Category: Carnet cultural

Arta brâncovenească cuprinde, acaţâ tru ea, tru istoriografia română, arhitectura şi artile plastiţe în Ţara Românească di-tru chirolu a domniil’ei a lu Constantin Brâncoveanu întră 1688 şi 1714. Aestă epocă are influenţată multu dezvoltarea artistică di mai târdziu. Termenulu si ufiliseaşte, pri-tru extensie, şi trâ-a descriire operile di artă di-tru chirolu a primilor Mavrocordaţi, până învarliga a anului 1730. Istoriţâl’i di artă caracterizeadză niscântiori stilul pri-tru analogie cu renaştirea occidentală, pri timel’lu a structurilor a lui raţionaliste, ama abundenţa lui decorativă permite şi ufilisirea a li sintagmâ baroc brâncovenescu”. Bazile a stilului brâncovenescu furâ bâgate în timpul a ţilor douăle dechenii di domnil’e a lu Matei Basarab di-tru secolul al 17-lea, care avea asiguripsitâ a Ţarâl’ei Românească unâ anumită stabilitate politică şi avea favorizată dezvoltarea a artilor. În perioada ţi are urmată a domniil’ei a lu Brâncoveanu, si dezvoltă cama multu arhitectura a conaţilor boiereşti. Aţistă evoluţie si uidisi cu influenţa a maril’ei boierime di-tru ultima parte a tut aţilui secol în detrimentul a succesorilor a lu Matei Basarab. Adriana Scripcariu consideră că arta brâncovenească pinde să hibâ explicată pi achicâsirea a tutulor. Tru anulu 2014, tru an omagial brâncovenescu, avem iniţiată un proiectu, unâ carte pri-tru care nâ avum dor tra să aduţim cât ma aproapea di publiculu mare muşuteţâle a patrimoniului brâncovenescu. Cartea easte unâ expunire însuţâtă di multă imaghine, cu multe explicaţii la (înde)mână, cu un dicţionar trâ diferitile teme a li artă brâncovenească. Avem un capitol ahărdzit a mănăstiril’ei, un capitol dedicat a palatului. Are şi un capitol dedicat a diferitilor zânăţ: pietrărie, lemnărie, ţâsătorie, orfevrărie. Avem un capitol dedicat a ctitorilor şi ctitoriilor, tru care murim sâ spunim cum modeleadză vol’inţa a ctitorilor întregulu monumentu. Sunt detalii ţi da bană a monumentilor istoriţe şi care, cu pâreare di arău, sunt ma puţin abordate tru aestâ turlie. Di aradă, him înviţaţ cu explicaţii şi ma tehniţe, dispre dimensiun’ile a unui monumentu, anul a realizaril’ei şi numa a ctitorului. Paramitile care sta dinâpoia aluştor ctitorii nâ suntu ma puţân prezentate.”

De-a lungul a chirolui s-au scrisă multe cărţâ dispre patrimoniul brâncovenescu. Istorisirile arhiusescu di-tru croniţile vecl’i, di-tru chirolu a voievodzâlor, di la ţel’i care asista di multe ori la mutarea şi adrarea a thâmâsitilor lucrări. Aproapea tuţ savanţâl’i a noştri cu mirache trâ istorie si dânâsirâ asupra a luştui muşat capitol di civilizaţie românească şi ninca, aproapea an di an, sâ scriu multe păgin’i dispre el. La ţi bun ninca unâ carte? Va-s dzâţ. Ma multu că ea nu discoapiră lucre nimataavdzâte, explorate di vârâun arheolog, niţe fapte di mistirgh’iu ascumte într-un manuscris diznouaflat. Şi cu tute aeste, cartea easte inedită, va-s achicâsiţ câţe.” Aşi easte prefaţată cartea a Adrianâl’ei Scripcariu, Patrimoniulu brâncovenescu pi achicâsita a tutulor”.

Avem un capitol di arhiusitâ, pi care lu-am numitâ Glosar a civilizaţil’ei brâncovenească tru imaghin’i”. Tru el explicăm a cititorului noţiun’ile di bază a li mentalitate medievală românească, care furâ boieril’i, care furâ voievodzâl’i şi turlia cum interacţiona păturile, straturile, soţiale. Explicăm rolul a bisearicâl’ei, ndauâ noţiuni di teologhie, care nu pot sâ lipseascâ di-tru vizorulu a ţilor care au dor să achicâseascâ în profunzime aţist subiectu. În final, avem un capitol multu muşat scris di Luiza Zamora, istoric di artă, capitol dedicat a artâl’ei post-brâncovenească, aţea ma lunga perioadă di artă românească, di la care nâ arămasiră multe monumente istoriţe, pi care, cu pâreare di arău, di multe ori li aflăm azâ asparte. Easte unâ carte dispre care deja m’i si dzâse că easte unâ lectură multu plăcută, multu atractivă di punctul di videare a imaginilor. Fotografulu a proiectului a nostru easte George Dumitriu, un fotograf extrem di pasionat, care si ocupă di ma multe dzăţ di ani di forografia di patrimoniu. Si ducheaşte experienţa şi căldura cu care are abordată şi zburâtâ subiectile a noastre. Cartea beneficie di ună viziune grafică specifică. Am ieşită di-tru tiparulu a albumilor di aradă di artă şi am intrată într-un layout panoramic, pri-tru care avem dor să bâgăm aeste subiecte cât ma la îndimâna a cititorului şi pri-tru intervenţie grafică.”

