Radio România Internațional

Tag: Vlad Ivanov

Jurnal românesc – 15.06.2023

Filmul “PHOENIX – Povestea”, regizat de Cristian Radu Nema, este prezentat, în luna iunie în cele mai importante capitale ale Europei, cu participarea fondatorului formaţiei Phoenix, Nicu Covaci. Astfel, pe 14 iunie au avut loc proiecţii speciale în capitala Franţei, la Paris. Pelicula urmează să fie prezentată pe 16 iunie la Londra, apoi la Madrid pe 19 iunie şi în capitala Italiei, la Roma, pe 2 iulie. Phoenix — Povestea” este un film documentar ce transpune, la ceas aniversar – șaizeci de ani -, spiritul și mesajul fenomenului cultural Phoenix într-un produs cinematografic. Filmul descrie istoria formației Phoenix care transcede traiectoria unei trupe rock și devine un simbol național care reflectă o stare, dar și un sistem de gândire transpus într-o scară de valori. Documentarul conţine imagini de arhivă unice, niciodată prezentate public sau încorporate în alte materiale video. Cristian Radu Nema s-a născut în 1987 și este doctor în cinematografie și media în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale” din București. Cu o vastă experiență ca cineast, producător și regizor de film, Cristian Radu Nema s-a afirmat ca autor de filme documentare culturale. Este de peste 10 ani singurul fotograf român acreditat la Festivalul de Film de la Cannes.

Colocviul international cu titlul « Memorie și istorie în opera lui Emil Cioran », în organizarea Universitatii de la Strasbourg, prin CHER (departamentul de cultură și istorie în spațiul roman), în partenariat cu Institutul Cultural Român de la Paris se va desfășura în zielele de 20 și 21 iunie, la Strasbourg. Timp de doua zile, se vor întâlni specialisti veniti de pe toate continentele pentru a dezbate si comunica pe tema mai sus-mentionata. Nu întâmplător acest eveniment are loc în acele zile. Data de 20 iunie coincide cu comemorarea a 28 de ani de la trecerea în nefiinta a marelui filosofof român şi scriitor de limbă franceză. El s-a stabilit definitiv în Franța în 1945. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste de la București, Emil Cioran a trăit la Paris ca apatrid. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Cea de-a XXI-a ediție a Expoziției internaționale de artă contemporană Spazi Aperti se desfășoară în aceste zile la de Accademia di Romania in Roma, cu susținerea Institutului Cultural Român și sub patronajul Ambasadei României în Italia. Ediția din acest an a expoziției colective a artiștilor rezidenți ai academiilor și institutelor străine din Roma are loc până pe data de 20 iunie. Proiecte de pictură, grafică, video, sunet, instalație și fotografie aduc în fața publicului o amplă diversitate a limbajului artistic și oferă o viziune curajoasă și inovativă asupra contextului contemporan. Spazi Aperti este un eveniment unic, conceput de Accademia di Romania în Roma și este bazat pe un concept original creat de artiștii bursierii Vasile Pârvan”, în anul 2003. Având în vedere tradiția expoziției și faptul că a ajuns să fie unul dintre reperele artei contemporane în realitatea multiculturală din capitala Italiei, fiecare ediție funcționează ca un pilon de susținere a tinerilor artiști străini și ca un vector de condensare a comunității la nivelul academiilor străine din Roma.

Actorul român Vlad Ivanov va juca, la Londra, pe 25 iunie, premiera britanică a spectacolului Raport asupra iubirii“ — un monolog după romanul lui Augustin Buzura cu același nume. Textul montării — adaptat și semnat de Ramona Mitrică — este însoțit de muzică live, compusă și interpretată de Lucian Maxim, în timp ce fragmentele înregistrate sunt interpretate de pianistul Alexandru Burcă. Spectacolul va avea loc în limba română, cu supratitrare în limba engleză și face parte din programul zilei dedicate României. Vlad Ivanov a devenit cunoscut la nivel internațional pentru rolul din filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“ al regizorului Cristian Mungiu, premiat cu Palme d’Or la Cannes în 2007. Pentru acest rol el a primit titlul de Cel mai bun actor în rol secundar din partea Asociației Criticilor de Film din Los Angeles. Vlad Ivanov a obținut numeroase premii naționale și internaționale. Lucian Maxim este compozitor și percuționist, membru al Orchestrei Naționale Radio, alături de care a cântat în numeroase țări din Europa și Asia. Alexandru Burcă este pianist la Teatrul de Operetă și Musical Ion Dacian din București și este laureat a numeroase concursuri internaționale.

RadioRomaniaInternational · Jurnal românesc – 15.06.2023

15 June 2023
Metronom: Film thematisiert Jugend im Kommunismus

Die Handlung von Metronom spielt in den 70er Jahren, als eine Gruppe von Gymnasiasten, die Fans der Rockmusiksendung Metronom im verbotenen Radiosender Free Europe sind, einen Brief an deren Produzenten Cornel Chiriac schreiben. Die Dinge werden kompliziert, als Sorin, Anas Freund, die Möglichkeit erhält, mit seiner ganzen Familie das Land für immer zu verlassen, und die beiden Liebenden sich trennen müssen.

Zur Besetzung gehören bewährte Schauspieler wie Vlad Ivanov, Mihai Călin oder Alex Conovaru sowie mehrere Nachwuchstalente wie Alina Berzunțeanu, Mara Bugarin und Șerban Lazarovici. Nach der Premiere des Films bei der Eröffnung von Les Films de Cannes à Bucarest wurde der Film in über 45 Kinos im ganzen Land gezeigt – dabei hatten die Zuschauer die Möglichkeit, das Filmteam nach den Vorführungen zu treffen.

Wir sprachen mit Mara Bugarin und Șerban Lazarovici darüber, wie sie es geschafft haben, in die Haut von Jugendlichen aus der kommunistischen Zeit zu schlüpfen und über die Herausforderung, die Hauptrollen in Metronom zu spielen. Anas rebellischer und zugleich romantischer Geist habe die Schauspielerin Mara Bugarin überzeugt, die sich mit der von ihr gespielten Figur identifiziert hat.

Es war ziemlich schwierig, Anas innere Stärke zu verstehen und zu begreifen, wie sie sich im Kontext eines ziemlich repressiven Regimes zeigt und manifestiert. Ich habe versucht, mich mit der Figur zu verbinden und nicht von ihr abzuweichen, da Ana in den 70er Jahren lebt und ich lange danach geboren wurde. Ich wollte sie nicht als eine Form ohne Substanz betrachten oder über sie urteilen, um mich irgendwie über sie zu stellen. Das war die größte Schwierigkeit bei der Rolle und auch die größte Herausforderung. Es war schwierig für mich, aber auch sehr schön. Sehr wichtig für mich waren auch die Szenen bei der Securitate, wo ich zwei der besten rumänischen Schauspieler, Vlad Ivanov und Mihai Călin, als Partner hatte.

Şerban Lazarovici war Mara Bugarins Leinwand-Partner und spricht über seine Erfahrung am Drehset.

Ich hatte weniger Drehtage als Mara, und da ich recht spät zu dem Projekt gestoßen bin, hatte ich viele Gespräche mit dem Regisseur Alexandru Belc über die Figur und ihre Entwicklung, direkt am Set, bevor wir drehten. Diese Diskussionen haben mir sehr geholfen, und ich kann sagen, dass ich so in die Atmosphäre der Geschichte hineingekommen bin, durch lange Diskussionen, die ich am Set mit dem kleinen Team des Films hatte. Wenn ich zurückblicke, kann ich auch über die Dinge sprechen, die mich von Sorin, der Figur, die ich gespielt habe, getrennt haben. Ich bin sicher, ich hätte nicht so reagiert wie er. In den Fragerunden wurde mir gesagt, dass ich mich nicht in Sorin hineinversetzen kann, dass ich nicht wissen kann, was ich getan hätte, wenn ich zu der Zeit noch am Leben gewesen wäre. Ich bleibe jedoch bei meiner Meinung und behaupte, dass ich nicht glaube, dass ich diese Einstellung gegenüber der Person, die ich liebe, gehabt hätte, ich glaube nicht, dass ich es versäumt hätte, sie wenigstens zu warnen.

Mit den Hauptdarstellern Mara Bugarin und Șerban Lazarovici sprachen wir auch über die Reaktionen des Publikums von Metronom.

Für mich sind die Reaktionen des Publikums sehr relevant und wichtig, und die Worte des Publikums haben mich bewegt und mir Lust auf mehr gemacht. Ich habe gemerkt, dass der Film auch eine Art therapeutische Wirkung hat. Wir haben von Menschen gehört, die uns sehr intime Geschichten erzählt haben, die sie im Kommunismus erlebt haben. Und es ist sehr berührend, mit solchen Geschichten betraut zu werden. Man merkt, dass man allein durch seine bloße Anwesenheit in einem Film, der in einer Zeit spielt, die man selbst nicht erlebt hat, Menschen hilft und sie dazu bringt, Dinge zu sagen, die sie vielleicht nie gesagt hätten.

Șerban Lazarovici schließt sich seiner Filmpartnerin an:

In der Tat war die Reaktion der rumänischen Öffentlichkeit für mich sehr wichtig, vor allem weil es sich um eine Geschichte handelt, die während des Kommunismus passiert ist. Ich war sehr neugierig, wie das rumänische Publikum reagieren würde, und es stimmt, was Mara gesagt hat: Bei den meisten Vorführungen sind Zuschauer anwesend, die uns von ihren Erfahrungen aus ihrer Jugend oder Adoleszenz erzählen, von Erfahrungen, die sie in dieser Zeit gemacht haben. Und ich finde es sehr interessant, dass die Menschen Vertrauen in uns gewinnen, so viel Vertrauen, dass sie ihre eigenen Geschichten mit dem vergleichen, was sie im Film gesehen haben.

