, tăiate în felii, date cu sare şi lăsate la scurs. La fel, vinetele trebuie tăiate în cubuleţe şi rumenite în puţin ulei, după care sunt amestecate cu cuburile de carne şi cu roşiile, tăiate felii. Se adaugă şi usturoiul, tocat mărunt, mărarul, de asemenea, tocat, precum şi un sos făcut din suc de roşii şi din ceapă tocată mărunt, rumenită împreună cu o lingură de făină. După omogenizare, punem vasul în cuptor pentru circa jumătate de oră.

8 September 2018
Zacuscă

Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca
este un excelent aperitiv rece. Se prepară din diferite legume precum vinete,
gogoşari, ardei capia, ardei gras, fasole verde sau boabe şi ceapă. Există mai
multe variante de zacuscă, din a căror reţete pot lipsi vinetele sau în care
figurează ciupercile sau chiar peştele. Este un preparat pe care îl întâlnim în
spaţiul balcanic, cuvântul zacuscă fiind de origine slavă şi având sensul de
gustare.

În această editie vă
prezentăm două variante de zacuscă. Prima variantă este cea din gogoşari, ardei
capia, roşii şi ceapă, fără a folosi vinete. Avem nevoie de 5 kg de gogoşari şi
de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii, de un kg de
ceapă, de jumătate de litru ulei, de piper negru boabe, de câteva foi de dafin
şi de sare. Gogoşarii şi ardeii capia trebuie puşi la copt pe plită sau pe
tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate cotoarele şi pieliţele, iar
în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la scurs. Tăiată mărunt, ceapa
este călită uşor în ulei într-un vas în care turnăm sucul de roşii. Adăugăm
pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată mărunt, boabele de piper,
cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul de ulei şi omogenizăm.
Conform unor retete, se poate pune şi cimbru uscat şi mărunţit, precum şi
măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă zacusca este suficient
de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc mic. Se consideră că
zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să iasă la suprafaţă. În
continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe care le lăsăm să se
răcească lent. Pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse
într-un vas cu apă care va fi pus la fiert pentru un sfert de oră sau în tavă,
în cuptorul pe care îl încălzim uşor până când zacusca se încinge şi începe să
se ridice în borcane. Borcanele cu zacuscă sunt lăsate la răcit în cuptor, după
care sunt depozitate într-un spatiu răcoros şi fără lumină. Zacusca se consumă
întinsă pe felii de pâine, dar poate fi folosită şi la gătit, la mâncărurile cu
sos.

A doua reţetă este
asemănătoare, cu diferenţa că adăugăm şi un kg de ciuperci pe care le tocăm
mărunt şi pe care le punem în vas după ce am călit ceapa. Pot fi folosite ghebe
sau ciuperci champignon. În continuare, modul de preparare este asemănător.

22 October 2016
Zacuscă

Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca
este un excelent aperitiv rece. Se prepară din diferite legume precum vinete,
gogoşari, ardei capia, ardei gras, fasole verde sau boabe şi ceapă. Există mai
multe variante de zacuscă, din a căror reţete pot lipsi vinetele sau în care
figurează ciupercile sau chiar peştele. Este un preparat pe care îl întâlnim în
spaţiul balcanic, cuvântul zacuscă fiind de origine slavă şi având sensul de
gustare.

În această editie vă
prezentăm două variante de zacuscă. Prima variantă este cea din gogoşari, ardei
capia, roşii şi ceapă, fără a folosi vinete. Avem nevoie de 5 kg de gogoşari şi
de ardei capia, de 2 kg de roşii sau de o sticlă cu suc de roşii, de un kg de
ceapă, de jumătate de litru ulei, de piper negru boabe, de câteva foi de dafin
şi de sare. Gogoşarii şi ardeii capia trebuie puşi la copt pe plită sau pe
tavă, în cuptor. După coacere, le sunt îndepărtate cotoarele şi pieliţele, iar
în continuare pulpa rezultată trebuie lasată la scurs. Tăiată mărunt, ceapa
este călită uşor în ulei într-un vas în care turnăm sucul de roşii. Adăugăm
pulpa de gogoşari şi de ardei capia, pasată sau tocată mărunt, boabele de piper,
cele câteva foi de dafin, puţină sare, turnăm restul de ulei şi omogenizăm.
Conform unor retete, se poate pune şi cimbru uscat şi mărunţit, precum şi
măghiran. Vasul se lasă la foc mic pe aragaz sau, dacă zacusca este suficient
de scăzută, se poate pune în cuptor, de asemenea la foc mic. Se consideră că
zacusca a fiert suficient atunci când uleiul începe să iasă la suprafaţă. În
continuare, zacusca este turnată in borcane cu capac, pe care le lăsăm să se
răcească lent. Pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse
într-un vas cu apă care va fi pus la fiert pentru un sfert de oră sau în tavă,
în cuptorul pe care îl încălzim uşor până când zacusca se încinge şi începe să
se ridice în borcane. Borcanele cu zacuscă sunt lăsate la răcit în cuptor, după
care sunt depozitate într-un spatiu răcoros şi fără lumină. Zacusca se consumă
întinsă pe felii de pâine, dar poate fi folosită şi la gătit, la mâncărurile cu
sos.

