Tag: WWF Romania

  • Dincolo de orizont

    Dincolo de orizont

    Peisaje arhaice, oameni care se îndeletnicesc în
    meserii frumoase, pline de har şi un personaj princial, Luca, un copil pornit
    într-o călătorie inedită prin Colinele Transilvaniei, ce-l va purta din satul Cornăţel, prin Hosman, printre stejarii seculari de la
    Breite, prin Sighişoara şi tocmai până în Saschiz. Acestea sunt ingredientele
    care contribuie la atractivitatea primei cărţi
    de benzi desenate (BD) ce are ca scop promovarea naturii sălbatice şi a
    tradiţiilor din România, lansată recent.


    Magor Csibi, director
    WWF România, ne-a spus care a fost scopul cărţii: Când vorbim de arii protejate este foarte greu să le
    aducem aproape, mai ales de orăşeni. Pentru că e foarte greu să înţelegem
    conceptul şi de cele mai multe ori ne gândim că noi oarecum încercăm să
    protejăm natura de oameni. Cu această carte de benzi desenate, ceea ce am
    încercat să arătăm, că există această parte foarte valoroasă şi foarte
    spectaculoasă de natură, dar pe lângă asta sunt comunităţile locale, aşezăminte
    şi toate aceste lucruri. Şi e vorba aici de doi copii, unul de la oraş şi unul
    de la ţară, care împreună descoperă a doua cea mai mare arie protejată din
    România, pas cu pas, flora, fauna, satele, îndeletnicirile, tradiţiile şi în
    acest fel, oarecum arătăm tuturor oamenilor, care o să citească această
    cărticică, ce înseamnă o arie protejată, cât de multe lucruri minunate sunt
    înăuntru, cât de multă floră, faună, natură, tradiţii, sate şi cum oamenii în
    aceste arii au învăţat să trăiască în armonie cu natura.



    Luca străbate peisaje vălurite şi pline de flori,
    cu ajutorul unor căruţe şi măgăruşi, stă de vorbă cu localnici, observă păsări
    cu un biolog vestit, restaurează case, tunde oi şi îşi încearcă mâna la olărit.


    Ben Mehedin, reprezentantul asociaţiei Adept, ONG cu
    proiecte în zonă, ne-a spus despre ce vorbeşte cartea: Vorbim
    despre Coline, vorbim despre Transilvania şi vorbim deaspre copilărie. Toate
    sunt prinse într-un mister şi sunt poveste. Pentru un copil, aceasta ar putea
    fi experienţa vieţii lui. Se spune că la un moment dat când li s-a cerut unor
    copii să deseneze pui, ei l-au desenat fără pene aşa cum se vinde în
    supermarket, pentru că nu au ştiut cum arată un pui. Ei bine, în Transilvania,
    în Colinele Transilvaniei se poate vedea natură. E o zonă locuită şi e locuită
    bine. A rămas şi natură, nu a fost o zonă în care omul să fi jecmănit natura de
    resurse şi doar atât. În cărţulia asta veţi găsi o hartă a unei călătorii
    multiculturale: natură, oameni, locuri, un aer curat şi spaţiul mioritic, cât
    vezi cu ochii.



    Pentru realizarea BD-ului,
    specialiştii WWF, care au coordonat acţiunile de inventariere a speciilor
    din Colinele Transilvaniei, au colaborat cu scenarista Adina Popescu şi
    ilustratorul Alexandru Ciubotariu (cunoscut drept Pisica Pătrată). Pentru
    publicarea broşurii, WWF a colaborat cu editura Vellant. Acest prim volum a fost publicat printr-un grant din partea
    Elveţiei prin intermediul Contribuţiei Elveţiene pentru Uniunea Europeană
    extinsă. Prezentă la lansarea cărţii de benzi
    desenate,Louise Marie Stoicescu,
    din partea ambasadei Elveţiei la Bucureşti, a subliniat importanţa proiectului: Pentru noi reprezintă foarte mult pentru că este un produs
    palpabil al proiectelor pe care programul de cooperare elveţiano-român le
    susţine în România. O parte a acestui program: fondul tematic pentru
    susţinerea societăţii civile, a fost creat tocmai ca să susţină organizaţiile
    neguvernamentale, din domeniul protejării mediului şi domeniul social. Au fost finanţate cam 99 de proiecte, dintre
    care jumătate s-au încheiat, iar proiectul pe care îl cunoaştem astă-seară s-a
    încheiat şi suntem foarte mulţumiţi să vedem că ele au un rezultat care se vede
    şi nu numai atâta, că am putut prin acest proeict să susţinem oameni
    extraordinari de entuziaşti, care au făcut lucruri minunate în acea zonă. Eu,
    deşi cunosc relativ bine toată zona, am fost absolut încântată de Podişul
    Hârtibaciului şi de reţeaua de organizaţii neguvernamentale care s-au unit ca
    să facă ceva viabil din acea regiune. Acest proiect şi-a atins scopul.



