La mai bine de un
an de la declanșarea de către Moscova a așa-numitei operațiuni speciale,
liderul de la Kremlin susține că miza campaniei militare în Ucraina este însăşi
existenţa Rusiei ca stat. Vorbind în faţa lucrătorilor unei uzine care fabrică
elicoptere pentru armata rusă, Vladimir Putin şi-a reluat argumentele conform
cărora obiectivul Occidentului este destrămarea Rusiei. Pentru noi aceasta nu
este o misiune geopolitică, ci o misiune pentru supravieţuire, pentru crearea
condiţiilor dezvoltării viitoare a ţării şi a copiilor noştri, a spus liderul
de la Kremlin, acuzând Occidentul că foloseşte Ucraina drept instrument pentru
purtarea unui război împotriva Rusiei. Cât despre Ucraina, Putin a insistat că
Moscova a încercat decenii la rând să menţină relaţii bune cu această ţară, dar
totul s-a schimbat în 2014, odată cu lovitura de stat instigată de
Occident. Nu este nici prima și probabil nici ultima dată când retorica liderului
rus pare desprinsă dintr-o realitate paralelă, Vladimir Putin plasându-se
într-o poziție de acuzator după ce s-a aflat la originea unor acțiuni
condamnate de lumea occidentală.
Specificul secolului XXI este că a trecut de la o stabilitate bipolară, nu la o zonă
stabilă, ci după o generație, iată suntem în ceea ce vom trăi din nou pentru o
generație, instabilitatea aceasta, turbulențele aferente, reașezarea,
reconfigurarea securității globale și a relațiilor internaționale, a apreciat la
Radio România, profesorul universitar Iulian Chifu, autor al tetralogiei
Reconfigurarea securității și relațiilor internaționale în secolul XXI în
care surprinde inclusiv situația creată în urma invadării Ucrainei de către
Rusia. Foarte bun cunoscător al spațiului fostei Uniuni Sovietice, profesorul
Chifu a făcut o analiză a evoluțiilor, tendințelor și a tranziției către zona
de turbulență din prezent:
Ceea
ce nu a putut să prevadă Gorbaciov și n-a știut să reajusteze a fost faptul că odată
ce a lăsat să respire diferitele națiuni care stăteau în celebra închisoare a popoarelor cum se numea Uniunea Sovietică, fiecare
va încerca să-și reafirme identitatea și să-și găsească drumul independent. De
aici, prăbușirea Uniunii Sovietice a fost naturală. A fost o tentativă a
regimului comunist de a supraviețui și ea nu s-a încheiat decât cu prăbușirea
statului sovietic așa cum îl știm noi, pentru că el era un stat artificial, un
stat făcut din bucăți, un stat controlat doar de forța și represiunea și
unitatea asta fantastică a unei ideologii totalitare. Același lucru se
întâmplă, dacă vreți, mutatis mutandis,astăzi sau se va întâmpla în viitorul
apropiat.E o întrebare
clasică: ce se va întâmpla cu Putin, cum arată epoca post-Putin, va supraviețui
Putin, putinismul – regimul său, unei înfrângeri în Ucraina? Iar aici
literatura este foarte bogată, cartea vine și subliniază acest lucru și prin
prisma propriilor mele evaluări, care merg în aceeași direcție: sigur, Putin nu
va putea supraviețui, dar aici e de discutat și există deja și date la nivelul
diferitelor servicii de informații că se caută o variantă de succesiune pentru
Putin. Evident, nu în urma unor revolte, nu în
urma presiunii publice, ci din interiorul regimului, din jurul său. Putinismul
încearcă să supraviețuiască înlocuindu-l pe Putin, așa cum s-a întâmplat, de
exemplu, cu Hrușciov, cu un succesor din același cerc.
În cazul lui Putin, spune Iulian Chifu,
o eventuală scoatere la pensie și excludere
din prim-plan nu va aduce decât pe cineva din cercul său, o persoană care va
încerca să salveze putinismul ca regim. Profesorul Chifu a făcut referire și la
situația militarilor ruși – oameni dotați cu
arme de acum 80 de ani, trimiși în prim-plan să lupte și să moară, să fie carne
de tun și care nu au fost niciodată convinși ce caută ei în Ucraina. S-a mai
intâmplat în istorie, iar acum, spune Iulian Chifu, ucrainenii nu au suficient
de multă muniție pentru cât de mulți ruși sunt aruncați val după val în luptă
absolut gratuit.În același timp,
dacă tragem cu ochiul la o altă realitate, mai spune profesorul universitar,
Putin, la un an de la declanșarea așa-numitei operațiuni speciale, nu are de
fapt o narațiune cu care să convingă în primul rând propriul public, darămite
comunitatea internațională, ce caută el în Ucraina.În ecuația geopolitică nu trebuie, pe de
altă parte, subestimate rolul și obiectivele Chinei.
Din
nou, Iulian Chifu: Problema lui Putin este că lumea s-a schimbat dramatic, că
puterea în sensul absolut s-a disipat și că de unde aveam două superputeri am
ajuns la două mari puteri și multe puteri regionale și că niciuna dintre cele
două mari puteri nu e Rusia. (Sunt) Statele Unite
și China, or ca să ajungi în această postură în momentul în care ai nivelul de
ambiție al lui Putin și al poporului rus care a fost hrănit întotdeauna cu
excepționalismul acesta și cu superioritatea absolută și cu sfera de influență
pe care trebuia să o domine, sigur că e o problemă de la acel punct înainte. Xi
Jinping are altă greutate – este o putere în creștere, are aspirații de natură
globală, vrea să infuențeze lumea. Putin pentru el este un adjuvant, un junior
partner și, mai mult, îi strică multe dintre afacerile sale. În momentul în
care China a produs proiectul unei soluții – nu e chiar o soluție dar sunt
niște principii ale unei soluții în Ucraina – avea de fapt două mesaje: unu -
să nu cumva să folosești arma nucleară și cel de-al doilea mesaj – termină
războiul cât mai repede.
De ce? Pentru că,
indirect, acest război costă China, spune Iulian Chifu. Și explică: de fapt,
sunt două procese distincte – Putin trebuie să facă mult zgomot ca să fie invitat la
masa unde se discută guvernanța globală, Xi Jinping își bazează forța, puterea
pe economie. Or, el are nevoie de stabilitate, de liniște ca să funcționeze sub
radar creșterea de putere, nu să fie vizibilă. Dacă Putin creează turbulențe
are o problemă. Deci, sunt două personalități și două țări care au nevoie de
lucruri opuse.
