Category: Carnet cultural

Ţea de-a şaptea ediţie a Festivalului di filmu documentar dedicat a ndrepturilor a omului, “One World Romania”, aduse la Bucureşti, în perioada 17-23 marţu, un program avut di filme di ghen. Acutotalui 50 di filme, proiecţii speciale, matinee trâ licean’i, un atelier di filmu documentar, spectacole di teatru, dezbateri, un masterclass a cineastului polonez Marcel Lozinski şi dip şi un circuit turistic aparte, în chentrul a Bucureştiului. Ţeale 5 secţiuni principale di anulu aţista furâ: “După 25 di ani”, “Rebil’i trâ cauze”, “Statulu strâmbu”, “Şi vrearea easte un dreptu a omului” şi “Clinica mass-media”. Adina Brădeanu easte cercetător DocWest la Universitatea Westminster di-tru Marea Britanie şi realiză deadun cu Alexandru Solomon, directorulu a festivalului, selecţia a filmilor di anulu aestu: ”Turllia tru care selecţionăm filmile trâ aţist festival easte foarte puternic determinat di aţea ţi si faţe în plan soţietal şi politic, şi în România, şi în lume. Di exemplu, apofăsim să avem unâ secţiune focalizată pi media, urmărinda ţea ţi si faţe în media românească tru ultimil’i an’i. Ma précis, aestă vreare a diverşilor oligarhi di a controlare turlia tru care si scrie, si zburaşte, si comunicâ în România di azâ. Nivol’ia extraordinară di presă niaservită în România nâ determină să v’inim cu un program special dedicat mass media.” Secţiunea “După 25 di ani” acaţâ tru ea 6 documentare recente ţi reviziteadză perioada comunistă ama conţâne şi un program di 5 şcurtumetraje româneşti realizate în perioada 1963-1983 la studioulu “Sahia”. “Rebil’i trâ cauze” aduţe în atenţia a proaspit revoltatului bucureştean exemple di activismu niconvenţional di-tru spaţiul ex-sovietic, ama şi dauă filme româneşti prezentate în premieră, care completează tabloulu a activismului contemporan: Toamna românească”, în reghia a lu Matei Budeş, şi Bucureşti, iu eşţâ?”, simnat di Vlad Petri. Vlad Petri are documentatâ mişcările soţiale di-tru 2012 şi 2013 din Bucureşti, publicânda cu regularitate tru mediul online filme şi fotografii di aclo, di la faţa locului. Preocuparile a lui si axeadză pi investigarea a realitatil’ei imediatâ, personalâ, ama şi sondarea a transformărilor soţiale la care l’ia parte. “Ţel cama multu mi intereseadză piaţa ca spaţiu public di dezbatiri, propuniri, proteste. Mi intereseadză cum devine aestu spaţiu, cum si transformâ, care easte impactul a lui soţial. Mi pasioneadză oamin’il’i di acolo, formulările a lor, turlia tru care si faţe articularea şi transmiterea a mesajilor. M’i-am propusâ să m’ergu cât ma di multe ori în Piaţă şi să distribui filmile a meale exclusiv pri-tru media online, vrânda să ţân pasulu ru imnare cu dinamica a evenimentilor“ dzâţe regizorulu. Di-tru aestu interes trâ piaţă ca “spaţiu public di dezbateri” si născu şi documentarulu “Bucureşti, iu eşti?”, selecţionat şi la Festivalul Internaţional di Filmu di la Rotterdam. Vlad Petri dzâţe:

”În total avum aproximativ 50-60 di sâhăţ, di care feamţim selecţia, filmul final avânda 80 di minute. Fu baia greu, totâna ţâ pare arău că lipseaşte să renunţâ la multe lucrei, că nu poţ sâ spun’i dicât unâ parte di aţea ţi ai vidzutâ. Ama tru aestâ oră şi v’inghiţ minute vrum sâ spunim unâ istorimâ cât ma structurată şi cu cât ma multe lucre a ţea ţi si feaţe în stradă. Şi vrum să him cât ma sinceri în raportarea a noastră faţă di aestu material. Vrum ca materialul filmat în stradă să nâ conducă spri unâ anumită istorimâ, nu vrum ca noi să-l’i conduţim pi spectatori într-unâ direcţie. Fu trâ noi unâ perioadă di cercetare, di descopirire şi arhiusim să videm întregulu evenimentu şi altâ turlie în perioada di montaj.” “Toamna Românească”, filmul realizat di Matei Budeş şi prezentat în secţiunea “Rebeli trâ cauze”. easte un elogiu discret adus a român’ilor care ieşirâ toamna trecută în stradă trâ protestare contra a proiectului minier di la Roşia Montana, a cauzâl’ei a lor şi a unitatil’ei a lor mult pimtâ tru situaţie strimtâ. Reghizorulu Matei Budeş dzâse:

”:Nu vruiu, nu avui dor să realizedzu un studiu cu caracter exhaustiv, unâ radiografie a protestilor şi a ţea ţi si feaţe astâ-toamnă. Easte, ma deavrapa, un ameastic di ma multe tendinţe şi momente care si vidzurâ ninca di la arhiusitâ, nivol’ia sâ ai dezbatiri, nivol’ia a unei ma bunâ organizare. Pot sâ dzâc că filmulu easte faptu di unâ serie di momente din perioada septembrie-octombrie 2013. Pot sâ dzâc că, tut aşi ca mare parte di compatrioţ, nu am simţul civic tru sândze. Pi di altă parte, am avutâ contactu cu oamini ţi si implicarâ tru aţist protestu şi care mi-au contaminatâ. Adică, indiferentu di educaţia pi care u avuiu, adunarea cu aeşti oamin’i şi cu anumite momente mi lâxi, mi agiută să hiu multu ma atentu la lumea din varliga, să hiu ma dornic, ma cu dor tra sâ mi implic. Pot sâ dzâc că simţul civic, nivol’ia di sâ ti impliţ în problemile a soţietatil’ei, v’ine pri-tru contaminare. Sigura că ma că si nu aveam participatâ la prosteste, ma că si nu aveam zburâtâ cu oamin’il’i implicaţ, nu vrea s-aearam ahât di interesat di faţire un filmu. Pi di altă parte, eu him din Bârlad, foarte aproapea di Pungeşti, iu si protestă contra a exploataril’ei a gazilor di şistu, şi vidzuiu ananghe tra să hiu atentu la ţi si faţe în varliga.” Retrospectiva “One World Romania” 2014 fu dedicată a reghizorului Marcel Lozinski. Intitulată “Marcel Lozinski — stăpânulu a hazardului”, în cadrul a l’ei furâ proiectate 10 di filmile simnate di reghizor: “Happy End”, “Vizita”, “Coliziune frontală”, “Proba de microfon”, “Exerciţii practice”, “La 89 mm de Europa”, “Cum se face”, “Tatăl şi fiul în călătorie”, “Iţe lucru poate sâ si facâ” şi “Tra să nu doară”. Tru aţel’i 40 di an’i di cându faţe cinema, Lozinski si afirmă nu maşi ca unulu di reghizoril’i ţel’i mai inovatoril’ a generaţil’ei a lui, ama şi ca unulu di aţel’i ma importanţâl’i critiţ a soţietatil’ei comunistâ. Multe di şcurtumetrajile a lui zburăscu dispre discrepanţa anamisa di realitate şi lozinchile a banâl’ei ofiţialâ, dispri influenţa a presâl’ei ca instrument di îndoctrinare, dispre minciună şi compromis. Aţist lucru lu costă şi pâlti. Di ţeale 12 filme realizate întră 1972 şi 1980, maşi 4 furâ distribuite. Ţel ma recentul filmu a lu Łoziński, proiectat şi la Festivalul One World Romania, Tatăl şi hil’ilu în călătorie”, easte un road movie în care el şi hil’ilu a lui, tot reghizor, fudze în călătorie pri-tru Europa cu unâ rulotă traptâ di maşinâ.

După ţi, chiro di aproapea dzaţe an’i ţânu cronică di filmu tru aţale ma importantile publicaţii culturale, di-tru 2013 Ileana Bârsan arhiusi unâ serie di ateliere chinematografiţe pentru fumel’i. “Cinema-ulu easte ţea ma populara artă, ama easte aţea ma puţân prezenta tru bana a cilimean’ilor. Chinematografile, cu pâreare di arău, suntu limitate la lista di animaţii şi filme di entertainment di dată recentă, televiziun’ile nu au programe speciale trâ copii în care cinema-ulu şi artile vizuale să hibâ conţânute, iara şcol’urile nu au în programă niţiunâ sâhate dedicată a educaţil’ei chinematograficâ” spune Ileana Bârsan, jurnalistu şi critic di filmu, explicânda cum îl’i vine ideea a atelierilor, destinate a copiilor întră 7 şi 14 an’i. În plus, Ileana nu easte la prima experienţă di aestâ turlie. Are participatâ, în calitate di formatoare, la proiectul – inedit tru înviţămintul românescu – L’education à l’image, proiectu iniţiat di Ambasada a Franţâl’ei în România, Soţietatea Culturală Next şi cineasta franceză Vanina Vignal. L’education à l’image chinesi în România tru 2009 şi reuşi să-l’i aducă pi licean’i ma aproapea di cinema, pri-tru proiecţii şi dezbatiri pi mardzina a filmilor ţi au marcatâ istoria a liştei artâ. Un altu program care contă trâ Ileana easte EducaTIFF numit iniţial Program di educaţie media şi chinematografică, lansat în cadrul a Festivalului Internaţional di Filmu Transilvania. Ileana Bârsan dzâţe:

”Cum scriu di ndoi an’i dispre filmu, la un moment dat critica specializată pi cinema arhiusi să decadă, şi minduii că, de faptu, nu para mai există oamin’i cu care să alâxeşti idei pi mardzina a liştei artâ. Critica di cinema nu easte, ama, discreditată tru aţist momentu maşi în România, easte un fenomen ma gheneral. În plus, revistile în care puteam sâ scriu dispre cinema dispărurâ, iara spectatoril’i suntu ca elipse di-tru chinematografe, adică agiundzim în cazuri fericite la pânâ 200.000 di spectatori, aşa că vidzui că spectatoril’i lipseaşte vârâ turlie sibâ formaţ. Sigura că easte un plan cu băteare lungă, zburâm dispre nişte copii ţi misi tora acaţâ să veadă filme, să hibâ interesaţ di aestă altă modalitate di a spunire un paramith, şi di mutrire să achicâseascâ aţiste paramithe pri-tru prisma a propril’ei a lui banâ. Minduii că aestâ easte unâ soluţie, formarea a unor spectatori care să veadă cinema-ulu şi ca pi unâ modalitate di a spunire un paramith, şi care să poată sâ facâ corelaţii întrâ cinema şi alte arte. »

Ileana Bârsan nâ spune şi cum si desfăşoară un atelier. Ea dzâse:

« Modulul introductiv dureadză ţinţe septămân’i, cu unâ şedinţă pi septămână, în weekend. Vizionarea şi discuţiile ţân ca vârâ dauă sâhăţ. Tru modulul introductiv lâ prezintu a copiilor fragmente din filme, fragmente care să nu depăşească dzaţe minute. Şi el’i caftâ să achicâseascâ imaghinile în mişcare, gioculu actoricescu, rolul a mizanschenâl’ei, rolul a li lum’inâ, lucre di abecedar di cinema. Nu teoretizăm hici, el’i singuri discoapiră mutrinda filmile cum si construiaşte istorima, cum si construiaste unâ schenă, care easte contribuţia a actorului şi care easte contribuţia a reghizorului, cât si veade el în toată istorima aesta. Tut în modulul introductiv discoapiră şi tehnica a montajului, chinesindalui di la unâ fotografie agiungu la cinema şi la montaj. Pot sâ dzâc că si bucurarâ multu di multu să discoapirâ că şi el’i suntu capabili să minduiascâ tru imaghin’i.”

Ama atelierile di chinematografie organizate di criticulu şi jurnalistul Ileana Bârsan chinesescu şi dintr-unâ experienţă ma puţân profesională. Ea dzâse:

”U vidzui utilitatea a lor şi cându mutrescu la copiil’I a mei, ma multyu la feata a mea ţea marea, ţi are aproapea 13 an’i. Cinema-ulu easte un extrem di eficientu şi rapid trop di a comunicare, ai unâ reacţie aproapea instantanee cându mutreşti la un filmu, şi aşa si naşte unâ idee, unâ dilemă. Iara cilimean’l’i nu maşi că reacţioneadză imediat, reacţia lor easte şi sinceră, exprimă ndreptu ţi simtu cându ved un paramith. Aşi că, în afoară die a înviţare câte ţiva dispre ţi înseamnă chinematografia, aeste cursuri lâ stimuleadză a copiilor creativitatea. Imediat v’in cu idei, analizeadză ţie ved pi ecran, v’in cu alte variante, si naşte unâ dezbatire, iara tru bitisitâ agiungu să si chestioneadzâ pi el’i. Şi aesta easte multu importantu.”

« Di la fotografie la imaghini în mişcare. Memorie, imaghinaţie şi paramith. La ţi suntu bune filmile? » şi “Reghizor, narator, personaj, spectator. Care spune paramithulu şi ţi urmeadză? Cum fu filmul? » suntu ndauâ di întrebările pi care criticulu di filmu Ileana Bârsan li propune a m’iţlor a l’ei cursanţâ.

Judeţulu Prahova, care faţe lIgătura anamisa di reghiunea a Capitalâl’ei şi Transilvania, pri-tru culoarulu di treaţre pri-tru Carpaţl’i Meridionali, este un loc ţi apânghiseaşte un patrimoniu imaterial di excepţie, pi care Radio România Internaţional mutri să-l surprindă tru ipostaze inedite a zânăţâlor tradiţionale. Artiştil’i plastiţ prahovean’i vor sâ aducâ diznou în atenţia a publicului cu mirache trâ tradiţii româneşti elemente specifiţe a comunităţilor di hoarâ di vârâ chiro ninte.

Larisa Iftode are 90 di an’i, bâneadzâ tru câsâblu prahovean Urlaţi şi adarâ măşti (prosopide) di-tru imaginarulu popular românescu, ama şi icoane pi geam: “M’erdzeam pri-tru Bucureşti şi vizitam tute galeriile, tute expoziţiile. La unâ di galeriile di artă, vidzui unâ icoană pi geam, ţi lu spunea pi Sâmtul Gheorghe. Earam oarfânâ, iara preţulu a icoanâl’ei m’i si păru multu mare. Şi, cându vidzui că Sâmtul Gheorghe di-tru icoana aţea avea tru suliţă un peaşte, arămaş contrariată, ştiinda că lipseaşte să apară un balaur în locul peaştelui. Arămaş cu ideea că eo vrea-s puteam sâ fac unâ reprezentare ma muşatâ di aţea. Au tricutâ nişte an’i până mi apofăsii să fac icoane pi gh’ialie. Arhiusii ama cu măştile. Mi tentarâ multu di multu şi am realizatâ sute di măşte, am participatâ la expoziţii şi am loatâ diplome. Într-unâ bună dzuâ, pi la 63 di an’i, apofăsii să fac şi icoane. Nu am niţe unâ şcoală în domeniu, nu mi-are pregătitâ niţiun om, nu mi-are urminipsitâ canâ. Pi tute li-am adratâ cu doarâ di la Dumnidză. Am faptâ foarte multe icoane şi li-am prezentatâ în Franţa, Ghirmânie, Elveţia, Italia şi Rusia.”

Ţi cara că nu are urmatâ cursuri di specialitate, pi Larisa Iftode u inspirâ natura a locurilor natale, iara pasiunea trâ muşat, trâ artă, u are însuţâtă de-a lungul a banâl’ei. Similară easte şi istorima a Irinâl’ei Mihaela Popovici, artistu plastic amator din Ploieşti, pasionată di portul authentic, ţi dzâse:

“Moştenescu, lu am muştinare talentul di la mama mea, tut artistu plastic. Ea are activatâ tru diferite domenii, ama eo mi-am axatâ pi păpuşi folcloriţe, şi aflai că, într-un lucru ma m’ic, pot să spun elemente di stran’ile populare româneşti. Li dedic în special a xinâtatil’ei, iu există mulţâ amatori di ahtări miniaturi. Pri-tru aeste stran’e stilizate, spun cât pot di stran’ile a noastre tradiţionale. Tru mare misură, caftu să hibâ materiale cât ma aprucheate di stran’ile adevărate.

Iţe detaliu easte importantu trâ Irina Mihaela Popovici atumţea cându adarâ păpuşile di colecţie, cu agiutorulu a cure lâ prezintă stran’ile populare di-tru diferite zone a Româniil’ei a ţilor di-tru întreaga Europă. Ea dzâse:

“Mi axai, mi duş cama multu pi stran’ile populare moldovineşti şi ardeleneşti. Li am şi pi aţeale di aoa, di-tru Argeş, ama şi din Vâlcea. Am şi stran’ile trâ adeţle di iarnă, în special aţeale di Sorcovă. Tute păpuşile au ţâruhile româneşti, care si poartă cu pârâpodz di lână, împlitite manual. În portul di-tru reghiunea a Moldovâl’ei si poartâ dipriunâ şcurtaca, trastul, căciula di cheale cu lânâ trâ bărbaţi şi marama trâ mul’eri. Trâ Ardeal suntu specifiţe capelile şi mărdzealile purtate di guşe. Hiinda miniaturi, easte greu di redat portul complet, cu stran’ile groase di iarnă. Am aleaptâ aşima să redau şcurtăţile stilizat, cu toate particularităţile zonale tru elementile di decor. Perulu a păpuşilor easte lucrat di lână, poartă căciule di cheale sau marame nu foarte detaliat lucrate la ahtări m’iţ dimensiun’i.

Valentin Nicolae, artistu plastic amator di Ploieşti easte, di profesie, pompier, ţi astindze foculu. Şi atracţia pi care u exercită asupra a l’ei foculu, ca elementu vital, ninca din copilărie, ama şi pasiunea trâ artă, ghenerarâ un stil artistic aparte în realizarea a unor obiecte decorative. Valentin Nicolae dzâse:

“Lucrările a meale suntu într-un stil gotic, medieval. Materiile prime suntu, momentan, gh’ialia şi lemnul. Folosescu deşeuri pi care alanţâ li aruncă, nu li mata folosescu. Eou mi arişii să li transformu în obiecte decorative. În principiu, li mvupsesc în negru şi auriu, laiu şi galbin. Ufilisescu şi cimentu pi care, tut aşi, lu mvupsescu.

Adrate din detalii brute, neşlefuite, nisubţil’iate într-unâ cromatică sobră, care ama nu agiundze ostentativ sumbră, obiectile decorative di inspiraţie medievală a lu Valentin Nicolae si remarcâ pri-tru nota a lor distinctă. Tut aşi si faţe şi cu creaţia a lu Ion Ioniţă, care adarâ tablouri di pal’e di cereale, pri-tru care artistul plastic mutreaşte să evocâ tradiţiile româneşti di-tru zona Prahovâl’ei. El dzâse: “Nicolae Iorga (n.a. importantu istoric român) dzâţea că identitatea a unei naţiune nu înseamnă maşi identitatea di limbă şi di spaţiu. Mai suntu şi tradiţia, istoria, tricutulu, prezentul şi v’initorulu, arădzle, datinile, şi portul — tute nâ fac să ştim că him român’i. M’i-au plăcutâ multu di multu casile tradiţionale româneşti, ninca şi aţeale di la câsâbă, aţea ţi împiltescu multu ghine tradiţia cu urbanismul. Ninte di sibâ hoara, fu bâsearica, di aform’ia că tute aşedzările eara construite în varliga a luştui locaş sâmtu. Bâseriţile din hori păstreadză tru eale tradiţia a poporului român. Easte zborulu di arhitectură, pictură şi portu. Si bâgă problema câţe uşile a luştor suntu apuse, nu analte — într-unâ bâsearică nu lipseaşte să intri cu măril’e, ama lipseaşte să apleţi capulu, să calţâ cu ndirse. Tute aestea vrui să li bag vârâ turlie tru un loc deadun, să-m’i aduc aminte di eale şi să li spun şi aţilor ţi au dor s-li cunoască.

