Tag: WWF Romania

  • Wasserschutz in der EU: Noch weit von Zielen der Wasserrahmenrichtlinie entfernt

    Wasserschutz in der EU: Noch weit von Zielen der Wasserrahmenrichtlinie entfernt

    Es wurden über 130 Tausend Wasserquellen untersucht und die Schlussfolgerung ist, dass die Gewässer in der ganzen Europäischen Union in einem besorgniserregenden Rhythmus verschmutzt wurden. Osteuropäische Länder haben sauberere Flüsse und Seen als jene in Westeuropa. Die chemische Verschmutzung der Gewässer ist auf die Bevölkerungsdichte und die Landwirtschaft zurückzuführen. Auch weltweit ist die Lage besorgniserregend. Experten warnen, dass sich die Welt auf eine Trinkwasserkrise hinbewegt, wenn nicht sofortige Ma‎ßnahmen ergriffen werden. Laut den Berechnungen der Vereinten Nationen werden 2050 rund fünf Milliarden Menschen in Gegenden mit eingeschränktem Zugriff auf Wasserquellen leben. Ein Bericht der Weltbank verweist darauf, dass in den letzten Jahren weltweit ungefähr 70 wichtige Flüsse wegen der Bewässerungssysteme und des exzessiven Verbrauchs ausgetrocknet sind.



    Die Länder der Europäischen Union haben die Wasserrahmenrichtlinie (Richtlinie 2000/60/EG) zur Verfügung, um die Wasserökosysteme zu schützen und wiederherzustellen. Der Bericht der Weltbank zeigt aber, dass die besagte Richtlinie vor Ort nicht umgesetzt worden ist. Die Mehrheit der Flüsse, der Küstengewässer und der Untergrundgewässer ist weiterhin verschmutzt. Quecksilber und Kadmium sind weiterhin die Hauptverantwortlichen für die chemischen Verschmutzungsfälle. Camelia Ionescu ist Landeskoordinatorin der Abteilung Sü‎ßwasser bei WWF Rumänien und wei‎ß mehr zum Thema:



    Nur 40% der europäischen Gewässer befinden sich in gutem oder sehr gutem Zustand. Die Bewertungskriterien der Flüsse gehen von der aktuellen Gesetzgebung aus, von der Wasser-Rahmenrichtlinie, aber auch von anderen Gesetzgebungen, die mit dieser Richtlinie in Verbindung stehen. Bei dieser Studie hat man die physisch-chemischen Parameter beachtet, die Art und Weise, wie die Flüsse unter der Menschentätigkeit förmlich ersticken, konkrete physische Eingriffe wie Regelungen, Eindämmungen und Stauungen, die den natürlichen Kreislauf erschweren. All diese Kriterien wurden bei der Untersuchung der Flüsse von jedem einzelnen Land bewertet. Man hat allerdings festgestellt, dass Vieles nicht beachtet wurde, seitdem die Richtlinie Anfang der 2000er Jahre in Kraft trat. Die Richtlinie setzt klare Ziele fest, um eine gute Wasserqualität für alle Gewässer zu erreichen. Damals, im Jahr 2000, hat man Ziele gesetzt, um 2015 einen guten Wasserzustand zu erzielen, was man aber nicht eingehalten hat. Viele Länder sind von der Verlängerung der Zeit für die Zielerreichung ausgegangen, es gab viele Ausnahmeregelungen. Es hat einen Ehrgeizmangel einiger Länder gegeben, aber auch eine ineffiziente Art, die Investitionsnotwendigkeit zu bewerten, um die Gewässerqualität zu verbessern. Um ehrlich zu sein, besagt die Richtlinie, dass alle Ausnahmeregelungen bis 2027 zulässig sind. Bis dann müssen wir in Europa aus ökologischer Sicht Flüsse von guter Qualität haben.“




    Der Bericht der Europäischen Umweltagentur verweist darauf, dass in Rumänien die Gewässer zum Gro‎ßteil sauber sind. In den letzten Jahren wurden in diesem Bereich beträchtliche Investitionen getätigt. 287 Ortschaften haben Gelder erhalten, um die Versorgungs- aber auch die Aufbereitungsinfrastruktur des Wasers zur sanieren und zu erweitern. Für den Zeitraum 2014–2020 wurden diesem Bereich 2,7 Milliarden Euro zugewiesen, es wurden vier neue Initiativen genehmigt. Eines der gro‎ßen Investitionsvorhaben befindet sich in Bukarest. Dieses erhält eine Zuweisung von 200 Millionen Euro aus europäischen Fonds. Camelia Ionescu:



    In Rumänien ist der qualitative Anteil der Gewässer höher als der europäische Durchschnitt. Praktisch haben wir Flüsse, die sich in gutem Zustand befinden, aber auch eine Reihe von Bedrohungen in Verbindung mit den Verschmutzungsquellen. Ein Beispiel wäre die Landwirtschaft. Ich denke, dass fast die ganze Fläche Rumäniens als empfindlicher Bereich gilt, was die Verseuchung mit Nitraten aus der Landwirtschaft angeht. Das Grundwasser ist mit solchen Stoffen verseucht. Es gibt viele Fälle, in denen Brunnen nicht als Trinkwasserquelle benutzt werden konnten. Man müsste im landwirtschaftlichen Bereich seine Aktivitäten so planen, dass man die Wasserressourcen schützt.“




    Die Wasser-Rahmenrichtlinie befindet sich derzeit im Fitness Check“-Überarbeitungsprozess. Dieser Fitness Check“ wird die Relevanz, die Effizienz, die Kohärenz und den Mehrwert dieser Richtlinie EU-weit überprüfen. Dieser Prozess wird auch eine öffentliche Umfrage umfassen, die im September 2018 ins Leben gerufen wurde. Rund 100 NGOs arbeiten derzeit an der Verteidigung und an der Konsolidierung der Umsetzung dieser Richtlinie. Sie rufen eine Kampagne ins Leben, die die Europäische Kommission auffordert, die Wasser-Rahmenrichtlinie zu verteidigen. Diese soll unverändert bleiben, auch wenn sich einige Staaten wünschen, dieses Gesetz abzuschwächen. Camelia Ionescu:



    In diesem Bewertungsprozess gibt es auch einen Bestandteil, in dem die Bürger ihren Standpunkt, ihre Ideen äu‎ßern können und ihre Meinungen darüber, wie Wasser bewirtschaftet wird, übermitteln können. Das ist der Augenblick, in dem die Bürger der Europäischen Kommission, den nationalen und den europäischen Behörden mitteilen können, wie sie die Umsetzung der Richtlinien und den Schutz der Gewässer sehen, ob diese Gesetzgebung gut ist oder ob diese verbessert werden kann. Was wir wissen ist, dass diese Richtlinie vielen Wasserverbrauchern, aber auch vielen Behörden in unterschiedlichen Ländern recht viel Kopfzerbrechen bereitet hat. Die Absicht ist, diese Richtlinie abzuändern, umzuwandeln. Unsere Befürchtung ist, dass diese Umwandlungen zu einem Zurückschrauben der Ziele und einer Abschwächung der Ansprüche in der Wasserbewirtschaftung führen werden.“




    Die öffentliche Umfrage findet bis zum 4. März 2019 statt. Zusätzliche Informationen über die Kampagne Schütze das Wasser“ gibt es auf der Webseite www.wwf.ro/campanii/protejeaz_apa.

  • Viitorul protecţiei apei în Europa

    Viitorul protecţiei apei în Europa

    Directiva Cadru Apă este printre cele mai
    ambițioase și mai cuprinzătoare acte legislative ale UE în domeniul mediului.
    După cum arată un raport recent al WWF, pregătit împreună cu Biroul European de
    Mediu, Asociația Europeană a Pescarilor și Rețeaua Europeană a Râurilor
    , în
    statele membre, în care există voință politică, Directiva Cadru Apă oferă condiţiile
    eficiente pentru abordarea principalelor presiuni cu care se confruntă râurile,
    lacurile, zonele umede și apele subterane. Cu toate acestea, dată fiind starea
    apelor europene, este clar că statele membre trebuie să își intensifice serios
    eforturile pentru a atinge obiectivul final.

    Vine cu detalii asupra situaţiei
    Adriana Trocea, expert în comunicare externă la WWF România: În întreaga Europă, ecosistemele de apă dulce s-au degradat în ultimul
    timp, din ce în ce mai repede. Face parte dintr-o tendinţă globală. În Europa
    este vizibil mai ales în ţări precum Germania, Belgia. România mai are încă
    nişte râuri, nişte ecosisteme de apă dulce în stare foarte bună. Pentru a
    încerca să anuleze deceniile de abuz asupra acestor ecosisteme de apă dulce,
    toate statele membre ale UE s-au angajat în anii 2000 să le protejeze şi să le
    refacă, prin adoptarea unei legi la nivel european, care protejează toate
    apele, Directiva cadru apă. Aceasta presupunea nişte obiective ambiţioase,
    unul ce trebuia atins până în 2015: ca statele membre să se asigure că toate
    corpurile de apă au o stare ecologică bună şi termenele limită erau 2015, cel
    târziu 2027. Ce se întâmplă acum, după cum am văzut dintr-un studiu recent,
    este că peste 60% dintre apele din Europa nu sunt la nivelul acesta sănătos şi
    acest lucru este cumva văzut şi resimţit şi de statele membre, care, pentru că
    au ratat termenul din 2015, acum resimt o presiune. Şi sunt foarte multe
    guverne care încearcă să pună presiune pe slăbirea acestei legislaţii, în loc
    să îşi intensifice eforturile de a îmbunătăţi ecosistemele de apă dulce.