Reşedinţa di veară a domnitorului Constantin Brâncoveanu di-tru Potlogi, Palatulu Mogoşoaia şi Vecl’iulu Palat Mitropolitan di Bucureşti sunt monumente istoriţe aparţinânda a stilului brâncovenescu. Arhitectura relighioasă si remarcă pri-tru monumentalitatea conferită di dimensiunile impozante şi concepţia unitară. Mănăstirea Sinaia, mănăstirea Horezu sau mănăstirea Antim di Bucureşti suntu unile di aţeale mai importantile edificii brâncoveneşti. Adriana Scripcariu dzâţe:

Civilizaţia brâncovenească poate să hibâ vrută tamam atumţea cându îl’i descoperi detaliile şi seriozitatea cu ctitoril’i mutrea hibă ţi m’ic gestu care, bâgat arada di altu, aduţea muşuteaţa pi care putem s-u aflăm şi ază tru monumentile care nâ si păstrară. Mi minduescu la un studiu di caz a unui monumentu, mănăstirea Sinaia, ctitorită di spătarulu Mihail Cantacuzino după ţi fu dus tru hăgelâche, un lungu pelerinaj la locurile sâmnte. Pot sâ si observă multe detalii ligate di aeastă călătorie a lui şi di turlia în care aeasta si-are reflectată până la bitisita a banâl’ei tru sufletulu a luştui ctitor. Putem s-li aflăm pi freschile di la mănăstirea Sinaia.”

Din nefericire, adevărate şi dialethea bijuterii a li arhitectură brâncovenească, pricum mănăstirile bucureşteane Cotroceni şi Văcăreşti, furâ demolate di reghimulu comunistu, la giumitatea a an’ilor ’80. Mănăstirea Cotroceni fu ama reconstruită tamam pi tut aţel loc întră 2003 şi 2004.

Au la activ numiroase expoziţii personale în România şi tru xinătate, si declarâ cu vreare trâ zona Vâlcea, iu bâneadzâ, şi suntu invitaţ la Club Cultura: Petti Velici, Sergiu Plop şi Marcel Duţu. Va sâ aveţ ocazia să-I’i cunoaştiţ şi di-tru programile a noastre, şi pri-tru pândzâle a lor, care va sâ agiungâ la amintâtoril’i a concursului Govora.

La 18 an’i avu prima expoziţie personală, si specializǎ tru conservare-restaurare, iara ninte cu ma ghine di 20 an’i, Petti Velici si stabili la Râmnicu Vâlcea, cǎsǎbǎ cari-l’i dişteaptâ nostalghii şi care îl’i aduţe isihia di care are nivol’e.

”Tru Râmnicu Vâlcea agiumşu tru chirolu cându earam elev la liceu, într-unǎ tâbure di vacanţă, organizată di Liceulu de Artă Craiova, şi atumţea avui ocazia să cunoscu Râmnicul vecl’iu. Tru chirolu aestu si alâxirâ multe, ama nu puteam s-minduiescu — conservator cum escu – că va sâ agiungu să mi mut aoaţe. Ama partea ţi faţe di ş-u aduc aestă localitate şi zona tru care criscui cându earam m’ic, cu isihie, cu Oltul care îm’i aduţea aminte Dunărea, cu activitatea culturală multu ma pregnantă dicât la Turnu Severin, mi feaţe să arămân aoaţe. Iara isihia aesta easte multu importantă trâ mine. Di aform’ia cǎ, ţi cara cǎ are oamin’i ţi pot sâ picteadzâ şi într-unâ gară, eo nu escu ghenulu aestu. Îm’i lipseaşte unâ anumită intimitate, unâ anumită isihie, iara zona aesta îm’i aduţe isihia trâ care am dor. Easte importantă trâ tut: şi trâ aflarea a subiectului, a culoaril’ei, a staril’ei care dipune tru mine.”

Petti Velici si declară cu chefea aspartâ di statutul a artistului în România, care ma diavrapa supraviuţuiaşte dicât bâneadzâ, tut aşi, di neglijenţa a autorităţâlor faţă di patrimoniu. Pictura arămâne refugiul a lui.

”Pictedzu flori. Florile îm’i creeadză isihie. Mi ocup şi di grafică, suntu lucrări care îm’i caftǎ multu mare atenţie. Am tru plan şi unâ serie di portrete, am dor să fac unâ galerie di portrete. Va sǎ hibâ cu oamin’i di la hoarâ, oamin’i tricuţ di ilichie, care îm’i aduc aminte di mama, tate, bunulu pap a meu, stribunil’i pâpân’i. Tora di oarâ am ndauâ schiţe şi desene.”

Sergiu Plop si născu tru hoara Arineşti di-tru Basarabia şi si revendică di la avangarda rusă. Agiumse “oltean”, cum declară, după succesulu pi care lu avu, la arhiusita a an’ilor 90, cu prima a lui expoziţie di la Râmnicu-Vâlcea, di-tru 1993, deadun cu Arcadie Răileanu. Declară că pictura a lui easte caracterizată di ndauǎ perioade: unâ perioada neagră – până tru 1993, unâ a daua perioadă – unâ turlie di pointillism, care si bitisi cu achiziţionarea a întreagâl’ei expoziţie di cătrǎ un colecţionar ghirman. Vine perioada vaerde, iara tora picteadză cama multu figurativ, ama nu poate sâ garanteadzâ că nu va sâ si toarnǎ la abstract.

“Mi născui tru partea nordică a Basarabil’ei. Cum si dzâţe, nordiţâl’i suntu ma interiorizaţ, ţel’i din sud suntu mai expansivi. Easte ţiva aver tru aestâ, când vin’iu tîn Râmnicu Vâlcea fu ananghe să mi alâxescu. Ţi-m’i place şi mi ariseaşte aoa, easte că lumea easte tut chirolu activă. Şi cred că aesta mi-u are influenţatǎ pictura, cama multu perspectiva asupra a culoaril’ei. Culorile a maele suntu ma hârioase, ma lum’inoase. Conteadză multu di multu să simţâ lum’ina a zonâl’ei.”