A doua reţetă este
asemănătoare, cu diferenţa că adăugăm şi un kg de ciuperci pe care le tocăm
mărunt şi pe care le punem în vas după ce am călit ceapa. Pot fi folosite ghebe
sau ciuperci champignon. În continuare, modul de preparare este asemănător.

22 October 2016
Gustări şi mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de mâncăruri precum musacaua.

Salata de vinete este un excelent aperitiv pentru această perioadă toridă care se prepară foarte uşor. De fapt, dacă este cald afară, chiar că nici nu mai contează dacă trebuie să puneţi vinete la copt. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de coajă.

După aceea, vinetele sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare. Urmează măruntirea acestora cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii şi ţinută la frigider. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este recomandată consumarea saletei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere, cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi apoi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi consumat cald sau rece.

În ceea ce priveşte mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care se adaugă şi roşii. Se poate pregăti şi o altă mâncare exclusiv vegetală, care în România şi-a păstrat şi denumirea turcească. Este pregătită, de asemenea, în cuptor, vinetele fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. Se numeşte imambayaldî — care ar însemna “imamul a leşinat” … probabil de plăcere după ce a consumat-o.

8 August 2015
Gustări şi mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase aperitive sau mâncăruri. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa. Mai mult decât atât, turcii au răspândit în Balcani şi reţete de preparare a vinetelor, precum şi denumiri comune de mâncăruri precum musacaua.

Salata de vinete este un excelent aperitiv pentru această perioadă toridă care se prepară foarte uşor. De fapt, dacă este cald afară, chiar că nici nu mai contează dacă trebuie să puneţi vinete la copt. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să poată fi curăţate de coajă.

După aceea, vinetele sunt lăsate la scurs pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare. Urmează măruntirea acestora cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, sunt frecate cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt şi sare după gust, iar la final salata este decorată cu felii de roşii şi ţinută la frigider. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu vinete. Este recomandată consumarea saletei de vinete împreună cu ardei copţi.

Vinetele pane reprezintă un alt aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Trebuie alese vinete tinere, cu coajă lucioasă. După ce au fost spălate şi curăţate de coajă, vinetele sunt tăiate rondele peste care se pune puţină sare, după care sunt lăsate puţin la scurs. Rondele de vinete sunt trecute apoi prin făină şi apoi prăjite în ulei. Peste feliile prăjite de vinete se toarnă puţin mujdei de usturoi şi, pentru un plus de aromă, se presară busuioc, proaspăt sau conservat. Acest aperitiv poate fi consumat cald sau rece.

În ceea ce priveşte mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care se adaugă şi roşii. Se poate pregăti şi o altă mâncare exclusiv vegetală, care în România şi-a păstrat şi denumirea turcească. Este pregătită, de asemenea, în cuptor, vinetele fiind umplute cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi. Se numeşte imambayaldî — care ar însemna “imamul a leşinat” … probabil de plăcere după ce a consumat-o.

8 August 2015
Zacuscă

Ne aflăm la jumătatea lunii septembrie, iar faptul că pe piaţă sunt foarte multe legume şi fructe, reprezintă un semn că a venit momentul pregătirii conservelor pentru iarnă. Deşi se află în topul preferinţelor în rândul cumpărătorilor români în ceea ce priveşte conservele, zacusca din magazine parcă nu seamănă cu cea pregătită în casă, motiv pentru care mulţi români preferă să consume timp şi energie pentru a prepara în casă această delicatesă. Ce poate fi mai bun iarna, la masa de dimineaţă, decât nişte felii de pâine prăjită unse din belşug cu zacuscă.

Dar să parcurgem lista ingredientelor de care avem nevoie şi să urmărim modul de preparare. Avem nevoie de circa 5 kg de vinete, 5 kg de ardei graşi sau gogoşari roşii, 2 kg de ceapă, un litru de suc de roşii, un litru de ulei, sare, piper boabe, foi de dafin.