Metronom wurde von der Fachpresse sehr positiv aufgenommen. Variety nannte den Film eine kluge, bekennende Hommage an eine verdammte Generation von Rumänen und stellte fest, dass dieses stilisierte, langsame und fantasiereiche Debüt viel mehr ist als eine rumänische Version von Romeo und Julia. Metronom ist ein großartiges Kinoerlebnis, schreibt The Upcoming, und Cineuropa stellt fest, dass in einer Filmindustrie, in der sich Filmemacher selten für weibliche oder junge Protagonisten interessieren, die Figur der Ana in Metronom zu einem echten, leuchtenden Symbol für ein bestimmtes Lebensgefühl wird.

13 December 2022
Kino: Auswahl der in Cannes ausgezeichneten Filme in Rumänien gezeigt

Eine Auswahl von zehn Filmen, die mit dem Palme d’Or in Cannes ausgezeichnet wurden, wurde auf dem 10. Festival Les Films de Cannes à Bucarest“ zwischen dem 18. Und dem 27. Oktober gezeigt. Auf dem Programm standen acht Premieren rumänischer Produktionen sowie Gespräche zwischen dem Publikum und den Filmemachern. Cătălin Mitulescu wurde für den Kurzfilm Trafic“ mit dem Palme d’Or ausgezeichnet und Dorotheea Petre erhielt im Streifen Wie ich den Weltuntergang verbrachte“ desselben Regisseurs den speziellen Jurypreis des Programmteils Un Certain Regard“ für die beste Darstellerin in einer Hauptrolle. Der jüngste Spielfilm von Mitulescu, Heidi“, trat neulich im Wettbewerb der Filmfestspiele in Sarajevo an.

Die Dokumentation Der Mensch, der frei sein wollte“, in der Regie von Mihai Mincan und George Chiper-Lillemark, erzählt die Geschichte eines Rebellen, der im kommunistischen Rumänien frei leben will. Das Tagebuch der Familie Escu“ von Şerban Georgescu schlägt in Form einer Dokumentation einen Überblick über kleine und gro‎ße Ereignisse der Geschichte aus persönlicher Sicht vor.

Ivana die Schreckliche“, eine Produktion, die beim Filmfestival in Locarno mit dem speziellen Jurypreis ausgezeichnet wurde, ist eine mit Humor erzählte unkonventionelle Geschichte über Menschen und Orte, über Zugehörigkeitsgefühl und Heimweh. Im Mittelpunkt der Handlung der rumänisch-serbischen Koproduktion steht eine Frau, die auf keinem der Donauufer, weder in Rumänien noch in Serbien, ihr Zuhause finden kann. Die Regisseurin und Darstellerin Ivana Mladenović kommt zu Wort mit Einzelheiten:

Mein vorheriger Film, »Soldaten. Eine Geschichte aus dem Bukarester Viertel Ferentari«, ist die Verfilmung des Buches von Adrian Schiop, der auch die Hauptrolle spielt. In »Ivana die Schreckliche« habe ich meine eigene Erfahrung verfilmt, meine eigene Geschichte wird jetzt zur Fiktion, aber meine Familie und Freunde verkörpern im Film ihre eigenen Rollen. Es handelt sich um eine Komödie, in der sich jeder von uns entblö‎ßt, denn in Wirklichkeit neigen wir dazu, uns selber zu ernst zu nehmen. »Ivana die Schreckliche« ist jedoch kein einfacher Film, und es war auch für mich nicht einfach, ihn zu machen, denn er basiert auf meiner Erfahrung, einschlie‎ßlich Sachen, die nicht angenehm sind. Der Film befasst sich mit einem Krisenmoment, einem Generationskonflikt, der Beziehung zwischen zwei Ländern und erzählt die Geschichte einer Frau, die Serbien verlässt, um sich in Rumänien niederzulassen.“

Der Schauspieler Vlad Ivanov und der Filmemacher Adi Voicu sind zwei der Vertreter Rumäniens bei dem diesjährigen Filmfestival in Cannes. Die letzte Reise ans Meer“ wurde dieses Jahr für die Sektion La Semaine de la Critique“ ausgewählt. Die Handlung spielt sich in einem Zug ab, der in Richtung Meer fährt. Die sechs Reisegäste kommen miteinander ins Gespräch, aber wegen eines Verdachts gerät die Situation au‎ßer Kontrolle. Die Rollen werden von Angela Marcovici, Ana Ciontea, Cristina Juncu, Silviu Debu, Salih Yildirim, Alina Vior verkörpert. Ana Ciontea und Silviu Debu erzählen über ihre Zusammenarbeit mit dem Filmemacher Adi Voicu. Ana Ciontea:

Das Drehbuch hat mich vom ersten Moment an überzeugt, selbst wenn es später ein wenig geändert wurde. Auch die gro‎ße Rücksicht des Regisseurs auf Details hat mich erobert. Sehr wichtig fand ich auch das Vertrauen, das uns der Regisseur schenkte.“

Darsteller Silviu Debu fand die soziale Dynamik spannend:

Der Streifen befasst sich mit der Welt, in der wir leben. In einem Zug kommen sechs Menschen im verschiedenen Alter, die verschiedenen Religionen und sozialen Gruppen angehören, ins Gespräch zusammen. Für eine der Figuren ist diese Zugfahrt leider die letzte Reise seines Lebens. Es handelt sich eigentlich um eine schöne Metapher für die Welt, in der wir leben. Das hat mir besonders gefallen, dass der Film unsere Welt irgendwie zusammenfasst. Ich habe die Rolle beim ersten Treffen mit dem Regisseur ohne zu zögern akzeptiert.“

Der Film Maria, Königin Rumäniens“ von Alexis Sweet Cahill wurde mit dem Preis des Publikums bei dem zehnten Filmfestival Les Films de Cannes à Bucarest“ ausgezeichnet. Der Streifen basiert auf einer wahren Begebenheit und ist in die rumänischen Kinos am 8. November gekommen.

9 November 2019
Filme româneşti, în programul Festivalului “Les Films de Cannes a Bucarest”

Cea de-a 10-a ediție a festivalului Les Films de
Cannes à Bucarest a adus, pe lângă cele mai așteptate filme din selecția Festivalului
de Film de la Cannes, premiere şi avanpremiere românești, întâlniri cu
realizatorii filmelor şi masterclass-uri. Opt filme româneşti au avut avanpremiere
de gală, în prezenţa echipelor, în cadrul festivalului Les Films de Cannes a
Bucarest. Laureat al unui Palme d´Or pentru Cel mai bun scurtmetraj (‘Trafic’)
şi al Premiului Special al Juriului Un Certain Regard (pentru cea mai bună
actriţă, Dorotheea Petre, în ‘Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii’), Cătălin
Mitulescu revine pe marele ecran cu noua sa peliculă, ‘Heidi’, prezentă recent
în competiţia Festivalului de la Sarajevo.

Documentarul ‘Omul care a vrut să
fie liber’, regia Mihai Mincan şi George Chiper-Lillemark, spune povestea unui
tânăr rebel care a hotărât să trăiască liber în anii comunismului într-o ţară
măcinată de sărăcie şi teroare. ‘Jurnalul familiei Escu’, de Şerban Georgescu,
propune, tot într-o formulă de documentar, o trecere intens personală de la
întâmplările mici, individuale, la marile evenimente la care am luat parte cu
toţii, în cei 100 de ani de la Unire încoace. ‘Ivana cea Groaznică’, film
inclus în secţiunea Cineasti del presente a Festivalului de la Locarno, unde a
obţinut Premiul Special al Juriului, este o istorie neconvenţională despre
oameni şi locuri, despre apartenenţă şi dor, spusă cu umor şi tandreţe.

Familia
și prietenii sunt invitați să aducă pe ecran propriile emoții și să se
interpreteze pe ei înșiși într-o poveste cinematografică despre o femeie care
nu își poate găsi locul pe niciunul dintre cele două maluri ale Dunării. Ivana
Mladenović, regizoare, coscenaristă şi interpretă în ‘Ivana cea Groaznică’.Anteriorul meu film, Soldaţii,
Poveste din Ferentari, este ecranizarea cărţii lui Adrian Schiop, pe care l-am
ales să interpreteze rolul principal. În ‘Ivana cea Groaznică’ am ales să merg
un pic mai departe, ecranizând propria mea experienţă, propria mea poveste,
ficţionalizând-o, evident, dar alegând să-i pun pe prieteni şi pe cei din
familia mea să interpreteze propriile roluri.

Am ales această formulă care duce
spre comedie şi care totodată te forţează să te expui pentru că mi se pare că
de prea multe ori tindem să ne luăm în serios. ‘Ivana cea Groaznică’ a fost dificil de făcut pentru că a e un film
care porneşte de la experienţa mea, de la lucruri care s-au întâmplat şi care
nu au fost neapărat plăcute. Pe scurt, este vorba de un moment de criză care a
avut loc acum doi ani, iar filmul vorbeşte şi despre sănătate, atât mintală cât
şi corporală, despre relaţia între două ţări , despre o fată care a ales să
plece în România şi s-a întors în Serbia, despre ciocnici între generaţii. Nu e
simplu să faci un film despre aceste lucruri, nu este uşor să le pui într-un film.

Actorul Vlad Ivanov şi
regizorul Adi Voicu, doi dintre reprezentanţii României la Cannes anul acesta,
au fost prezenţi la mai multe ediţii Les Films de Cannes din ţară. Regizorul
Adi Voicu a mers la Cluj, Braşov şi Suceava cu scurtmetrajul Ultimul drum spre
mare, inclus în acest an în selecţia secţiunii La Semaine de la Critique.Ultimul drum spre mare
este al doilea film de scurtmetraj ficțiune din cariera regizorului Adi Voicu,
după Ceața, premiat la Angers si la Sankt Petersburg. Actiunea filmului se petrece într-un
compartiment al unui tren care merge spre litoral. Cei șase pasageri fac
conversație, dar la un moment dat o suspiciune face ca lucrurile să scape de
sub control.