    Iar aceasta este doar prima călătorie a lui Luca.
    În următorul număr, simpaticul personaj plănuieşte o aventură pe cinste în
    Banatul Montan, cu plimbări printre gugulani şi aventuri cu zimbri legendari.Însă iniţiatorii proiectului au gândit un mecanism
    care să auto-susţină următoarele numere: astfel, prin fiecare exemplar cumpărat
    de cititori se finanţează următorul volum din colecţie.


    Ilustratorul cărţii Dincolo de Orizont,
    Alexandru Ciubotariu, ne-a povestit cum a evoluat cartea: Mulţumesc oamenilor care au făcut posibil acest proiect,
    care îmi este foarte drag, la care s-a lucrat foarte mult, care s-a transformat
    foarte mult de la primele idei până la acest produs final şi care poate din
    punct de vedere tehnic se încheie în această seară, eu cred că de abia acuma el poate să înceapă.
    Odată cărţulia care ar trebui să circule şi care va fi prezentă în toate
    librăriile din ţară, şi a doua oară, povestea pe care o spune, şi locurile pe
    care le descrie, chiar harta ataşată la final, pot inspira oamenii. Şi cei care
    vor citi sau vor privi această carte să viziteze aceste locuri, practic acesta
    fiind şi scopul. Şi sper să vă placă mult cărţulia.



    Dincolo de orizont e o fereastră spre o lume de
    basm, dar totuşi reală, iar autorii îşi doresc să continuie cu broşuri de BD
    care să invite şi în sud-vestul Carpaţilor şi în Delta
    Dunării şi în Maramureş.

  • Terenuri agricole cu înaltă valoare naturală

    Terenuri agricole cu înaltă valoare naturală

    România deţine încă unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi
    zone cu înaltă valoare naturală din Europa. Acestea sunt situate în
    mediul rural, în Transilvania, Maramureş, dealurile subcarpatice şi sud-vestul
    ţării, acolo unde practicile agricole tradiţionale,
    păşunatul raţional şi lipsa îngrăşămintelor au permis supravieţuirea unei
    diversităţi extraordinare de floră spontană şi faună sălbatică. Aceste zone
    reprezintă 30% din suprafata agricolă a ţării, respectiv 5 milioane de
    hectare, şi sunt asociate cu ferme de mici dimensiuni, de obicei familiale.
    Zona satelor săseşti din Transilvania este extrem de bogată în pajişti uscate
    care reflectă agricultura neintensivă practicată de sute de ani, pajişti bogate
    în habitate pentru multe specii de plante şi animalare care au dispărut
    din alte părţi ale Europei. Ben Mehedin, purtător de cuvânt al Fundaţiei Adept
    Transilvania: Sunt acele terenuri unde
    agricultura practicată la scară mică, cu un impact minim asupra mediului, au
    făcut ca să avem, până în zilele noastre, o bogăţie naturală, o
    varietate mare de plante, animale, insecte şi fluturi. Si asta pentru că modul
    în care s-a făcut agricultura a permis, atât producerea de bucate, dar a permis
    şi sălbăticiunilor naturii să coexiste într-un mod armonios. Noi am derulat
    un proiect, cofinanţat prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român,
    care s-a desfăşurat în şase zone pilot, toate situate dincoace de Carpaţi, în
    Transilvania. Aceste zone se află în Munţii Harghitei, Sighişoara-Târnava Mare, alta
    între Târnava Mică şi Miercurea Nirajului, Munţii Zarandului şi o altă zonă se
    află în Valea Barcăului. In cadrul proiectului ne-am propus câteva lucruri, în
    primul rând, să scoatem în valoare aceste terenuri cu înalta valoare naturală,
    dar şi pe oamenii din aceste zone şi produsele lor.