Vinetele şi ardeii se coc pe plită pe aragaz sau în cuptor. Sunt curăţate apoi de coajă şi de cotoare, iar vinetele sunt lăsate la scurs, în timp ce ardeii sunt tăiaţi în bucăţi mici. Separat, ceapa tăiată în felii subţiri este călită uşor în ulei. Toate legumele astfel preparate sunt puse împreună într-un vas mare, pus la foc mic, amestecând des. Adăugăm piper boabe şi foi de dafin şi, după ce zacusca scade suficient, o punem în borcane pe care le închidem bine cu folie de celofan sau cu capac. Pentru o cât mai bună conservare, borcanele cu zacuscă sunt introduse apoi într-un vas cu apă şi lăsate la fiert 15 minute.

În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau chiar peşte. Ciupercile trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse de la început împreună cu celelalte legume. La zacusca cu peşte putem să nu folosim vinete, însă vom avea nevoie de unul sau două kg de morcovi pe care îi curăţăm şi îi trecem prin maşina de tocat împreună cu cele 3 kg de ceapă pe care le vom folosi. Mai avem nevoie de vreo 5 kg de ardei graşi, kapia sau gogoşari şi, evident, de circa 3 kg de peşte. Modul de preparare este asemănător cu cel prezentat, cu diferenţa că peştele (crap, somn sau şalău) trebuie fiert, curăţat de oase şi apoi trecut prin maşina de tocat. Carnea de peşte este adăugată apoi în vasul în care vor fierbe toate legumele şi procesul tehnologic continuă ca şi în exemplele anterioare. Pentru a pregăti zacuscă trebuie să vă alocaţi cel puţin 4 ore, dar efortul merită, vă asigur!

13 September 2014
Zacuscă

Ne aflăm la jumătatea lunii septembrie, iar faptul că pe piaţă sunt foarte multe legume şi fructe, reprezintă un semn că a venit momentul pregătirii conservelor pentru iarnă. Deşi se află în topul preferinţelor în rândul cumpărătorilor români în ceea ce priveşte conservele, zacusca din magazine parcă nu seamănă cu cea pregătită în casă, motiv pentru care mulţi români preferă să consume timp şi energie pentru a prepara în casă această delicatesă. Ce poate fi mai bun iarna, la masa de dimineaţă, decât nişte felii de pâine prăjită unse din belşug cu zacuscă.

Dar să parcurgem lista ingredientelor de care avem nevoie şi să urmărim modul de preparare. Avem nevoie de circa 5 kg de vinete, 5 kg de ardei graşi sau gogoşari roşii, 2 kg de ceapă, un litru de suc de roşii, un litru de ulei, sare, piper boabe, foi de dafin.

Vinetele şi ardeii se coc pe plită pe aragaz sau în cuptor. Sunt curăţate apoi de coajă şi de cotoare, iar vinetele sunt lăsate la scurs, în timp ce ardeii sunt tăiaţi în bucăţi mici. Separat, ceapa tăiată în felii subţiri este călită uşor în ulei. Toate legumele astfel preparate sunt puse împreună într-un vas mare, pus la foc mic, amestecând des. Adăugăm piper boabe şi foi de dafin şi, după ce zacusca scade suficient, o punem în borcane pe care le închidem bine cu folie de celofan sau cu capac. Pentru o cât mai bună conservare, borcanele cu zacuscă sunt introduse apoi într-un vas cu apă şi lăsate la fiert 15 minute.

În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau chiar peşte. Ciupercile trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse de la început împreună cu celelalte legume. La zacusca cu peşte putem să nu folosim vinete, însă vom avea nevoie de unul sau două kg de morcovi pe care îi curăţăm şi îi trecem prin maşina de tocat împreună cu cele 3 kg de ceapă pe care le vom folosi. Mai avem nevoie de vreo 5 kg de ardei graşi, kapia sau gogoşari şi, evident, de circa 3 kg de peşte. Modul de preparare este asemănător cu cel prezentat, cu diferenţa că peştele (crap, somn sau şalău) trebuie fiert, curăţat de oase şi apoi trecut prin maşina de tocat. Carnea de peşte este adăugată apoi în vasul în care vor fierbe toate legumele şi procesul tehnologic continuă ca şi în exemplele anterioare. Pentru a pregăti zacuscă trebuie să vă alocaţi cel puţin 4 ore, dar efortul merită, vă asigur!

13 September 2014
Mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.

Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.

Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!

9 August 2014
Mâncăruri din vinete

În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.

Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.

Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!

9 August 2014
Vinete umplute

Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Istoria vinetelor a început să fie scrisă în jurul anului 800 înainte de Hristos, când ele erau cultivate în India. Ele s-au răspândit apoi în China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în Spania există preparate din vinete precum “Firigolla”, în România întâlnim musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka). Acelaşi cuvânt îl găsim şi în limbile popoarelor din Balcani, ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic.