    Care este
    situaţia în prezent, ne spune tot Adriana Trocea: Ce se întâmplă la
    nivel european şi ce se va întâmpla în continuare este faptul că Directiva cadru
    apă, legea care protejează toate aceste ape, va intra într-un proces de
    evaluare, într-un fitness check lansat de Comisia Europeană, la care pot lua
    parte toţi cetăţenii europeni. Este important să se implice cât mai mulţi
    oameni, pentru că deşi pare o lege undeva departe, o decizie luată la
    Bruxelles, toţi avem nevoie de apă, indiferent dacă avem un business care se
    bazează pe apă sau consumăm noi zi de zi.



    Rezultatele
    acestei consultări vor contribui direct la evaluarea directivei de către
    Comisia Europeană.


  • Störbestände im Donaudelta: trotz Fangverbot gefährdet

    Störbestände im Donaudelta: trotz Fangverbot gefährdet

    Die Umweltorganisation WWF Romania hat neulich ein Handbuch mit Informationen über die Donau, das Donaudelta und die Störarten in der Donau veröffentlicht. Das Handbuch Exploratori ai Dunării și ai Sturionilor din Dunăre“ (Forschungsreisende der Donau und der Donau-Störarten“) ist in drei Teilen strukturiert. In den ersten zwei Teilen geht es um den Grünen Korridor an der Unteren Donau und um das Donaudelta, und der dritte Teil enthält Informationen über die zukünftigen WWF-Jugendklubs für die Donau und die Donau-Störarten. Der dritte Teil des Handbuchs sollte dazu helfen, bei den neuen Generationen von jungen Erwachsenen das Verantwortungsgefühl für die Umwelt zu erwecken, damit sie die Umweltprobleme in ihren Gemeinden identifizieren und Lösungen dafür finden. Die dramatische Situation der acht europäischen Störarten war das Thema einer internationalen Konferenz im Rahmen der österreichischen EU-Ratspräsidentschaft und der Internationalen Konvention für den Donauschutz in Juli 2018. Infolge der Konferenz werden mehrere Ma‎ßnahmen zum Schutz der europäischen Störarten getroffen, durch die Koordination und Kooperation der Staaten der Region.



    In der Unteren Donau, im Donaudelta und im Schwarzen Meer leben noch vier Störarten: der Beluga-Stör, der Sternhausen, der russische Stör und der Sterlet. In Rumänien und Bulgarien leben heutzutage die einzigen nachhaltigen Wildstör-Bestände Europas. Es handelt sich dabei um seltene Fischarten, die unter Naturschutz stehen. Nach Russland und dem Iran war Rumänien zu kommunistischen Zeiten einer der wichtigsten Kaviar-Lieferanten für den Westen. Die Störe waren die wertvollsten Fische an der Unteren Donau, aber nachdem sie jahrelang intensiv gefischt wurden, ist der Bestand stark gesunken. Heute sind vier der sechs Donau-Störarten gefährdet. Zwei weitere Störarten — der Europäische Stör und der Glattdick — sind ausgestorben.



    Im Jahr 2006 leitete die rumänische Regierung ein Wiederbesiedlungs-Programm ein, etwa 430.000 junge Störe wurden in der Donau freigelassen. Zugleich wurde der Störfang für 10 Jahre verboten; 2016 wurde dann das Störfangverbot um weitere 5 Jahre verlängert. Und doch werden die Störbestände weiterhin durch Wilderei und illegalen Handel mit Stör und Kaviar gefährdet. Die Fachleute haben immer noch keine klare Angaben über die Effekte des Fangverbots, weil die Wilderei nicht gestoppt werden konnte. Mehr dazu von Cristina Munteanu, Managerin für Sü‎ßwasser bei der Umweltstiftung WWF Romania:



    Die Situation ist immer noch unklar, weil wir noch keine integrierten Daten über die Störbestände in der Unteren Donau haben. Von den Informationen, die wir bis jetzt gesammelt haben, und von den Projekten zur Beobachtung der Störarten in gewissen Zonen können wir aber sagen, dass die Situation sich nicht verbessert hat. Es gibt vielleicht mehr Exemplare von Beluga-Stör, Sternhausen und Sterlet, aber beim russischen Stör bleibt die Lage immer noch dramatisch. Als das Störfangverbot verhängt wurde, war die Anzahl der russischen Störe um 99% gesunken, und es ist noch keine Verbesserung zu spüren.“




    Die Umweltorganisation WWF Romania und die Internationale Gesellschaft zum Schutz der Störe haben neulich in Wien eine Erklärung zum Internationalen Schutz der Störe unterzeichnet. Das Dokument fordert alle Behörden und Entscheidungsträger auf, sofortige Ma‎ßnahmen zu treffen, um die extrem gefährdeten Störarten zu schützen. Es geht dabei um 22 Empfehlungen zum Schutz der Störe. Die Grundlagen dieser Erklärung wurden beim 8. Internationalen Stör-Symposium gelegt, zu dem sich 300 Experten aus aller Welt, darunter Wissenschaftler, aber auch Züchter und Händler, in Wien eingefunden haben. Die Mitglieder der World Sturgeon Conservation Society kamen dabei erstmals mit der Naturschutzorganisation WWF zusammen, um einen umfassenden globalen Aktionsplan für den Schutz der Störe zu entwickeln.



    Auch die Fachleute vom Zentrum für die Forschung und Entwicklung der Störarten, Wasserhabitate und Biodiversität an der Universität Untere Donau“ in Galaţi werden zwei EU-finanzierte Projekte für Forschungen und Beobachtung der gefährdeten Störarten durchführen. Geplant ist auch ein Dokumentarfilm mit Informationen über die Bedeutung der letzten 100 Jahre für die Störbestände in der Unteren Donau.

  • Situaţia sturionilor cere cooperare europeană

    Situaţia sturionilor cere cooperare europeană

    Sturionii
    provin din epoca dinozaurilor, sunt simbol al sănătății apelor curgătoare din
    Europa, dar riscă să dispară dacă nu vor fi luate măsuri drastice. Astfel, WWF
    colaborează cu Societatea Mondială de Conservare a Sturionilor (WSCS), o rețea
    globală de cercetători, alături de care a realizat un plan de acțiune
    pan-european pentru sturioni. Acesta va fi supus aprobării în cadrul Convenției
    de la Berna (convenție privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
    naturale din Europa) și va servi drept cadru pentru toate statele din regiunea
    unde trăiesc sturionii pe continentul nostru.


    Cristina
    Munteanu, manager proiecte ape dulci, la WWF-România, ne-a spus ce rol poate
    juca Comisia Europeană în rezolvarea situaţiei sturionilor: Comisia Europeană poate juca un rol destul de important în cazul în
    care va adopta şi va pune în practică un plan de acţiune pan-european, pe care
    WWF în dezvoltă la nivelul Europei, pentru că sturioni nu sunt doar în Dunăre,
    mai sunt şi în alte fluvii din Europa. E drept că populaţii care se pot
    reproduce natural ca la noi se află doar în fluviul Gironde, din Franţa. Dar
    mai sunt şi în alte ape, unde s-au făcut repopulări şi se aşteaptă ca aceste
    specii să-şi revină.



    Ce ar trebui
    făcut, aflăm tot de la Cristina Munteanu:
    Să fie adoptat acest plan, apoi să
    se treacă la aprobarea de fonduri, pentru implementarea lui şi să mergem mai
    departe pentru implementarea tuturor acestor măsuri, pe care le-am prevăzut.
    Sunt măsuri discutate atât cu specialiştii, cât şi cu factorii de decizie, dar
    care provin de multe ori din experienţa noastră de teren.



    Practic,
    proiectul prevede: prevenirea braconajului și a comerțului ilegal cu caviar și
    alte produse din sturioni prin aplicarea legii; stabilirea celor mai bune
    programe de reproducere pentru toate speciile de sturioni pe cale de
    dispariție; asigurarea implementării și aplicării complete a Directivei Cadru
    privind Apa (DC); protejarea habitatelor existente – de reproducere și hrănire
    – împotriva deteriorării și prevenirea construirii canalelor de navigație sau
    dragaj; facilitarea migrării și eliminarea obstacolelor principale de pe rutele
    de migrație în cursuri de apă cheie. În acest sens, este precizat că cel mai
    mare obstacol pe Dunăre rămâne lipsa unei treceri pentru pești la barajele
    Porțile de Fier.


    WWF salută
    rolul de lider a președinției austriece în efortul de consolidare a măsurilor
    de conservare a sturionilor și insistă asupra marii urgențe pentru
    implementarea acestora, a precizat interlocutoarea noastră: Preşedinţia Austriei a găzduit şi a organizat un workshop, pentru
    prezentarea acestui plan de acţiune pan-european care a fost prezentat şi
    factorilor de decizie. Mai departe vom merge pe ideea adoptării planului, de
    către Convenţia de la Berna, pentru că este mai simplu ca procedură, însă, pe
    viitor, ne dorim ca acest plan să fie şi o iniţiativă a UE.


    Astăzi
    WWF-România se implică în protejarea sturionilor din Dunăre prin intermediul
    proiectului Conservarea sustenabilă a sturionilor din Dunăre prin prevenirea
    și reducerea braconajului și comerțului ilegal cu produse din sturion,
    implementat în cadrul programului Comisiei Europene LIFE+.