    Derulat în perioada 2013-2016 de către Fundaţia Adept
    Transilvania, proiectul a
    urmărit tocmai îmbunătăţirea stării de conservare a acestor pajişti
    şi a oferit asistenţă de specialitate şi idei de marketing pentru fermierii
    zonei, ne-a mai spun Ben Mehedin: In cadrul proiectului
    am avut trei componente mari. Prima se referă la componenta de politici, cum
    s-ar putea ca din fondurile publice să fie sprijinite aceste zone, pentru
    că aceste zone sunt şi funizoare de bunuri publice. Prin
    agricultura cu impact scăzut asupra mediului, se generează şi acele bunuri
    publice pe care nu le vedem întotdeauna în produsul care e realizat în
    aceste zone. Si anume vorbim de aer curat, de ape mai pure, de polenizare, de agrobiodiversitate,
    vorbim de biodiversitate, de rezilienţa la schimbările climatice. O altă
    componentă pe care am avut-o în cadrul proiectului a fost studiul pieţei
    şi încercarea de a identifica o mai bună poziţionare pe piaţă a acestor
    produse, pentru că acestea sunt mai curate, mai sănătoase şi sunt gustoase. Si
    o alta componentă a fost instruirea unor facilitatori comunicatori sau agenţi
    de dezvoltare care să vorbească lumii despre păstrarea acestor tradiţii, să
    vorbească şi celor care ar putea să beneficieze de produsele acestea:
    gemuri, ceaiuri, miere, brânzeturi, produse din carne.Zonele acestea sunt zone în care s-au
    practicat o agricultura mixtă. Cel mai adesea au fost crescute, ca
    în orice gospodărie 1-2-3 vite. Un aspect important este cel al producerii
    fânului în cadrul creşterii animalelor mari. Se coseşte cel puţin o dată pe an, iar
    fânul este dus în staul, acolo unde o să stea vitele. Prin aceste fâneţe,
    zonele respective au dobândit o bogăţie floristică diferită faţă de altele zone
    unde se face o agricultură intensivă.

    În ciuda
    valorii lor pentru comunităţile rurale şi pentru societate, cele mai
    multe din aceste păşuni, pajişti semi-naturale şi zone mozaicate, cultivate în
    regim extensiv, se află sub o presiune crescândă din cauza abandonului,
    intensificării activităţii agricole şi a schimbărilor în modul de folosire a
    terenurilor.De aceea
    proiectul a urmărit găsirea unor soluţii pentru menţinerea practicilor agricole
    tradiţionale, nu numai pentru supravieţuirea unor comunităţi rurale şi
    asigurarea unei hrane sănătoase pentru populaţie, dar şi pentru conservarea
    naturii.

    Ben Mehedin: Noi dorim să creăm un cadru sănătos în
    care aceste produse să fie recunoscute, să existe suficientă cerere, astfel
    încât cei care le fac să poată continua modul acesta de viaţă şi în afara
    subvenţiilor sau finanţărilor, prin forţe proprii, aşa cum s-a făcut de
    sute de ani. In general, o societate solidă se sprijină pe clasa de mijloc. Noi
    dorim o clasă mijlocie solidă a lucrătorilor în agricultură. Dacă aceşti
    mici producători nu sunt sprijiniţi, nu sunt ajutaţi, exisă riscul
    dispariţiei lor. Iar ei sunt custozii acestor terenuri. Ei sunt supuşi unui
    pericol în economia globală de astăzi, acolo unde nu se iau deciziile corect,
    pentru că aceste terenuri asigură securitatea hranei. Ele asigură sănătatea
    solului pe mai târziu. Din punct de vedere al producţiei agricole, aceste
    terenuri produc mai mult decât terenurile intensive, dacă ţinem cont de
    valoarea producţiei agricole şi costurile pentru obţinerea producţiei.



    Fundaţia Adept împreună
    cu WWF România şi Fundaţia ProPark au organizat, recent, o conferinţă la nivel
    european pentru a explica modelul agricol practicat în Transilvania şi pentru a
    găsi soluţii la problemele care ameninţă supravieţuirea acestui peisaj
    remarcabil şi a comunitatilor locale.

  • Harbach-Hochland durch umweltfreundliche Projekte gefördert

    Harbach-Hochland durch umweltfreundliche Projekte gefördert

    Das Harbach-Hochland (rumänisch Podișul Hârtibaciului) ist ein Hügelland im Süden des Siebenbürgischen Beckens in der Mitte Rumäniens. Es ist benannt nach dem Fluss Harbach (rum. Hârtibaciu), entspricht im Wesentlichen dessen Einzugsgebiet und nimmt eine Fläche von ca. 2500 km² ein. Begrenzt wird das Hochland im Norden vom Kokel-Hochland (Podișul Târnavelor), im Osten und Süden vom Tal des Flusses Alt (Olt), im Westen vom Tal der Vişa (Wei‎ßbach) und dem Zekesch-Hochland (Podişul Secaşelor). Die sanft gewellte Landschaft liegt — bei recht geringen Höhenunterschieden — in einer Seehöhe von ca. 400 bis 700 m. Während im Norden Laubwälder dominieren, ist der südliche Teil durch gro‎ße Weideflächen geprägt.