În această ediţie vă prezentăm o reţetă de vinete umplute cu legume, întâlnită în spaţiul românesc şi sub denumirea de “imam bayaldî”, care provine din turcă şi care s-ar traduce “imamul a leşinat”. Referindu-se la acest preparat, Radu Anton Roman, un mare cronicar al bucătăriei româneşti, nota (cităm): Dacă imamul înnebunea la mâncarea asta, mănăstirile româneşti au înălţat-o drept lucrare de post şi de preţ, iar în vechiul Bucureşti nu se putea birt serios fără tocmeală cu vinete şi usturoi, că nu mai venea lumea, se ducea la alţii” (am încheiat citatul). Acum nu ştim dacă imamul ar fi leşinat de plăcere după această mâncare sau dacă leşinul i-ar fi fost provocat, zic cârcotaşii, de banii risipiţi pe cel mai scump ulei de măsline folosit în cantitate mare pentru acest preparat.

Pentru a-i face pe invitaţii la masă să leşine şi ei de plăcere, avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de o jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi, să nu uităm!, de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt.

Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!

17 August 2013
Vinete umplute

Pe lângă roşii şi ardei, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor sub formă de salată în lunile călduroase de vară şi de mâncăruri mai mult sau mai puţin sofisticate în perioada toamnei. Istoria vinetelor a început să fie scrisă în jurul anului 800 înainte de Hristos, când ele erau cultivate în India. Ele s-au răspândit apoi în China şi în Orientul mijlociu, unde au intrat în bucătăria arabă şi cea turcească. În Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor în timp ce în partea estică a continentului, ele au devenit populare datorită otomanilor, fiind apreciate ca legume începând din secolul al 15-lea. Dacă în Spania există preparate din vinete precum “Firigolla”, în România întâlnim musacaua, un cuvânt care provine din turcă (musakka). Acelaşi cuvânt îl găsim şi în limbile popoarelor din Balcani, ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic.

În această ediţie vă prezentăm o reţetă de vinete umplute cu legume, întâlnită în spaţiul românesc şi sub denumirea de “imam bayaldî”, care provine din turcă şi care s-ar traduce “imamul a leşinat”. Referindu-se la acest preparat, Radu Anton Roman, un mare cronicar al bucătăriei româneşti, nota (cităm): Dacă imamul înnebunea la mâncarea asta, mănăstirile româneşti au înălţat-o drept lucrare de post şi de preţ, iar în vechiul Bucureşti nu se putea birt serios fără tocmeală cu vinete şi usturoi, că nu mai venea lumea, se ducea la alţii” (am încheiat citatul). Acum nu ştim dacă imamul ar fi leşinat de plăcere după această mâncare sau dacă leşinul i-ar fi fost provocat, zic cârcotaşii, de banii risipiţi pe cel mai scump ulei de măsline folosit în cantitate mare pentru acest preparat.

Pentru a-i face pe invitaţii la masă să leşine şi ei de plăcere, avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de o jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi, să nu uităm!, de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline, călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt.

Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, dacă doriţi, leşin plăcut!

17 August 2013
Mâncăruri din vinete

Printre legumele folosite intens la sfârşitul verii şi în perioada toamnei figurează şi vinetele. Vinetele coapte se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase preparate gastronomice.

Să începem cu salata de vinete. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să putem să le curăţăm de coajă.

După ce au fost curăţate, vinetele sunt lăsate pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare pentru a se scurge zeama din ele. Apoi, vinetele sunt mărunţite cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, se adaugă sare după gust, se freacă cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt, iar la final, se decorează cu felii de roşii şi se pune la frigider. Salata de vinete poate fi servită împreună cu ardei copţi. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru diferite aperitive: roşii umplute cu vinete, ardei umpluţi cu vinete etc.

Vinetele pane reprezintă un aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Avem nevoie de vinete tinere, cu coajă lucioasă. Se spală, se curăţă de coajă şi se taie rondele. Feliile trebuie sărate şi lăsate puţin pentru ca să se scurgă sucul din ele. Feliile de vinete sunt trecute apoi prin făină şi se prăjesc în ulei. Separat, curăţăm usturoi, îl pisăm şi facem un mujdei pe care-l turnăm peste feliile prăjite de vinete. Adăugăm şi puţin busuioc, proaspăt sau conservat şi obţinem astfel acest aperitiv.

Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete greceşti, musaca de vinete (musacaua fiind un cuvânt de origine turcească — musakka). Musacaua este o mâncare făcută din vinete şi carne, la care se adaugă, în cantităţi mici, roşii, ceapă şi usturoi. Tot în bucătăriile româneşti întâlnim şi vinetele împănate, acest preparat fiind cunoscut şi sub numele de “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi.