  • Donauwerder: Wildinseln im Donaudelta entdeckt

    Donauwerder: Wildinseln im Donaudelta entdeckt

    Die grö‎ßte von den neu entdeckten Flussinseln hat eine Gesamtfläche von 60 Hektar, doch alle Inseln sind mehr als 10 Jahre alt und mindestens fünf Hektar gro‎ß. Die Wildinseln der Donau sind nicht nur au‎ßerordentlich schön, sondern von wesentlicher Bedeutung für die Erhaltung der Natur und die Biodiversität. Sie entstanden vor relativ kurzer Zeit und sind bereits zum Unterschlupf für viele Vogel- und Säugetierarten geworden. Die sogenannten Werder der Donau seien infolge des beschleunigten Ablagerungsprozesses entstanden, erklärt Cristina Munteanu, Projektleiterin für Sü‎ßgewässer beim WWF România:



    Derartige Inseln entstehen in der Regel aus dem Zusammenspiel der Ablagerungen, die von der Donau mitgespült werden und im Donaudelta landen. Das hei‎ßt, es sind Gebiete, in denen das Wasser nicht so schnell flie‎ßt, dort gibt es Orte, an denen die Ablagerungen sich ansammeln können und diese Inseln entstehen. Es stimmt schon, dass die Donau in unserer Gegend, einschlie‎ßlich im Donaudelta einige Sondermerkmale aufweist. Da sie sehr breit ist, entstehen recht häufig Abschnitte mit weniger starken Strömen. Zum Vergleich dazu flie‎ßt die Donau in Ungarn oder noch weiter flussaufwärts entlang viel engerer Abschnitte — deshalb ist die Geschwindigkeit, mit der das Wasser flie‎ßt, dort viel höher, und derartige Ablagerungen entstehen seltener als auf unserem Gebiet.“




    Die neu entstandenen Werder entlang der Donau sind Erdflecken, die vom Menschen noch nicht betreten wurden. Die reiche Pflanzenwelt und die Ruhe machen aus ihnen beliebte Ruheplätze für die Vögel. Diese Plätze sollten laut Experten geschützt und Touristen möglichst fern gehalten werden, sagt Cristina Munteanu vom WWF.



    Bei diesem Projekt zur Bestandsaufnahme der Inseln im Donaudelta ging es um eine Klassifizierung: Es gibt Wildinseln ohne jeglichen menschlichen Einfluss, Inseln mit leichtem menschlichen Einfluss sowie Inseln, die von der menschlichen Tätigkeit sehr stark beeinträchtigt sind. Derartige Inseln sind von Bedeutung für die Biodiversität, weil sie Gebiete entlang der grünen Korridore sind. Das hei‎ßt, sie stellen die Verbindung zwischen grö‎ßeren Naturschutzgebieten her und sichern die Migration der unterschiedlichen Arten zwischen den gro‎ßen Gebieten. Dort können sie sich in Ruhe ernähren und nisten, was in den Ufergebieten schwieriger ist — dort, wo jederzeit menschliche Tätigkeit störend auf die Arten einwirken kann, vor allem auf die Vögel. Ein Teil der Inseln könnte für den Ökotourismus genutzt werden, allerdings nicht für den Massentourismus. Wir fahren also nicht mit sieben Motorbooten dorthin, sondern in kleineren Gruppen, in Ruhe, damit wir die Ökosysteme auf den Inseln nicht stören.“




    Entlang der etwa 2800 Kilometer verfügt die Donau über 912 Inseln mit einer Gesamtfläche von fast 138.000 Hektar. Darunter findet man 147 Wildinseln.

  • Raport privind starea apelor în UE

    Raport privind starea apelor în UE

    Doar 40% dintre apele de suprafață din Uniunea Europeană sunt într-o stare bună, conform unui nou raport al Agenţiei Europene de Mediu, realizat în perioada 2010-2015. Au fost analizate peste 130.000 de surse de apă: râuri, zone umede, lacuri și estuare, până la apele subterane și costiere. Concluzia este că în întreaga UE, apele s-au deteriorat într-un ritm alarmant, iar acest lucru face parte dintr-o tendinţă globală. Dacă ne referim la populaţiile de specii de apă dulce acestea cu scăzut cu 81% între 1970 şi 2012. Doar izvoarele subterane au o stare chimică bună, potrivit raportului european. Insă anumite situri continuă să fie contaminate de nitraţi dar şi de alte produse chimice periculoase. Incă din anul 2000 statele membre ale Uniunii s-au angajat să protejeze ecosistemele acvatice prin adoptarea Directivei Cadru Apă, datele raportului arată însă că această directivă nu a fost pusă în aplicare pe teren. Camelia Ionescu, coordonator naţional Departament ape dulci la WWF România, a declarat:



    ”Rezultatele raportului arată că apele din Europa încă mai au lung drum de parcurs până să ajungă ape curate. S-a contatat că la nivelul UE doar 40% dintre râuri sunt într-o stare bună, mai sunt 60% pentru care ar trebui să se aplice diverse măsuri pentru a ajunge la o anumită calitate. Asta înseamnă că există poluare în continuare, poluare chimică, diverse intervenţii asupra râurilor care determină cumva starea lor şi procentele acestea destul de alarmante. Directiva Europeană se aplică într-o destul de mică măsură. Practic, statele au folosit multe derogări. Directiva spunea că obiectivele pe care statele ar trebui să şi le asume ar fi ca până în 2015 apele din Europa să aibă o stare bună, dar asta nu s-a întâmplat. Statele şi-au pierdut din ambiţia iniţială de a aplica în mod serios prevederile Directivei europene. Există o diferenţă între state, sunt state unde industria şi agricultura sunt foarte dezvoltate ceea ce a dus la dereglare a ecosistemelor, inclusiv asupra calităţii râurilor (Germania, Olanda..), dar sunt şi state unde calitatea apei este mai bună, depăşind procentul de 50%.”



    Mai multe ONG-uri de mediu, inclusiv Biroul European pentru Mediu şi World Wide Fund for Nature lucrează la protejarea Directivei Cadru Apă şi la consolidarea implementării şi aplicării acesteia.



  • Urwälder in Rumänien: Über 2000 Ha unberührter Wälder in Landeskatalog aufgenommen

    Urwälder in Rumänien: Über 2000 Ha unberührter Wälder in Landeskatalog aufgenommen

    In derartig stabilen Ökosystem werden umgefallene Bäume in den Naturkreislauf reintegriert, und zwar dank der infolge der Fäulnis entstandenen Fülle an Lebensformen. Mit der Eintragung der geschützten Waldflächen in einen Länderkatalog der Urwälder und Quasi-Urwälder soll die einzigartige säkulare Waldlandschaft Rumäniens besser erhalten bleiben.



    Letztes Jahr haben die Umweltexperten in Rumänien noch 2000 Ha Urwälder und Quasiurwälder identifiziert und in den Landeskatalog der Ur- und Quasiurwälder eingetragen. Diese Wälder, die Staatseigentum sind, wurden im Landkreis Gorj, im Naturpark Domogled – Valea Cernei identifiziert. Nach den Landkreisen Maramureş (mit 4.700 Ha Urwald) und Braşov (mit 4.300 Ha) belegt der Landkreis Gorj den 3. Platz im Top der Urwaldgebiete in Rumänien. Ein Urwaldgebiet in der Nähe der Gemeinde Padeş, Landkreis Gorj, das zum Naturpark Domogled-Valea Cernei gehört, wurde letztes Jahr ins UNESCO-Weltkulturerbe aufgenommen. Die Umweltexperten untersuchen jedes Jahr Hunderttausende Ha Wälder in allen Regionen Rumäniens, um die Urwälder und Quasiurwälder zu identifizieren und in den Landeskatalog der Urwälder und Quasiurwälder einzutragen. Mehr dazu von Radu Melu, Koordinator der Urwaldprogramme bei WWF-Rumänien:



    Im Vergleich zu anderen europäischen Staaten existieren in Rumänien bedeutende Urwälder und Quasiurwälder. Das ist, unserer Ansicht nach, ein wertvolles Naturerbe, das wir identifizieren und schützen müssen. Die meisten Wälder sind zurzeit aber gefährdet, weil sie nicht identifiziert wurden, und die Leute, die in diesen Wäldern arbeiten, nicht wissen, dass es sich um Urwälder handelt, die geschützt werden müssen. Zusammen mit anderen interessierten Einrichtungen versuchen wir, die Identifizierung der Urwälder und Quasiurwälder zu Ende zu führen. Wir sind also nicht allein, wir arbeiten mit dem Forstamt, mit den Waldbesitzern, mit den privaten Waldverwaltern zusammen. Um die Identifizierung der Urwälder auf nationaler Ebene zu Ende zu führen, brauchen wir aber auch die Unterstützung der Behörden und des Umweltministeriums. Soweit wir informiert sind, wurden bereits gewisse Fonds in diese Richtung zugewiesen. Wir müssen genau feststellen, wieviel Ha Urwälder und Quasiurwälder in Rumänien existieren, und wir müssen sie unter Naturschutz stellen. Das gesamte Verfahren ist komplex: Wir machen zuerst eine theoretische Analyse, dann führen wir praktische Untersuchungen an Ort und Stelle durch. Die Wälder werden von Experten untersucht und evaluiert, und die Urwälder und Quasiurwälder werden in eine Datenbank eingetragen. Anschlie‎ßend organisieren wir öffentliche Beratungen mit allen Betroffenen, und dann starten wir das gesetzliche Verfahren zur Eintragung dieser Waldflächen in den Landeskatalog der Urwälder und Quasiurwälder.“




    Bis jetzt hat die Organisation WWF Rumänien mehr als 250.000 Ha Urwälder und Quasiurwälder evaluiert. Das sind die Überbleibsel der gro‎ßen, dichten Wälder, die sich vor Jahrhunderten auf gro‎ßen Gebieten Rumäniens erstreckten. Von den erwähnten 250.000 Ha wurden mehr als 35.000 Ha identifiziert, auf Landkarten eingetragen und gesichert, und 9.000 sind bereits in den Landeskatalog der Urwälder und Quasiurwälder eingetragen und stehen unter striktem Naturschutz.