Distribuția scurtmetrajului
Ultimul drum spre mare
este alcătuită din cunoscuta poetă Angela Marcovici (Marinescu), Ana Ciontea,
Cristina Juncu, Silviu Debu, actorul turc Salih Yildirim, Alina Vior. Doi dintre actorii pe care îi reîntâlnim în Ultimul
drum spre mare, Ana Ciontea şi Silviu Debu, ne-au vorbit despre colaborarea lor cu
regizorul Adi Voicu. Ana Ciontea: «A fost o experiență
foarte plăcută să joc în Ultimul drum spre mare, m-a cucerit imediat
scenariul, deşi pe parcurs Adi a făcut multe modificări. Tot de
la început m-a cucerit și atenția lui Adi pentru detalii. Și repetițiile m-au
convins că va fi un film foarte bun. Și, foarte important, m-a ajutat mult că
Adi Voicu ne-a dat nouă, actorilor, încredere. Asta m-a mișcat și ajutat foarte
mult.

Silviu
Debu: Filmul prezintă
cumva lumea în care trăim. Într-un compartiment de tren se întâlnesc şase
persoane de vârste, religii şi categorii sociale diferite. Din păcate, pentru
unul dintre personaje este chiar ultimul drum. Cumva este o metaforă frumoasă care acoperă
lumea în care trăim. Asta mi-a plăcut foarte mult, că filmul rezumă lumea
noastră, în plus, am observat de la primele întâlniri că Adi Voicu este un
regizor care ştie ce vrea şi asta mi-a dat foarte multă încredere, aşa că am
acceptat fără ezitare rolul.

Filmul
Maria, Regina Romaniei, de Alexis Sweet Cahill, a primit premiul
publicului la finalul celei de-a zecea ediţii a festivalului Les Films de
Cannes a Bucarest. Filmul, o poveste bazată pe fapte reale care are în prim plan
figura Reginei Maria, va intra în cinematografe pe data de 8 noiembrie.

2 November 2019
Festivalul Les Films de Cannes a Bucarest

O selecție de zece filme premiate
cu Palme d’Or la Cannes va putea fi văzută cu ocazia celei de-a 10-a ediții a
Les Films de Cannes à Bucarest (18-27 octombrie), la Cinemateca Union. Filmele
vor fi precedate de scurte interviuri video cu unii dintre cei mai mari
regizori contemporani care răspund la întrebarea: Cum s-a schimbat
cinematograful în ultimii 30 de ani și încotro se îndreaptă? Crăița Nanu, PR al
Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest ne dă amănunte:

În afară de filmele distinse cu marile
premii la Cannes avem premiere româneşti, care au loc în fiecare seară la
cinema Muzeul Ţăranului Român. De asemenea, se organizează
discuţii cu regizorii, actorii şi echipa de filmare, încercăm, la
fiecare premieră să aducem cât mai multă lume care a fost implicată în
realizarea filmului. Cinemateca Union este gazda unei frumoase selecţii de
filme premiate cu Palme d’Or, în fiecare seară proiectăm o peliculă distinsă cu
acest premiu. Avem, la această ediţie, un consistent focus Spania, în acest
sens l-am invitat şi pe regizorul spaniol Albert Serra, proiectăm în cadrul
festivalului trei filme semnate de el, iar după fiecare proiecţie regizorul fi
prezent la discuţii. În cadrul festivalul proiectăm o mulţime de filme care nu
vor intra pe marile ecrane din România, astfel că este o ocazie unică de a
viziona anumite filme.

Gala de deschidere a festivalului a
avut loc la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a
cineastului Claude Lelouch, care a introdus cel mai recent film al său, Les plus
belles années d’une vie şi a participat după proiecţie la o sesiune de
întrebări şi răspunsuri. Tot vineri, Claude Lelouch a prezentat la sala Elvire
Popesco şi filmul care i-a adus un Palme
d’Or și un premiu Oscar, Un homme et une femme.

Crăița Nanu, PR al Festivalului
Les Films de Cannes a Bucarest: Programul include şi o serie de programe şi ateliere, avem invitaţi de
la celebra Şcoală de Film La Fémis din Franţa. Vom proiecta o
selecţie de scurt-metraje realizate de foşti studenţi Fémis, dar organizăm
şi o discuţie despre cum ar trebui citit profesionist un scenariu, ce pregătire
ar trebui să aibă cei care dau verdicte în acest sens, pentru că de multe ori
de ei depinde dacă scenariul respectiv primeşte sau nu aprobarea, pentru a-şi
urma drumul şi a fi transformat în film. Nu lipseşte nici mult aşteptatul Managing
Talents , eveniment ajuns la a patra ediţie anul acesta. Este vorba de un
workshop destinat actorilor în cadrul căruia aceștia au ocazia să cunoască
agenți de casting și de reprezentare români și străini, să afle cum să-și facă
un self-tape cât mai profesionist precum și alte informații care îi pot ajuta
în carieră. Va fi şi un masterclass susţinut de celebrul agent de casting
Manuel Puro.

Totodată, a 10-a ediție
a Les Films de Cannes aduce în România cele mai așteptate filme ale anului în
10 oraşe din țară: pe lângă Les Films de Cannes à Bucarest, vor exista ediții
ale festivalului și la Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Botoșani, Brașov, Arad,
Suceava, Brăila și Slobozia. Printre producţiile care vor rula în edițiile din
țară se numără filmele favorite ale publicului şi ale juriului de la ediţia din
acest an de Cannes: Parasite (Palme d’Or), Dolor y Gloria (Premiul pentru
interpretare masculină, Antonio Banderas), Matthias et Maxime (Competiția
oficială), Portrait de la jeune fille en feu (Premiul pentru scenariu) sau
Little Joe (Premiul pentru interpretare feminină, Emily Beecham). Actorul Vlad
Ivanov și regizorul Adi Voicu, doi dintre reprezentanții României la Cannes
anul acesta, vor fi prezenți la mai multe ediții Les Films de Cannes din
țară.

21 October 2019
Kino: „La Gomera“ von Corneliu Porumboiu – Rumäniens Vorschlag für die Oscars 2020

La Gomera“, einer für die Film Academy Awards nominierten ausländischen Spielfilme, hatte die Weltpremiere beim diesjährigen Filmfestival in Cannes und die Nordamerika-Premiere in der Sektion Masters“ des Toronto International Film Festival 2019. Vor der Premiere in Rumänien unterhielt sich unsere Kollegin Corina Sabău mit einem Teil des Teams: dem Regisseur Corneliu Porumboiu, den Schauspielerinnen Rodica Lazăr und Catrinel Marlon Menghia und dem Schauspieler George Piştereanu. Corneliu Porumboiu sagte, dass La Gomera“ eine natürliche Fortsetzung seines Anliegens als Filmemacher darstellt. Er bezeichnet seinen Film als Krimithriller und freut sich darüber, dass sein Spielfilm als Vorschlag Rumäniens für die Oscar-Verleihung 2020 ausgewählt wurde. Corneliu Porumboiu:

Ich fühle mich sehr geehrt durch diesen Vorschlag. Ich bin gespannt, wie der Film in den rumänischen Kinos ankommt, das interessiert mich am meisten. Mit den Schauspielern habe ich sehr gut gearbeitet, mit Vlad Ivanov habe ich auch an anderen Projekten zusammengearbeitet und es war immer sehr gut. Eigentlich war es eine Freude, mit allen Darstellern des Films zusammenzuarbeiten. Wenn man sich einen Film ansieht, seht man zuerst die Schauspieler. Und wenn die Schauspieler nicht gut sind, kann man das beste Drehbuch haben, die besten Ideen, aber der Film wird nicht gut ankommen. Mindestens die Hälfte meiner Regiearbeit besteht darin, mit den Schauspielern zu arbeiten.“

Die von Rodica Lazăr in dem Film La Gomera“ gespielte Figur hei‎ßt Magda und ist Staatsanwältin. Eine Figur mit vielen Nuancen und mit Humor, eine Frau, die mir gefallen hat“, sagt die Schauspielerin. Welche Herausforderungen brachte ihr die dritte Rolle als Staatsanwältin in ihrer Karriere und was brachte sie dazu, diese Rolle anzunehmen? Rodica Lazăr antwortet:

Es ist eine sehr schöne Geschichte, vor allem hat mich die Geschichte überzeugt. Dann ist der Regisseur Corneliu Porumboiu selbst eine Herausforderung. Alle Filmfiguren sind speziell, mysteriös, »La Gomera« unterscheidet sich von den anderen Filmen von Corneliu Porumboiu, er wurde anders gedreht und auch anders geschnitten. Es gab keine physischen Herausforderungen, ich musste nicht fett werden oder meinen Kopf kahl rasieren. Die Rolle war aber eine Herausforderung für mich als Schauspielerin, denn ich wollte das hohe Niveau der Geschichte erreichen, die sehr interessant ist, und auch den Anforderungen von Corneliu Porumboiu entsprechen, genauso gut sein wie mein Filmpartner, Vlad Ivanov.“

Die Zuschauer können Catrinel Marlon Menghia in der Rolle einer Femme Fatale (Gilda) bewundern. Gilda steht in Verbindung zu den Mafia-Chefs auf der Insel La Gomera, wo die Pfeifsprache verwendet wird. Die Pfeifsprache wird in La Gomera seit ewigen Zeiten verwendet, um sich über gro‎ße Entfernungen zu verständigen. Dabei handelt es sich nicht um eine Anzahl vorgeschriebener Verschlüsselungen, die dazu dienen, begrenzt Inhalte wiederzugeben, sondern um eine artikulierte, nicht übliche, vereinfachte Sprache, die ermöglicht, eine unbegrenzte Anzahl von Mitteilungen durch Pfeifen auszutauschen. Als Corneliu Porumboiu Catrinel Marlon Menghia für die Rolle auswählte, schlug er ihr vor, Rita Hayworth aus dem berühmten Film Noir »Gilda« (1946) als Vorbild zu nehmen. Catrinel Marlon Menghia:

Es war ziemlich anstrengend, weil wir viele Nachtszenen hatten und irgendwann wurde ich sehr müde. Jetzt sah ich mir den Film zum zweiten Mal an und ich bemerkte die Müdigkeit in meinen Augen, die doch sehr gut im Bild funktionierte, sie vermittelte mehr Spannung. Die Dreharbeiten waren schwierig, wir drehten im Winter, im Frühling, im Sommer, aber es war auch schön, ich kann sagen, dass wir eine gro‎ße Familie waren, das hatte ich bei Dreharbeiten noch nie erlebt, und, wie ich verstanden habe, meine Kollegen auch nicht. Insbesondere als wir auf La Gomera drehten, hatte ich dieses Familiengefühl, wir waren die ganze Zeit zusammen, das technische Team, die Schauspieler und das Produktionsteam. Ich erinnere mich, dass wir die ganze Zeit bis spät in die Nacht zusammen waren. Corneliu musste uns ständig im Auge behalten und sagte uns immer wieder, dass wir so früh wie möglich schlafen gehen sollten, weil die Dreharbeiten in den frühen Morgenstunden begannen.“

In dem Film La Gomera“ spielt der Schauspieler George Piştereanu die Rolle eines Polizisten von der Abteilung zur Bekämpfung des Organisierten Verbrechens und des Terrorismus (DIICOT). Wie immer hat sich George Piştereanu gründlich dokumentiert und auf die Rolle vorbereitet:

Bei jeder Rolle mache ich eine gründliche Vorbereitung, eine Art Training. Diesmal ging ich zu DIICOT und unterhielt mich mit einer Staatsanwältin, die all meine Fragen beantwortet hat. Sie hat mich auch in Verbindung zu einigen Polizisten gestellt, die mir weiter helfen sollten. Diese Zeit war die wichtigste für den Umriss der Rolle. Wir haben den Eindruck, dass wir viel über Polizisten und Gendarmen wissen, aber wenn man sich gründlich dokumentiert, sieht man, dass die wirkliche Arbeit eines Polizisten anders aussieht. Was die Arbeit mit Corneliu Porumboiu angeht, habe ich von Anfang an verstanden, was er von mir und meiner Filmfigur wollte, also haben wir sehr gut zusammengearbeitet. Mit Vlad Ivanov und Rodica Lazăr war die Zusammenarbeit ausgezeichnet. Es ist ein gro‎ßes Glück, mit talentierten und preisgekrönten Schauspielern wie ihnen zusammenzuarbeiten, die ihre Auszeichnungen wirklich verdienen. Eine exzellente Zusammenarbeit hatte ich auch mit István Téglás, meinem Kollegen vom Nationaltheater »Ion Luca Caragiale« in Bukarest. Es ist sehr wichtig, dass ein Schauspieler gute Partner hat.“

La Gomera“ ist die erste Produktion von Corneliu Porumboiu, die auch au‎ßerhalb Rumäniens, in Spanien und Singapur gedreht wurde. Weitere Darsteller sind Sabin Ţambrea, Julieta Szönyi, István Téglás, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto und Antonio Buíl.

Deutsch von Daniela Cîrjan

28 September 2019
„La Gomera”, propunerea României pentru premiile Oscar

Filmul La Gomera, al cincilea lungmetraj al regizorului Corneliu Porumboiu, propunerea României pentru o nominalizare la Oscar 2020, a intrat în cinematografele româneşti din 13 septembrie. La Gomera, care se numără între lungmetrajele eligibile pentru nominalizare la premiile Academiei Europene de Film, a avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes de anul acesta și premiera nord-americană în secțiunea Masters” a Toronto International Film Festival 2019. Înainte de premiera românească, am vorbit cu o parte a echipei: regizorul Corneliu Porumboiu, actriţele Rodica Lazăr şi Catrinel Marlon Menghia şi actorul George Piştereanu. Corneliu Porumboiu spune că La Gomera reprezintă o continuare firească a preocupărilor sale de cineast, îşi consideră filmul un fel de thrilller policier şi se bucură că a fost ales propunerea României pentru Premiile Oscar de anul viitor.

Corneliu Porumboiu: ”Sunt foarte onorat de propunere. Aştept să văd cum va fi primit filmul în sălile din România, asta mă interesează cel mai mult. Pentru că festivalurile sunt un liant între regizor, film şi sălile de cinema. Cu actorii am colaborat foarte bine, cu Vlad Ivanov am mai lucrat şi la alte proiecte şi întotdeauna a fost foarte bine. De fapt a fost o plăcere să lucrez cu toţi actorii din film. Până la urmă, când vezi un film, îi vezi în primul rând pe actori. Şi dacă actorii nu sunt buni, poţi să ai cel mai bun scenariu, cele mai bune idei, dar filmul n-o să iasă. Cel puţin jumătate din munca mea de regizor constă în asta, să lucrezi cu actorii.”

Personajul interpretat de Rodica Lazăr în La Gomera se numeşte Magda și este procuror. Un personaj cu multe nuanţe, cu umor, care mi-a plăcut mult”, spune actrița. Ce provocări i-a adus cel de-al treilea rol de procuror din cariera sa şi ce a făcut-o să accepte rolul ne spune în continuare: ”E o poveste foarte frumoasă, în primul rând povestea m-a cucerit. Apoi, Corneliu Porumboiu e însuşi o provocare. Toate personajele sunt speciale, misterioase, La Gomera este un film diferit faţă de celelalte filme ale lui Corneliu Porumboiu, s-a filmat altfel, prin urmare s-a şi montat altfel. N-a trebuit să mă îngraş, să mă rad în cap, n-au fost provocări de genul acesta. Însă a fost o provocare pentru mine însămi ca actriţă, pentru că am vrut să mă ridic la nivelul poveştii, care este foarte interesantă, la nivelul cerinţelor lui Corneliu Porumboiu, la nivelul partenerului Vlad Ivanov.”

Spectatorii o pot admira pe Catrinel Marlon Menghia în rolul unei femme fatale (Gilda) care are legătură cu şefii mafiei de pe insula La Gomera, unde se folosește un limbaj fluierat. Când a ales-o pentru rol, Corneliu Porumboiu i-a sugerat s-o ia ca model pe Rita Hayworth din celebrul film noir Gilda. Catrinel Marlon Menghia: ”A fost destul de solicitant pentru că am avut foarte multe scene de noapte şi la un moment dat oboseala şi-a spus cuvântul. Acum am văzut pentru a doua oară filmul şi mi s-a părut vizibilă oboseala din ochii mei, care totuşi dădea bine pe cadru, că păream foarte concentrată în secvenţele respective. A fost dificil, am prins iarnă, vară, primăvară, dar a fost şi frumos, pot spune că am fost o mare familie, ceva ce mie nu mi s-a mai întâmplat şi din câte am înţeles nici colegilor mei. Mai ales când am mers să filmăm în deplasare, pe insula La Gomera, am simţit asta, atunci am stat tot timpul împreună, echipa tehnică, noi, actorii, şi echipa de producţie. Ţin minte că eram atât de apropiaţi şi că ne petreceam tot timpul împreună, încât Corneliu era nevoit să stea cu ochii pe noi să ne culcăm cât de cât devreme, pentru că filmările începeau la prima oră a dimineţii.”

În filmul La Gomera, îl regăsim şi pe actorul George Piştereanu, care interpretează rolul unui poliţist DIICOT. Ca de fiecare dată, George Piştereanu a documentat temeinic rolul: ”Am intrat într-o pregătire pe care o fac la fiecare rol pe care îl accept. Adică am mers la DIICOT, am cunoscut o doamnă procuror care mi-a răspuns la toate întrebările pe care i le-am pus şi mi-a facilitat accesul la nişte poliţişti care să mă ajute. Perioada aceea a fost cea mai importantă pentru conturarea personajului pentru că noi avem impresia că ştim foarte multe despre poliţişti, jandarmi, dar când te documentezi vezi că lucrurile sunt diferite. În ceea ce priveşte lucrul cu Corneliu Porumboiu, am înţeles de la început ce a vrut de la mine şi de la personajul meu, aşa că am colaborat foarte bine. Cu Vlad Ivanov şi Rodica Lazăr am lucrat extraordinar, e un mare noroc să lucrezi cu actori talentaţi şi premiaţi ca ei, care chiar îşi merită premiile. Am lucrat extraordinar şi cu István Téglás, cu care sunt coleg la Teatrul Naţional Ion Luca Caragiale din Bucureşti, este foarte important pentru un actor care nu vrea să se plafoneze să aibă parteneri buni.”

La Gomera” este prima producţie semnată de Corneliu Porumboiu care a fost filmată şi în afara României, în Spania şi Singapore. Din distribuţie mai fac parte Sabin Ţambrea, Julieta Szönyi, István Teglas, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl.

21 September 2019
La Gomera”, de Corneliu Porumboiu, de vineri în cinematografe din 45 de orașe din țară

Filmul La Gomera, al cincilea lungmetraj
al regizorului Corneliu Porumboiu, propunerea României pentru o nominalizare la
Oscar 2020, va rula de vineri, 13 septembrie, în 45 de orașe din țară, cu
proiecții speciale la Timișoara, Cluj-Napoca, Iași și Constanța.

În București,
lungmetrajul va rula la Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Park Lake, Cinema
City Sun Plaza, Cinema City Mega Mall, Grand Entertainment Băneasa, Hollywood
Multiplex, Movieplex, Cineplexx Titan, Happy Cinema, Cinema Muzeul Țăranului,
Cinema Elvire Popesco și Cinema Europa.