Tru Republica Moldova există un potenţial artistic multu valoros, considerâ Sergiu Plop. Di aţea aform’ie, di ndoi an’i mutreaşte să-l’i promoveadzâ pi artiştil’i basarabean’i.

”Arhiusiiu di-tru 2009, am organizatâ dauă ediţii la Muzeulu Nicolae Bălcescu din localitatea cu tut aţea numâ, nângă Vâlcea .Apoia arhiusii să organizedzu evenimente în Vâlcea, au urmatǎ alte treie ediţii a cure lâ bâgaiu numa La Râmnic. Mi minduii să-l’i invit pictoril’i basarabean’i di aform’ia că unil’i di el’i nu suntu cunoscuţ tru zona a noastră şi am dor să promovedzu pictura di aclo, şcoala di la Chişinău. Mare parte di aeşti pictori sunt şi profesori la Academia di Artă. Escu mulţan’iisit cu chefea faptâ di cum au ieşitǎ aeste tâburi, fu unâ perioadă cându aduţeam la Biblioteca Antim Ivireanul aproapea mes di mes câte un autor di Chişinău. Aţeale ma multile ediţii furâ organizate aproapea di Dzuua a Imnului Naţional (29 iulie – n.a.), care si sărbătoreaşte anual la Râmnicu Vâlcea. Anulu tricut, expoziţia fu organizată la Muzeulu di Artă şi işi foarte fain”. Vârâ dauă ediţii furâ organizate la Muzeulu a Hoarâl’ei Bujoreni, artiştil’i başi pictarâ aclo. Şi am organizatâ şi ndauâ excursii, ca să veadă artiştil’i invitaţ cu ţi si mâreaşte zona a noastră. Di aform’ia că Vâlcea are multe locuri muşate, suntu mănăstirile, l’i-am dusâ şi la Târgu Jiu, să veadă Coloana Infinitului.”

Locul preferat a lu Marcel Duţu easte atelierulu a lui di-tru Drăgăneşti-Olt, aclo iu nâ deade şi interviul trâ RRI. Pi aţel’i care lu apruchearâ di pictură, Traian Zorzoliu şi Nicolae Truţă, pictorulu îl’i evocă mplin di recunoştinţă. A lu Nicoale Truţă îl’i dedicǎ şi ndauâ expoziţii.

”Dip aşi avu numa prota expoziţie dedicată a lu Nicolae Truţă,, “Trâ Nae”. Nicolae Truţă, trâ mine, însimnǎ unâ cheatrâ di temelie. Nu mi-am pregătitǎ trâ admiterea la Arte Plastiţe, ama lu cunoscui di cându eara organizatorulu, de faptu întimil’itorulu a tâburilor di creaţie. Şi unâ tâbure di creaţie ţâ oferă şansa di a cunoaştire şi alţâ artişti, eo mi simtu multu ghine cându comunic cu alţâ, mi stimuleadză. Prima tâbure di creaţie la care am participatâ si feaţe la Vitomireşti. Iara în timpul a facultatil’ei, si organiza tâburi la bitisita a cathiunui an, eara vârâ turlie şi examenulu, şi debutulu a unui v’initor artistu.”

Easte un bair di arcade şi coloane, explozii di sensuri, tendinţe di aoa-aclo şi vertical”, aşi îşi descrie Marcel Duţu pictura. Pi şcurtu, un modernist.

”S-au faptâ ahântea tru arta plastică, încât nu pot sâ dzâc că aduc eo ţiva nou. Caftu. Ama nou sum soare easte greu să mata aduţ. Lucrările a meale suntu ninca atipiţe, mi preocupă tridimensionalitatea. Am avutǎ recent unâ expoziţie la Vâlcea şi am realizatǎ patru lucrări nale. Am chinesitǎ di la idea di cub. Mai exactu, în chentrul a iţe tablou avea un cub pictat. Am chinesitǎ di la ideea di cub, ca formă perfectǎ, versus imperfecţiunea a oamin’ilor. Lucrările expuse va sǎ fugǎ sâ si ducǎ tru Ghirmânie”.

Continuator a unei tradiţie teatralǎ localǎ di piste 100 di an’i, Teatrul Anton Pann di-tru Râmnicu Vâlcea si amintǎ ca instituţie profesionistă tru mesulu mai 1990. Ninte fu teatrul popular, unulu di aţeale ma valoroasile din ţară tru an’li 60 — 80, asupra a cure îşi bâgarǎ amprenta reghizori pricum Dan Micu, Silviu Purcărete sau Alexandru Dabija.

Director di piste 10 an’i a Teatrului Anton Pann, reghizorulu Adrian Roman aleapse strateghia trâ întinerire a trupâlei vâlceanǎ şi aduse 10 di absolvenţâ a şcoalâl’ei di teatru di la Cluj. Cu siguranţă, mulţâ tineri actori pot s-aibâ dor tra să facă parte di-tru aestă echipă, aşi că lu întribǎm pi Adrian Roman cum faţe selecţia:

“Nu easte lişor să intri în trupa a Teatrului Anton Pann. Aţel’i ţi au dor trâ aţist lucru trebuie să ştie că, ma că v’in la Râmnicu Vâlcea, nu v’in prota oarǎ trâ pâradz, cǎ v’in să facă parte dintr-unǎ echipă artistică performantă. Eo l’i-am urmăritǎ pi aţel’i ma mulţâl’i, l-am urmăritǎ traseulu artistic ninca di cându eara studenţâ. Easte zborulu dispre aţel’i di la Cluj. Un actor intrâ în trupa a Teatrului Anton Pann într-unǎ distribuţie a unui spectacol. El easte vrut di un reghizor într-un spectacol, nu v’ine pur şi simplu să l’ia nişte pâradz di aoaţe. Deci, easte aleptu nu maşi di mine, cǎ şi di reghizoril’i care monteadză la Teatrul Anton Pann şi, cum spuneam, el’i sunt urmăriţ barim un an. Nu v’in maşi în baza a unui CV. Şi lipseaşte să si integreadzǎ şi tru mentalitatea di performanţă pi care noi u promovăm aoaţe, la Teatrul Anton Pann”.