10 August 2013
Mâncăruri din vinete

Printre legumele folosite intens la sfârşitul verii şi în perioada toamnei figurează şi vinetele. Vinetele coapte se transformă uşor în salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri, acestea sunt modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase preparate gastronomice.

Să începem cu salata de vinete. Trebuie alese câteva vinete de mărime potrivită şi cu o formă regulată pentru a fi mai uşor de copt pe plită. Trebuie să fie şi proaspete, adică să aibă o culoare închisă, şi lucioase pentru că, dacă sunt îmbătrânite, pot deveni amare. Bine spălate şi şterse de apă, vinetele se pun pe plită şi rotite periodic pentru a se coace uniform. Când coaja s-a înnegrit, iar interiorul s-a înmuiat, vinetele trebuie luate de pe plită şi lăsate să se răcească, atât cât să putem să le curăţăm de coajă.

După ce au fost curăţate, vinetele sunt lăsate pe un fund de lemn înclinat sau într-o strecurătoare pentru a se scurge zeama din ele. Apoi, vinetele sunt mărunţite cu un tocător de lemn sau chiar în mixer până când se transformă într-o pastă. Sunt puse apoi în vasul în care vor fi servite, se adaugă sare după gust, se freacă cu puţin ulei, se adaugă o ceapă tocată mărunt, iar la final, se decorează cu felii de roşii şi se pune la frigider. Salata de vinete poate fi servită împreună cu ardei copţi. Vinetele coapte pot fi amestecate şi cu pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată pentru diferite aperitive: roşii umplute cu vinete, ardei umpluţi cu vinete etc.

Vinetele pane reprezintă un aperitiv care necesită un timp redus de pregătire. Avem nevoie de vinete tinere, cu coajă lucioasă. Se spală, se curăţă de coajă şi se taie rondele. Feliile trebuie sărate şi lăsate puţin pentru ca să se scurgă sucul din ele. Feliile de vinete sunt trecute apoi prin făină şi se prăjesc în ulei. Separat, curăţăm usturoi, îl pisăm şi facem un mujdei pe care-l turnăm peste feliile prăjite de vinete. Adăugăm şi puţin busuioc, proaspăt sau conservat şi obţinem astfel acest aperitiv.

Există o mulţime de mâncăruri de vinete de origine balcanică, dacă ar fi se luăm după denumirea lor: vinete bulgăreşti, vinete greceşti, musaca de vinete (musacaua fiind un cuvânt de origine turcească — musakka). Musacaua este o mâncare făcută din vinete şi carne, la care se adaugă, în cantităţi mici, roşii, ceapă şi usturoi. Tot în bucătăriile româneşti întâlnim şi vinetele împănate, acest preparat fiind cunoscut şi sub numele de “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Bănuim că de plăcere după ce a consumat acea mâncare de vinete, umplută cu un amestec de legume călite: roşii, ceapă, ardei gras şi usturoi.

10 August 2013

Hörerpostsendung 04.08.2013

Liebe Freunde, herzlich willkommen zur Hörerpostsendung von RRI. Aus Studio 12 in Bukarest begrü‎ßt Sie diesmal Daniela Cîrjan. Bis zum 1. September, wenn mein Kollege Sorin Georgescu von seinem wohlverdienten Urlaub zurückkehrt, werden Sie jeden Sonntag eine andere Stimme als Rundfunk-Postbote hören.

Gleich zum Anfang die Posteingangsliste. Herkömmliche Postbriefe gingen von folgenden Hörern ein: Thomas Jeske (Gelsenkirchen), Wolfgang Kühn (Rudolstadt) Michael Lindner (Gera), Eckhard Röscher (Dessau), Georg Schafheitle (Singen), Reiner Peuthert (Stendal), Andreas Lo‎ßmann (Erftstadt), Christoph Paustian (Murg), Hans Peter Themann (Helsa), Peter Thranert (Dresden), alle aus Deutschland, und von Sandro Blatter (Schwerzenbach, in der Schweiz).

Eine Fax-Sendung erhielten wir von Herrn Günter Spiegelberg aus Güstrow.

E-Mails landeten in unserer Inbox bis einschlie‎ßlich Mittwoch nachmittag von: Herbert Jörger (Bühl), Dieter Sommer (Lutherstadt Eisleben), Ralf Ladusch (Cottbus), Jürgen Florenkowski (Nackenheim), Frank Vettel (Panketal), Andreas Küeck (Rechtenfleth), Petra Kugler (Ottenau), Ygal Benger (Ochtrup), Hendrik Leuker (Bamberg), Lakati Peter, Georg Pleschberger, Paul Gager, Dmitry Kutuzov.