În țară, va putea
fi vizionat la Alba Iulia (Cinema Inspire),
Alexandria (Happy Cinema, Cinema
Alexandria), Arad (Cinema City Arad
Atrium), Bacău (Cinema City Bacău
Arena Mall), Baia Mare (Cinema City
Baia Mare), Bârlad (Cityplex), Bistrița (Centrul Cultural Dacia), Botoșani (Cine Globe, Cinema Unirea), Brăila (Cinema City Brăila), Brașov (Cinema One), Buzău (Happy Cinema), Călărași (Centrul Cultural Călărași), Cluj-Napoca (Cinema Florin Piersic, Cinema
Victoria, Cinema City Iulius Mall, Cinema City Cluj VIVO!), Constanța (Cinema City Constanța City
Park, Cinema City Constanța VIVO!, Cinema Jean Constantin), Craiova (Cinema Inspire Mercur, Cinema
Inspire VIP Electroputere, Cinema Patria, Cinema Modern), Deva (Cinema Patria, Cinema City Deva), Dorohoi (Cinema Melodia), Drobeta
Turnu Severin (Cinema City Drobeta Turnu Severin), Focșani (Happy Cinema, Cinema Balada), Galați (Cinema City Galați, Cinema Prof. Ioan Manole) , Hunedoara (Cinema Flacăra 3D), Iași (Cinema Iași, Cinema City Iași
Iulius Mall), Lugoj (Cinema Bela
Lugosi) și Moinești (Cinema
Moinești – Centrul Cultural Lira).

Lista orașelor continuă cu Odobești (Casa de Cultură Constantin C.
Giurescu), Onești (Cinema Capitol),
Oradea (Cinema Palace), Piatra Neamț (Cinema City Piatra Neamț,
Cinema Mon Amour), Pitești (Cinema
City Pitești VIVO!, Cinema Trivale, Cinema Sebastian Papaiani), Ploiești (Cinema City Ploiești AFI, Cinema
City Shopping City), Râmnicu Vâlcea
(Cinema Ostroveni, Cinema City Râmnicu Vâlcea), Satu Mare (Cineplexx Satu Mare, Ankora Film), Sfântu Gheorghe (Cityplex Arta), Sibiu (Centrul Cultural Ion Besoiu), Sinaia (Cinema Carpați), Slatina
(Centrul Cultural Slatina), Slobozia
(Casa de Cultură Slobozia), Suceava (Cinema
City Suceava, Cinema Modern), Târgoviște
(Line Cinema), Târgu Jiu (Cinema
City Târgu Jiu, Cinema Sergiu Nicolaescu), Târgu Mureș (Cinema City Târgu Mureș), Timișoara (Cinema City Timișoara Iulius Mall, Cinema City Timișoara
Shopping City), Tulcea (Cityplex) și
Vaslui (Cityplex).

La Gomera este distribuit de Ro Image şi
42 KM FILM.

Vineri, 13 septembrie, La Gomera va
deschide prima ediție a evenimentului Serile Filmului Românesc de la Timișoara.
Proiecția va avea loc la Iulius Gardens, de la ora 21:00, în prezența regizorului
Corneliu Porumboiu și a actorilor Vlad Ivanov, Rodica Lazăr și Julieta Szönyi.

La Gomera va reveni la Cluj-Napoca, după
ce a fost prezentat aici în avanpremieră, la TIFF. Proiecția specială este
programată să aibă loc la Cinema Florin Piersic, sâmbătă, 14 septembrie, de
la ora 19:00, în prezența lui Corneliu Porumboiu și a lui Catrinel Marlon
(Menghia).

Publicul ieșean îi va putea întâlni pe cei
doi, duminică, 15 septembrie, la proiecțiile de la Cinema Ateneu (de la orele 19:00
și 21:30).

Sâmbătă, 21 septembrie, de la 17:00,
echipa La Gomera va fi prezentă la proiecția de la Cinema Jean Constantin
din Constanța.

La Gomera, care se numără între
lungmetrajele eligibile pentru nominalizare la premiile Academiei Europene de
Film, a avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes de anul acesta și
premiera nord-americană în secțiunea Masters a Toronto International Film
Festival 2019.

Filmul îi are în distribuție pe Vlad
Ivanov, Catrinel Marlon (Menghia), Rodica Lazăr, Sabin Tambrea, Julieta Szönyi,
George Piştereanu, István Teglas, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio
Buíl.

Vlad Ivanov este Cristi, un poliţist român
corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro cu mafia. El ajunge în
insula La Gomera (Spania) pentru a învăţa El Silbo, un limbaj fluierat
folosit de localnici. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt (Tambrea),
un traficant aflat în arest la Bucureşti şi singurul din bandă care ştie unde
sunt ascunşi banii.

Filmul este scris şi regizat de Corneliu
Porumboiu, iar imaginea este semnată de Tudor Mircea. Scenografia a fost
realizată de Simona Pădureţu, designer de costume a fost Dana Păpăruz, iar
Arantxa Etcheverria Porumboiu a fost responsabilă cu direcţia artistică.

La Gomera este o producţie 42 KM FILM în
coproducţie cu Les Films du Worso (Franţa) şi Komplizen Film (Germania).
Lungmetrajul a fost realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei
şi Eurimages, Arte France Cinéma, Film i Väst, Filmgate Films (Suedia) şi
Studioul de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, în asociere cu
MK2 Films, Arte France şi WDR. Producători sunt Marcela Mîndru (Ursu) şi
Patricia Poienaru. Coproducători sunt Sylvie Pialat, Benoît Quainon, Janine
Jackowski, Jonas Dornbach şi Maren Ade, alături de Sean Wheelan, Anthony Muir
şi Peter Possne.

Facebook: https://www.facebook.com/lagomerafilm/

Partener oficial: UPC ROMÂNIA

Susținut de: Cinema City, Bord Cadre
Films, Tuborg, Farmec România, Unicredit Bank, Groupama Asigurări, Teilor,
Uniunea Producătorilor de Film și Audiovizual din România – Asociația Română de
Gestiune a Operelor din Audiovizual (U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A.) și Uniunea
Cineaștilor din România (U.C.I.N.).

Parteneri media: KISS FM, Gazeta
Sporturilor, Radio România Cultural,
Libertatea, Ziarul Metropolis, FILM,
Scena 9, All About Romanian Cinema, Moviecore, MovieNews.ro, Cinefan

TRAILER OFICIAL

12 September 2019
Lungmetrajul “La Gomera”, în competiția oficială la Cannes IFF

La Gomera / The Whistlers, cel mai recent lungmetraj semnat de regizorul
Corneliu Porumboiu, va avea premiera mondială în cadrul celei de-a 72-a ediții
a Festivalului Internațional de Film de la Cannes.

Filmul a fost inclus în competiția oficială a prestigiosului eveniment care
se va desfășura luna viitoare, în perioada 14-25 mai 2019.

La Gomera, primul film al lui Corneliu Porumboiu care este realizat și în
afara țării, îi are în distribuție pe Vlad Ivanov, Catrinel Menghia (Marlon),
Rodica Lazăr, Sabin Țambrea, dar și pe actorii spanioli Agustí Villaronga, Antonio
Buíl și Cristóbal Pinto. Filmările s-au realizat în București, insula La Gomera
– Spania și în Singapore.

Cristi, un polițist român corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane
de euro cu mafia, ajunge în insula La Gomera, în Spania, pentru a învăța El
Silbo, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codat îl va
ajuta să-l elibereze pe Zsolt, un traficant aflat în arest la București, și
singurul din bandă care știe unde sunt ascunși banii.

Corneliu Porumboiu se întoarce pe Croazetă cu La Gomera, de data aceasta
în competiția oficială, după ce în 2015 câștiga cu lungmetrajul Comoara
premiul Un Certain Talent al secțiunii Un Certain Regard. Pentru pelicula
Polițist, adjectiv, Porumboiu a câștigat în 2009 Marele Premiu al Juriului și
Premiul FIPRESCI al secțiunii Un Certain Regard. Tot în cadrul Festivalului
de Film de la Cannes, în 2006, lungmetrajul de debut A fost sau n-a fost? a
fost recompensat cu trofeul Camera d’Or.

Producători sunt Marcela Mîndru (Ursu) și Patricia Poienaru. Coproducători
sunt Sylvie Pialat, Benoît Quainon, Janine Jackowski, Jonas Dornbach și Maren
Ade.

Filmul va fi lansat în cinematografele din România în toamna acestui an.

18 April 2019
Filmul “Un pas în urma serafimilor”, marele câştigător al Premiilor Gopo

Filmul “Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu, a fost marele câştigător al galei Premiilor Gopo, cu 9 categorii câştigate. Pe locul 2, cu 5 premii, s-a situat filmul “6,9 pe scara Richter”, de Nae Caranfil.

“Un pas în urma serafimilor”, debutul în lungmetraj al regizorului Daniel Sandu, și-a adjudecat, printre altele, distincţiile pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor în rol principal.

Artiştii români din lumea filmului care au murit au fost omagiaţi, în cadrul unui moment artistic dedicat lor.

De asemenea, la Premiile Gopo au fost acordate şi distincţii onorifice. Criticul de film Bujor T. Rîpeanu a primit premiul special al galei iar directorul de imagine Ion Marinescu şi actriţa Sanda Toma au primit premii pentru întreaga activitate.

Premiul pentru întreaga carieră a fost acordat actorilor George Mihăiţă şi Vladimir Găitan, la 50 de ani de la crearea filmului “Reconstituirea”, de Lucian Pintilie.

Premiul publicului, pentru filmul autohton care a avut cei mai mulţi spectatori, a fost acordat producţiei “Octav”, de Sergiu Celebidachi. Filmul a avut aproape 58.000de spectatori. Premiul pentru filmul românesc cu cele mai mari încasări, peste 1.000.000 de lei – a revenit producţiei “Ghinionistul”, de Iura Luncaşu.