    Seit Oktober 2007 ist nahezu das gesamte Harbach-Hochland Teil des europäischen NATURA–2000–Schutzgebietnetzes entsprechend der Richtlinie 79/409/EWG über die Erhaltung der wildlebenden Vogelarten als sogenanntes SPA-Gebiet. Der nördliche Teil fällt als sogenanntes SCI-Gebiet unter die Richtlinie 92/43/EWG (FFH-Richtlinie). In dieser Region befinden sich 7 Naturschutzgebiete, die zum europäischen NATURA–2000–Schutzgebietnetz gehören, und noch 3 Naturschutzgebiete vom nationalen Interesse. Diese Region verfügt über eine hohe Biodiversität und eine starke kulturelle Identität. In der mehr als 270.000 Hektar gro‎ßen Region leben etwa 90.000 Einwohner in 44 Gemeinden, die über mehrere bewaldete Hügel verstreut sind. Der grö‎ßte Teil des Harbach-Hochlands lag im Mittelalter auf Königsboden und war überwiegend von deutschen Siedlern bewohnt. Seit der Auswanderung nahezu aller Deutschen in der zweiten Hälfte des 20. Jahrhunderts stellen die Rumänen die Mehrheit. Des Weiteren lebt hier eine grö‎ßere Zahl Roma. Von zahlenmä‎ßig geringerer Bedeutung sind Ungarn.



    Im Zeitraum 2011–2015 erarbeitete der rumänische Zweig des WWF-International Donau-Karpaten-Programmes den für die Verwaltung des Gebietes nötigen Management-Plan. WWF Rumänien hat im Rahmen eines umfassenden Projekts alle soziale, wirtschaftliche und kulturelle Werte aufgelistet, die in dieser Zone aufbewahrt werden sollten. In der gesamten Region fanden öffentliche Debatten über den integrierten Managementplan statt, der anschlie‎ßend dem rumänischen Umweltministerium zur Annahme vorgelegt wurde. Weitere Details bringt die Projektmanagerin, Florentina Florescu:



    Alle Werte, die wir aufgelistet haben, waren uns bereits seit 2007-2008 als potentielle Werte der Region bekannt. Von 2011 bis 2014 haben wir eine detaillierte Bestandaufnahme der Biodiversität erstellt — wir haben zum Beispiel schöne, dichte Wälder entdeckt. Es handelt sich um Teile der berühmten Eichenwälder, die sich früher über breite Zonen Rumäniens erstreckten, und in dieser Region entlang der Flüsse Gro‎ße Kokel und Kleine Kokel noch sehr gut vertreten sind. In diesen Eichenwäldern leben Bären und Wölfe, und die Weideflächen sind reich an Pflanzenarten und wirbellosen Tieren. Was die Kulturwerte angeht, so belegen Funde aus der Jungstein-, Bronze- und Römerzeit eine frühe Besiedlung. In der Gegend um den Harbachtal siedelten sich dann unter dem ungarischen König Géza II. (1142–1162) die ersten Theutonici (Deutsche) an. Das Harbach-Hochland ist von den vielen dort gelegenen Kirchenburgen geprägt. In unserer Region befinden sich vier Kirchenburgen, die auf der UNESCO-Denkmalliste stehen. Und in unseren Dörfern werden die Volkstraditionen gut aufbewahrt und gepflegt.“




    Ein gro‎ßer Wunsch der Projektleiterin Forentina Florescu ist, dass das Harbach-Hochland, das auch als die Hügellandschaft Transsilvaniens bekannt ist, zukünftig ein Reiseziel für Ökotourismus wird:



    Neben diesem Managementplan, der auch die Aufbewahrung und die Verwaltung der Naturschätze einschlie‎ßt, starteten wir auch ein Projekt zur Entwicklung des Öko-Tourismus in unserer Region. Wir haben das Markenzeichen »Hügellandschaft Transsilvaniens« geschaffen und im Rahmen unseres Projekts haben wir mehr als 300 Km Reiserouten und Wanderwege markiert. Demnächst werden wir eine Internetseite mit spezifischen touristischen Angeboten der Region erstellen. Ich lade alle Öko-Touristen ein, die Hügellandschaft Transsilvaniens zu besuchen — es ist eine friedvolle, ausgewogene Region, reich an Natur- und Kulturschätzen, die wir pflegen sollten. Ein Aufenthalt in der Hügellandschaft Transsilvaniens ist besonders angenehm und voller positiver Energie. Neben dem Projekt zur Pflege und Aufbewahrung der Naturschätze führen wir auch ein Projekt zur Entwicklung der lokalen Gemeinden durch. Wir arbeiten mit ausgesuchten Handwerkern der Region zusammen und wir untersützen sie, indem wir ihnen helfen, einen Geschäftsplan zu erstellen, sich auf dem Markt zu plazieren, an Handwerkermessen teilzunehmen, ihre spezifische Produkte unter Markenzeichen einzutragen.“




    An diesem Projekt beteiligen sich neben WWF Rumänien auch die Stiftung Mihai Eminescu Trust, die Stiftung Adept, Ecotur Sibiu, der Verband Mioritics, und der Verband Milvus.