Şi, sigura, cu energhie pozitivă şi entuziasmu. Pi nângă promovarea a actorilor tineri, Teatrul Anton Pann îşi propune promovarea, tru egală misură, şi a reghizorilor tineri, unulu di el’i hiinda Botos, Balint, absolventu tut a şcoalâl’ei di la Cluj.

Trâ directorulu Adrian Roman, ţea ma importanta realizare a anului 2014 easte participarea a teatrului la Festivalul Naţional di Teatru, cu spectacolul “Triloghia belgrădeană”, tru reghia a lu Cristi Juncu. Anulu aestua, Teatrulu Anton Pann, pri-tru parteneriatulu cu Institutulu Cultural Român, va-s facǎ un turneu în Ucraina, reghiunea Odesa, la bitisita a mesului marţu — arhiusita a mesului apriir. În cadrul aţiştui turneu, trupa di păpuşari va sâ prizentâ a cilimean’ilor român’i spectacole di păpuşi. Un altu parteneriat, cu Teatrulu Nottara, debuteadză tru marţu. Adrian Roman dzâţe:

” Parteneriatulu arhiusi di la faptul că doamna Marinela Ţepuş, directorulu a Teatrului Nottara, vidzu ndauâ spectacole. Noi mai fum duşi cu un spectacol la Teatrulu Nottara — easte zborulu dispri “Aproape”, faptu di Cristi Juncu. La Festivalul a Teatrului di Studio di la Piteşti, ţi avu loc tru toamna a anului 2014, Marinela Ţepuş fu membru în juriu, iara spectacolul cu care nâ avem prezentatâ noi, “Eşti un animal, Viskovitz!”, di Alessandro Boffa, tru reghia a lu Tudor Lucanu, lo Marile Premiu. Vârâ turlie, fu amuzantu, di itia că fu spectacolul di bitisitâ di-tru festival, “giocurile” eara fapte, premiile eara stabilite, ama li deadim tute aţiste planuri piste cap şi lom Marile Premiu, ama şi aplauze care conteadză multu di multu ttrâ noi. Ligat di aestu argument suprem, dinintea a spectatorilor, Marinela Ţepuş feaţe public aestă invitaţie pi un an di dzâle, tru care o-s prezentǎm spectacole. Li programǎm deja pi primile. Primulu easte tamam spectacolul care lo Marile premiu la Piteşti. Easte un spectacol didip ahoria. Sper să avem tut aţel succes şi la Nottara. Mutrim să nâ faţim şi noi un vad, un loc di vindire cum si dzâţe, pi aţist bulevardu a teatrului românescu şi să nâ amintǎm şi noi spectatoril’i pri-tru spectacolile a noastre, di aform’ia că avem unǎ tiniră trupă di actori absolut excepţională. Aestǎ easte părerea a mea. Multă lume zburaşte di aestă trupă. Şi sper ca şi Bucureştiul să hibǎ cucerit, să nǎ câştigăm aţist public. Cu cripare, la Râmnicu Vâlcea, care este un cǎsǎbǎ mai m’ic, spectacoleie au banǎ ma şcurtă şi prezenţa a noastră la Nottara sper să lundzească bana a unor spectacole care minduim că merită unǎ banǎ ma lungă”.

Di puţân chiro ţi tricu, la Teatrul Anton Pann arhiusirâ repetiţiile trâ un nou spectacol “Stags and hens” (Ţerghi şi gâl’ini), un textu contemporan scris di Willy Russell. Spectacolul bâgat în schenă di Vlad Massaci va-s aibǎ premiera la arhiusita a mesului apriir. Până atumţea, pi 28 şcurtu şi 1 marţu va sǎ v’inǎ la Râmnicu Vâlcea juriul UNITER trâ a vizionare duă spectacole propuse di Teatrulu Anton Pann trâ Premiile UNITER: “Unâ istorimâ ciudioasâ cu un câine la m’iedzulu di noapte”, în reghia a lu Vlad Massaci şi “Eşti un animal, Viskovitz!”, tru reghia a lu Tudor Lucanu. Lâ urǎm multu succes, di aform’ia că m’iculu teatru din Vâlcea alumtă să si menţână printrǎ protile teatre di-tru vâsilie.

Tru 1922, sculptorulu Constantin Brâncuşi adrǎ un costum di dansu (stran’e) trâ Lizica Codreanu, bâgǎ vinilul cu Gymnopediile” a lu Erik Satie la picup şi u invitǎ pi aesta să creadzǎ un dansu tru atelierulu a lui, printrǎ sculpturi. Toată acţiunea fu documentată di Brâncuşi cu agiutorulu a unui Thornton Pickard cu foale şi cremalieră, rezultânda şapte imaghini. Tru 1996, reghizorulu Cornel Mihalache reconstituia costumulu a Lizicăl’ei Codreanu după imaghinile di-tru 1922 şi îl’i propunea a dansatoaril’ei şi a coregrafâl’ei Vava Ştefănescu un reenactment/ reînschenare aparentu imposibil(ă): să refacă dansulu di-tru atelierulu a sculptorului pi muzica a lu Satie. Di puţân chiro, Chentrul Naţional a Dansului Bucureşti organizǎ un evenimentu ţi u avu în atenţie pi coregrafa şi dansatoarea Lizica Codreanu.