Premiile acordate în cadrul galei Premiilor Gopo 2018 sunt:

* Premiul pentru cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură: Cătălin Ciutu, Dana Roşeanu şi Iulia Roşeanu pentru filmul “6,9 pe scara Richter” de Nae Caranfil

* Premiul pentru cele mai bune decoruri: Andreea Popa pentru filmul “6,9 pe scara Richter”, de Nae Caranfil

* Premiul pentru cel mai bun sunet: Aleksander Simeonov, Tamas Szekely, Florin Tăbăcaru, Alexandru Dumitru pentru filmul “6,9 pe scara Richter”

* Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj: “Scris/ nescris” în regia lui Adrian Silişteanu

* Premiul “Tânără speranţă”: Ştefan Iancu, pentru rolul din filmul “Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu

* Premiul pentru cele mai bune costume: Doina Levintza şi Adina Bucur pentru filmul “6,9 pe scara Richter”, de Nae Caranfil

* Premiul pentru cel mai bun film de debut: “Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu

* Premiul pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Diana Spătărescu, pentru rolul Anca Răşcanu din filmul “Fixeur”, de Adrian Sitaru

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar: Ali Amir pentru rolul Aid din filmul “Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu

* Premiul pentru cel mai bun montaj: Dana Bunescu, pentru filmul “Ana, mon amour”, de Călin Netzer

* Premiul pentru cel mai bun film documentar: “Planeta Petrila”, de Andrei Dăscălescu

* Premiul pentru cel mai bun film european: “Despre trup şi suflet” de Ildiko Enyedi (Ungaria)

* Premiul pentru cea mai bună muzică originală: Nae Caranfil, Bogdan Dimitriu, Liviu Mănescu pentru filmul “6,9 pe scara Richter”

* Premiul pentru cea mai bună imagine: George Dăscălescu pentru filmul “Un pas în urma serafimilor”

* Premiul pentru cel mai bun scenariu: Daniel Sandu, pentru filmul “Un pas în urma serafimilor”

* Premiul pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal: Diana Cavaliotti pentru rolul Ana din filmul “Ana, mon amour”, de Călin Netzer

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal: Vlad Ivanov pentru rolul preotului Ivan din filmul “Un pas în urma serafimilor”

* Premiul pentru cel mai bun regizor: Daniel Sandu, pentru “Un pas în urma serafimilor”

* Premiul pentru cel mai bun film: “Un pas în urma serafimilor”, de Daniel Sandu.

Premiul Romanian Society Of Cinematographers i-a fost acordat lui George Dăscălescu, pentru imaginea filmului “Un pas în urma serafimilor”.

27 March 2018
Corneliu Porumboiu filmează „Gomera”

Filmul spune povestea lui Cristi, un ofițer de
poliție care ajunge în insula La Gomera, în Spania, pentru a învăța limbajul El
Silbo, o formă de comunicare prin fluierat, specifică zonei.

Misiunea lui este de a-l elibera pe Zsolt, un
afacerist controversat aflat în arest în București.

Gomera îi are în distribuție pe Vlad Ivanov
în rol principal, căruia i se alătură Catrinel Menghia (Marlon), Rodica Lazăr și
Sabin Tambrea.

Filmările au debutat pe 18 februarie, se vor
încheia la sfârșitul lunii aprilie, și au loc în București și pe insula La
Gomera din Spania. Este prima producție semnată de cunoscutul regizor care va
fi turnată și în afara României.

Filmul, scris și regizat de Corneliu
Porumboiu, are imaginea semnată de Tudor Mircea, scenografia este realizată de
Simona Pădurețu, designer de costume Dana Păpăruz, iar Arantxa Etcheverria
Porumboiu este responsabilă de direcția artistică.

Filmul se concentrează pe o posibilă folosire
a limbajului ancestral, El Silbo, într-o lume în care comunicarea a devenit din
ce în ce mai controlată, cu un conflict direct între verbal și non-verbal,
declară Corneliu Porumboiu.

În urmă cu câțiva ani am urmărit un
documentar despre El Silbo. Acest limbaj fascinant, aflat pe cale de
dispariție, redescoperit și folosit din nou pe insula La Gomera, m-a inspirat
și motivat să scriu această poveste, adaugă regizorul.

Gomera este o producție 42 KM FILM în
coproducție cu Les Films du Worso (Franța), Komplizen Film (Germania) și
Arte Grand Accord. Producător este Marcela Ursu, iar producător executiv, Patricia
Poienaru. Coproducători sunt Sylvie Pialat, Benoît Quainon, Janine Jackowski,
Jonas Dornbach și Maren Ade. Agentul internațional de vânzari este MK2 Films.

Lungmetrajul este realizat cu sprijinul
Centrului Național al Cinematografiei și Eurimages și va fi lansat în
cinematografele din România în 2019.

6 March 2018
Vlad Ivanov şi Constantin Cojocaru în Călăuza de Petre Barbu – premieră absolută la TNR

Vineri, 17 februarie, ora 22:30 la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi, în premieră absolută, Călăuza de Petre Barbu. În distribuţie Vlad Ivanov,Constantin Cojocaru şi Romeo Tudor. Regia şi adaptarea radiofonică este semnată de Mihnea Chelaru.

Avanpremiera cu public a spectacolului va avea loc luni, 13 februarie, la ora 11:00, la Hotel Ramada Majestic din Bucureşti (Calea Victoriei, nr. 38-40). Intrarea este liberă.

Actorul Vlad Ivanov, consacrat în filmele Noului val românesc, premiat în 2015 la Gala UNITER cu premiul pentru cel mai bun actor în rol masculin (Omul cel bun din Seciuan, Teatrul Bulandra), şi distins, în 2014, la Gala Premiilor Teatrului Naţional Radiofonic cu premiul pentru cea mai bună interpretare masculină (Patru povestiri de Petre Barbu), interpretează acum rolul Călătorului. Partenerul său e Constantin Cojocaru, în rolul Călăuza, actor cu o filmogrfie impresionantă şi memorabile roluri de scenă la Teatrul Odeon, în teatrele din ţară şi la teatrul radiofonic.

Călăuza adaptează pentru teatrul radiofonic nuvela omonimă de Petre Barbu, o povestire cu rădăcini în tradiţia prozei fantastice româneşti. Povestirea abordează motivul vieţii ca o călătorie şi al sondării graniţei către lumea de dincolo. Publicată în 2014 pe blogul autorului de pe site-ul adevărul.ro, Călăuza face parte din seria celor 93 de schiţe scrise între 2012-2016 incluse acum în antologia Căţărarea în cer (ianuarie 2017, Ed. Cartea Românească), cel mai recent volum al lui Petre Barbu.

Scriitorul şi dramaturgul Petre Barbu s-a afirmat în literatura română contemporană încă de la debutul din 1995 cu romanul Dumnezeu binecuvântează America cu care a câştigat concursul de debut al editurii Nemira. Dramatizarea romanului i-a adus Premiul I la Concursului de dramaturgie Camil Petrescu al Ministerului Culturii în 1997 şi publicarea în acelaşi an a piesei în Antologia spectacolelor lectură a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. La stânga tatălui, a doua sa piesă, este nominalizată la concursul de dramaturgie Cea mai bună piesă a anului la UNITER în 1999, pentru ca în 2003 piesa Tatăl nostru care eşti în supermarket să-şi câştige râvnita recompensă la UNITER. La Teatrul Naţional Radiofonic regizorul Attila Vizauer a montat din creaţia lui Petre Barbu Dumenzeu binecuvântează America (1997) – premiul AICT, Tatăl nostru care eşti în supermarket (2004) şi Patru povestiri (2013) – premiul II la Festivalul Internaţional Grand Prix Nova.

O serie de cărţi de proză publicate în următorii ani confirmă valoarea literaturii lui Petre Barbu pe care criticul literar Daniel Cristea-Enache îl înscrie în linia clasicilor generaţiei 90 după apariţia romanului Marea petrecere. Ultima sa carte de proză, Căţărarea în cer, apărută în ianuarie 2017 conţine şi povestirea originală Călăuza.

Premieră absolută: Călăuza de Petre Barbu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihnea Chelaru. Muzica: George Marcu. În distribuţie: Vlad Ivanov, Constantin Cojocaru, Romeo Tudor. Regia de montaj: Bogdan Golovei. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Înregistrări teren: Mădălin Cristescu. Redactor: Oana Cristea Grigorescu.

9 February 2017
Mit Koproduzentin Ada Solomon über den Film „Toni Erdmann“

Der Film hatte seine Premiere im Wettbewerb des 69. Filmfestivals von Cannes. Zu seinen zahlreichen Auszeichnungen gehören der Europäische Filmpreis und eine Oscar-Nominierung. Die Rumänin Ada Solomon war Koproduzentin bei diesem mehrfach ausgezeichneten Streifen. Bei der 89. Oscarverleihung am 26. Februar kämpft der Film Toni Erdmann“ der deutschen Regisseurin Maren Ade um einen Oscar in der Kategorie Bester ausländischer Spielfilm“. Der fast vollständig in Rumänien gedrehte Streifen wurde von BBC Culture in die Liste der besten 100 Filme des 21. Jh. aufgenommen. Die Weltpremiere hatte Toni Erdmann“ 2016 in Cannes, wo er mit dem Preis der Filmkritiker- und Filmjournalisten-Vereinigung FIPRESCI für den besten Film im offiziellen Wettbewerb ausgezeichnet wurde und auch ein Favorit der Filmkritiker für die Goldene Palme war.

Die internationale Anerkennung von »Toni Erdmann« ist überwältigend; Nominierungen bei Festivals kommen und gehen, mit der Zeit werden sie vergessen, aber der Film bleibt. Infolge der internationalen Anerkennung kommen immer mehr Zuschauer in die Kinos, um den Film zu sehen, und das ist der grö‎ßte Preis für alle Beteiligten, die bei dieser Produktion vor und hinter der Kamera ihr Bestes gegeben haben“, sagte uns die Filmproduzentin Ada Solomon, die einzige Produzentin in der Geschichte des rumänischen Kinos, die für einen Oscar nominiert wurde.