  • WWF Romania bringt Leitfaden über Wildnaturgebiete für Schulen heraus

    WWF Romania bringt Leitfaden über Wildnaturgebiete für Schulen heraus

    Im südwestlichen Teil der rumänischen Karpaten befindet sich eines der grö‎ßten unberührten Naturgebiete Europas: ein Gebiet, das von natürlichen Prozessen geprägt ist, mit unveränderten oder durch menschliche Tätigkeit nur leicht veränderten Arealen. Hier sind ursprüngliche Habitate und endemische Arten zu Hause. Die etwa 300.000 Hektar sind in fünf Naturschutzgebiete eingeteilt.



    Die Umweltorganisation WWF Romania hat unlängst den ersten Leitfaden zur wilden Natur des Gebiets herausgebracht. Forscher der Wildnatur in den Karpaten im Südwesten Rumäniens“ — so lautet der Titel des Leitfadens. Beim Abwickeln eines Projekts in den südwestlichen Karpaten war der WWF Romania auf mehrere Hindernisse auf dem Weg zu einer nachhaltigen Entwicklung der lokalen Gemeinschaften gesto‎ßen. Vor allem der niedrige Bildungsstand konnte als Hürde identifiziert werden. Aus diesem Grund wurde im Rahmen des Projektes Junge Aktivisten für den Schutz der Wildnatur in den Karpaten“ auch der erwähnte Leitfaden erarbeitet.



    Das Projekt ist im Frühjahr 2015 angelaufen, dabei hat sich der WWF vorgenommen, ein Netzwerk von Bürgern zu schaffen, die sich aktiv am Schutz der Wildgebiete beteiligen. Die Organisation mit dem Panda-Logo hat für die Umsetzungsphase eine Partnerschaft mit fünf Gymnasien in den Städten Reşiţa, Anina, Orşova, Băile Herculane und Lupeni geschlossen, wobei jede Ortschaft sich in der unmittelbaren Nähe eines der fünf wichtigsten Naturparks der Region befindet. Der Leitfaden ist als Hilfsinstrument für Lehrer und Schüler gedacht, er kann aber auch der Verwaltung der Naturschutzgebiete und allen Interessenten dienen, erklärte Cătălin Gavrilă, der bei WWF Romania für die Öffentlichkeitsarbeit zuständig ist.



    Der Leitfaden, den wir gerade veröffentlicht haben, ist eine Alternative zu den Lehrbüchern in den Gymnasien. Er ersetzt nicht den Biologie- oder Erdkundeunterricht, sondern enthält Informationen zur Natur. Lehrer können ihn als ein Lehrbuch zur Vorbereitung von Aufenthalten mit den Schülern in der Natur verwenden, darin sind Angaben zu dem Gebiet im Südwesten der Karpaten enthalten. Während ein normales Lehrbuch nur Informationen bereitstellt, findet man in diesem Leitfaden einschlie‎ßlich Lernmethoden und sogar Spielideen für Aufenthalte mit den Kindern inmitten der Natur. So können sie sehr interessante Dinge über die Wildgebiete erfahren.“




    Der Leitfaden ist in drei Kapitel geteilt. Der erste Teil stellt das Konzept eines Wildgebietes vor, mit allgemeinen Informationen zu den Karpaten im Südwesten Rumäniens. Der zweite Teil stellt die fünf Parks vor, darunter vier Nationalparks und einen Naturpark, auf deren Gebiet sich das reichhaltigste Wildnaturgebiet befindet. Das sind der Nationalpark Semenic-Cheile Caraşului, der Nationalpark Cheile Nerei-Beuşniţa, der Nationalpark Porţile de Fier (Eisernes Tor), der Nationalpark Domogled-Valea Cernei und der Nationalpark Retezat.



    Schlie‎ßlich sind im dritten Teil des Leitfadens die notwendigen Schritte für die pädagogischen Aktivitäten in fünf Gymnasien beschrieben. Durch sogenannte Naturclubs soll ein Netzwerk von Lehrern und aktiven Jugendlichen entstehen, die sich für das Beheben der in den Wildgebieten angetroffenen Probleme engagieren.