Adunarea fu organizată în cadrul a programului Hors les Murs” a Chentrului Naţional a Dansului Bucureşti, lansat tru 2014, pri-tru care instituţia îşi propune să iasă dintrǎ muril’i ţi u apânghisescu, tra sâ bagâ discuţie şi altâ turlie di teme. Evenimentul l’i-aduse deadun pi reghizorulu Cornel Mihalache, cercetătoarea Doina Lemny şi coregrafa Vava Ştefănescu, într-unâ discuţie moderată di Igor Mocanu:

Ediţia di azâ u consacrǎm a Lizicăl’ei Codreanu di aform’ia că, până aproapea ca aieri, eara dansatoarea şi coregrafa prin excelenţă nicunoscută a istoril’ei a dansului românescu, din ţară sau di-tru diaspora, Hors les Murs îşi propuse tamam tra să aducă în actualitatea a discuţil’ei, ama şi a practicâl’ei artisticǎ a dansului, unǎ istorie pi care nu u cunoaştim”.

Lucrânda, tru 1995, la documentarulu Brâncuşi”, reghizorulu Cornel Mihalache descoperi fotografii di-tru dansul a Lizicăl’ei Codreanu. Mihalache apeleadză la Geta Solomon trâ re-crearea a costumului di stran’e şi la dansatoarea şi coregrafa Vava Ştefănescu, trâ reînschenarea a dansului a Lizicăl’ei Codreanu.

Vava Ştefănescu: Aveam vârâ 25 di an’i. Hâbare nu aveam că fac un re-enactment şi că tru v’initor va mi preocupǎ ahât di multu figurile şi recuperarea a creaţiilor şi a personalităţilor din lumea a dansului. Şi nu aveam di iu să ştiu că, di câte ori vrei să faţ unǎ cercetare, ti bazedz pi găvre (guve) laie. A m’ia îm’i conveni foarte multu faptul că nu avuiu para multă informaţie, di aform’ia că putui să inventedz şi să cred că intru tru spiritulu a unei trâ mirache, ama fantasmaticǎ personalitate. Şi, de faptu, earam sum lupa a ocl’iului a lu Cornel şi aveam reperulu a lu Erik Satie. Nu ma spun că am păstraiu, cǎ ţânuiu cu unǎ turlie di relighiozitate costumulu, di aform’ia că aveam senzaţia că escu îmviscutǎ într-unǎ sculptură a lu Brâncuşi”.

Ninte cu doi an’i, Editura Vellant lansa la Bucureşti cartea Lizica Codreanu. Unǎ dansatoare româncă tru avangarda pariziană”, carte ţi avea apărutǎ deja în Franţa. Autoarea eara Doina Lemny, cercetător la Muzeulu naţional di artă modernă, Chentrul Pompidou, Paris şi specialistă în Brâncuşi, dispri care avea scrisǎ ma multe lucrări. Pi Lizica Codreanu u descoperi, sigura, cercetânda arhiva Brâncuşi. Intrigată di faptul că niţiunom nu ştea care easte, acaţǎ să caftǎ documente.

Cercetarea fu baighi greauǎ, di aform’ia că, la arhiusita a secolului 20 cum nu exista unǎ şcoală di balet pi care Lizica lipsea s-u o urmeadzǎ, nu avui a cure să mi adresedzu. Di puţânulu pi care îl aveam, cǎftaiu tra sǎ desfăşor hirulu a liştei banǎ, care m’i si păru interesantă ninca di la arhiusitǎ, di aform’ia că Brâncuşi li avea pi Lizica şi pi Irina Codreanu — lipseaşte să li aprochi, di aform’ia că ele bǎnarǎ practic toată bana deadun, deci, mutriiu să desfăşor hirulu a luştor dauă bane, care-m’i părurǎ extrem di interesante. Dauă personalităţ multu curajoase, care si himusirǎ într-unǎ aventură în Paris, niavânda mare îndupǎmintu şi reuşirǎ să dişcl’idă uşa a atelierului a lu Brâncuşi. Cred că aestua fu aţel mai importantul momentu di-tru bana a lor, di aform’ia că pri-tru el reuşirǎ amindaule să îşi facă ma multe relaţii tru avangarda pariziană. Am brodatǎ (chidisitǎ) în varliga a unor afişe pi care m’i li spusirǎ hil’ilu şi nipotulu a Lizicăl’ei Codreanu. Afişe orighinale, fotografii şi foarte puţine scrisori. Di care, dauă-treie documente di la Tristan Tzara. Am identificatǎ, cu aţistă ocazie, prezenţa a Lizicăl’ei într-unǎ fotografie care si află la MOMA”.

Lizica Codreanu avu unǎ apariţie multu şcurtă ca dansatoare şi coregrafă. Şi-u dǎnǎsi activitatea tru 1927, când si căsători (si mârtǎ) cu un striluţit intelectual francez, Jean Fontenoy, cu care si duţe tru misiunea a lui tru China. Căsătoria nu mata m’earse, iarǎ Lizica si turnǎ la Paris. Hire inventivă, nu şi-u plâmse mira, ţi îşi dişcl’ise un cabinet di Hatha Yoga, sum supravigl’area a unuia di aţel’i mai mǎril’i specialişti în yoga. Eara momentul când si introduţea, la arhiusita a an’ilor ’30, yoga la Paris. Doina Lemny dzâţe:

Hil’lu mi descurajǎ, cându dzâse că Lizica nu feaţe unǎ carieră di dansatoare. Aţea ţi easte adevărat, easte aver. Ea a apăru ca un meteor. Dansa cama multu tru atelierulu a lu Brâncuşi şi atrapse atenţia a ndoi artişti multu cunoscuţ, printrǎ care Sonia Delaunay, care la aţea dată crea costume, adra stran’e. Lu atrapse pi (Fernand) Leger, ama Lizica refuzǎ (nu vru) să poartǎ un costum creat di el, di aform’ia că Leger crea costume trǎ balete, ama costume rigide. Şi Lizica, ma agiumse în Paris, achicǎsi multu ag’on’e ţi si faţe pi schena artistică şi alăsǎ diunǎparte baletulu. Nu urmǎ niţiunǎ şcoală di balet. Din contra, urmǎ cursuri la circu… zbura cu artiştil’i… Ea intrǎ practic într-unǎ atmosferă di creaţie. Spirit artistic şi inventiv, ea îşi făţea antrenamentul în atelier la Brâncuşi, aţea ţi lu faschinǎ, lu mâgh’ipsi pi aestua”.

Cartea avu un ecou multu mare în Franţa, spuse cercetătoarea Doina Lemny: Colegil’i a mei di la Chentrul Pompidou, care si ocupâ cu prioritate di Sonia Delaunay, di Leger, furâ multu interesaţ să veadă care easte ligătura întrǎ costumile propuse di Sonia şi aţistă artistă dispri care nu ştiea niţiunom. Dinclo di Chentrul Pompidou, si organizeadză multe colocvii, la care escu invitată. Agiumşu purtătoarea di zbor a Lizicăl’ei Codreanu şi toată lumea si ciuduseaşte cu harauǎ di imaghinile extraordinare, toată lumea easte impresionată di ţi invenţii, di punctu di videare a mişcaril’ei, al dansului, a performanţǎl’ei feaţe aestă artistă.”

Vava Ştefănescu, managerulu a CNDB, dispri loculu ocupat di Lizica Codreanu tru dansulu contemporan românescu:

M’i si pare că reprezintă la nivel simbolic vârâ lucru ţiva saghlame. Şi anume tamam aţistă fluiditate şi mobilitate întrǎ lumi, domenii artistiţe, întrǎ idei, întrǎ perspective di a mutrire corpul, mişcarea, aţea ţi cred că, într-unǎ vârâ ţiva misură, si faţe astăndzâ cu artiştil’i”.

Pi nângă nalile apariţii tru colecţiile a l’ei consacrate di audiobook, carte ilustrată şi CD, la ţea de-a XXI-a ediţie a Panairului internaţional di carte Gaudeamus, desfăşurată tru mesulu brumar, Editura Casa Radio nǎ feaţe martoril’i a unui evenimentu editorial unic tru literatura română: Tandem” di Tudor Banuş şi Şerban Foarţă. Easte unǎ apariţie care arăstoarnă unǎ cutumă a istoril’ei a literaturâl’ei universalǎ, ţea a mǎrilor cărţǎ ilustrate di mǎri artişti, di aform’ia că nǎutatea absolută easte ilustrarea poetică a creaţiilor a unui artistu vizual. Tandem”-ulu si născu tru pǎgin’ile a revistâl’ei Observator cultural, săptămânal, sum ocl’il’i a cititorilor. Tandem. 50 di poeme di Şerban Foarţă după desene di Tudor Banuş înreghistrate cu zboarâl’e cum li spune a autorului & gravate pi dublu CD” nâ oferă nu maşi un excepţional spectacol vizual a poemilor care da banǎ a desenilor, cǎ şi unulu audio. Scriitorulu Mircea Cărtărescu fu prezentu şi zburâ la lansarea a audiobook-ului “Tandem. 50 di poeme di Şerban Foarţă după desene di Tudor Banuş”.

”Cred că Tudor Banuş depăşeaşte, pri-tru tut ţi are faptǎ, sfera românească, el easte un artistu di talie europeană, easte un artistu care feaţe ilustraţie trâ aţeale mai importantile reviste di-tru SUA şi din Franţa. Easte un artist multu apreciat, un artistu care împliteaşte unâ o striveacl’e cunoaştire a tehniţilor di pictură, gravură şi desen cu unâ modernitate evidentă, unǎ modernitate care v’ine di cǎtrǎ suprarealismu, di-tru experienţile a lu Giorgio de Chirico şi di-tru alte zone avangardiste, neoavangardiste, el arămânânda ama esenţial un clasic, aşi cum arămase şi Chirico în ciudia a mǎrilor a lui premoniţie ligatǎ di arta a v’initorului. Mi hǎrǎseaşte foarte multu că Tudor Banuş aflâ chiro tra să ilustreadzǎ şi cărţǎ româneşti şi cred că-l’i si uidiseaşte multu ghine aţistă colaborare cu Şerban Foarţă. Di aform’ia că suntu doi autori ţi multu şi-u aduc, făcânda parte di-tru aţeauǎşi familie di artişti, care aparţân –probabil- a ţilui mai interesantulu curentu di-tru istoria a minduiril’ei şi artâl’ei europeane, şi anume manierismul. Manierismul tru ţel mai bunulu sensu a zborului, mi refer la perioada di striluţire a culturâl’ei europeanǎ, manierismul european întrǎ 1520 şi 1640 acǎţǎ nume ca Shakespeare şi Gongora.”