Ataşamentu faţă di tradiţie, talentu şi multă dăruire şi durusire cătră arta pi care u practică — probabil aţeale ma importantile atuuri trâ reuşita aţistor artişti plastiţ di-tru judeţulu Prahova.

Pictorulu Laurenţiu Dimişcă easte un promotor recunoscut internaţional a ghenurilor plastiţe în afoara a normilor. El are participatâ, cu lucrări proprii a lui, la avdzâte manifestări internaţionale, ama are şi organizatâ, în România, manifestări Outsider Art di amploare. Oara aestâ, Laurenţiu Dimişcă nâ propune un spaţiu permanentu di adunare, propriulu a lui atelier, la etajul 1 a binail’ei a Teatrului di animaţie ŢĂNDĂRICĂ, situată (binaia) în Piaţa Lahovari. Easte prima galerie din România şi di-tru aestă parte a Europâl’ei di Estu specializată în Artă Singulară, Artă Brută, Noua Figuraţie, Artă Naivă, Artă Populară, Artă Alternativă, Artă Vizionară, Artă Schizofrenică, Raw Vision şi Artă Contemporană di întreaga lume.

Criticulu Marius Tiţa dzâţe:

“Atelierulu pi care Laurenţiu Dimişcă lu-are dişcl’isâ la Bucureşti easte, de faptu, capitala a artâl’ei brutâ, a artâl’ei singularâ tru aestă parte a Europâl’ei. Laurenţiu Dimişcă easte cunoscut de ma multu chiro în calitate di promotor şi creator, fără s-nâ afirim, di artă brută, multu talentat. Să nu agârşim că easte un pictor adevărat — are faptâ liceulu di artă, facultatea di artă, easte doctor a Universitatil’ei di Artă din Cluj. Aţistu atelier dişcl’is easte a treia ediţie a mărilor expoziţii pi care Laurenţiu Dimişcă li dişcl’idea la Bucureşti, la Palatul Parlamentului sau la Muzeulu a Hoarâl’ei şi la Muzeul Ţăranului Român, ama easte şi un chentru permanentu tru care va aflăm ţi înseamnă aestă artă, va videm mări creatori di artă brută di-tru colecţii importante din Franţa şi va asistăm la evenimente dedicate aţistui ghen di artă, de faptu, aţistor ghenuri di artă — arta fără norme, arta singulară, outsider art. Arta brută easte unâ artă care nu ţâne isape di convenţii. Easte unâ dişcl’idire totală a artistului, care aleadze să si exprimâ tru aestă formă”.

Atelierulu Laurenţiu Dimişcă reprezintă concretizarea a unui v’is ma vecl’u a artistului, aţel di-a creare un chentru internaţional di artă — muzeu. Laurenţiu Dimişcă dzâse:

“M’i acumpăraiu unâ şcoală veacl’e, trâ a-nfiinţare aţel chentru nângă Piatra Neamţ. Ama mi minduii că ma diavrapa adun colecţia în timpu, organizânda saloane şi evenimente. Şi amuşi mi aflu cu atelierulu a meu personal în chentrul a Bucureştiului, tru incinta a unei locaţie superbâ, Teatrul Ţăndărică. Easte un atelier dişcl’is. Ama care vra să viziteadzâ expoziţiile temporare şi permanente şi atelierulu a meu personal, prinde să sunâ niinte, ca să pot s-hiu aoa. Permanente, zburăsci dispre colecţia proprie a fundaţil’ei şi temporare, aţeale care suntu rulate, cum easte tora Salonulu Internaţional di Artă Singulară ediţia a III-a, prezentu în galerie. Următoarea expoziţie va hibâ a artistului Aurel Cogealac, un artistu autodidact. După artistul Cogealac, va u avem pi doamna Mimi Revencu, tut aşi, un pictor autodidactu. Amuşi intenţionedz, niinte di 8 Marţu, di Dzua a Mul’aril’ei, să lansedz nişte bijuterii dedun cu artista Andra Margine. Apoia, lucrările va colindâ Muzeulu a Hoarâl’ei, Muzeulu a Ţăranului şi Biblioteca Naţională. La catheunâ expoziţie va hibâ artişti noi. Va hibâ şi un colocviu di artă singulară, agiumtu la a doua ediţie. Până la bitisita a anului, aestâ îm’i propuşu: să ruledzu şi expoziţii personale, cu artişti tru aestu spirit, ama şi artă contemporană”.

Pictoril’i Laurenţiu Dimişcă, Aurel Cogealac şi Mimi Revencu, dadun cu fotografil’i Andrei Baciu şi Sorin Onişor şi cu Muzeulu Naţional a Hoarâl’ei furâ, în toamna a anului tricut, invitaţil’I a Consulatului a li Românie la Lyon, în cadrul a expoziţil’ei “România anamisa di tradiţie şi modernitate”.

Galeria — atelier personal Laurenţiu Dimişcă easte un spaţiu în care artistul îşi propuse să familiarizeadzâ publiculu cu ghenul di artă pi care îl promoveadză şi nu maşi pri-tru intermediul a expoziţiilor. El dzâse:

“Pi nângă ocazia pi care nu mulţâ oamin’i u au di sâ discoapirâ un atelier a unui artistu, di-a vizitare un atelier a unui artistu — suntu artişti tru a cure atelier nu ai niţe unâ şansă să agiundzâ, tra sâ-l’I vedz cum picteadză -, mai are şi un scupo iniţiatic. Va-s iniţiedzu copii, cilimean’i, ama şi adulţâ, oamin’i mări, în domeniul a picturâl’ei, creativitatil’ei, imaghinaţil’ei. Am experienţă din Franţa, iu am dişcl’isâ festivaluri di artă singulară şi am lucratâ cu 300 di copii di la 9 grădiniţe din Pays d’Auvergne. Apoia am dişcl’isâ festivalul “Itineraires singulaires”, tru Dijon, un festival dedicat a ţilor cu handicap, deci am lucratâ cu oamin’i cu probleme, ghen alcooliţ, schizoidz. Zburăscu di interacţiunea artistu — public, oamin’i care nu au mai lucratâ niţiunâoarâ cu un artistu. Stilul a meu easte ma optimistu şi am nişte proiecte muşate di creativitate şi imaghinaţie”.

În prezentu, în atelierulu Dimişcă suntu expuse aproximativ 300 di lucrări. Artiştil’i care li simnează, piste 50 la numir, suntu, în mare parte, francezi, pri-tru colaborarea cu Asociaţia trâ Promovarea a Artâl’ei Contemporanâ Popularâ, din Franţa. Arada di aeştia si află expuşi şi ndoi român’i, ama are şi artişti african’i, cubanezi, argentinian’i, norvegian’i.

Tru aestă primuveară, va puteţ sâ videţ lucrări nale create di pictorul Laurenţiu Dimişcă la Haga, la celebra galerie Carre d’Artistes care faţe parte di-tru zingirulu di galerii cu tut aţeauşi numâ dişcl’ise în tută lumea. Particularitatea a lor easte aţea că lâ si caftâ a artiştilor care vor să expună aoa să realizeze lucrări în formate m’iţ, ahtare turlie încât sibâ accesibile trâ iţe cumpărător. Preţulu easte tut aţel, indiferentu di nivelul a artistului.

“Cându si alasă seara priste Bucureşti sau Metabolismu” di Corneliu Porumboiu, “Bucureşti, iu eşti?” di Vlad Petri şi şcurtumetrajulu “Unâ aumbră di nior” di Radu Jude suntu aţeale treie filme româneşti ţi furâ selecţionate în competiţia a Festivalului Internaţional di Filmu di la Rotterdam – FIFR (22 ianuarie – 2 februarie 2014).

Ma puţân cunoscut faţă di alanţâ doi cineaşti, Vlad Petri absolvi Universitatea Naţională di Artă Teatrală şi Chinematografică din Bucureşti. Easte realizator di filme documentare şi fotograf. Are documentatâ mişcările soţiale di-tru 2012 şi 2013 din Bucureşti, publicânda cu regularitate în mediul online filme şi fotografii di la faţa a locului. Preocuparile a lui si axeadză pi investigarea a realitatil’ei imediatâ, personalâ, ama şi sondarea a transformărilor soţiale la care l’ia parte. El dzâse:

“Ţel ma multu mi intereseadză piaţa ca spaţiu public di dezbateri, propuniri, proteste. Mi intereseadză cum devine, cum si lâxeaşte aestu spaţiu, cum si transformă, care easte impactul a lui soţial. Mi pasioneadză oaminl’i di aclo, formulările a lor, turlia cum si faţe articularea şi transmitirea a mesajilor. M’i-am propusâ tra să m’ergu cât di ma multe ori în Piaţă şi să distribui filmile a meale exclusiv pri-tru media online, tra-s pot sâ ţân pasulu cu dinamica a evenimentilor“ dzâţe regizorulu. Di aestu interes trâ piaţă ca “spaţiu public di dezbatiri” si născu şi documentarulu “Bucureşti, iu eşţâ?”, selecţionat la Festivalului Internaţional di Filmu di la Rotterdam. Vlad Petri dzâţe:

”Am lucratâ la filmu chiro di doi an’i. Mi hărăsi, mi bucură selecţia, di aform’ia că easte unulu di aţeale ma importantile festivaluri di film din Europa, şi tora aştiptăm să videm ţi reacţii avem di aclo. Filmul prezintă evenimentile din Bucureşti di-tru 2012. Acutotalui avum aproximativ 60 di sahăţ filmate, di care fu anaghe să selectăm, filmul final avânda unâ sahate şi v’inghiţ minute. Ama tru aţistă sahate şi v’inghiţ de minute vrum să spunim un paramith, unâ istorimâ cât ma structurată şi avutâ (cuprindătoare) a ţi si feaţe în stradă. Vrui ca materialul filmat în stradă să nâ conducă cătră unâ anumită poveste, nu avum dor ca noi să-l’i conduţim pi spectatori întru unâ direcţie.”