  • Aplicaţie pentru protejarea râurilor de munte

    Aplicaţie pentru protejarea râurilor de munte

    Ingrijoraţi de efectele
    negative ireversibile pe care construirea de microhidrocentrale le are asupra
    ecosistemelor râurilor de munte, ecologiştii vin cu o nouă propunere. Este vorba de o
    hartă interactivă, gratuită, precum şi o aplicaţie cu ajutorul căreia toţi
    iubitorii de natură pot contribui la protejarea râurilor afectate de
    microhidrocentrale. Acest instrument a fost creat de organizaţia ecologistă WWF
    România şi compania ESRI România
    care avertizează,
    încă o dată, că
    aceste amenajări distrug ecosisteme
    valoroase şi unice din munţi. Râurile sunt
    secate şi reduse
    la un firicel de apă din care viaţa
    dispare, iar văile verzi de altădată sunt umplute cu mormane de materiale de
    construcţii şi de ţevi groase de metal. Si asta pentru că, de câţiva ani buni, microhidrocentralele au
    devenit o formă preferată de
    investiţie, datorită faptului că sunt finanţate din fonduri europene, iar
    profitul este destul de ridicat de pe urma certificatelor verzi.

    Diana Cosmoiu,
    Coordonator naţional politici publice la WWF România: Decizia
    noastră de a realiza această harta interactivă a fost aceea de a ilustra
    impactul amenajărilor hidroenegetice din România asupra râurilor, în special
    asupra acelora cu o valoare ecologică ridicată. Până în acest moment, nu a
    existat în spaţiul public un astfel de instrument care este destul de complex
    din punct de vedere al datelor din spate, dar este şi uşor de utilizat. El
    suprapune locaţiile acestor hidrocentrale cu ariile naturale protejate şi,
    totodată, evidenţiază acele sectoare de râuri care sunt valoroase din
    punct de vedere ecologic la noi în ţară. Sunt puţine râurile care au mai rămas
    neafectate de hidrocentrale şi de alte tipuri de amenajari. Trebuie
    ştiut că pe lângă amenajările
    hidroenergetice există şi amenajări hidrotehnice care regularizează râurile din
    România şi care afectează foarte mult din punct de vedere ecologic: întrerup
    conectivitatea, afectează sedimentele dar şi
    migraţia peştilor.


    Aplicaţia poate fi
    accesată şi de pe telefon, la adresa
    wwwrâurileromaniei.ro. Deci dacă vă aflaţi într-o drumeţie pe munte şi ajungeţi în
    preajma unor lucrări hidroenergetice, puteţi căuta pe hartă informaţii despre acea lucrare sau puteţi adăuga noi date cum ar fi localizarea proiectului
    respectiv sau imagini de la faţa locului. Diana Cosmoiu: Practic, cu ajutorul acestei hărti, iubitorii de natură,
    ONG-urile şi cei care sunt interesaţi de astfel de investiţii în România, se pot informa în
    legătură cu amplasarea hidrocentralelor
    în raport cu ariile naturale protejate şi râurile valoroase din punct de vedere
    ecologic. In acelaşi timp, iubitorii de
    natură şi ONG-urile pot contribui la protejarea râurilor furnizând informaţii
    noi direct din teren. Deci, la un simplu click harta furnizează informaţii tehnice
    privind o anumită hidrocentrală, cum ar fi capacitatea sau anul punerii în
    funcţiune. Dacă ne interesează, de exemplu, un râu anume, putem să căutăm
    amenajările care există deja sau poate nu există nimic pe râul respectiv. Deci,
    putem să facem tot felul de căutări, dacă vrem să aflăm amenajările
    dintr-un anumit judeţ sau informaţii despre un anumit
    investitor.. Dacă ne referim la oamenii care locuiesc în preajma unei
    hidrocentrale sau alţii care sunt în trecere (cercetători, pescari, turişti..)
    aceştia pot deschide această hartă de pe telefon, iar cu ajutorul unei
    aplicaţii care este încorporată în hartă, din zona respectivă, pot încărca
    informaţii pe harta noastră. Aceste informaţii vor trece printr-un filtru WWF,
    vor fi validate şi apoi publicate, dacă sunt corecte.



    Un caz recent mediatizat îl reprezintă proiectul
    hidroenergetic din Parcul Naţional Defileul Jiului (partea sud-vetică a României),
    care ar urma să capteze 85% din debitul actual al Jiului. Atât investitorul, cât
    şi autorităţile au ignorat legislaţia europeană privind conservarea naturii.
    Dar există încă multe alte construcţii,
    unele chiar în arii naturale protejate, care trebuie neapărat oprite,
    avertizează ecologiştii: Sunt destul de multe amenajări, vorbim
    de sute de amenajări care sufocă de decenii râurile de la noi. Sunt locaţii care lipsesc
    complet – aproximativ 100 de hidrocentrale nu sunt pe harta noastră, din lipsa
    informaţiilor,
    e vorba de infrastructuri foarte vechi -, unele sunt colmatate, deci
    nu mai produc energie însă blochează în continuare râurile şi afectează fauna şi flora din zona
    respectivă. Dar numărul acestor construcţii este mai puţin relevant, amplasarea
    lor ridică probleme. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi vedea că exact acolo unde este potenţial
    ecologic foarte ridicat cu valori naturale deosebite, în vîrful munţilor, de
    cele mai multe ori, acolo este şi potenţial energetic, pentru că există
    această cădere mare de apă şi interesul este foarte ridicat.



    Cu astfel de probleme se confruntă şi alte ţări
    din Europa de Est. De exemplu, râul
    Drava din Croaţia, un râu foarte frumos, afluent al Dunării, care face parte
    din reţeaua Natura 2000 a UE, este ameninţat de construcţia a două mari
    hidrocentrale. La fel, râul Hron din Slovacia este şi el în faza de planificare
    a unei astfel de construcţii, chiar dacă secţiunea mijlocie a acestui râu a
    devenit recent parte din reţeaua de situri Natura 2000, cu scopul de a
    îmbunătăţi starea de conservare a speciilor de peşti.

  • Raport ONU privind protejarea regiunii Dunăre-Carpaţi

    Raport ONU privind protejarea regiunii Dunăre-Carpaţi

    Cunoscută pentru comorile sale naturale, regiunea
    Carpaţi-Dunăre se află în
    mare pericol din cauza infracţionalităţilor asupra mediului, avertizează
    Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, organizaţia internaţională WWF şi Centrul de cercetări Eurac
    Research. Tăierile ilegale de lemn, comerţul cu specii sălbatice sau cu
    sturioni, captarea râurilor de munte ameninţă biodiversitatea acestei zone, în
    ciuda legislaţiei europene şi internaţionale privind protejarea naturii. In
    acest an, 24 de mii de hectare de păduri virgine din România, împreună cu alte 5.500
    hectare de păduri de fag cu structuri primare şi păduri virgine din Carpaţi şi
    din regiunea Podillya din Ucraina au fost desemnate situri ale Patrimoniului
    Mondial UNESCO datorită excepţionalei lor bogăţii naturale.In plus,
    pădurile din Carpaţi adăpostesc cele mai mari populaţii de carnivore mari,
    care, deşi sunt protejate de legi internaţionale şi de convenţiile UE, continuă
    să fie expuse braconajului. WWF România lucrează de mai bine de 10 ani în
    această regiune, derulând proiecte pentru păstrarea diversităţii
    biologice, a speciilor sălbatice şi a ecosistemelor naturale.

    Orieta Hulea,
    director general la WWF România ne-a declarat: România deţine o
    valoare inestimabilă prin
    pădurile virgine şi cvasivirgine. WWF România, împreună cu alte organizaţii de
    mediu, a început un proces amplu de identificare a acestor zone. S-a pornit de
    la o estimare de aproximativ 200 de mii de hectare, cu 6-7 ani în urmă. Apoi
    s-au început evaluări în teren şi
    sistematic se scanează suprafeţe, însă procesul de includere a acestor
    suprafeţe (confirmate în baza unor criterii ştiinţifice ca păduri virgine) în
    Catalogul Pădurilor Virgine, care a fost înfiinţat anul trecut, este unul
    anevoios. Acolo unde există păduri în proprietatea statului procesul este puţin
    mai uşor, ele trec imediat sub protecţie strictă, însă acolo unde vorbim de
    păduri private, procesul întâmpină obstacole, pentru că proprietarii de păduri
    îşi dau foarte greu consinţământul ca aceste păduri să fie protejate. De aceea,
    pentru a asigura pădurile care vor intra în Catalog şi a facilita acest proces,
    este nevoie şi de măsuri compensatorii pentru proprietarii privaţi. Apoi ne mai
    confrutăm cu fenomenul tăierilor ilegale. Cu toate că s-au făcut multe
    demersuri, problema s-a mai diminuat prin controale şi printr-o
    monitorizare mai atentă a lucrărilor silvice.. dar incă există tăieri ilegale.
    De aceea este nevoie ca România să îşi pună la punct Inspectorul Pădurii, acel
    sistem de urmărire a masei lemnoase, care permite identificarea în timp real a
    unor astfel de situaţii şi intervenţie. Deci control şi
    intervenţie.



