Tag: Ziua Nationala

Pe 1 decembrie 1918, Transilvania se unea cu România şi astfel se puneau bazele României Mari. La Adunarea Naţională de la Alba Iulia, mii de români aprobau actul unirii cu Regatul României. În arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română se află un document sonor de o mare valoare care atestă elanul acelui an considerat al unui nou început, după marele război din 1914-1918.

Este vorba despre vocea episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, cel care a citit mulţimii adunate rezoluţiile Adunării. Martir şi supravieţuitor al închisorilor comuniste, Iuliu Hossu s-a născut în 1885 şi a decedat în 1970. Valoarea acestui document stă în primul rând în faptul că păstrează vocea lui Iuliu Hossu. În al doilea rând, documentul rezumă asiraţiile politice, economice, sociale şi civice ale românilor de atunci.

Înregistrarea a fost realizată în clandestinitate în 1969, cu un an înainte de moartea marelui bărbat al naţiunii române şi al Bisericii Greco-Catolice. Dimensiunea religioasă a fost pentru episcopul Hossu cea mai importantă contribuţie la măreţul act.

”Fraţilor! Ceasul plinirii vremii este acesta. Când Dumnezeu atotputernicul rosteşte prin poporul său credincios dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri: ne unim pe veci cu ţara-mamă, România! Am rostit acest cuvânt eu, robul lui Dumnezeu, episcop Iuliu Hossu de Cluj-Gherla, cu glas mai redus, dar cu dragoste întru dragostea Ta şi întru mila Ta, Doamne, pe care o revarsă asupra neamului nostru şi asupra ţării noastre şi o fereşte de toată primejdia. Ca să se înalţe pe dreptate şi pe adevăr.”

Dar spusele lui Iuliu Hossu au avut şi o dimensiune realistă, a raportării la dorinţele tuturor celor care au crezut în crearea României Mari.

”Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. Adunarea naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aceasta pe baza votului universal. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale în alcătuirea noului stat român, Adunarea naţională proclamă următoarele: deplina libertate naţională pentru toate popoareele conlocuitoare, fiecare popor se va instrui administra şi judeca în limba sa proprie, prin indivzi din sânul său.

Fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă pentru toate confesiunile din stat. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament. Desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândirilor omeneşti, reforma agrară radicală se va face cu înscrierea tututror proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. Se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate cel puţin atât cât să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este dat de o parte a nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.”

Dimensiunea internaţională a aspiraţiilor naţiunii române şi ale lui Iuliu Hossu a fost exprimată cu cea mai mare claritate. “Adunarea naţională dă expresiune dorinţei sale ca Congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimniune războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale. Românii adunaţi în această adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă România.

Adunarea naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici din monarhia austro-ungară, şi anume naţiunile cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acelor naţiuni. Adunarea naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care în acest război şi-au vărsat sângele pentru făptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiuniii române. Adunarea naţională dă expresiune mulţumitei şi admiraţiunii sale faţă de puterile aliate care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.”

La 96 de ani de la actul de la 1 decembrie 1918, spusele martirului Iuliu Hossu sunt un testament pentru un lucru bine făcut. Şi care arată că omul fericit este cel ce trăieşte în libertate, nu în tiranie.