Editura Casa Radio şi-u duse ninte seria Biblioteca di poezie românească“, lansânda în cadrul a panairului audiobookulu Mariana Marin, Scrisoare dişcl’isă sau Nu mi mai aştiptaţ la ore m’iţ”, Poeme spuse la Radio (1991-2002) & ilustrate di Tudor Jebeleanu. Mariana Marin, poetă reprezentativă a generaţil’ei ’80, părăsi di timpuriu schena a poeziil’ei, ama nu şi puliţa întân’i a literaturâl’ei românǎ. Volumulu lansat di editura Casa Radio conţâne, pi nângă poezia a Marianǎl’ei Marin, şi mărturii şi amintiri simnate di Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru şi Ion Bogdan Lefter. Criticulu literar Nicolae Manolescu simnează zborulu-nǎinte a liştei nauǎi apariţie. Daria Ghiu di la Editura Casa Radio.

”Easte ma multu di unǎ carte, easte unǎ carte cu audiobook, suntu înreghistrări pi care Mariana Marin li realizǎ la radio întrǎ 1991 şi 2002, suntu 27 di poeme spuse la radio. Aţist audiobook include şi un interviu cu Mariana Marin, tutunâoarǎ, un poem care-l’i aparţâne a lu Virgil Mazilescu recitat di Mariana Marin. Spuneam că aţist volum easte mai multu dicât unâ carte di aradǎ. Easte şi unǎ carte di artă di aform’ia că easte ilustrată di graficianulu Tudor Jebeleanu. Ma că Mariana Marin si fu unǎ poetă reprezentativă a an’ilor 80, Tudor Jebeleanu easte artistul vizual” a generaţil’ei optzecistǎ. Cartea conţâne şi un zbor nǎinte scris di criticulu Nicolae Manolescu şi mărturii, texte scrise di către colegil’i di generaţie, priatin’il’i a Marianâl’ei Marin.”

Scriitorulu Florin Iaru dispre poeta Mariana Marin.

”Mariana Marin –Madi, cum îl’i dzâţea soţl’i – eara un om hârâcop, eara un om a cure l’i-avea hare s-bâneadzǎ, îl’i plăcea bana. Avea sivdaie, avea ahte, eara pasională, avea şi umor, un umor niscântiori arud. Va vâ spun dispre Madi, ţea dinǎinte di s-hibǎ poetă. Sigur că tuţ, nǎinte di s-hibǎ poeţ, înv’isǎm să him poeţ sau nǎ tricu prin cap că într-unǎ dzuâ va sǎ agiundzim să scriim şi că vârâ va nâ citeascǎ. Şi îm’i aduc aminte cum stăteam în garsoniera a Marianâl’ei di la etajulu şapte, unǎ garsonieră confort doi, şi beam v’in aroş, v’in faptu di părinţâl’i a li Madi, şi discutam, evidentu, dispre poezie. Şi aesta vream, aesta nâ întribam, cum să faţim ca suflitulu să agiungă la cititor. Madi fu aţel mai radicalul poet di-tru generaţia a noastră, aţel ma politiculu, nu cunoscu niţe un altu poet din România mai implicat politic dicât Mariana Marin.”

Aţel’i 120 an’i di la naştirea a scriitorului Camil Petrescu furǎ celebraţ la Editura Casa Radio pri-tru editarea a CD-box-ului Teatru. 6 CD-uri, 3 piese di teatru radiofonic di-tru Fonoteca de Aur: Mitică Popescu”, Jocul ielelor”, Suflete tari”, tru interpretarea a unor mǎri artişti ca Radu Beligan, Clody Berthola, Ştefan Ciubotăraşu, Octavian Cotescu, Ion Manolescu şi prezentate de teatrologulu Florica Ichim. Tru Colecţiile Radio-Prichindel” şi Noapte bună, copii!” paramitile trâ cilimean’i continuă să si scrie în romane grafiţe şi audio: Neghiniţă” di Barbu Ştefănescu Delavrancea, Harap-Alb” di Ion Creangă — sau tru cărţâ ilustrate+CD: Nică fără frică” di Nina Cassian. Actriţa Alexandrina Halic da boaţe a personajilor a lu Gellu Naum, Apolodor, leulu Amedeu şi cangurulu Ilie, tru A daua carte cu Apolodor”, audiobook cu ilustraţii di Alexandru Ciubotariu. Un altu spectacol audio şi vizual, pi tonalităţ diferite, îl oferă poezia a lu Ion Barbu, tru interpretarea a lu Victor Rebengiuc, Emil Botta, A.E. Baconsky şi Romulus Vulpescu.

Unâ ediţie a recordurilor. Aşi poate sǎ hibâ caracterizată ţea de-a 21-a ediţie a Panayiurului Internaţional Gaudeamus – Carte di înviţătură, organizată şi anulu aestua la Bucureşti di Radio România. Aproapea 120 m’il’e di vizitatori şi 750 di evenimente – lansări şi prezentări di carte, dezbateri, conferinţe, momente artistiţe — totul tru ţinţe dzâle. Priste 320 edituri româneşti şi xeane, tipografii, instituţii di înviţămintu şi institute culturale care au prezentatǎ cărţǎ trâ tute gusturile. Directorulu onorific a Panayirului Gaudeamus, Vladimir Epstein, aprecie manifestarea ca hiinda unǎ turlie di paradox, tru contextul in care nivelul a pâzaril’ei di carte din România easte, uidisit cu un raport recentu a asociaţiilor di editori, ţel ma-nghios di-tru ultimil’i 24 di an’i. Gaudeamus însimnǎ, tru opinia a lu Epstein, un succes di casă trâ unâ bună parte di expozanţâ.