Shcurtumetrajulu reghizat di Radu Jude, “Ca unâ aumbră di nior” / ”Shadow of a cloud” spune paramithlu a unui preftu, interpretat di reghizorulu di teatru Alexandru Dabija. Preftul easte cl’imat într-unâ dzuâ toridă di veară la căpitân’iulu a unei muribundâ tra sâ-l’I dzâcâ ultima diavase. “Are numiroase sensuri care pot sibâ aflate tru aţist filmu. Poate că ţel ma importantul lucru easte exprimat într-un fragmentu di-tru paracalisirea spusâ di personajulu principal: nichischina shi mbogra a mea banâ ca un somnu are tricutâ, ca unâ aumbră di nior””, explicâ reghizorulu Radu Jude titlul a filmului a lui, care fu selecţionat anulu tricut şi tru secţiunea “Quinzaine des Réalisateurs” a Festivalului di la Cannes. Reghizorulu Radu Jude dzâse

” Existâ, are ţiva în mine care mi pindze să ved lucrile tru aestâ turlie. Cehov rezumă cama ghine aţistă situaţie. Un personaj di-trun “Lale Vanea” dzâţe aşi: “Multu chiro pisptipsii că mira a omului easte să hibâ traghic, ama pânâ tru sone am descopirit că, de faptu, destinulu, mira a lui easte tra-s hibâ”. Şi existâ ţiva caraghios tru turlia în care oaminl’i si raporteadză la el’i îşişi şi la problemile a lor, ţiva care nu exclude existenţa a tristeţil’ei sau a li suferinţâ. Tru ligâturâ cu mine, aestua easte ungl’iul di mutritâ ţi mi intereseadză. Cându tristeţea, mârinarea, drama si ameastică până agiundzâ să nu mata li identifiţ cu ridicolul.”

Îm’i dorescu, m’I-am dor trâ un cinema cât ma impur. Descoaper unâ evoluţie sau unâ involuţie la mine: cându mi acâţai tra să fac protile filme aveam unâ mare vreare tra sâ hii coerentu stilistic. Îm’i doream, m’I-aveam dor să am unâ soie di conştiinţă di sine, autoconştiinţă, asupra a manierâl’ei di filmare. Pri-aghalea-ghalea, m’i si pare că aestâ soie di coerenţă duţe la unâ soie di blocare a unor energhii care pot sâ dişcl’idâ filmul spri alte direcţii, şi pi di altă parte, la a plasare accentul aclo iu el nu are ţi să caftâ” dzâţe Radu Jude dispre experienţa a lui di cineastu.

Ţel ma recentul, ma proaspitlu film a lui Corneliu Porumboiu împărţâ, aşi cum u feaţe şi Poliţist, adjectiv”, spectatoril’i tru dauă tâburi. Tru aţel’i care cred că istorima, în sensul a l’ei clasic, easte indispensabilă a unui filmu şi tru aţel’i ţi pledează trâ un cinema ma puţân narativ. Criticulu Tudor Caranfil, imediat după vizionare, consideră că noulu lungumetraj a reghizorului Corneliu Porumboiu,

”Cându si alasă seara priste Bucureşti sau Metabolismu”, easte unâ provocare”, ţel ma pasionantul filmu experimental di-tru chinematografia românească”. Tru arada a lui, criticulu Andrei Gorzo îl consideră unâ hipersubtilă anti-romance”. Paramithlu di-tru filmu asună aşi: Paul (Bogdan Dumitrache) easte analtu pi lucru la filmul pi care îl reghizeadză. Pi cale, adicâ etim să filmeadzâ unâ schenă nud, poartă unâ serie di discuţii cu Alina (Diana Avrămuţ) — actriţa cu care are unâ relaţie amoroasă, cu producătoarea (Mihaela Sârbu), cu un coleg di zânate (Alexandru Papadopol) şi cu un doctor care îl’i examineadză endoscopia. Filmul easte compus di-tru maşi 17 cadre, majoritatea fixe. Într-un interviu, Corneliu Porumboiu mărturiseaşte că intenţia a lui fu aţea di-a zburâre dispre naştirea a unui filmu şi constrândzerile impuse”. Corneliu Porumboiu dzâse:

”Mi interesa relaţia dintră personaje şi paramithulu propriu-dzâs. Ideea îm’i vine ninte cu vârâ trei an’i, cându fu propusă unâ nauă leadze a chinematografiil’ei, conform a cure concursul la Centrul Naţional a Chinematografiil’ei si didea după un decupaj reghizoral. Aesta îm’i provocă amintiri din facultate, din momentul tru care mi acâţai di cinema, în şcoală bânam dipriunâ cu un anume tip di limitare. Şi mi-aduş aminte că şi aclo mi duţeam cu un decupaj reghizoral pi care-l făţeam singur acasă, cronometrânda cadrile di-tru filmu. Şi di la aţiste amintiri chinesi aestu filmu. Evidentu, filmul conţâne şi unâ interogaţie asupra a turliil’ei în care eo arhiusii să fac cinema.”

Festivalul di la Rotterdam, ţel ma importantul di-tru Benelux, atradze la cathiunâ ediţie priste 3000 di jurnalişti şi profesionişti a industril’ei chinematograficâ. Unulu di obiectivile majore a festivalului easte promovarea a ţilor ma talentaţâl’i tineri reghizori.

Dzuua a Culturâl’ei Naţionalâ, 15 gh’inuar, fu sărbătorită di Editura Casa Radio (care aparţâne a Soţietatil’ei Românâ di Radiodifuziune) pri-tru lansarea a unei serie di CD-uri cu interpretări a poeziil’ei emineschianâ di-tru Arhivile Radio România. CD-box-ul “Poesii de Mihail Eminescu”, ediţia princeps adratâ di Titu Maiorescu tru 1883, amuşi în format audio, nâ invită la un recital di poezie emineschiană de-a lungul a chirolui. Ludovic Antal, Emil Botta, Clody Bertola, George Calboreanu, Ion Caramitru, Constantin Codrescu, Elvira Godeanu, Ion Manolescu, Mariana Mihuţ, Alexandru Repan, George Vraca suntu îndoi di actoril’i care da banâ a poemilor a lu Mihai Eminescu, tru înreghistrări ţi suntu arămse di la arhiusita a an’ilor şaidzăţ. Poetulu Florin Iaru zburâ la lansarea a CD-urilor editate di Casa Radio, şi dzâse di-tru arhiusitâ că “interpretarea a operâl’ei emineschianâ easte lucrulu ţel ma periculosulu din lume.

” Mihai Eminescu easte, isa-isa, ţel ma cunoscutulu şi ţel ma necunoscutulu poet a limbâl’ei românâ, di aţea aform’ie tricu printr-unâ mulţime di pregiudicăţ care nâ spun dispre el că easte vizionarulu, românulu fundamental, leghenda a poeziil’ei româneascâ. Ama toate aeste zboarâ ţi vor sibâ ahândoase nu au niţe unâ ligătură cu poetulu Mihai Eminescu. Di aform’ia că poezia nu easte niţe monumentu, niţe catedrală, niţe obligaţie, niţe mândrie şi pirifan’e, niţe sentimentu naţional. Un poet agiundze naţional maşi cara naţiunea întreagă consideră că poeziile a lui suntu bune, ma că aţel’i ma mulţâl’i individz îl au tru vreare caanda ca pi poetulu a lor di căpitân’iu. Cara să mi diştiptaţ tru m’iedzulu a noaptil’ei, eo va pot să vă recit din Eminescu. Di aform’ia că unâ poezie care ţâ place, cre ţâ are hare, intră în cap şi nu mata iase niţiunâoarâ. Di-tru aestă cauză, him, probabil, foarte puţân’i cititori di poezie în România. Şi di aestă aform’ie nu cred tru noţiunea di poet naţional. Mihai Eminescu fu un om care bână cu ideile şi minduierile a lui şi scrise, iara aesta easte unâ di aţeale experienţe irepetabile di-tru istoria unei culturâ.”

Tot aproapea di Duua a Culturâl’ei Naţionalâ, 15 gh’ianuar, Bookhacolic.ro, un site românescu dedicat a cărţâlor invită îndoi poeţ contemporani să răspundă a unei anchetâ dedicată a poetului Mihai Eminescu. Ţi mata înseamnă Eminescu azâ, la priste un secol şi giumitate di la naştirea a lui şi ţi experienţe personale avurâ cu poezia a lui. Poetulu Radu Vancu scrie: ”Eminescu easte, vahi, poetulu român pi care lu-avem recititâ di cama multe ori, cama frecventu. În studenţie, aţel ma multu îm’i plăcea, m’I-avea hare mările a lui panorame vizionare, cama multu apocaliptica a lui, pi care m’i şi feci licenţa. Di la 30 di an’i şi până tora, mutrecu să recitescu cama multu poemile, dip puţâne easte ndreptu, care anticipeadză poetiţile biografiste, di la Bacovia la dauăm’il’işti — arhiusinda cu sonetile di-tru 1879, aţeale cu Afoară-i toamnă, frundză-aspulbiratâ, tru care easte de faptu tot Bacovia întru unâ coajă di nucă. Ţi m’i si pare exemplar la Eminescu, pi nângă biografia a lui neverosimil, aproapea inuman di pură, easte că toate aţiste poetiţ, ahât di diferite întră eale, suntu bânate tut ahât di intensu şi realizate tut ahât di superlativ; nu are fuşeritâ hici ţiva, bână iţe poetică (şi iţe poem) canda di aestâ depindea bana a lui. Şi, vârâ turlie, şi depinse. Şi, unâoarâ cu bana a lui, şi a noastră. Easte poetulu di care depinde toată poezia română, în fond.”