  • Umweltprojekt: Donaukarawane wirbt für Renaturierung

    Umweltprojekt: Donaukarawane wirbt für Renaturierung

    Durch die Donaukarawane will WWF Romania auf die Bedrohungen für diesen gro‎ßen europäischen Strom aufmerksam machen — es geht nicht nur darum, Risiken für Mensch und Natur aufzuzeigen, sondern auch Lösungen für die Beseitigung der Gefahren vorzulegen. Das Projekt wird in sechs Donauländern umgesetzt: Österreich, Ungarn, Kroatien, Serbien, Rumänien und Bulgarien und zielt auf die Wiederherstellung der Feuchtgebiete und der flutbaren Niederungen entlang der Donau und ihrer Nebenflüsse ab. Die Karawane hält in fünf rumänischen Städten. Adriana Trocea, die beim WWF Rumänien für Öffentlichkeitsarbeit zuständig ist, kennt mehr Einzelheiten: Die Karawane ist letztes Jahr in Serbien losgefahren, war dieses Jahr schon in Bulgarien und ist bereits in Rumänien eingetroffen. Den ersten Stopp legten wir in Drobeta Turnu Severin am 5. Juni ein, dem Tag der Umwelt. Dann war Bukarest an der Reihe, jetzt geht es nach Constanţa, wo wir am 9. Juni eintreffen. Zuletzt machen wir in Tulcea und dann in Mahmudia Halt. Die Donaukarawane geht dann weiter nach Ungarn und in andere Länder der Region. In jeder Stadt organisieren wir für Naturliebhaber eine Fotoausstellung und bieten den Menschen interaktive Spiele an, bei denen sie ihre Kenntnisse über die Donau und über die von ihr abhängenden Tier- und Pflanzenarten auf die Probe stellen können. Unsere eigenen Experten und viele Freiwillige sind vor Ort und geben Informationen über Themen wie Renaturierung und Feuchtgebiete. In Drobeta Turnu Severin haben wir sehr viel junges Publikum gehabt von den dortigen Schulen, auch weil wir mit den Kollegen vom Nationalpark Eisernes Tor ein gutes Programm gemacht haben, das über 500 Menschen überzeugte”, erläutert Adriana Trocea.




    Seit Ende des 19. Jahrhunderts haben menschliche Eingriffe über 80% der Feuchtgebiete der Donau zerstört. Entlang der Donau und ihrer Nebenflüsse wurde Wasserkraftwerke, Deiche und Polder gebaut, die das Ökosystem der Niederungen stark negativ beeinflussten. Die Störe, die wertvollsten Donaufische, wurden ihrerseits bedroht. WWF Rumänien engagiert sich seit Jahren für die Wiederherstellung der Habitate dieser Fische, aber auch generell für den Schutz betroffener Arten, darunter der Zwergscharbe oder der Moorente, sagt wiederum die Umweltschützerin Ioana Cenuşă vom WWF in Rumänien: Vor zwei Jahren haben wir ein Projekt abgeschlossen, das vier Jahre gedauert hat und dessen Erfolg am Zusammenfluss von Olt und Donau zu sehen ist, im Geraiului-Gebiet. Über 950 Hektar sind dort renaturiert worden. Zehn Hektar Wei‎ßpappel und Weide wurden gepflanzt. Dieses Projekt ist ein Modell für alle Feuchtgebiete entlang der Donau, die vor 20 Jahren trocken gelegt wurden”.




    Der Umweltverein will jetzt auch im Natura 2000 Gebiet von Gruia-Gârla Mare im Landeskreis Mehedinţi eingreifen — das ist ein Sumpf- und Waldgebiet auf 2756 Hektar in der Donauniederung. Rund 650 Hektar einer ehemaligen eingedämmten Fischfarm sollen wieder an die Donau angeschlossen werden. In den ehemaligen Trockengebieten wächst die Natur bereits wieder nach.

  • Ökomobil sein: Fahrradpisten und Wanderwege im siebenbürgischen Hochland

    Ökomobil sein: Fahrradpisten und Wanderwege im siebenbürgischen Hochland

    Das siebenbürgische Hochland Hârtibaciu — Târnava Mare (dt. Harbachtal — Kokeltal) erstreckt sich mit einer Gesamtfläche von 267.000 Hektar über drei Landkreise: Braşov (Kronstadt), Mureş (Mieresch) und Sibiu (Hermannstadt). 2007-2008 wurden zwei Areale in Hârtibaciu — Târnava Mare dank ihrer reichen Biodiversität zu Natura-2000-Schutzgebieten eklärt. Nach dem Biosphärenreservat Donaudelta stellt das siebenbürgische Hochland das zweitgrö‎ßte Naturschutzgebiet Rumäniens dar.