    În
    ultimele trei decenii capturile de sturioni au scăzut cu peste 99% la nivel
    mondial, din cauza scăderilor severe ale populaţiilor din această specie. In
    bazinul Dunării trăiesc însă ultimele populaţii viabile de sturioni pe de
    întregul continent. Pentru a proteja această specie, anul trecut s-a
    prelungit prohibiţia la pescuitul de sturioni cu încă cinci ani. Dintre cele
    şase specii de sturioni din bazinul Dunării, una a disparut complet, iar
    restul sunt ameninţate cu dispariţia. Orieta Hulea, director general la
    WWF România: Pescuitul la sturioni este strict interzis. Se
    dau aprobări speciale doar în cazul cercetărilor ştiinţifice. Ne confruntăm
    însă cu un fenomen de braconaj şi acolo încă sunt multe de făcut în ceea ce
    priveşte controlul. Există şi un raport pe care noi
    l-am publicat, în anii trecuti, legat de comertul ilegal cu caviar, au fost şi
    confiscări, în urmă cu un an a fost confiscată o cantitatea foarte mare de
    carne şi de icre negre. Deci Poliţia de Frontieră depune eforturi în acest
    sens, însă eforturile trebuie concertate şi lucrat foarte mult şi cu
    comunităţile de pescari din lungul Dunării. Aici există şi o problemă socială,
    pentru că braconajul vine ca un mijloc de reîntregire a resurselor materiale în
    cadrul acestor comunităţi. Deci trebuie intervenit cu tot felul de
    oportunităţi, de mecanisme prin care cei care au înclinaţia spre a
    încălca legislaţia să poată să aibă şi alte opţiuni pentru a-si
    întregi veniturile.


    Specialiştii
    avertizează şi asupra dispariţiei păsărilor sălbatice din specii protejate în
    regiunea Dunăre Carpaţi. Zeci de milioane de păsări sunt ucise ilegal în zona
    Mării Mediterane, în fiecare an, fenomen răspândit şi în România.
    Orieta Hulea: Chiar anul acesta au fost confiscate în Italia,
    de la doi vânători italieni, păsări împuşcate în România. Vorbim de păsări mici
    care ajung în ţările din vestul Europei. Unele păsări sunt protejate de legi
    internaţionale. A mai fost un caz la graniţa cu Ungaria unde au fost confiscate
    câteva mii de păsări. Se pare că există o cerere în ţările din Occident,
    în special în Italia, pentru aceste păsări care se consumă ca delicatese în
    restaurante de lux. Impactul este devastator în
    populaţiile acestor păsări mici care au şi ele rolul lor în ecosistem.




    Regiunea Dunăre-Carpaţi, socotită ca fiind
    printre cele mai importante eco-regiuni din lume, are nevoie de o administrare
    durabilă şi de
    o colaborare mai puternică între agenţiile naţionale şi între statele din
    regiune privind schimbul de informaţii şi aplicarea legii, susţin autorii
    studiului. În plus, mai este nevoie şi de punerea în aplicare a legilor Uniunii
    privind natura şi viaţa sălbatică, inclusiv Planul de acţiune al Uniunii
    Europene împotriva traficului de specii sălbatice.

  • Carpathian Bears

    Carpathian Bears

    Approximately half of the total number of
    big carnivores in Europe can be found in Romania’s forests. The biggest of
    them, also dubbed ‘the king of the European forest’ is the brown bear, a
    species that is protected in the European Union, as it is on the red list of
    endangered species. In many European countries, these bears have actually
    disappeared from their natural habitats, destroyed by human intervention. In
    Romania there are several viable populations of bear, which are however very
    difficult to manage. For years now, people have been reporting cases of bears
    who come down to the inhabited areas, causing serious damage. Many people have
    been hurt and dozens of domestic animals have been killed. Also, the bears have
    destroyed crops and damaged sheepfolds and apiaries. Local authorities in the
    mountain areas are overwhelmed by the situation and have called on the Ministry
    of the Environment to find a solution.

    Cristian Pap, the regional coordinator
    of protected areas with WWF Romania has told us why the situation is as it is
    today:

    We’re
    in this situation as the result of an aggregation of factors, including the
    fragmentation of bears’ habitats. Forests have been massively cut, everywhere
    in the country. Then, natural food supplies have diminished, which means that
    the bears, just like other big carnivores, can no longer find prey in the
    forest. Forest fruits are also scarce,
    because people pick them all up. On the other hand, bears are attracted to the
    inhabited areas by the waste that is not properly stored or disposed of, and
    also by orchards. And, we can also talk about the change in their behavior due
    to the way in which hunting is managed in Romania. There are hunters who feed
    the bears in order to prepare them for their hunting parties.


    This summer, out
    of the 18 hunting associations existing in Harghita county, in central Romania,
    12 have submitted applications to
    harvest 73 bears and 12 wolves. An approval was issued for only 6 bears,
    although, since the beginning of the year, more than 340 cases of destruction
    caused by wild animals have been reported in this county alone, of which 80
    caused by bears. This fall, the Ministry of the Environment has approved an
    order for the catching of at most 140 dangerous animals, all over the country,
    but hunting associations representatives say it’s not enough. For instance, in
    Covasna county, the habitat can accommodate 700 bears, but in reality their
    number is double. While local authorities call for harvesting approvals, the
    green associations suggest non-lethal solutions, in order to protect the
    species. They do not agree with a waiver that would allow shooting bears as a
    means of conflict prevention, anticipating a hidden way of trophy hunting.

    Here
    is the green activist Gabriel Paun:

    Trophy
    hunting is the main cause of today’s hysteria, which is an artificial problem
    from our point of view and which actually generated the problem that we are
    faced with today. If we look at Romania’s history, up to the 80s and 90s,
    people simply cohabited with wild animals. When the trophy industry started
    developing and growing roots, it started turning into a problem, which
    eventually degenerated into hysteria. This industry has developed alongside
    certain services, which actually meant the setting up of observation points to
    find and shoot the bears living close to the local communities. Most of them
    are in Covasna and Harghita, where there are also the largest bear populations.
    Also, it is there that the biggest problems appear, because the bears were
    taken out of the woods, and since they are not fed at those observation points
    anymore, problems occur on a regular basis.


    Green activists
    believe that the brown bear needs large habitats to travel around without interacting
    with humans, using central passing corridors. WWF is already running a number
    of projects and campaigns aimed at protecting the natural environment and the
    brown bears in the Carpathians, as Cristian Pap told us:


    In 2012-2014 we had a project in Maramures,
    called ‘Open borders for the bears in the Romanian and Ukrainian Carpathians’,
    bringing solutions for the preservation of biodiversity, especially that of
    large carnivores, by maintaining ecological connectivity in the Carpathians and
    reducing the risk of habitat fragmentation. We have also identified the needs
    for an ecological reconstruction of these corridors, while at the same time
    maintaining a sustainable use of natural resources. All our preservation
    activities go hand in hand with this sustainable development component. We’ve
    also run many other projects, including in the south-western Carpathians, where
    we tried to identify the critical areas for the bears’ habitat, the wild areas.
    We are currently running a project called ‘Transgreen’, an international
    project that provides solutions for the building of a transport infrastructure
    with a minimum impact on the environment. Together with the authorities we come
    up with concrete solutions, which combine infrastructure development with
    ecological connectivity. So, we are talking about a green infrastructure that
    is essential for both people and animals. Also, we are now running a project
    called ‘EU Large Carnivores’, a Life project by means of which we are trying to
    reduce the area in which conflicts may occur between people and wild animals.
    This ecological connectivity is important because, due to its absence in
    certain areas, we can actually witness conflicts between bears and humans.
    Because there are no ecological corridors they can use in order to get from one
    area to another, bears can reach human settlements and cause incidents.


    The solutions
    proposed by environmental organizations include electric fences, the setting up
    of an emergency center for wild animals and a better waste management system in
    the localities situated at the foot of the mountain. Some people have suggested
    bears should be relocated, but the risk of them returning to the place where
    they were captured remains. In the meantime, the Ministry of the Environment
    has been working on a plan to manage the bear population and has promised to
    submit it for public debate in January at the latest. Also, a census is being
    considered, to establish exactly how many bears are there in the Carpathians. (Translated by Mihaela Ignatescu)

  • Protejarea pădurilor în ţările din regiunea carpatică

    Protejarea pădurilor în ţările din regiunea carpatică

    Munţii Carpaţi se întind pe teritoriul a opt state, au o
    lungime de 1500 de km şi, după Alpi, sunt cel
    mai extins lanţ muntos din Europa. Carpaţii reprezintă o bogăţie naturală unică
    cu o mare valoare biologică, un habitat şi un refugiu esenţial pentru numeroase
    specii periclitate de plante şi animale, o zonă cu cele mai întinse păduri virgine
    din Europa. In aceşti munţi ar fi peste 300 de mii de hectare de păduri
    cvazi-virgine, o mică parte din suprafaţa forestieră ce acoperea odinioară
    Europa. Acestea includ peste 10.000 de hectare de păduri de fag în
    estul Slovaciei şi vestul Ucrainei, intrate în patrimoniul UNESCO,dar şi unul dintre
    puţinele peisaje forestiere intacte din Europa, identificat în sudul Carpaţilor
    din România.

    Amintim că peste 24.000 de hectare de păduri de fag din România au fost incluse,
    în acest an, în Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO. Totuşi, Carpaţii
    continuă să fie ameninţaţi de intervenţia omului prin fragmentarea habitatelor,
    dispariţia multor specii de plante şi animale, prin alterarea şi antropizarea
    peisajelor naturale sau distrugerea râurilor de munte. Din aceste motive,
    ţările din regiunea carpatică au hotărât, în urmă cu 14 ani, să coopereze
    pentru protejarea şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, punând bazele
    Convenţiei Carpatice.