Poetulu Florin Iaru dzâse:

“Dinclo di tehnică, di striluţire, di prozodie, di retorică, există ţiva ţi nu are echivalentu şi ţi nu are răspunsu în lumea a noastră materială. Easte un “simţimintu”, cum dzâţe Titu Maiorescu. Simţâ că easte, şi aţel ma greu easte să expliţ câţe simţâ că easte. Ţiva ti umple brusc di satisfacţie, şi di lume, şi di melancolie, şi di pluchi fără pâreacl’e, şi di balta ţi si tulbură, şi di ampirat şi proletar. Tute aţiste lucrei intră ninte di-a aveare conştiinţa că ai dininte un discursu. Eminescu fu un mare tehnician şi un mare inventator di limbă. Trâ el nu era imposibil hici ţiva. Alusturnă rimile în limba română, accentile, pregiudicăţâle, si comportă ca un poet dinintea a cure limba easte unâ materie aproapea informă ţi are toate datile şi aţiste date nu aşteaptă dicât să hibâ recombinate. Aţel ma greu lucru easte să citeşti din Eminescu. Di aform’ia că automat va mutreşti să dai sensu şi poetulu nu vra să spună hici ţiva ma multu dicât aţea ţi spuse, literalmente. Sâ cafţâ sensuri profunde, alte, easte unâ cheardire di oarâ, easte lucru chirut, di aform’ia că, aţea ţi spune poetulu aclo spune, şi nu tru altă parte şi tru mintea a noastră, a cititorilor, easte ghine că si alustoarnă lucrurile şi easte ghine că nu putem sâ spunim câţe. Ma s-nâ turnăm la CD-urile editate di Casa Radio, partea di rezistenţă easte că măril’i actori îl’i citescu poezia, aţea ţi înseamnă actori ţi minduesu, ţi si ascutură di convenţii, care da libertate a textului. Şi di aţea aform’ie există un hirescu al versurilor.”

Coperta aţistei nauâ apariţie di-tru Colecţia Fonoteca di Amalaghmâ”, seria Spectacolul poeziei”, easte unâ prilucrare realizată di artistul Daniel Ivaşcu după volumulu orighinal a “Poesiilor” a lu Mihai Eminescu.

La puţân chiro după evenimentile di-tru andreu 1989, si năştea un premiu care vrea s-agiungâ un reper în lumea a poeziil’ei româneascâ di tora: Premiul Naţional di Poezie Mihai Eminescu” Botoşani. Ideea l’i aparţânu a poetului Gellu Dorian, născut şi el tru Botoşani. Cât di veacl’e eara ideea? Aflăm di la iniţiatorulu a l’ei, care dzâţe:

Demersurile arhiusirâ imediat după Revoluţie, tamam di-tru vaara a lu 1990, tru cirişar. Ştim multu ghine că tru cirişar 1989 si împlini un centenar di la moartea a lu Eminescu. Imediat după Revoluţie, tra lâxire formatulu aţilor adunări vârâ turlie festiviste şi mpline di len-turlii di lucre nu para la loculu a lor ligate di biografia şi bana a lu Mihai Eminescu, cu tute turliie di elogii false… Nâ minduim să lâxim aţist format şi să iniţiem la Botoşani, pri-tru primăria a municipiului, Premiul Naţional di Poezie Mihai Eminescu. Tâş tru marţu 1991, Consiliul Local, după ma multe discuţii, decise să da unâ Apofase pri-tru care fu iniţiat la Botoşani aestu premiu”.

Premiul Naţional di Poezie Mihai Eminescu” — Opera Omnia nu si da lişor şi nu a cure ţi s-hibâ, di aţea aform’ie şi reuşi să amintâ valoare de-a lungul a timpului. Unâ ispate easte şi mărturisirea a amintâtorului di anulu aestua, scriitorulu clujean Ion Mureşan, care îl consideră unâ leghitimaţie di acces tru clubulu di elită a poeziil’ei româneascâ, di aform’ia că aţel’i ma importanţâl’i poeţ di-tru ultimil’i 50 di an’i loarâ aţist premiu”. Poetulu Gellu Dorian, dispre turlia di acordare a premiului, dzâţe:

Nâ minduim di la arhiusitâ ca aţist premiu să hibâ dat a unui poet român contemporan tru banâ, trâ întreaga operă. Di aoaţe, şi sintagma Opera Omnia” la finalul a titlului a premiului. Tutunâoarâ, tra-s poatâ sâ hibâ leghitimat aţist premiu, minduim un juriu naţional, format din personalităţ marcante a li criticâ şi a istoril’ei literarâ, profesori universitari din patru chentre culturale a ţarâl’ei: Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara. Aşi, a vicepreşedintelui di atumţea a Uniunil’i a Scriitorilor, regretatulu, l’irtatlu di dumnidză Laurenţiu Ulici, l’i lo hare, l’i plăcu ideea, nâ susţânu şi formă un juriu care, de-a lungul a 10 an’i, cu ţinţe modificări, leghitimă aţist premiu, iara 10 poeţ loarâ, sum aestu juriu, lauril’i aţistui premiu. Criteriile furâ, prota oarâ, aţeale valoriţe. De-a lungul a unui an nâ minduim la unâ nominalizare a poeţilor laureaţ di-tru mulţamea di poeţ care au deja unâ operă încl’igată. Deci, faţim un sondaj prin diferite medii, di la aţeale soţiale, licee, şcol’uri, instituţii di cultură, redacţii di reviste, edituri… Proţâl’i dzaţe poeţ intră întru unâ evaluare a noastră şi Fundaţia Culturală Hyperion Botoşani si ocupă di aţist lucru. Ţinţe sau, ma nou, di doi an’i, şapte poeţ m’ergu dinintea a unui juriu care îşi mări, şi el, numirulu. Suntu şapte personalităţ care votează trâ desemnarea a laureatului. Deci, easte baia greu, caftâ asumarea a unei răspundire, di aform’ia că, di cuaver, are multe valori în poezia românească. Nu putem să li premiem tute. Avem recuperatâ deja 23 di nume importante — toţ suntu poeţ importanţâ a literaturâl’ei românâ contemporanâ”.

Anamisa di numile recuperate”, după cum s-are exprimatâ poetulu Gellu Dorian, de-a lungul a aproape un cirec di secol si aflâ: Gellu Naum, Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Dorin Tudoran, Ileana Mălăncioiu. Aesta di ma nâpoi, amintâtoare a premiului la a ţinţea ediţie, fu şi aţea care avu ideea a iniţiaril’ei a unui premiu trâ debut. Aşi, di-tru 1998, si da şi Premiul Naţional Mihai Eminescu” trâ Opera Prima, di care si ocupâ Memorialul Ipoteşti di la Botoşani. Printre laureaţâl’i a ţilor 16 ediţii di până tora si misurâ Doru Mareş, Liviu Georgescu, Răzvan Ţupa, Dan Sociu şi, anulu aestua, Ştefan Baghiu. În ligătură cu aţist premiu, nu dimultu, criticulu Mircea Martin si întriba, retoric: priste câţ an’i unulu di debutanţâl’i premiaţ până tora va sâ si toarnâla Botoşani tra sibâ încurunat cu Marile Premiu?”. Easte întribarea pi care l’i-u adresăm şi a iniţiatorului a Premiului Mihai Eminescu, poetulu Gellu Dorian, ţi dzâse: Fără di altâ, toţ poeţâl’i care obţânurâ aţist premiu trâ debut suntu întru unâ puternică afirmare. Unil’i di el’i au multe cărţâ publicate — easte cazulu, di exemplu, a lu Liviu Georgescu, laureatulu a ediţil’ei a treia. Ca dialithea, cu diaver, întribarea a domnului profesor Mircea Martin, care easte tru aestu juriu ninca di la prota ediţie, şi feaţirâ parte şi di-tru juriul di acordare a premiului di debut, easte justificată şi dzâţim noi că, în curundu, pi la ediţia a 20-a, va s` agiundzim poate şi la unâ nominalizare di aestâ turlie”.

Aduţim aminte că, la ediţia a 23-a, Premiul Naţional di Poezie Mihai Eminescu” — Opera Omnia fu dat a poetului Ion Mureşan, di cătră un juriu prezidat di academicianulu Nicolae Manolescu şi format din Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Alexandru Cistelecan, Mircea Diaconu şi Ioan Holban. Nominalizaţ, arada di Ion Mureşan, furâ şi scriitoril’i Mircea Cărtărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu, Constantin Abăluţă, Ovidiu Geraru şi Vasile Vlad. Premiul, în valoare di 20.000 di lei, ninca şi trofeulu furâ înmânate a lu Ion Mureşan în cadrul a unei gale specialâ organizatâ cu aform’ia a Dzâlilor Eminescu. Laureatulu apruiche, ca şi predecesoril’I a lui, titlul di cetăţean di onoare a municipiului Botoşani.

Ninca di la prima ediţie, Premiul Naţional di Poezie Mihai Eminescu” si da, anual, la 15 gh’inar, dată care marchează dzuua a naşteril’ei a poetului naţional Mihai Eminescu. Iara arhiusindalui di-tru 2011, 15 gh’inar easte şi data la care, pri-tru unâ leadze tru meslu andreu 2010, si sărbătoreaşte Dzuua a Culturâl’ei Naţionalâ.

Vruţ oaspiţ şi priiatin’i, Radio România Internaţional vâ are invitatâ până la 30 agheazmăciune, data a poştâl’ei, să participaţ la un concursu di cultură ghenerală cu titlul “Festival George Enescu 2013”. A XXI-a ediţie a Festivalului care poartă numa a ţilui ma marile compozitor român, si desfăşură tru iamea 1-28 agheazmăciune şi oferi 150 di spectacole di muzică, operă şi balet în Bucureşti şi tru alte chentre culturale din România.