Im Online-Formular hinterlie‎ßen Ihre Beobachtungen Hans Gosdschan und Ralf Ladusch (beide aus Cottbus).

Vielen Dank für Ihre Zeilen, liebe Freunde, selbstverständlich erhalten Sie QSL-Karten für Ihre Empfangsberichte, auch wenn es bei uns erfahrungsgemä‎ß etwas länger mit der Zustellung dauern kann.

Unsere Postanschrift lautet: Radio Rumänien International, General-Berthelot-Stra‎ße 60-64, PLZ 010171, Bukarest/Rumänien.

Unsere Faxnummer ist: 0040-21-319-05-62

Per E-Mail erreichen Sie uns blitzschnell — die Adresse unserer Mailbox ist: germ@rri.ro

Auf unserer Homepage www.rri.ro können Sie den Funkbriefkasten bald nach der Erstausstrahlung nachlesen und natürlich auch die Audiodatei nachhören.

Und jetzt einige Auszüge aus den Hörerbriefen.

Als erstes ein Fragment aus einem Postbrief von unserem langjährigen Hörer und Freund Michael Lindner aus Gera, Deutschland:

“Heute schreiben wir den 13. Juli 2013, ein Tag, wie unzählige andere, wenn es da nicht eine riesige Überraschung gegeben hätte, die in die Geschichte meines DX-Hobbys eingehen wird. Früh um 08.00 Uhr klingelte es Sturm, worüber ich etwas verwundert war. Vor dem Gartenzaun stand ein Mitarbeiter der Deutschen Post und überreichte mir zwei gro‎ße und schwere Paketsendungen. Nur wenige Sekunden dauerte es und ich erkannte auf den Sendungen das Logo von Radio Rumänien International. Was sich darin wohl befinden wird? Sofort öffnete ich beide Sendungen und kam aus dem Staunen nicht mehr heraus. Zwei Bücher, Prospekte und eine Dose mit Badesalz aus einer rumänischen Saline. Das alles sind die Preise für meine Teilnahme am Preisausschreiben über die rumänischen Salinen. Es hat sich also wieder einmal gelohnt, an den Wettbewerben von Radio Rumänien International teilzunehmen. Als langjähriger und treuer Freund ist es ja relativ einfach, die Quizbedingungen zu erfüllen. Aber viel wichtiger ist es, dass durch solche Aktionen das Interesse an Rumänien und Radio Rumänien International ständig gesteigert wird. So ist es möglich, Land und Leute in sehr unterhaltsamer Weise kennen zu lernen bzw. Das schon vorhandene Wissen zu vervollkommnen. Es ist hervorragende Arbeit, die von den Mitarbeitern von Radio Rumänien International geleistet wird. Dafür danke ich Ihnen vom ganzen Herzen, in der Hoffnung, dass unsere Jahrzehnte lange Freundschaft noch ewig bestehen wird. Also, ganz herzlichen Dank an Sie bzw. auch an eventuelle Sponsoren für die wundervollen Geschenke, an denen ich noch lange Freude haben werde. Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc…”

Lieber Herr Lindner, wir danken Ihnen auch vom ganzen Herzen für die schönen Worte. Wir freuen uns sehr, da‎ß unsere kleinen Geschenke gut angekommen sind und Ihnen gefallen haben.

Auch Herr Péter Lakati (Ungarn) und Herr Georg Pleschberger (Österreich) sowie Herr Ralf Urbanczyk (Deutschland) bestätigten uns per E-Mail den Erhalt von Paketen, die unser Geschenk, den 2. bzw. 3. Preis des Wettbewerbs Die Salinen Rumäniens“, enthielten.

src=http://devrri.freshlemon.ro/wp-content/uploads/2023/10/foto.jpg

2. Preis: DVD, Broschüren und Badesalz (Foto: Ralf Urbanczyk)

Wir freuen uns, da‎ß die Pakete gut angekommen sind, und hoffen, da‎ß unsere Hörer lange Zeit Freude an Ihren Geschenken haben werden.

Es folgen einige Auszüge aus einem schönen Brief von Herrn Wolfgang Kühn, unserem treuen Hörer und Freund aus Rudolstadt, Deutschland:

“Für Ihre ausgezeichneten Ausführungen im Funkbriefkasten, der auch die Beschreibung der laufenden QSL-Karten Serie einschlie‎ßt (für den Nur-Kurzwellenhörer ohne Internet wichtig!) bedanken wir uns im Saaletal/Thüringen. …

Mittlerweile begannen Sie ja kurz nach Abschlu‎ß des Hörerquiz RRI 85 mit der neuen Fragenserie zum Enescu-Festival, für das ich mich natürlich interessiere, weil ich seinen Leiter Ioan Hollender aus Temeswar als Chef der Wiener Staatsoper u. a. zum Opernball über ORF-TV über Jahre sehen konnte.