Für mich steht der kommerzielle Erfolg nicht unbedingt an erster Stelle; der Film sollte aber eine Botschaft haben und Fragen stellen, die die Zuschuaer zum Nachdenken bringen. Es könnte dabei um unsere persönlichen Entscheidungen gehen oder um den Lauf der Geschichte oder um das, was heutzutage in unserer Gesellschaft geschieht — das wären in etwa die Kriterien, nach denen ich meine Projektauswahl treffe. Wenn es sich um internationale Produktionen und Koproduktionen handelt oder um ausländische Filme, an denen ich mich beteilige, Filme, die somit Koproduktionen mit rumänischer Beteiligung werden, so haben diese Produktionen meistens eine Verbindung zu Rumänien oder sie werfen einen Blick auf Rumänien. Ich bin aber nicht an jeden Film interessiert, der irgendwelche Verbindung zu Rumänien hat. Am wichtigsten ist für mich, was ein Film zu sagen hat, und wie er die Geschichte erzählt, was im Drehbuch steht und welche Reaktionen der Film bei den Zuschauern auslösen sollte. Letzten Endes beteilige ich mich an Filmproduktionen, die ich selbst im Kino sehen möchte.“

In Maren Ades oscarnominierter Tragikomödie Toni Erdmann“ versucht ein zu Scherzen aufgelegter Vater in Rumänien die Beziehung zu seiner auf ihre Karriere fokussierte Tochter wiederzubeleben. Winfried Lau (Peter Simonischek) ist 65 Jahre alt, Musiklehrer und für jeden Spa‎ß zu haben. Als allerdings sein langjähriger Begleiter und treuer Hund stirbt, entschlie‎ßt er sich zu einer spontanen Reise nach Rumänien. In Bukarest, der Hauptstadt des osteuropäischen Landes, will er seine Tochter Ines Conradi (Sandra Hüller) mit seinem Auftauchen überraschen. Ines ist allerdings eine schwer beschäftigte Karrierefrau, die sich in Bukarest als Unternehmensberaterin einen Namen machen will und folglich einen Störfaktor wie Winfried ganz und gar nicht gebrauchen kann. Den Kontakt zu ihrem Vater hat sie nicht ohne Grund erkalten lassen, denn sie kennt seine Art von Humor zu Genüge. Ines’ Ablehnung stachelt Winfried jedoch nur noch mehr an: Der lebenslustige Mann will sicherstellen, dass seine ehrgeizige, rationale Tochter das Lachen nicht verlernt hat und so ersinnt er ein schillerndes Alter Ego namens Toni Erdmann, das seine Tochter aus der Reserve locken soll. (Die Übersicht stammt von moviepilot.de)

Laut Branchenmagazin Variety war der Film eine einmalige Studie einer Vater-Tochter-Beziehung, beide depressiv und voneinander entfremdet […], ein menschlicher, wahnsinnig komischer Triumph“. Neben den Hauptdarstellern Peter Simonischek und Sandra Hüller spielen in dem Film Michael Wittenborn, Thomas Loibl, Trystan Pütter, Hadewych Minis, Lucy Russell und die rumänischen Schauspieler Vlad Ivanov, Ingrid Bisu, Alexandru Papadopol und Victoria Cociaş. Mehr dazu von der Koproduzentin Ada Solomon:

Das Thema der Entwurzelung hat mich schon immer sehr interessiert. Es geht um das Leben der sog. ›Luxus-Nomaden‹, der hochqualifizierten Experten, die weit entfernt von ihrer Familie und Freunden, weit entfernt von der Kultur, in der sie aufgewachsen sind, leben und arbeiten. Mich interessiert, wie sie diese Entwurzelung emotionell prägt. Ich kenne viele Expats, die in Rumänien leben, ich wollte auch dieses Thema in einem Film behandeln. Es scheint mir, dass man heutzutage sehr viel über die Welt, in der wir leben, spricht, und zwar darüber, wie wir uns selbst aufgeben, um finanziellen Erfolg, alltäglichen Komfort, einen gesellschaftlichen Status zu erlangen, die uns aber keinen emotionellen Komfort bieten. Es geht um die Entscheidungen, die wir im Leben treffen, zwischen einer erfolgreichen Karriere und der Beziehung zu unseren Nächsten. Es geht darum, wie wir unsere Verwandten und Freunde vergessen, wie oft wir sie vergessen, wie oft wir auf ihre Versuche, uns näher zu kommen, eine Reaktion zeigen (oder eben nicht), und wie stark wir es bereuen, ihnen nicht zugehört zu haben.“

Ada Solomon sagte, das gut dokumentierte Projekt der deutschen Regiseurin Maren Ade habe sie sofort überzeugt:

Maren Ade ist eine Regisseurin, die sowohl einen breiten Blickwinkel als auch eine besondere Aufmerksamkeit bei der Dokumentation aufweist. Meine Vorliebe für den Dokumentarfilm, für die Recherche und die Vorbereitung eines Thema in Anlehnung an die Realität, sowie die Art und Weise, wie Maren Ade ihre Dokumentationarbeit durchgeführt hat, die Zeit, die sie dafür geopfert hat, damit das Ganze glaubwürdig und realistisch wird, all das trug zum Charme dieser Erfahrung bei, einer Erfahrung, die zweieinhalb Jahre dauerte. Während dieser Zeit hatten wir einen regen Gedankenaustausch und unzählige Gespräche. Maren verbrachte viel Zeit in Rumänien. Selbstverständlich hatte sie sich schon in Deutschland besonders gut dokumentiert, sie hatte viel über Rumänien gelesen, enorm viele Artikel aus der rumänischen und aus der internationalen Presse.“

Neben dem Streifen Bacalaureat“ des rumänischen Regisseurs Cristian Mungiu wurde Toni Erdmann“ auch für einen französichen César in der Kategorie Bester ausländischer Film“ nominiert.

Deutsch von Daniela Cîrjan

4 February 2017
Bühnenfest “Interferenzen” in Cluj war auch 2016 erfolgreich

Das Festival wird alle zwei Jahre veranstaltet, ist also jetzt bei der 5. Auflage angekommen. Über die Wirkung des Theaterfests erzählt Gabor Tompa, Intendant des ungarischen Staatstheatern in Cluj. Vor 10 Jahren gab es kein internationales Theater in Cluj, mit Ausnahmen einiger Aufführungen aus den Nachbarländern. Das Publikum war erzkonservativ – die Menschen wollten nur die großen Dramen sehen, die gerade in Rumänien in Mode waren und waren ansonsten generell auf Unterhaltung aus, auf Operette, Musicals, Lustspiel. Heute ist es ganz normal, dass internationales Theater hier einzieht. Es gibt auch andere Festivals, die die Theaterwelt beleben und uns fortwährend zwingen, uns selbst zu definieren. Denn wir wollen natürlich eine eigene Identität bewahren, gleichzeitig aber auch offen sein. Die wichtigste Wirkung dieses internationalen Festivals ist, dass man sehr viel darüber diskutiert, auch polemisch…ohne direkten Dialog kommen wir nirgendwo an. Theater hilft uns, unsere Vorurteile loszuwerden. Etwas verändert sich, begeistert sich der Regissseur.

22 Stücke wurden bei der diesmaligen Ausgabe gezeigt. Jedes ging aus einer verschiedenen Perspektive das Thema der Odysee des Fremden an. Das ungarische Staatstheater führte Breaking the waves auf – ein Stück nach dem Drehbuch des gleichnamigen Films von Lars von Trier von 1996. Die Regie des Stücks führte der Amerikaner Tom Dugdale. Breaking the Waves handelt über Jan, der in einer kleinen schottischen Gemeinde strandet und als Fremder gilt – doch die Einheimische Bess entfremdet sich aus Liebe zu ihm und Naivität immer mehr von den eigenen Leuten. Bess wird von Anikó Pethő gespielt, die für die Rolle den Preis für die beste Darstellerin beim Festival der ungarischen Theaterhäuser Kisvárda gewann. Anikó Pethő hofft, dass auch etwas von ihrer eigenen Person auf die Figur der Bess abgefärbt hat: Bess glaubt sehr fest daran, dass es für sie keinen Ausweg gibt und sie rettet sich eben, wie sie kann. Ich liebe diese Figur und habe ein sehr persönliches Verhältnis zu ihr. Zwischen Anikó und Bess gibt es viele Gemeinsamkeiten und es ist schwer nach dem Stück, wieder aus der Rolle zu schlüpfen. Ich finde das interessant – wir sind ja normalerweise beschäftigt, IN eine Rolle zu schlüpfen, niemand bringt dir aber bei, wie du wieder loskommst. Bess und ich haben unseren Glauben gemeinsam. Ich denke da nicht unbedingt an Religion, sondern an Liebe, an die Beziehung zu jemandem. .. Das ist für mich enorm stark. Der Glaube ist mir wichtig, aber vor Breaking the waves habe ich mir nie die Möglichkeit überlegt, mit Gott zu kommunzieren, so wie Bess das tut- es scheint mir etwas schizofrenisch zu sein. Also habe ich mich gefragt, ob es eine solche Kommunikation geben kann. Und ob die Liebe so stark sein kann, dass man stirbt, um den anderen zu retten, wie es bei Bess und Jan ist, sagt die Schauspielerin.

Zu Gast in Cluj war auch das Bukarester Prestigehaus Bulandra mit der Brechtschen Produktion Der gute Mensch von Sezuan in der Regie von Stardramaturg Andrei Şerban. Das Stück wurde viermal bei den Preisen des nationalen Theaterverbandes UNITER nominiert. Vlad Ivanov, der den Preis für den besten Hauptdarsteller gewann, war von Andrei Serbans Regieansatz verunsichert und erinnert sich, dass es zur Polemik unter Fachleuten und Publikum kam. Andrei Şerban dachte über den Stil nach und wir konnten uns einfach nicht einig werden. Er entschied sich dann für einen Ansatz, der für den Zuschauer absurd wirkte – der Schauspieler sprach direkt zum Publikum und schaute seinen Partner nur sehr selten an. Man unterhält sich auf der Bühne, schaut dabei aber das Publikum an. Der Regisseur wollte so Brechts Botschaft in den Vordergrund stellen. Das Stück hat einen klaren aktuellen Bezug. Andrei Şerban lebt im Ausland, sieht aber, was in Rumänien passiert. Das passiert generell mit allen Künstlern, die im Ausland leben. Immer wenn sie nach Rumänien kommen, versuchen sie, die Missstände mit einem Akt der Kunst zu richten. Das hat auch Andrei getan. Er hat alle Meinungen, alle Ideen inszeniert, die den Wandel der Gesellschaft betreffen.