Concursul vâ diştiptă interesulu şi nâ vinirâ 493 răspunsuri complete şi corecte. Vă mulţan’iisim şi vă invităm să participaţ şi cu alte ocazii la concursurile RRI.

Andreapsim trâ concursu premii şi menţiun’i în obiecte ligate di Enescu şi muzica simfonică românească, ama şi di cultura română în gheneral. Concursul fu sponsorizat di Complexulu Energhetic Oltenia şi îndrupât di Muzeulu Naţional «George Enescu» (inclusiv di Secţiile di la Sinaia şi Tescani), Reghia Autonomă “Monitorul Oficial”, Editura “Casa Radio”, Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Asociaţia “Euro Foto Art” din Oradea.

Di-tru emisiun’ile a noastre, di pi site-ul RRI, ama şi di pi profilurile Facebook şi Twitter putut sâ aflaţ răspunsurile la întribările cu care vâ avem provocatâ să nâ scriiţ.

Concursul si bitisi la 30 ageazmăciune. Până să aflaţ care suntu amintâtoril’i vă aduţim aminte întribările la care vâ avem invitatâ să răspundiţ:

– Cându si născu George Enescu? Răspunsu corectu: la 19 agustu 1881.

– A câta ediţie a Festivalului Internaţional “George Enescu” are loc tru 2013? Răspunsu corect: a XXI-a.

– Numiţ treie creaţii muzicale enesciane. Aoaţe puteaţ sâ aledziţ di numeroasile creaţii enesciane, cum suntu: opera ”Oedip”, aţeale 3 simfonii terminate, ”Poema română”, Rapsodia română nr. 1”, Rapsodia română nr. 2”, aţeale 3 suite orchestrale, numeroasile sonate enesciane trâ pian, aviolie, violoncel, aţeale 3 suite trâ pian, ma multe cvartete trâ pian şi trâ coarde, muzică trâ ansambluri camerale, lieduri etc.

– Care easte Ioan Holender? Răspunsu corect: directorulu artistic a Festivalului. Să reamintim că Holender easte fostulu director di orighine română a Operâl’ei din Viena.

Tora putem sâ derulăm lista a ţilor ţi amintarâ. Aţeale 30 di Menţiun’i lâ vinirâ a ascultătorilor ică utilizatorilor di Internet: Adel Ferdjaoui, din Algeria, conaţionalul a nostru Gabriel Florea, di-tru Ghirmânie, Li Hua, Wang Yifan şi Jin Tao, toţ 3 din China, Mihail Byhanov şi Alexei Veselkov, ambil’i din Rusia, Elena Gurbanova, Turkmenistan, care scris a Secţil’ei Rusâ, Dieter Feltes, Bernd Seiser şi Oskar Schmitt, toţ 3 di-tru Ghirmânie, Cristina Risso, Nicola Musto, Stefano Citterio şi Angelo Brunero, toţ 4 din Italia, José Luis Corcuera, din Spania, Ernesto Rax Chub, din Guatemala, Roberto Carlos Álvarez-Galloso, di-tru SUA, care scrise a Secţil’ei Spaniolâ, Paritosh Chattopadhyay, Reema Goyal, Muhammad Shamim S., toţ 3 din India, Martin Rogan şi Grant Skinner, ambil’i di-tru Marea Britanie, Martin Gallas, SUA, Obaid Chowdhry, din Pakistan, Takao Ono, din Japonia, Sunil Dhungana, din Nepal, Mozahidul Islam şi Robina Aktar Golapy, ambil’i di-tru Bangladesh, ninca şi a familil’ei Robert C. Ackx şi Maria Ackx-Blom, din Olanda.

Dieter Feltes (Germania) nâ scrise: Tru emisiun’ile a voastre am avdzât multe dispre artistul Geroge Enescu şi am ascultatâ fragmente di-tru unile opere a lui. Ma multu seara, cându si întunearică, mi relaxedz cu plăcere ascultânda muzica a lu Enescu. Postul a nostru, Bayerischer Rundfunk, are difuzatâ şi el di ndauâ ori opere a lu Enescu.“

Aţeale 20 Premii III lâ vinirâ a ascultătorilor sau userilor: Dejan Mijatovici, di-tru Sârbie, Sami Ahmad Mosad, di-tru Eghiptu, Syed Khizar Hayat Shah, din Pakistan, care scrise a Secţil’ei Francezâ, Wu Xuan, din China, Serghei Lobatzeev, din Rusia, Ernst Altherr, din Elveţia, Fritz Andorf, di-tru Ghirmanie, Angela Basetti, Italia, João Flávio da Cruz, din Brazilia, care scrise a Secţil’ei Spaniolâ, Enrique Ballester Burcet şi Mateo Riera, ambil’i di-tru Spania, John Selesky şi Tim Watson, ambil’i din SUA, Marek Pis, Polonia, ascultător RRI în engleză, Shantish Nayel, Sreerekha Reddy şi Venkata Rao, toţ 3 din India, James Obrien, Marea Britanie, Catherine Agboola, Nigeria, Syed Ali Akbar, din Pakistan, care scrise a Secţil’ei Englezâ.

Ernst Altherr, din Elveţia, explică spuse pi şcurtu câţe scrise la concursu: “Particip personal la Festivalul din Bucureşti.”

Angela Basetti, din Italia, nâ scrise: “Escu arada di Radio România Internaţional di multu chiro vreme. Am mulţâ soţ şi priiatin’i român’i, printre care şi noil’i a mei viţin’i. Secretara a părinţâlor a mei easte tut româncă. Sper să agiungu să vizitedz România cât ma curundu, deadun cu nicuchirulu a meu şi hil’lu a nostru”.

30 di Premii II lâ vinirâ a următorilor: Volodimir Gudzenko, din Rusia, care scrise a Secţil’ei Ucraineanâ, Tarek Laidi, din Algeria, conaţionalul a nostru Daniel Renon, di-tru Ghirmanie, Raïf Chaaban, din Liban, ascultător a programilor în franceză, Qiu Lei, Deng Zhuangli şi Cui Wenbai, toţ 3 din China, Viktor Varzin, din Rusia, Horst Hartmann şi Andreas Fessler, ambil’i di-tru Ghirmanie, Roberto Catucci şi Agide Melloni, doil’i din Italia, Claudio Gerlach, di-tru Brazilia, care scrise a Secţil’ei Spaniolâ, Alexis Salinas Rosas, din Chile, Miguel Ramón Bauset, din Spania, Solomon Mesgun, din Eritreea, care scrise a Secţil’ei Englezâ, Bob Wood şi Timothy Johnson, doil’i din SUA, Christer Brunstrom, Suedia, K. Saito, din Japonia, Richard Cooke, Mark Stevens şi Alastair Pamphilon, toţ 3 din Marea Britanie, Ian Morrison, China, care scrise a Secţil’ei Englezâ, Henk Poortvliet, Olanda, Nasir Aziz, Pakistan, Debaki Ranjan Biswas, Najimuddin şi Muralidhar M., toţ 3 din India, Allan Fenix, din Filipine, ascultător a programilor RRI în engleză.

Volodimir Gudzenko, din Rusia, spuse câţe concură: ”Particip la aţist concursu cu dorlu di aflare ma multe dispre marile maestru a muzicâl’ei româneascâ, celebrulu compozitor George Enescu. Mi arisescu şi muzica populară, şi aţea clasică românească şi sper că într-unâ dzuâ va-s pot sâ agiungu la aestu celebru festival di muzică”.

Raïf Chaaban, din Liban, argumenta: ”Particip la aestu concursu din admiraţie trâ muzica a lu Enescu, un compozitor cu unâ banâ faschinantă şi mplină di contraste”.

Qiu Lei, din China, explica: ”La un moment dat aprucheaiu unâ colecţie di lucrări instrumentale a artiştilor din întreaga lume, întră aestea si misurâ şi lucrări di-a lu Enescu. Fu sivdaie la prima videare, di aţea aform’ie şi u loai apofase să particip la concurs”.

Tut din China, Deng Zhuangli, nâ pitricu următorulu răspunsu la concursu: ”Si spune dispre măril’i artişti că îşi demonstrează creativitatea şi putearea imaghinativă in interpretarea instrumentală. George Enescu easte un ahtare turlie di mare artistu, care alasă unâ impresie puternică asupra a oamin’ilor. In interpretarea la vioară, Enescu si comportâ ca unulu care călătoreaşte după propria a lui vreare tru unâsireauâ nimărdzinitâ, el îşişi hiinda un excepţional compozitor, aşima tru interpretarea artistică el spune unâ creativitate mplină di pasiune şi unâ imaghinaţie mplină di nuanţe şi culori. Exact aestu easte motivulu trâ care am participatâ la concursu”.

Horst Hartmann (Ghirmanie) spuse: “Cu tute că România easte di-tru anulu 2007 stat membru a Uniunil’ei Europeanâ, nu ştiu para multe dispre cultura română. Pri-tru aestu concursu putui să-m’i completedzu cunoştinţile. Pi v’initor am să ascultu di cama multe ori emisiun’ile a voastre pi unde şcurte şi di pi Internet.“

Italianulu Roberto Catucci argumenta: “U vidzui di multu vocaţia Româniil’ei trâ Olimpulu artistic, pri-tru nisânte prestigioase personalităţ. Evenimentele culturale, minduita intelectuală si dezvoltâ azâ tru multe direcţii, după ţi furâ mortificate di ideologia a chirolurilor apuse. Cultura şi arta românească da un plus di valoare a Europâl’ei. Li admir multu di multu şi di aţea aform’ie escu “fan” George Enescu, care alâsă a lumil’ei unâ operă artistică di valoare, ţi easte un punctu di referinţă tru aţist domeniu.”

Tut din Italia, Agide Melloni argumenta câţe prticipă, diznou, la un concursu marca RRI: “Aist Festival internaţional, care nâ aduţe aminte personalitatea şi opera a unui muzician di talia, di boia a lu George Enescu, merită cu siguranţă întreaga a noastră atenţie. Unâ ahtare contribuţie culturală merită să hibâ celebrată di aestu Festival dedicat a operâl’ei a lu Enescu, recunoscută la nivel mondial.”