Nicht vergessen habe ich Ihre Gastgeschenke der “Rumänischen Rhapsodien”, die Sie uns (bzw. Ihr Reporter) in den 1970er Jahren im Bukarester Nord-Hotel überreichten. Gelegentlich gelangen diese Aufnahmen auf unseren “Nostalgie”-Plattenspieler — ihre Tonqualität ist vorbildlich. Neulich vertrat man im Fernsehen der ARD den Standpunkt, da‎ß diese “Alt-Aufnahmen” qualitativ weit über den CD-Aufnahmen neuester Produktion ständen. Jedoch soll damit keine Stellungnahme oder Urteil gesprochen werden. Dazu sind wir gewisserma‎ßen “Laienhörer” — ohne spezifische Schulung. Auffallend war uns schon im Zeitraum unserer Schwarzmeer- und Karpatenreisen 1970-1989 als wir zeitweise den Ferienfunk aus Constanta und Varna (Bulgarien) parallell bzw. nacheinander verfolgen konnten, da‎ß oft aufnahmemä‎ßige Unterschiede bestanden. Eine Frage: Gibt es den Ferienfunk für die Gäste der rumänischen Schwarzmeerküste auch heute noch?”

Lieber Herr Kühn, ihre Frage kann ich sofort mit “Ja” beantworten. Der Ferienfunk sendet immer noch jeden Sommer, von Juli bis September, aus dem Ferienort Mamaia, auf der Wellenlänge 101,1 UKW. Auf der Frequenz des Ferienfunks kann man Folgendes hören:

Informationen und Beiträge über Veranstaltungen und Events an der Schwarzmeerküste und im Donaudelta, alte und neue Musikschlager und Hits von den 1960er Jahren bis heute und selbstverständlich die Nachrichten in rumänischer, englischer, französischer, deutscher, italienischer und russischer Sprache, die von den Redakteuren unseres Senders, Radio Rumänien International, verfa‎ßt und gesprochen werden. Jeden Tag hört man an der rumänischen Schwarzmeerküste die inzwischen berühmt gewordenen Ansagen: Aici Radio Vacanta”, “Hier Spricht der Ferienfunk!”, “This is Radio Holidays!”, “Govorit Radiostantia Otdih!”, “Qui Radio Vacanta!” und “Ici Radio Vacances!”

Ich möchte aber noch einige Zeilen aus Ihrem Brief zitieren:

“Bezüglich Ihres Landes, Ihrer Geschichte, Kultur und Kunst sind wir weitgehend auf Ihre regelmä‎ßigen gut ausgestatteten Sendungen angewiesen und freuen uns (noch?) am Erhalt der Kurzwelle. Durch Ihre Reisetätigkeit bringen Ihre Reporter viele Vergleiche und Schilderungen zwischen Rumänien und anderen Regionen, u. a. auch von deutschen Städten. Mit gro‎ßem Interesse verfolgen wir hier ebenso wie eine gro‎ße Hörerzahl Ihre Sende-Rubrik “Pro Memoria” zur Geschichte Rumäniens. Dabei möchte ich besonders die Beschreibungen aus dem Jahre 1941 vom 16. Juli 2013 um 12.00 Uhr UTC hervorheben. Es ist ein Zeitraum, den man auch hier immer wieder aufzuarbeiten versucht.”

Vielen Dank, lieber Herr Kühn, für Ihren schönen Brief. Wir hoffen, da‎ß uns die Kurzwelle lange erhalten bleibt, und da‎ß Sie weiterhin unsere Sendungen störungsfrei empfangen.

Für alle unsere treuen Hörer habe ich nun ein kleines musikalisches Geschenk — einen rumänischen Schlager der 1960er Jahre, der auch im Ferienfunk oft zu hören war:

Broscuţa Oac (Das Fröschlein Oac) mit Trio Grigoriu

Liebe Freunde, letzte Woche verriet Ihnen meine Kollegin Irina Adamescu auf Anregung von Herrn Daniel Wächter das Rezept der rumänischen Grillwürstchen “mici”. Heute lade ich Sie ein, ein weiteres beliebtes rumänisches Gericht kennenzulernen, und zwar den Auberginensalat (Rum. “Salata de vinete”). Das Wort “vinete” bezeichnet die Farbe der Auberginen, sie hei‎ßen bei uns einfach “die Lilablauen”. Übrigens, für “Tomaten” sagt man auf Rumänisch “roşii”, das hei‎ßt “die Roten”.