    Der Verband Mioritics und die Naturschutzorganisation World Wide Fund for Nature (WWF) Rumänien haben neulich ein Netzwerk von Rad- und Wanderwegen eingeweiht, die durch diese Naturschutzgebiete führen. Mihai Dragomir vom Verbad Mioritics kommt zu Wort mit Einzelheiten über das Projekt:



    Die Initiative, Rad- und Wanderwege hier im Hochland Hârtibaciu — Târnava Mare einzurichten, ist eigentlich nicht neu. Sie ist im Jahr 2010 entstanden und dabei wurde jedes Jahr auf kleinen Wegabschnitten auf Volontariatsbasis gearbeitet. Im Zeitraum 2013-2014 haben wir finanzielle Unterstützung von der Europäischen Union bekommen und so ist es uns gelungen, bis April 240 Km davon fertigzustellen. Bis Juni müssen wir noch rund 60 Km fertigmachen. Insgesamt stehen den Touristen rund 300 Km zur Verfügung, die die Städte Rupea (Reps), Sighişoara (Schä‎ßburg), Mediaş (Mediasch) und die Ortschaften in dieser Gegend miteinander verbinden sollen. Das ganze Areal besteht aus Natura-2000-Naturschutzgebiet. Es handelt sich um das Gebiet der Dörfer mit Wehrkirchen. Die Wege sind sowohl für erfahrene Radfahrer und begeisterte Wanderer als auch für Familien mit Kindern geeignet, die einfach die Natur genie‎ßen wollen. Es gibt also sowohl kurze Wege mit geringem Neigungswinkel als auch lange Wege, eher für erfahrere Radfahrer angemessen. Bei der Planung dieses Projektes haben wir auch auf die bereits bestehenden Unterkunftsmöglichkeiten im Gebiet Rücksicht genommen. Daher haben wir Rundfahrten geplant: Man kann direkt von den Pensionen und Gasthäusern in der Gegend abfahren oder die Wanderung starten und dann nach einem halben Tag oder einem ganzen Tag am gleichen Ort zurückkehren. In jeder Ortschaft, wodurch diese Wege führen, haben wir Informationsschilder aufgestellt. Eines davon enthält eine Gebietskarte und einen ‚Sie-befinden-sich-hier-Punkt‘, der die genaue Position des Touristen anzeigt. Ein zweites Schild bietet alle Informationen über die Rad-, Wanderwege und Rundfahrten, die in jenem Standort starten. Alle Informationen sind auf Rumänisch und Englisch erhältlich, es gibt zudem Informationen in Bezug auf nützliche Telefonnummern im Gebiet, Fahrradvermietungen und weitere Dienstleistungen, die ein Tourist in Anspruch nehmen könnte.“




    Das Hochland Hârtibaciu (Harbachtal) beherbergt eine artenreiche Vogel- und Tierwelt. Schreiende Adler, Waldkäuze, Grauspechte und Würger sind unter anderen hier zu Hause. Târnava Mare (das Gro‎ßkokeltal) ist sehr reich an Seen, Rasenplätzen, Gebüschen und Wäldern von hundertjährigen Bäumen. Die Touristen haben hier die Gelegenheit, die Biodiversität, eine atemberaubende Landschaft und die Geschichte der sächsischen Dörfer in Siebenbürgen zu entdecken.

  • Timişoara , capitala Earth Hour 2013

    Timişoara , capitala Earth Hour 2013

    Oraşul Timişoara a câştigat titlul de Capitala Earth Hour 2013 (Ora Pământului), o competiţie între oraşele din România cu planuri ambiţioase pentru protejarea mediului. In acest an s-au înscris în concurs 13 oraşe iar conform regulamentului oraşele care în urma evaluării dosarelor au obţinut primele trei punctaje au intrat în etapa finală în cadrul căreia locuitorii celor trei oraşe au trebuit să colecteze o cantitate cât mai mare de PET-uri într-o singură zi. Oraşul Timişoara a avut cea mai bună mobilizare cu 3,6 tone de Pet-uri colectate urmat de Botoşani şi Ploieşti.