Claudio Gerlach, din Brazilia, transmise: Participaiu tru aist concursu di aform’ia că îm’i place, mi ariseaşte multu di multu George Enescu şi mi intereseadză tut ţi are ligătură cu România. Să amintu un premiu ligat di Festivalul George Enescu poate sibâ unâ amintire preţioasă trâ tut restul a banâl’ei a mea.”

Alexis Salinas Rosas, din Chile, dzâţea: “Aţea ţi mi determină să particip easte interesulu trâ cultura şi muzica românească. Am 23 di an’i şi studiedzu Dreptul. Mi atradze, mi ariseaşte faptul că România easte unâ insulă, nisie latină într-unâ zonă gheografică dominată di cultura slavă. Cred că întră statile a noastre există multe puncte comune, pi care daule state pot s-li dezvoltâ, ma că si-şi da aestă şansă. Ascultu di multe ori emisun’i în română sau muzică românească. Tsi cara că nu achicâsescu dip ghine zboarâle mi încântâ limba şi mi intereseadză aţea ţi si faţe în ţară.”

Aţeale 20 Premii I si duc la aeşţâ ascultători sau internauţ: Olexandr Kozlenko, din Ucraina, AbdelKarim Nadjim, din Maroc, Giovanni Alotto, din Italia, care scrise a Secţil’ei Române, Christian Canoën, Franţa, Amady Faye, Senegal, Liu Xiuhua şi Ren Chuanyu, doil’i din China, Valeri Lugovki, din Belarus, Frank Vettel, din Germania, Maria Musti, din Italia, Mario Martínez Yory, din Columbia, Mary Donalds Navarro, din Cuba, Javier González Balón, din Ecuador, Keith Simmonds, Brian Kendall şi Howard Barnett, toţ 3-l’i din Marea Britanie, Weldon Walles, Donald Davis, Alex Klauber şi Dean Nonanno, toţ 4-l’i din SUA.

Olexandr Kozlenko, din Ucraina, argumenta răspunsul: ”Aţist concursu agiumse deja unâ tradiţie şi voi să mulţan’iisescu a tuluror angajaţilor Radio România Internaţional trâ promovarea a creaţil’ei a lu George Enescu şi trâ faptul că nâ aduc pi noi, ascultătoril’i, ma aproapea di marile muzician român. Creaţia aţistui titan a li muzicâ universalâ reflectă suflitulu a popolului român, nâ agiutâ să-l’i cunoaştim ma ghine român’l’i şi tradiţiile a lor. Cunoaştim compozitori remarcabili di-tru multe state, care puturâ să reproducă, prin muzică, esenţa a mileţlor a lor. Tutunâoarâ, promovarea a patrimoniului muzical şi a creaţil’ei a marilui compozitor George Enescu easte unâ cauză nobilă, di aform’ia că muzica l’i uneaşte, l’i bagâ deadun oamin’l’i di-tru întreaga lume şi dişteaptâ tru el’i aţeale ma bunile sentimente. Probabil aesta easte principala buneaţâ a concursurilor di muzică, în general, şi a ţilor organizate di RRI trâ ascultătoril’i a lui, în special”.

Christian Canoën, din Franţa, explica: ”Escu un mare amator di muzică clasică. Ascultu mult Wagner, Beethoven etc. Tru aeste condiţii, muzica lu George Enescu nu putea s-mi alasâ insensibil. Opera a lui easte prodigioasă şi escu un mare admirator a l’ei. In plus, ţara a dumnil’lor a voastre m’i alâsă nişte amintiri ţi nu s-agârşescu…”.

Iara Amady Faye, Senegal, argumenta concis: ”Violonistu, pianistu, pedagog, dirijor, compozitor, Enescu easte, pi şcurtu, un muzician universal. Participarea la aestu concursu este omagiul pi care achicâsescu să-l aduc aţistui virtuoz a muzicâl’ei clasice româneascâ, a cure rapsodii m’i aduc isihie tru momentile di discurmare…”.

Liu Xiuhua, din China, nâ scria: ”Opera a lu Enescu easte puternic influenţată di folclorulu românescu, lucrările a lui suntu pitrumte di sentimentu, şi comportâ şi unâ tehnică interpretativă uidisitâ, aţel ma cunoscutulu exemplu tru aestu sensu hiinda . Inspirată di-tru impresionanta muzică populară, cu unâ multu curajoasâ viziune artistică, tru aestă operă fu spus suflitulu a popolului român, aducânda muzica românească la loc di tim’ie în întreaga lume”.

Un altu ascultător chinez, Ren Chuanyu, explica tru arada a l’ei: ”Protulu mesaj pi care vâ-l pitrecu easte şi prota mea participare la concursul a dumnil’lor a voastre, escu multu emoţionat. România di-tru imaghinaţia mea easte aţea dispre care m’i spune paplu a meu, România lu Ceauşescu, aţea a sportivilor, aţea a unor filme vecl’i pricum “Explozia”, “Chimetile a li Dunăre”, “Aventurile a lu Babuşca”…Mashi ca unâ tihisire am ascultatâ unâ emisiune a postului a dumnil’lor a voastre, aşi am aflatâ că România easte unâ ţară multu muşatâ, tru care oamin’l’i bâneadzâ cu harauâ şi isihia. Am dor să mai particip la concursurile a voastre, di aform’ia că aşi am ocazia sâ-m’i aprofundedzu cunoştinţile dispre muşata şi impresionanta voastră vâsilie — România”.

Valeri Lugovki, din Belarus, nâ dezvăluie cum si pregăti, cum si ndreapsi trâ aestu concursu: ”Mi pregătiiu să răspundu la ntribările a concursului RRI, şi urmăriiu materialile ţi avea ligătură cu întribările; aşi vidzuiu că, aţel cama ghine şi cama comod, cama cu hâire trâ mine şi trâ memoria a marilui compozitor, trâ prestigiul a Româniil’ei, trâ achicâsirea a li pirifânil’e a liştei ţarâ, ama şi trâ ratingul a redacţil’ei rusâ RRI, va hibâ să ascultu cât ma multe compoziţii a lu Enescu, vrânda să duchescu sentimentile ţi li bâna muzicianulu şi puterea a lui naţională şi europeană. Asî feciu şi trâ aestu lucru mi simtu recunoscător a concursului şi a sponsorilor care vâ agiutarâ tru aestu demersu. Ocazia pi care m’i-u aveţ oferitâ m’i deade izine să duchescu ma ghine coloritulu muzical şi istoric a ţil’ei Românie, suneiele care, niscânte ori ma cu silâ, alte ori cama în surdină, însuţirâ tută bana a mea”.

Frank Vettel (Ghirmanie), scrise şcurtu şi precis: Vă mulţan’iisescu trâ concursulu interesantu! Ca meloman şi ascultător RRI m’i feaţit unâ diplo harauâ.”

Maria Musti, din Italia, avu un motiv multu limpid să nâ răspundă: “Particip la aţist concursu dintr-un motiv multu aplo: escu pianistă, aşi că sigura pasionată di muzică. Am avutâ concerte la Bacău (estul a Româniil’ei), ama şi la Chişinău, în R. Moldova. Vaam mare plăcere şi harauâ s-mi tornu diz-nou în România trâ unâ altă adunare cu publiculu”.

Treie Premii Speciale lâ vinitâ a următorilor ascultători sau Internet useri: Thein Soe, din Malaezia, Jayanta Chakrabarty, din India, şi Bezazel Ferhat, din Algeria, care scrise a Secţil’ei Franceze.

Thein Soe, din Malaezia, nâ scrise: “Mi arisi multu di multu unâ anecdotă d[spre Enescu. Intr-unâ dzuâ, pri-tru an’l’i 1920, si pare că Enescu vru să-l prezintâ pi unulu di studenţâl’i a lui, să-l prezintâ a suţului celebru a lui, avdzâtulu pianistu Alfred Cortot, cu scupolu ca aestu să-şi exprimâ părerea dispre talentulu a tinirului muzician. Aşi că Enescu lu paraclasi pi Cortot să v’ină la audiţia a tinirului. Enescu, care eara şi un excelentu pianistu, lipsea să-l acompaniadzâ la pian. Cându arhiusi recitalul, Cortot îşi feaţe apariţia, ama nu şi domnulu care prindea să toarnă păginile a partiturâl’ei. Atumţea, Enescu lu paraclasi pi Cortot să toarnă el păgin’ile. Concluzia traptă la finalul a recitalului: persoana care cânta la pian lipsea să cânte la aviolie, aţel ţi turna păgin’ile prindea să cântâ la pian…iara ţel ţi cântă la violie si pare că lipsea să toarnă păgin’ile. Dinclo di şicaie, prinde să vă mărturisescu că escu un ascultător cu mare mirache di muzică clasică di 55 di an’i şi nu pot sâ spun un altu compozitor român, în afoara di Enescu. (Bartok scrise ndauâ piese pi teme româneşti, cama multu celebrile a lui dansuri româneşti, ama eara di orighină maghiară). Ştiu îndoi muzicien’i român’i contemporan’i foarte cunoscuţ şi apreciaţ, printră care Angela Gheorghiu, pianistulu Radu Lupu ică violonistulu Ion Voicu, ama Enescu arămâne aţel ma cunoscutulu compozitor român.”

Jayanta Chakrabarty, di-tru India, îşi argumenta răspunsul: “Câţe easte considerat Enescu unulu di aţel’i ma influenţâl’i compozitori a secolului XX şi ţi lu faîe special pi aestu talentat muzician român? Aţistea furâ dauă di multile întribări care mi determinarâ să particip la concursulu dedicat a lu George Enescu. Aţist concursu m’i deade nu maşi şansa di aflare răspunsuri, ama şi câbilea di-a descoperire lucre inedite dispre aestu compozitor care combină magistral elemente di muzică românească tradiţională cu note speciale a li muzicâ clasicâ euopeanâ. Dinclo di talentulu a lui muzical ahoria, Enescu agiută financiar tiniri muzician’i, feaţe donaţii trâ burse şi are instituitâ premiile muzicale naţionale trâ candidaţil’i merituoşi. Enescu fu şi un profesor excepţional, care nu si afiri sâ spunâ experienţa lui a unor tineri muzician’i. Yehudi Menuhin, Dinu Lipatti, Arthur Grumiaux, Christian Ferras şi Ida Haendel suntu maşi ndoi di faimoşil’i a lui studenţâ”.