Los geht’s also mit dem Auberginensalat (Salata de vinete) nach rumänischer Art.

Die tatsächliche Arbeitszeit ist von etwa 15 Min, aber Sie müssen auch eine gewisse Wartezeit in Kauf nehmen. Es ist nicht schwer, und mit etwas Geduld gelingt es immer!

Zutaten

2 gro‎ße Auberginen

5 EL Sonnenblumenöl (etwa 50 Gramm)

1 kleine bis mittlere Zwiebel

Salz

1 TL Zitronensaft

Nach Bedarf einige mittelgro‎ße Tomaten

Und jetzt die Zubereitung:

Die Auberginen auf direkter Flamme (Grillkohlen) oder auf einer Blechplatte auf dem Gasherd backen. Man kann die Auberginen auch im Backofen bei 200°C auf der oberen Schiene ca. 30 Minuten weich backen, aber sie schmecken am besten wenn sie auf einer Metallplatte bei starker Flamme geröstet werden, bis die Haut verkohlt. So wird das Auberginenfleisch butterweich und lecker. Und es geht auch viel schneller !

Auberginen umdrehen, damit die Haut auf allen Seiten schwarz verbrannt ist. Momentan sehen unsere Auberginen nicht besonders hübsch aus, aber der Geschmack wird umso köstlicher! Wenn die Auberginen ganz weich werden, die verkohlte Haut abziehen, das Auberginenfleisch in einen Sieb geben und die darin enthaltene bittere Flüssigkeit etwa 30 Minuten lang ablaufen lassen. Das mu‎ß sein, ansonsten ist die ganze Arbeit für die Katz!

Hier möchte ich Ihnen einen kleinen Tipp geben, einfach so, als Hausfrau, die sich gerne ein bi‎ßchen Freizeit schafft. Da Sie sich schon die Hände schmutzig machen müssen, backen Sie doch mehr Auberginen — sagen wir, um die 6 oder 8 Stück. Das geputzte und gut abgetropfte Auberginenfleisch frieren Sie dann ein — im Tiefkühlfach hält es beliebig lange, und wenn Sie wieder mal Lust auf Auberginensalat bekommen… einfach auftauen und noch einige Minuten abtröpfeln lassan, dann schnell zubereiten. In 15 Minuten ist der Auberginensalat schon auf dem Tisch !

Jetzt aber zurück zum Rezept.

Mit einem Holz- oder Kunststofflöffel das Auberginenfleisch auf einer Holzplatte sehr fein hacken. Die Masse in eine Schüssel geben, und Sonnenblumenöl unter ständigem Rühren tropfenweise in den Auberginenbrei zufügen, bis die Masse heller und cremiger wird. Zwiebel pellen, sehr fein würfeln, dazugeben. Nach Geschmack salzen.

Sie können den Salat mit ein wenig Zitronensaft abschmecken, aber nehmen Sie wirklich nur ein paar Tropfen, damit das feine Auberginenaroma erhalten bleibt. Es darf nich säuerlich schmecken. Das Originalrezept sieht gar keinen Zitronensaft vor — am besten probieren Sie den Salat beim Umrühren und entscheiden selbst, ob Sie Zitronensaft dazu geben wollen, oder nicht. Übrigens: Beim Zubereiten macht Kosten immer Spa‎ß!

Man kann nach Belieben zusätzlich 1 E‎ßlöffel Mayonnaise in den Auberginenbrei geben, dann wird der Salat heller. Mir persönlich schmeckt der Auberginensalat ohne Mayonnaise viel besser, er ist leichter, gesünder, und auch für Vegetarier geeignet.

Den Auberginenbrei kann man einfach mit Brot und Tomatensalat essen (bei uns zuhause bleibt er nicht mal eine halbe Stunde stehen!) aber es gibt auch schönere Präsentationsmöglichkeiten. Zum Beispiel: Von den Tomaten einen Deckel abschneiden. Inneres entfernen. Den Auberginensalat in die leicht gesalzenen Tomaten füllen. Und das war’s schon – fertig ist Ihre dekorative Vorspeise fürs Buffet. Trinken Sie dazu ein Glas leichten, halbtrockenen Rosé- oder Wei‎ßwein… richtig gekühlt, das versteht sich von selbst !

In Rumänien ist der Auberginensalat besonders beliebt. Wir finden ihn verdammt lecker, und können davon nie zuviel bekommen. Meine Familie ist richtig süchtig danach! Probieren Sie mal dieses einfache Gericht, und schreiben Sie uns, wie es Ihnen geschmeckt hat. Viel Spa‎ß beim Zubereiten und guten Appetit!

Audiobeitrag hören:

4 August 2013