    La mijlocul lunii octombrie, la Lillafuered, în Ungaria,
    a avut loc cea de a cincea Conferinţă a Părţilor la Convenţia privind
    protejarea Carpaţilor. Acolo a fost prezentă şi Alina Szasz, manager public în
    cadrul Consiliului Judetean Braşov:
    Convenţia Carpatică a fost ratificată de România în anul 2006. Este o înţelegere între toate ţările strabătute de lanţul carpatic: Ucraina, Cehia,
    Slovacia, Ungaria, Serbia, Polonia şi România şi are ca scop să privească cumva
    lanţul carpatic ca o singură entitate şi nu ca o rivalitate sau ca o formă cu
    graniţe.Se încearcă o asigurare a managementului resurselor culturale şi
    naturale, crearea de oportunităţi de locuri de muncă, făcând tot timpul
    referire şi la oamenii care sunt în Munţii Carpaţi. Convenţia în sine are 8
    grupuri de lucru: conservarea sustenabilă a biodiversităţii, dezvoltare
    spaţială, agricultura şi dezvoltare rurală, gestionare durabilă a pădurilor,
    industrie, transport şi infrastructură, turism durabil, cultură şi tradiţii şi
    adaptarea la schimbările climatice. Pe lângă aceste 8 grupuri de lucru,
    Convenţia are şi patru protocoale adiţionale: protocol pentru utilizarea şi
    conservarea durabilă a diversităţii biologice, protocol pentru managementul
    durabil al pădurilor, protocol pentru turism durabil şi pentru transport
    durabil. Practic, în cadrul întâlnirii Părţilor, care are loc la fiecare la 3
    ani, s-a luat fiecare protocol în parte, fiecare articol din cadrul Conventiei,
    şi s-au prezentat părţile bune, demersurile făcute până acum şi ce este de
    făcut. Fiecare ţară prezentându-şi evoluţiile pe zona
    respectivă.

    Incepând din acest an, România găzduieşte Biroul Platformei de Cooperare a
    Turismului Durabil din cadrul Convenţiei Carpatice, primul la nivel naţional şi
    al treilea în plan regional, după cele din Ucraina şi Polonia. Aici se vor
    desfăşura o serie de activităţi menite să valorifice potenţialul
    imens al Carpaţilor şi se vor identifica cele mai bune modalităţi de cooperare
    între toţi actorii implicaţi în sectorul turistic, care îşi desfăşoară
    activitatea în zona montană din România. Alina Szasz: Noi am prezentat în Ungaria, la Lillafuered, acel program de
    lucru care l-am stabilit pentru 2017-2020, program care are cinci sarcini
    generale printre care gestionarea unei baze de date în care sunt încărcate în
    permanenţă proiecte derulate sau implementate pe lanţul montan, surse de
    finanţare existente etc. In acest fel, toate UAT-urile, toate ONG-urile
    la nivelul României şi la nivelul întregului lanţ carpatic să aibă acces la
    toate informaţiile despre proiectele care s-au derulat pe zona montană tocmai
    pentru a evita dublarea, dar şi pentru a avea exemple de bune practici. Pe
    lângă aceste cinci sarcini generale, am stabilit 15 activităţi din cele 27 care
    sunt prinse în Planul de acţiune de ţară şi 9 activităţi din 24 care sunt
    prinse în planul de actiune comune ţărilor semnatare. Aceste două planuri de
    acţiune (de ţară şi comune ţărilor semnatare) sunt de fapt corpul strategiei
    pentru turism durabil. Strategia aceasta ne dă cadrul, ne dă acţiunile care ar
    trebui implementate la nivelul lanţului carpatic, iar fiecare ţară ar trebui
    să-şi stabilească, în funcţie de gradul de dezvoltare la care s-a ajuns, ce
    anume se doreşte şi ce anume este nevoie să se facă. In felul acesta ne dorim să ajungem la o dezvoltare unitară.



    La
    implementarea Convenţiei Carpatice a contribuit prin diverse proiecte şi
    organizatia ecologistă WWF România, după cum ne spune Cristian Pap, coordonator
    regional arii protejate la WWF România: Am avut un
    proiect implementat pe toată ecoregiunea Carpaţi, în care am dezbătut problema
    utilizării durabile a resurselor naturale. Vorbim aici de păduri, de tot
    felul de specii de plante şi animale, de ape etc. In prezent avem un
    proiect dedicat dezvoltării infrastructurii durabile la nivel de Carpaţi. Aici
    avem ca parteneri strategici Ministerul Mediului şi Ministerul Transporturilor
    şi ne dorim să avem, de exemplu, autostrăzi construite în aşa fel
    încât să ţină cont inclusiv de mişcarea animalelor de talie mare în
    zonele cu biodiversitate ridicată. Ne referim la acele ecoducte sau alte măsuri
    de reducere a impactului autostrăzilor sau a drumurilor asupra deplasării
    carnivorelor mari. Pe de altă parte, s-au făcut paşi importanţi prin
    identificareaa pădurilor virgine şi protecţia lor. Am fost activi şi pe partea
    de schimbări climatice. In urmă cu două săptămâni în Ungaria, de exemplu, s-a
    adoptat noua formă a Convenţiei care include un articol în plus – articol
    care recunoaşte vulnerabilitatea munţilor Carpaţi în faţa schimbărilor
    climatice. Articolul obligă părţile semnatare ale Convenţiei să implementeze
    acţiuni pentru reducerea efectelor schimbărilor climatice cum ar fi reducerea
    emisiilor de gaze cu efect de seră. In acelaşi timp obligă părţile să ia
    şi măsuri de adaptare la impactul schimbărilor climatice care deja îşi fac simţită
    apariţia.



    Reprezentanţii celor şapte state prezenţi la
    reuniunea din Ungaria au ajuns la concluzia că este nevoie în continuare de
    cooperare pentru a face faţă noilor provocări din regiunea carpatică. Cea de a şasea Conferinţă a Părţilor din Convenţia
    Carpatică va avea loc în anul 2020 în Polonia.

  • The protection of forests in the Carpathian region

    The protection of forests in the Carpathian region

    The Carpathian Mountains, which stretch over 8 countries and 1,500 km, are Europes second largest mountain chain after the Alps. These mountains have a unique natural richness of a high biological value being home to numerous endangered species and the largest virgin forests in Europe. It is estimated that there are 300,000 hectares of quasi-virgin forests in these mountains, which is only a small part of the woods that once covered Europe. These include over 10,000 hectares of beech forests in eastern Slovakia and western Ukraine, which are part of UNESCOs heritage list, as well as some of the few still intact forests in Europe to be found in the southern part of the Romanian Carpathians. Over 24,000 hectares of beech forests from Romania have this year been added to UNESCOs World Heritage Sites.



    However, the Carpathians continue to be at threat as a result of human intervention, including the fragmentation of habitats, the disappearance of various species of plants and animals and the destruction of mountain rivers. For this reason, 14 years ago, the Carpathian countries decided to join efforts for the sustainable protection and development of the Carpathians by laying the foundations of the Carpathian Convention.



    In mid-October, Hungary hosted the fifth conference of this convention, which was also attended by Alina Szasz, public manager with the Brasov County Council:



    “Romania ratified the Carpathian Convention in 2006. This is an agreement between the countries crossed by the Carpathians, namely Ukraine, the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Serbia, Poland and Romania, and its aim is to view the Carpathians as a single entity, without rivalries and borders. The Convention aims to ensure the management of cultural and natural resources and the creation of new jobs, always taking into account the people living in these regions. The Convention itself consists of 8 working groups: the sustainable preservation of biodiversity, regional development, agriculture and rural development, durable forestry management, industry, transport, infrastructure, sustainable tourism, culture and traditions and adjustment to climate change. Besides these 8 working groups, the Convention runs four additional protocols, namely for the sustainable usage and preservation of biodiversity, for sustainable forestry management, for sustainable tourism and transportation. The meetings, which take place every three years, discuss each protocol and article of the convention, as well as the positive aspects and the efforts made so far and that needs to be done in the future. Every country presents its efforts in the respective areas.”



    Starting this year, Romania will be hosting the Centre of Cooperation Platform for Sustainable Tourism within the Carpathian Convention, the first at national level and the third regional one, after the ones in Ukraine and Poland. A series of activities making use of the huge potential of the Carpathians will unfold here. All involved actors in the tourist sector will also try to identify the best ways of cooperation, particularly those who carry out their activity in mountainous areas. Alina Szasz explains:



    “We have presented in Lillafuered, Hungary, a programme that we have designed for the 2017-2020 timeframe. The programme has five major goals, including the management of a database that is constantly uploaded with the projects that have been developed or implemented in the Carpathians, as well as the existing financing sources. This way, all Territorial Administrative Units and NGOs in Romania, or those from across the Carpathian chain, have access to information about the projects that have been carried out in these mountainous regions, precisely to avoid running the same projects again and also to set examples of best practice. Apart from these five main goals, we have chosen 15 of the 27 activities included in the country action plan and 9 of the 24 activities included in the joint action plan of the signatory countries. These two action plans (the country plan and the joint plan of the signatory countries) are actually at the core of the sustainable tourism strategy. This strategy provides the framework and the actions that should be implemented across the Carpathian chain. Every country should establish what exactly it wants to achieve and what it really needs, depending on its level of development. Thus, we want to achieve a harmonious development.”