    Competiţia a fost organizată de WWF România în contextul evenimentului Earth Hour sărbătorit pe 23 martie. In această zi toate luminile se sting timp de o oră, pentru a conştientiza problemele mediului înconjurător. Viceprimarul Timişoarei, Dan Diaconu: “Dacă este să vorbim doar de partea de deşeuri, Timişoara deja a început din 2007 colectarea duală a acestora (colectare separată a deşeurilor în două fracţii: deşeuri umede şi uscate). Ea funcţionează extrem de bine şi dincolo de implicarea cetăţenilor în colectarea duală a deşeurilor Societatea de salubrizare a Primăriei Timişoara beneficiază de o staţie de sortare modernă, una dintre puţinele din România care permite utilizarea şi reciclarea într-un grad cât mai mare a deşeurilor. Tot în acest sens, anul 2013 vizează o direcţie de dezvoltare importantă în infrastructura de administrare a deşeurilor iar aceasta constă în realizarea investiţiei numită Valorificarea energetică a combustibililor alternativi obţinuţi din deşeuri municipale, prin realizarea unei instalaţii şi integrarea acesteia în CET Sud Timişoara. Este vorba de o centrală electrică şi termică pentru care combustibilul îl reprezintă fracţia uscată a deşeurilor strânse din municipiul Timişoara şi care are o importanţă mare atât în managementul deşeurilror cât şi în felul cum populaţia resimte preţul la energia termică şi la forma în care se realizează enegia termică şi energia electrică.”



    Timişorenii au la îndemână şi un serviciu gratuit de preluare de la domiciliu a deşeurilor şi echipamentelor electrice şi electronice de mari dimensiuni. De asemenea, Primăria Timişoarei derulează proiecte privind eficienţa energetică, conservarea biodiversităţii, educaţie şi comunicare, proiecte pentru care a adunat cele mai multe puncte în competiţia din acest an. Dan Diaconu: ”In perioada următoare, vom implementa instalaţii de panouri solare pentru prepararea apei calde menajere în marea majoritate a şcolilor şi a instituţiilor publice, ceea ce înseamnă o grijă importantă faţă de mediu. De asemenea, la nivelul surselor de lumină în Timişoara sunt înlocuite lămpile cu vapori de mercur, în proporţie de sută la sută, cu lămpi cu vapori de sodiu şi leduri. Practic corpurile de iluminat au fost înlocuite cu unele mai performante, ceea ce a dus la o scădere a consumului de energie de aproximativ 30% pentru iluminatul public stradal. De asemenea, avem corpuri de iluminat cu celule fotovoltaice în multe din parcurile timişorene… Şi tot din punct de vedere al strategiei locale privind schimbările climatice, dincolo de eficientizarea iluminatului public, ne orientăm către surse de energie regenerabilă pentru iluminatul stradal dar nu numai, există parcuri fotovoltaice destul de însemnate în jurul Timişoarei”.



    In ultimii ani, spaţiile verzi ale României sunt din ce în ce mai mici. Tendinţa este de a creşte suprafaţa acestor spaţii până la media europeană de 26 mp spaţiu verde pe cap de locuitor. Deşi despre Timişoara s-a spus şi se mai spune că este un oraş al parcurilor şi al florilor, suprafaţa verde este însă insuficientă, după cum ne informează Dan Diaconu: “Spaţiile verzi sunt unul dintre punctele forte ale Timşoarei pentru că, în momentul de faţă, suprafaţa totală a spaţiului verde în Timiţoara este de aproximativ 550 de hectare neluând în calcul Pădurea Verde care aparţine tot de municipiu şi care reprezintă teren cu vegetaţie forestieră. Incă nu suntem la nivelul cerut de UE, avem cam 18 mp spaţiu verde pe locuitor, însă avem speranţe mari că vom ajunge la acest nivel. Sigur vorbim aici de zone verzi amenajate de către municipalitate pentru că nu avem sută la sută o evidenţă a zonelor verzi private şi, de asemenea, Pădurea Verde care este principalul plămân al Timişoarei nu intră în acest calcul. Nu avem o mare problemă din punct de vedere al spaţiilor verzi. Avem foarte multe parcuri şi pentru asta Timişoara este numit oraşul parcurilor şi oraşul florilor, însă ne preocupă această problemă şi încercăm ca în fiecare an să extindem spaţiul verde amenajat şi spaţiul de recreere. De asemenea, în următorii 2-3 ani, încercăm să închidem centura forestieră a municipiului Timişoara care a început în anii trecuţi, se dezvoltă şi anul acesta cu câteva zeci de mii de arbuşti şi urmează să fie închisa în câţiva ani”.



    De la an la an, mişcarea Earth Hour iniţiată şi coordonată la nivel global de WWF (World Wilde Fund for Nature) capătă proporţii din ce în ce mai mari. De la prima ediţie din 2007, când a participat un singur oraş — Sydney – şi până în prezent au participat peste 6.500 de oraşe din 153 de ţări. Aproape două miliarde de oameni din întreaga lume doresc să facă ceva concret pentru mediul înconjurător.



    Anul trecut, când a fost prima ediţie a competiţiei, oraşul Bistriţa a primit titlul oficial de capitala Earth Hour, pe locurile doi şi trei clasându-se Timişoara şi Iaşi.