Iara Bezazel Ferhat, di-tru Algeria, afirma: ”Am dor, ninte di tu, să vă mulţan’iisescu trâ copuslu că organizaţ aestă competiţie, care nâ oferă şansa extraordinară di-a intrare în universulu a lu George Enescu, unâ lume bogată în culori, sunite şi ritmuri ţi dişteaptâ amintiri di multu agârşite. Un demersu foarte util în lumea a noastră, a digitalului şi a li tehnologhie. Informaţiile pi care Radio România Internaţional nâ li deade dispre bana şi opera lui suntu, trâ mine, niste cadouri preţioase, tru chirolu di tora”.

Premiile şi menţiun’ile va-s hibâ pitricute prin poştă şi vă paraclasim să nâ confirmaţ, într-unâ scrisoare, într-un faxu ică într-un e-mail şi ma si apucheat, şi care easte conţinutulu! Vă mulţan’iisim, diz-nou, că vâ li mutrit şansile şi nâ răspunsit la concursul consacrat a Festivalului ”George Enescu 2013” şi vă invităm să participaţi tru numir cât ma mare şi la alante concursuri a noastre! (Alecu Marciuc, Eugen Cojocariu)

Unâoarâ cu momentul a lansaril’ei a postului public di radio, tru 1928, si înhiinţa, di-tru iniţiativa şi sum conduţirea a compozitorului Mihail Jora, Orchestra simfonică Radio. Dupu spusile a prof.univ.dr. Grigore Constantinescu, di-tru 1932, aestua acâţă să si afirmâ pri-tru concerte publiţe sum bagheta a unor maeştri a li artâ dirijoralâ româneascâ, pricum Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Iosif Conta, Horia Andreescu. Orchestra Naţională Radio are colaboratâ tru aţişti 85 di an’i di existenţă cu alţâ mări dirijori pricum George Enescu, Sergiu Comissiona, Kurt Masur şi are acompaniatâ celebril’i solişti vocali Monserat Caballe, Placido Domingo, Luciano Pavarotti sau pi românchile Ileana Cotrubaş şi Angela Gheorghiu. Pianista Elisabeth Leonskaja ică violoniştil’i Yehudi Menuhin şi David Oistrah si aflarâ şi el’i printre artiştil’i renumiţ care şi-u bâgarâ arada numa di aţel a li Orchestrâ Naţionalâ Radio.

De-a lungul aţistor aproapea nauă dechenii, Orchestra Radio îşi menţânu constantă popularitatea tru arada a publicului şi prestigiul printre profesionişti, cu un repertoriu ţi cuprinde, ţi acaţâ ghenurile muzicale reprezentative a tutulor epochilor.

“Cu arhiusitâ di la bitisita an’ilor 90, am vinitâ frecventu la concertile a Orchestrilor Radio. Consideram Sala Radio şi concertile di la Sala Radio un reper tut ahât di importantu ca aţeale di la Ateneul Român şi v’ineam cu egală plăcere şi harauâ la aeste concerte şi la aţeale a li Filarmonicâ. Tora, lucârile suntu mai variate, si fac concerte tru multe locuri, tru multe contexte, ama tru aţea perioadă avea ma puţâne opţiun’i”.

Mărturisi Oltea Şerban-Pârâu, directorulu artistic a Orchestrilor şi Corusurilor Radio, tru tut aţel timpu şi redactor şef a postului Radio România Cultural. Di cu-aver, azâ alternativile suntu ma numiroase, di aţea aform’ie artiştil’i arhiusirâ să iasă tru spaţii niconvenţionale. Oltea Şerban-Pârâu dzâse:

“Di aform’ia că există concurenţă, nu poţ sâ ignori, sâ alaşi lanâparte aestă componentă di marketingu, di imagine, ţi agiumse, să nu-l’i dzâc tut ahât importantă ca aţea artistică, ama agiungânda niscânte ori să concureze partea artistică şi partea di conţânut. Tru aestu momentu, Radioulu are, aşi cum sâ ştie, Orchestră Naţională, Orchestră de Cameră, Corus Academic, Corus di copii, Orchestră di folclor şi Big Band di jazz. Cadialithea, işim foarte multu în aer liber cu Orchestra Naţională Radio, care easte aţel ma reprezentativulu ansamblu — va sâ si facâ aesta inclusiv tru agheazmăciune, în Piaţa Festivalului. Si urmări aestă idee continuu, ama tru chirolu di ma nâpoi mutrim să faţim aestu lucru şi cu Corusulu de copii, care apăru di multe ori tru gârdina publicâ Cişmigiu, concertile extra — di exemplu, aţeale susţânute în aer liber cu Andrea Bocelli au beneficiatâ di concursul a Orchestrâl’ei Naţionalâ şi a Corusului Radio. Aşima, işirea din sala di concertu şi di-tru stagiunea di aradâ di concerte — m’iercuri şi vineri, easte multu importantă. Tutunâoarâ, soliştil’i a noştri concertişti, Horia Mihail, Gabriel Croitoru, Răzvan Suma — zburăscu dispri anulu 2013 – suntu persoane ţi achicâsirâ multu ghine dorinţa, dorlu şi nivol’ia dia iişire în afoara a salâl’ei di concert confortabilâ, cu unâ acustică foarte bună — mi refer aoa la Sala Radio — şi di duţire muzica clasică piste tut tru vâsilie, cu mediatizarea a Radioului public, agiungânda unile ori la un public ţi are ma puţână ligătură cu aestu domeniu, cu aestâ turlie di muzică. Easte multu importantu, şi cred că ţâne di misiunea a Radioului public, în afoară dia difuzare muzică, ninca şi să ti duţ întră oamin’i şi să poţ sâ lâ spun’i unâ parte a banâl’ei, a culturâl’ei, a aţea ţi există ş ai lor lâ easte ma greu accesibil”.

Proiectile di-tru chirolu di mâ nâpoi suntu extrem di numeroase. Oltea Şerban-Pârâu, directorul artistic a Orchestrilor şi a Corusurilor Radio, aduţe aminte ndauâ di ăteale care îl’i suntu cama vrutile:

“În afoara a tutulor concertilor pi care li feaţim cu Orchestra Radio — furâ multe concerte cu sala mplină, cu casa încl’isă, Corusul di copii avu concertul În lumea a lu Walt Disney”, care fu, cu diaver, un mare succes di public şi continuă să si reia tru diverse spaţii; cu Orchestra Naţională Radio, concertile mări vocal-simfoniţe — Carmina Burana”, tru dişcl’idire, amuşi, Recviem”-ulu di Verdi, Festivalul Aviulii di colecţie” la Sala Radio, care aduse violonişti român’i din ţară şi di-tru xeane care cântă pi aviulii di colecţie şi, sigura, proiectile naţionale a postului Radio România Cultural, ama susţânute di întreaga corporaţie: Pianulu călător”, Vioara a lu George Enescu la hori”, Duelul a viuliilor”, Flautulu di malâmâ”… Iatu, deja, patru titluri ţi agiumsirâ la a treia ediţie, lucru di care suntem mulu mândri şi hiperifan’i!”

Voicu Popescu easte dirijorulu a Corusului di Copii Radio, calitate în care obţânu, tru 1996, Premiul I “Suma cum laudae” la Festivalul Coral Internaţional di la Neerpelt, Belghia. Iara noulu dirijor principal a Orchestrâl’ei Naţionalâ Radio easte tinirulu şi carismaticulu Tiberiu Soare, care, tru aeastă calitate, însuţâ Orchestra în stagiunea 2012-2013 tru nu ma puţân di dauă concerte dinclo di graniţe. Oltea Şerban-Pârâu dzâse:

“Consider că suntu multu importante işirile în exterior a Orchestrâl’ei Radio. Easte adevărat că suntu şi aţel ma greu trâ faţire, di aform’ia că implicâ unâ turlie di costuri suplimentare şi un tip di relaţionare internaţională, care nu para poate sâ si facâ di azâ pi mâne. În condiţiile a unei minduitâi ma puţân cu proiecţie spri v’initor — aşi si faţe atumţea cându lucredz cu un buget anual şi nu multianual -, easte greu să antamedz lucre trâ multu para diparte. Ama, tru 2012 — 2013, Orchestra Naţională Radio avu ocazia dia concertare la Chişinău — poate nu asună ahât di spectaculos, ama fu prima, şi singura datâ, toradioarâ, cându Orchestra Naţională Radio agiumse aclo di-tru 1928, di cându si înhiinţă. La Shanghai fum trâ a daua oară — tora fum la Festivalul di Primuveară di aclo, un festival foarte importantu, un echivalentu, ma m’ic, a Festivalului Enescu, ama cu tradiţie şi cu unâ participare prestigioasă. Iara tora, veara, va sâ avem unâ şcurtă incursiune tru ţara viţină (N.a. — Bulgaria), din fericire într-un spaţiu multu ofertantu, pi mealul a Maril’ei Neagrâ, la Balcic, într-un loc ahât di vrut di Regina Maria, la Balcic Classic Days, un concertu cu Horia Mihail, Gabriel Croitoru, Tiberiu Soare şi Orchestra Naţională Radio”.

Tru anulu în care întreaga lume sărbătoreaşte 200 di an’i di la naştirea a lu Verdi, Orchestra Naţională Radio încl’ise stagiunea a Salâl’ei Radio pi 21 cirişar cu “Recviemul” a lu Verdi. Si toarnâ pi schenile bucureşteane, ma precis, la Sala Palatului, tru aestu mes, la a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional “George Enescu”.