    The green watchdog WWF Romania has contributed various projects to the implementation of the Carpathian Convention, says Cristian Pap, WWF regional coordinator for protected areas:



    “We have implemented a project in the whole Carpathian eco-region, and have debated the issue of the sustainable use of natural resources. It refers to forests, all sorts of species of plants and animals, and waters. We are now carrying out a project to ensure the sustainable development of infrastructure at the Carpathians level. Our strategic partners in the project are the Environment Ministry and the Transport Ministry and we want to have, for instance, properly built highways, which pay attention to wildlife corridors and do not disrupt the movement of large animals to areas with a rich biodiversity. We refer to ecoducts and to those measures aimed at reducing the impact of highways or roads on the movement of big carnivores. In another move, huge steps have been taken to identify and protect primeval forests. We have also taken action in the field of climate change. Two weeks ago, in Hungary, for instance, a new form of the Convention was adopted, and it includes a new article that recognises how vulnerable the Carpathians are to climate change. According to this article, the signatories should implement actions meant to cushion the effects of climate change, for instance to reduce greenhouse gas emissions. The sides should also take measures of adaptation to climate change, whose effects are becoming visible.”



    Representatives of the seven countries who attended the meeting hosted by Hungary have arrived at the conclusion that cooperation is further needed to cope with the new challenges in the Carpathian region. The sixth Conference of the Parties of the Carpathian Convention is due in Poland, in 2020.


  • Construcţiile hidrotehnice pun în pericol Defileul Jiului

    Construcţiile hidrotehnice pun în pericol Defileul Jiului

    Parcul
    Naţional Defileul Jiului este una dintre cele mai spectaculoase arii protejate
    din România. Se întinde de-a lungul văii formate de râul Jiu, între Masivele
    Parâng şi Vâlcan, şi ocupă o suprafaţă de peste 11.100 hectare. Aici găsim
    în proporţie de 80% păduri de fag şi gorun, în asociere cu carpen sau frasin,
    dar şi o biodiversitate remarcabilă. Specialiştii au identificat peste 700 de
    specii de plante şi peste 440 de specii de animale, unele dintre ele protejate
    de lege. Toate acestea vor avea de suferit din cauza lucrărilor hidroenergetice
    care vor capta Jiul în anumite zone şi-l vor direcţiona prin nişte conducte
    uriaşe, afectând iremediabil fauna şi flora din zonă.


    Biologul
    clujean Călin Dejeu se implică de ani buni în salvarea râurilor de munte
    şi face în continuare demersuri pentru a stopa acest proiect: Acest Parc
    Naţional este cel mai spectaculos din ţară. Este o imensă zonă de sălbăticie, o
    zona heterogenă cu o dezvoltare mare pe verticală, de la goluri de munte, până
    la lunca Jiului. Zona este dominată de păduri de molid – în zonele mai înalte
    şi reci-, până la păduri cu specii termofile: moşdreanul sau scoruşul grecesc
    la ieşirea din defileu. Avem păduri virgine şi cvasi-virgine pe versanţi, avem
    stâncării şi, mai ales, Jiul cu cataractele lui care dau un farmec aparte
    acestor locuri. Flora este foarte variată, cuprinde peste 17 specii.
    In golurile de munte se află tufărişuri de ienupar, dar si multe specii
    de orhidee. Fauna este şi ea variată. Găsim aici 11 specii de amfibieni
    (tritonul cu creastă, salamandra), reptile (vipera cu corn), avem 135 de specii
    de păsări, un culoar de migraţie a
    speciilor de păsări, acvila de stâncă, buha mare, barza neagră şi chiar a fost
    semnalat în unele ierni cormoranul pitic. Legat de cormoranul pitic pot să spun
    că proiectul hidroenergetic, care ameninţă Defileul şi presupune secarea
    Jiului, va afecta foarte multe specii. Nici nu ne putem închipui cât de mare
    este impactul! Chiar şi cormoranul pitic va fi afectat de dispariţia Jiului. In
    apele Jiului sunt cel puţin 13 specii de peşti, dar nu se ştie cu exactitate
    toate speciile din râu. Dintre speciile protejate sunt 4 specii: zglăvoaca,
    mreana vânătă, porcuşorul de vad şi dunăriţa. S-a găsit şi o specie endemică – nisipariţa-,
    care se găseşte doar în România.



    Jiul
    este şi cel mai bun râu de rafting din România, iar prin captarea lui de
    la un debit mediu de 20 metri cubi/secundă la intrarea în defileu, va ajunge la
    doar 2,7 metri cubi/secundă, spun ecologiştii. Călin Dejeu a depus o
    petiţie cu peste 20 de mii de semnături de anulare a acestui proiect şi a
    sesizat ilegalitatea sa la Curtea Europeană. Iată parcursul a
    acestui proiect:
    Lucrările au început în 2004. Din fericire au
    mers încet şi până în 2012 au ajuns la 45% din proiect. Apoi, din fericire,
    Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi lucrarile s-au oprit pâna în 2016.
    Culmea e căîn loc să se aplice legislaţia de mediu ca să fie salvat
    Jiul, noi avem noroc cu probleme
    financiare sau de altă natură ale Hidroelectricii. In 2005, când zona s-a
    declarat Parc Naţional, trebuia să se oprească orice lucrare, pentru că sunt
    complet incompatibile aceste lucrări cu statutul de Parc Naţional. In orice
    ţară din lume, parcurile naţionale sunt sfinte, nu ai voie să te atingi de
    natură, cu ctât mai mult să distrugi un parc de la un capăt la celălalt cu
    sprijinul guvernului acelei ţări. Aşa ceva nu s-a mai văzut pe pământ. Este o
    ruşine şi o tragedie naţională. Deocamdată distrugerile sunt doar punctuale, în
    zona şantierelor. Marele dezastru va veni când vor termina şi vor devia în
    tunel Jiul.In zona şantierelor
    este un dezastru total. Au făcut drumuri de acces, au dinamitat, au tăiat
    pădurea… arată sinistru.


    În
    România, peste 450 de microhidrocentrale se află în stadii diferite de construire sau funcţionare, multe din ele
    fiind chiar în mijlocul unor zone înscrise în reţeaua europeană Natura 2000:
    Oriunde ne uităm pe hartă în Carpaţi vedem ca râurile sunt distruse de
    baraje mari cu aducţiuni laterale care seacă toate râurile din zonă sau de
    microhidrocentrale. Au mai rămas câteva râuri sau bucăţele de râuri. Afluentul
    Jiului de est – Jieţul – este secat complet de captările Hidroelectricii. Toată apa
    merge pe sub munte în Lotru. Nici acum nu are tot debitul natural… Până
    şi râul Capra de pe Transfăgărăşan este băgat în ţevi iar cascada Capra este
    secată…

    În noiembrie 2013
    organizaţia WWF România a ridicat public problema necesităţii unui act care să
    pună sub protecţie râurile din Carpaţi. A fost lansată campania
    Râurile de munte: ultima şansă şi o petiţie adresată autorităţilor prin care
    se solicita un set de măsuri pentru salvarea acestor râuri valoroase.

  • Mikro-Wasserkraftwerke an Gebirgsflüssen: Umweltschützer stemmen sich dagegen

    Mikro-Wasserkraftwerke an Gebirgsflüssen: Umweltschützer stemmen sich dagegen

    Es war das bereits zweite Gerichtsverfahren gegen den illegalen Bau von Mikro-Wasserkraftwerken an rumänischen Gebirgsflüssen. Der Prozess dauerte gut zwei Jahre, in diesem Zeitraum hatte der Verband Natura 2000 mit Unterstützung der rumänischen Filiale des WWF und der Milvus-Gruppe erhebliche Human- und Finanzressourcen zur Rettung des Flusses eingesetzt.



    Von nun an soll der Wei‎ße Fluss also seinem natürlichen Lauf frei folgen können. Alle Lebewesen im Wasser, an dessen Ufern und aus den anliegenden Wäldern, sind von den geplanten Industriestra‎ßen, Betonwegen, Zersprengungen und Rohrleitungen verschont geblieben, sagt der Biologe Călin Dejeu, einer der Gegner des Wasserkraftwerk-Projekts.



    Dieser Fluss ist sehr wertvoll, weil er nicht nur ein Gebirgsgewässer ist, sondern auch einen Abschnitt in der Tiefebene hat, im Hatzeger Land. In der dort entstandenen und funktionsfähigen Aue ist eine Art Savanne entstanden, die als geschützter Lebensraum gilt. Leider wollten sie auch diesen Abschnitt zerstören, sie wollten ein Mikro-Wasserkraftwerk flussabwärts bauen. Zum Glück ist er verschont geblieben. Die Aue ist phantastisch. Der Fluss teilt sich in mehrere Arme und wir haben hier viele Fischarten, darunter die Forelle oder den Donauneunauge, Arten die von Interesse für die EU sind. Auch Fischotter haben hier ihren Lebensraum. Die Biodiversität entlang des Flusses ist sehr gro‎ß, aus ökologischem Gesichtspunkt ist es ein Gebiet in einem guten Zustand. Der Wert des Flusses besteht auch darin, dass an seinem Ufer kein Waldweg gebaut wurde, sowie es überall in den Karpatentälern sonst geschieht. Die Flusstäler mit Waldwegen sind keine natürlichen Täler mehr. Flussaufwärts haben wir Buchen- und Nadelwälder. Die Quelle des Flusses ist in über 2000 Metern Höhe, wo subalpine Vegetation wächst, und seine Mündung ist bei Strei, in 300 Metern Höhe über dem Meeresspiegel. Der Fluss ist vollständig ökologisch und hätte es verdient, entlang seines gesamten Laufes geschützt zu werden.“




    Der Bau von Mikro-Wasserkraftwerken beeinträchtigt den natürlichen Lauf der Flüsse. Die Folgen für die Biodiversität seien verheerend, berichtet Călin Dejeu.