In der Auffassung von Vlad Ivanov verkörpert die Hauptfigur in Brechts Stück am besten das Thema des Festivals, also die Reise, die Fremde immer durchmachen: Shen Te wird zu Shui Ta um existieren, um normal in einer kranken Gesellschaft leben zu können. Sie spaltet sich, entfremdet sich von ihrer Seele, sie wird zu einer anderen Figur, um ihr Kind, ja ihre Existenz retten zu können. Sie kann mit den vielen Menschen, die ihr Haus betreten und in ihr Universum eindringen, nicht leben. Und daher greift sie zu dieser Methoder der Persönlichkeitsspaltung. Sie spielt eine neue Figur, um das, was sie empfindet, zu einem guten Ende zu bringen. Aber es gelingt ihr nicht. Sie streift letztendlich die Kleider der zweiten Figur ab und erläutert klar in einem sehr schönen Monolog, warum sie alles getan hat. Und die Götter sehen ihr Werk vollbracht. Sie stiegen auf die Welt herab und fanden einen guten Menschen, meint der Hauptdarsteller Vlad Ivanov .

Die fünfte Auflage des internationalen Festivals Interferenzen in Cluj spricht offenbar ein immer breiteres Publikum an, sagt letztendlich Direktor Gabor Tompa: Das Festival will und wollte von Anfang an eine Veranstaltung für alle in Cluj sein. Es ist eine Gelegenheit, dass die verschiedenen Gemeinden, die in der Regel in Cluj getrennt leben, zusammen finden. Über dieses Phänomen spricht man nicht genug – die Gemeinden sind isoliert oder getrennt, und es geht nicht nur um Volksgruppen, sondern um kulturelle Gruppen, Generationen, gesellschaftliche Schichten. Das ist, denke ich, die chronische Krankheit, unter der die Stadt Cluj leidet. Und es ist natürlich ein Festival der Theaterleute aus dem In- und Ausland, die hier spielen und aufführen und sich Stücke anderer Häuser ansehen können. Wir versuchen, nicht zu einem überbelegten Festival zu werden, bei dem man immer die Qual der Wahl hat und dann bereut, das eine und nicht das andere Stück gesehen zu haben sagt Gabor Tompa, der Direktor des Festivals.

24 December 2016
Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe – „Odiseea străinului”

În urmă cu 10 ani, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj lansa Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe, cu scopul de a prezenta publicului şi specialiştilor unele dintre cele mai noi tendinţe din teatrul mondial. Organizat o dată la doi ani, deci ajuns la a cincea ediţie, festivalul reuşeşte să se situeze printre cele mai importante din România.

Regizorul Gabor Tompa, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, despre impactul Festivalului Interferenţe asupra comunităţii locale: “În urmă cu 10 ani, nu era teatru internaţional la Cluj. În afară de câteva spectacole venite din ţări vecine, acest fenomen nu a existat. Publicul clujean, în general, a fost un public foarte conservator, care voia, pe de o parte, să vadă “marile drame naţionale”, pe de altă parte, genurile de teatru de divertisment, de la operetă până la comediile muzicale sau piesele populare. Asta revendicau. Odată confruntaţi cu fenomenele teatrului european şi mondial, cred că lucrurile s-au mai schimbat. Acum, faptul că teatrul internaţional este prezent la Cluj este un lucru firesc. S-au mai născut şi alte festivaluri care îmbogăţesc paleta teatrală clujeană, care ne inspiră şi ne îndeamnă să ne autodefinim continuu, ca festivalul să îşi păstreze un profil aparte, dar care este deschis tuturor tendinţelor. Şi atunci, cred că cel mai important impact este faptul că, în timpul şi chiar şi după încheierea festivalului, se discută, se creează dispute, dialoguri, evocări, amintiri… Cred că cel mai important lucru e această întâlnire a oamenilor, pentru că, fără dialogul direct, nu putem soluţiona nimic. Teatrul ne poate ajuta să scăpăm de prejudecăţi. Ieşim de la teatru şi spunem şi ceva se schimbă”.

Cele 22 de spectacole invitate la ediţia 2016 a festivalului au abordat, din diverse perspective, tema propusă anul acesta: “Odiseea străinului”. “Breaking the waves”, o producţie a Teatrului Maghiar din Cluj, în regia lui Tom Dugdale, din SUA, are la bază scenariul celebrului film cu acelaşi titlu, regizat de Lars von Trier în 1996. Dacă la început străinul este Jan, nou venit într-o micuţă comunitate scoţiană, treptat Bess, membră a acelei comunităţi, devine străina, şi acest lucru se întâmplă din dragoste, naivitate şi credinţă. Bess este interpretată de Anikó Pethő, care a câştigat pentru acest rol premiul pentru interpretare feminină la Festivalul Teatrelor Maghiare din Kisvárda. Anikó Pethő declară că speră că a reuşit să adauge ceva din ea personajului Bess: “Bess are o credinţă foarte puternică. Ea crede foarte serios că nu are altă posibilitate şi se salvează în felul ei. Mi-e foarte drag personajul şi e foarte personal. Am găsit multe puncte comune între Anikó şi Bess şi e greu după spectacol. Ies de pe scenă, dar nu pot să ies imediat din personaj. E interesant, pentru că noi suntem preocupaţi cum să intrăm într-un rol, dar nimeni nu spune cum să ieşi. Ce am în comun cu Bess este credinţa. Şi nu mă gândesc la religie, ci credinţa în dragoste, într-o relaţie cu cineva… Asta are o forţă enormă pentru mine. Credinţa este ceva foarte personal pentru mine şi, înainte de spectacolul “Breaking the waves” nu m-am gândit la posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu, cum face Bess, pentru că mi se pare puţin schizofrenic. Deci, mi-am pus întrebarea asta, dacă poate exista comunicarea cu divinitatea. Şi altă întrebare: dacă dragostea chiar poate fi aşa de puternică şi de serioasă încât ea moare ca să îl salveze pe Jan”.

Invitat la Interferenţe a fost şi “Omul cel bun din Seciuan”, o producţie a Teatrului Bulandra, în regia lui Andrei Şerban, care a avut patru nominalizări la Premiile UNITER şi un câştigător, Vlad Ivanov, la categoria Cel mai bun actor în rol principal. Vlad Ivanov, despre propunerea regizorală inedită, ce a provocat chiar controverse printre oamenii de teatru şi spectatori: “Ţin minte că Andrei Şerban tatona stilul în care să fie piesa. Şi nu ne puneam de acord. La un moment dat, a fost foarte decis să meargă pe ceva oarecum absurd din punctul de vedere al spectatorului, şi anume, ca actorul să se uite direct spre public, foarte rar spre partener şi doar atunci când regizorul indica asta. Practic stai de vorbă, dar nu te uiţi la partener, te uiţi în faţă. Prin asta a vrut să scoată în evidenţă mesajul piesei lui Brecht. Piesa are trimiteri foarte clare spre ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Andrei Şerban, fiind plecat, este foarte conectat la tot ceea ce se întâmplă în România. Şi, în general, asta se întâmplă cu toţi artiştii care sunt plecaţi. Şi, de fiecare dată când vin în România şi au ocazia să îndrepte printr-un act artistic ceea ce se întâmplă rău la noi, o fac. Asta a făcut şi Andrei. A pus în această piesă toate părerile, ideile de schimbare care vizează societatea românească de astăzi”.

În opinia lui Vlad Ivanov, personajul principal din piesă reflectă cel mai bine tema festivalului, “Odiseea străinului”: “Shen Te se transformă în Shui Ta tocmai pentru a reuşi să existe, să trăiască normal într-o societate bolnavă. Ea se dedublează, se înstrăinează de sufletul ei, de ceea ce este cu adevărat, intră într-un alt personaj ca să poată să îşi salveze copilul, să îşi salveze existenţa. Ea nu poate să trăiască aşa cum începe, cu toţi acei oameni care vin în casă, îi invadează universul. Şi atunci recurge la această metodă de dedublare, jucând un alt personaj, ca să poată duce până la capăt ceea ce simte. Nu reuşeşte. În final, ea se dezbracă de haina celui de-al doilea personaj şi spune clar de ce a făcut lucrul acesta, într-un monolog foarte frumos. Şi zeii îşi văd opera împlinită. Au veni pe pământ şi au găsit un om bun”.

A cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe s-a adresat unui public care devine din ce în ce mai larg, spune directorul Gabor Tompa: “În primul rând, festivalul doreşte să fie, aşa cum a fost încă de la început, festivalul tuturor clujenilor. Este o ocazie ca la acest festival să se întâlnească acele comunităţi care, de regulă, în Cluj sunt separate. Este un fenomen care se întâmplă şi despre care nu se vorbeşte destul: izolarea sau separarea comunităţilor, nu neapărat etnice, ci şi culturale, diferitele generaţii, pături sociale. Cred că acest lucru este boala cronică a Clujului. Apoi, sigur, festivalul este şi al oamenilor de teatru – invitaţi din ţară şi străini, artişti care vin cu spectacole şi doresc să mai vadă şi celelalte spectacole prezentate în festival. De asemenea, am încercat să avem grijă ca fiecare spectacol prezent aici să poată fi văzut, să nu existe suprapuneri în program. Nu dorim să devenim un festival supradimensionat, în care lumea trebuie să aleagă şi apoi să regrete că s-a dus la un spectacol şi nu la altul. Deci, festivalul rămâne deschis tuturor”.

24 December 2016