    Der Fluss wäre komplett abgestorben, weil der erste Staudamm oben im Gebirge gebaut worden wäre, in der Nähe der Grenze zwischen dem Buchenwald und dem gemischten Wald. Dort wird aus dem kleinen Gebirgsbach erst ein kleiner Fluss. Von dem Staudamm dort sollte das Wasser durch ein Rohr bis nach unten flie‎ßen, nach der Gebirgsregion. Und dann wäre flussabwärts, in der Senke, das zweite Kraftwerk gewesen. Praktisch wäre der Fluss in zwei seiner wichtigsten Abschnitte verschwunden, er hätte nicht überleben können.“




    Rumäniens Umweltschützer kämpfen seit mehreren Jahren für die Rettung der Gebirgsflüsse, die von dem Bau der gro‎ßen Wasserkraftwerke unter den Kommunisten verschont blieben.



    Hunderte von Flüssen wurden in den letzten Jahren zerstört. Es ist eine Katastrophe. Bei uns wird der kumulative Effekt überhaupt nicht berücksichtigt. Als 2011 die Projekte mit den Mikro-Kraftwerken anliefen, fingen wir praktisch von Null an. Als ob wir unendlich viele natürliche Flie‎ßgewässer hätten und nur einige opfern würden. Eigentlich wurden während der kommunistischen Zeit viele Flüsse zerstört, von der Goldenen Bistritz bis hin zur Cerna. Überall wurden gro‎ße Staudämme gebaut, die die Täler flussaufwärts überschwemmten. Es gab seitliche Auffangbecken, die Paralleltäler trockenlegten. Nicht einmal flussabwärts von den Staudämmen wurden die Flüsse in Ruhe gelassen. Weil es Beileitungen gibt, die entweder in andere Täler führen oder mehrere Kilometer flussabwärts. So wurden die Einzugsgebiete zerstört, eines nach dem anderen. Und an den Flüssen, die verschont geblieben sind, sollen jetzt diese Mikro-Kraftwerke entstehen. Viel bleibt nicht mehr zu retten. Es besteht noch Hoffnung, weil die grünen Zertifikate ab Januar für die Newcomer im System nicht mehr ausgestellt werden. Hoffentlich wird nicht mehr gebaut.“




    Die Mikro-Kraftwerke sind in den letzten Jahren zum blühenden Geschäft in Rumänien geworden. Sie wurden als grüne Alternative zur schmutzigen Energie aus Kohlekraftwerken vorgestellt. Jetzt ist aber klar: Wo diese Kraftwerke entstehen, wird das kristallklare Wasser der Bäche und Flüsse in den Bergen zu einem Gemisch aus Schlamm und Stein — jegliche Arten verlieren so ihren Lebensraum.

  • Umwelterziehung: Das Comicheft „Jenseits des Horizonts“

    Umwelterziehung: Das Comicheft „Jenseits des Horizonts“

    Landschaften wie in Urzeiten, begabte Menschen, die schöne Berufe ausüben, und eine Hauptfigur, Luca. Luca ist ein Kind, das eine neue Reise durch Siebenbürgen beginnt. Die Reise führt ihn durch das Dorf Cornăţel, durch die Ortschaft Hosman, vorbei an den jahrhundertealten Eichen in Breite, durch die Stadt Schä‎ßburg (rum. Sighişoara) bis hin nach Keisd (rum. Saschiz). Das sind die Zutaten, die das erste Comicbuch zur Förderung der wilden Natur und der Traditionen in Rumänien attraktiv machen. Magor Csibi, Leiter von WWF Rumänien, sprach mit uns über den Zweck des Comicbuchs:



    Wenn wir über Schutzgebiete sprechen, fällt es uns schwer, sie den Stadtbewohnern näher zu bringen. Denn das Konzept ist nur schwer verständlich. Viele denken, wir versuchen die Natur vor den Menschen in Schutz zu nehmen. Anhand dieses Comicheftes versuchten wir zu zeigen, wie spektakulär die Wildnis, die unberührten Naturlandschaften sind. Dazu gibt es allerdings die örtlichen Gemeinschaften, menschliche Siedlungen in ländlichen Regionen und Vieles mehr. Das Buch handelt von zwei Kindern: ein Stadt- und ein Dorfkind. Sie entdecken zusammen das zweitgrö‎ßte Schutzgebiet in Rumänien. Sie erforschen Schritt für Schritt die dortige Pflanzen- und Tierwelt, die Dörfer, die alltäglichen Beschäftigungen und Traditionen. Somit zeigen wir allen Leuten, die das Comicheft in die Hand nehmen, was ein Schutzgebiet bedeutet, wie viele wunderbare Dinge es in sich birgt. Wir erzählen über die Pflanzen- und Tierwelt, über Natur, Traditionen, Land und Leute. Und auch darüber, wie die Bewohner der Region im Einklang mit der Natur zusammenleben.“




    Luca wandert an hügeligen Landschaften vorbei, schlendert über Wiesen voller Blumen, fährt mit dem Pferdefuhrwerk oder reitet einen Esel, unterhält sich mit Einheimischen, beobachtet Vögel, wie wenn er ein berühmter Biologe wäre, restauriert Häuser, schert Schafe und versucht sich in der Töpferei. Ben Mehedin, Vertreter des Vereins Adept, einer Nichtregierungsorganisation, die Projekte in der Gegend umsetzt, erläuterte uns, worum es im Comicbuch geht:



    Das Buch handelt über die Hügellandschaft in Siebenbürgen und über die Kindheit. Die Erfahrungen sind geheimnisvoll und märchenhaft. Für ein Kind kann diese Reise die bedeutendste Erfahrung seines Lebens werden. Ich hörte, einige Kinder wurden einmal aufgefordert, ein Hühnchen zu zeichnen. Es hei‎ßt, sie hätten es ohne Federn gemalt, weil sie nur die Hühnchen im Supermarkt kannten. In den ländlichen Regionen in Siebenbürgen kann die echte Natur erlebt werden. Die Region ist bewohnt und die Bewohner sind tüchtige Menschen. Die Natur, die Landschaften sind auch wunderschön, die Menschen haben sie nicht zerstört. Sie werden im Comicbuch die Karte einer multikulturellen Reise finden: Natur, Land und Leute, frische Luft und die typisch siebenbürgische Hügellandschaft, wo immer man nur hinschaut.“




    Die WWF-Experten, die die Arten-Bestandsaufnahme in Siebenbürgen koordinierten, arbeiteten bei der Konzipierung des Comicbuchs mit der Drehbuchautorin Adina Popescu und dem Buchillustrator Alexandru Ciubotariu (bekannt, unter anderem, unter dem Spitznamen Quadratische Katze) zusammen. Das Comicbuch wurde vom Verlag Vellant veröffentlicht. Der erste Band wurde mit finanzieller Unterstützung seitens der Schweiz herausgegeben. Die Fördermittel stammten aus dem Schweizer Beitrag an die erweiterte EU. Louise Marie Stoicescu vertrat die Schweizer Botschaft bei der Erstveröffentlichung des Comicbuches. Sie sprach über die Bedeutung des Vorhabens:



    Das Projekt ist sehr wichtig für uns. Es ist ein konkretes Ergebnis der Projekte, die wir im Rahmen des rumänisch-schweizerischen Kooperationsprogramms durchführen. Ein Teil des Kooperationsprogramms — nämlich die Themeninhalte zur Förderung der Zivilgesellschaft — wurde geschaffen, um die NGOs, die sich mit dem Umwelt- und Sozialschutz beschäftigen, zu unterstützen. Rund 99 Projekte wurden gefördert, die Hälfte davon wurde abgeschlossen. Auch das heute Abend vorgestellte Projekt ist zu Ende gegangen. Wir freuen uns, dass die Ergebnisse greifbar sind. Wir sind zufrieden, dass wir enthusiastische Menschen unterstützen konnten. Sie haben wunderbare Dinge in der Region bewerkstelligt. Ich kenne die Gegend ziemlich gut, dennoch war ich überbegeistert vom Harbacher Hochland (Podişul Hârtibaciului), das mir unbekannt war. Ich war beeindruckt von allen NGOs, die sich zusammengetan haben, um etwas Gutes zu erreichen. Das Projekt hat sein Ziel erfüllt.“




    Das ist erst die erste Reise von Luca. Im nächsten Heft plant die Hauptfigur eine abenteuerliche Reise durch die Banater Berge, mit Gesprächen mit den örtlichen Einwohnern und Begegenungen mit den legendären Wisenten. Die Urheber des Projektes überlegten sich einen Selbstfinanzierungsmechanismus für die kommenden Comicbücher — das nächste Heft wird durch den Verkauf des ersten Bandes finanziert. Der Illustrator des Comicbuchs Jenseits des Horizonts“, Alexandru Ciubotariu, erzählte uns, wie sich das Projekt entwickelte:



    Ich danke all denen, die das Projekt ermöglichten. Es ist ein Projekt, das mir am Herzen liegt. Wir haben viel daran gearbeitet, es hat sich stark verwandelt im Laufe seiner Entstehung. Technisch betrachtet geht es heute Abend zu Ende. Doch das ist erst der Anfang. Das Comicbuch wird in allen Buchhandlungen in Rumänien erhältlich sein. Die Geschichte, die es erzählt und die Orte, die es beschreibt, die am Ende angehängte Karte — all das kann die Menschen inspirieren. Und vielleicht werden sie sich dann wünschen, die Region zu besuchen. Denn das ist letzten Endes der Zweck des Vorhabens. Ich hoffe, das Comicheft wird Ihnen gefallen.“




    Jenseits des Horizonts“ ist ein Fenster zu einer Märchenwelt, die es allerdings auch in Wirklichkeit gibt. Die Autoren wollen ihr Vorhaben fortsetzen und weitere Comichefte veröffentlichen. Und somit die Leser auf einer Reise in die Westkarpaten, ins Donaudelta oder in die Marmarosch mitnehmen.