”Unâ muhabete recentă a editorilor din România semnala faptul că situaţia a pazaril’ei di carte din ţara a noastră easte ţea mai tristă di-tru ultimil’i 25 di an’i. Ama, avânda în videare că Panayirulu propune 750 di evenimente editoriale şi profesionale la aţistă ediţie, deduc că industria di carte easte una v’ie. Ea nu sia stinge, în ciudia a faptului că easte subfinanţată, că interesulu-a publicului, câteunǎoarǎ, easte focusat pi alte lucre. Şi am dor ninca să menţionedzu că, tru ahtǎri condiţii, Radio România reuşeaşte să organizeadzǎ un panayir di ahtare prestanţă şi dimensiune, şi-l’i provoacǎ pi expozanţâ, pi editori şi pi cititori la unâ mulţame di evenimente editoriale.”

Invitatulu di onoare tru 2014 fu Federaţia Rusă, care organizǎ priste 30 di evenimente tru incinta a panayirului şi tru alte spaţii din Bucureşti. Scriitori, critiţ literari, editori şi jurnalişti ruşi avurǎ lansări şi prezentări di carte, sesiuni di autografe şi dezbateri. Editura Casa Radio îşi duse ninte seria Biblioteca di poezie românească“, lansânda în cadrul a panayirului audiobookulu Mariana Marin, Scrisoare dişcl’isă sau Nu mi mata aştiptaţ la ore m’iţ”, Poeme spuse la Radio (1991-2002) & ilustrate di Tudor Jebeleanu. Mariana Marin, poetă reprezentativă a generaţil’ei ’80, părăsi di timpuriu schena a poeziil’ei, ama nu şi poliţa întân’i a literaturâl’ei românǎ. Daria Ghiu di la Editura Casa Radio.

”Easte ma multu di unâ carte, easte unâ carte cu audiobook, suntu înreghistrări pi care Mariana Marin li-are faptâ la radio întrǎ 1991 şi 2002, suntu 27 di poeme spuse la radio. Aestu audiobook include şi un interviu cu Mariana Marin, şi el, un poem care-i a lu Virgil Mazilescu recitat di Mariana Marin. Spuneam că aţist volum easte mai multu di unâ carte di aradǎ. Easte şi unâ carte di artă di aform’ia că easte ilustrată di graficianulu Tudor Jebeleanu. Ma că Mariana Marin fu unâ poetă reprezentativă a an’ilor 80, Tudor Jebeleanu easte artistul vizual” a generaţil’ei optdzǎţistǎ. Cartea conţâne şi un zbor ninte scris di criticulu Nicolae Manolescu şi mărturii, texte scrise di către colegil’i di generaţie, priatin’l’i a li Mariana Marin.”

Editura Cartea Românească lansǎ un nǎu proiectu editorial dedicat a unuia dia ţel’i mai importanţâl’i scriitori român’i contemporan’i. Easte zborulu dispre Seria di autor Gheorghe Crăciun, care debutǎ cu dauă titluri, lansate în cadrul a Panayirului Internaţional Gaudeamus – Carte di învăţătură, Acte originale/ Copii legalizate (variaţiun’i pi unâ temă în contralum’ină)” şi Mecanica fluidului”. Copertile-a ţilor dauă volume care dişcl’id seria di autor Gheorghe Crăciun suntu ilustrate cu desenile orighinale a autorului. Seria di autor dedicată a scriitorului Gheorghe Crăciun apăru sum îngrijirea a criticului literar Carmen Muşat şi a li hil’e a autorului, Oana Crăciun. Carmen Muşat dzâse:

”Acte orighinale/Copii legalizate” easte volumulu cu care a debutǎ Gheorghe Crăciun tru 1982 şi care nu mata fu reeditatǎ di atumţea. Au tricutǎ mai ghine di treidzǎţ di an’i di la anulu a li apariţie, iara generaţiile nale di cititori prinde să aibă acces la cărţâle a lu Gheorghe Crăciun. Publicaiu unâoarâ cu aţist volum şi Mecanica fluidului”, di aform’ia cǎ aţistua lipsea s-hibâ, de faptu, volumulu di debut a scriitorului, în cronologhia autentică a lu Gheorghe Crăciun aestua vrea s-eara primul, ţi cara cǎ publicat ahât di târdziu. Autorulu si prezintă pi el işişi şi pot s-dzâc cǎ volumulu easte unâ artă poetică implicită, în care nu există graniţe întrǎ paramith, eseu şi jurnal. Autorulu si înfăţişeadză, si spune ca faţâ în tute aeste ipostaze, iara scrisulu a lui mixeadză aeste formule, la care si adavgă ninca dauă dimensiun’i esenţiale trâ Gheorghe Crăciun, fotografia şi desenul.

Aţea ma vruta şi ma câftata carte a panayirului, stabilită pri-tru votulu a publicului, fu volumulu “Pas cu pas” (Jgl’oatǎ cu jgl’oatǎ), simnat di Klaus Iohannis, preşedintile aleptu a Româniil’ei, care si vindu tru cama di 8 m’il’e di exemplare. Premiul trâ traduţire Antoaneta Ralian”, fu dat a lu Virgil Stanciu trâ traduţirea din limba engleză a romanului Multuvruta di Tony Morrison şi a Letiţil’ei Ilea trâ traduţirea în limba franceză a volumului di versuri Zmelci aborigen’i di Ioan Pintea. Traducătoarea Antoaneta Ralian lo, la 90 di an’i, premiul di Excelenţă cu aform’ia a li traduţire a ţil’ei de-a 120-a carte di-tru cariera a lui: “Portretulu a lu Dorian Gray”, di Oscar Wilde. Antoaneta Ralian dzâse:

Escu emoţionată şi escu hârâsitǎ di aestu premiu şi consider că easte unâ trâ mirache încurunare a carierâl’ei a mea di 60 di an’i di traduţire. Duchiţ ţi va s-dzâcâ 60 di an’i? Înseamnă tută tinereaţa a mea, pi care u am dedicatǎ a traduţiril’ei, care fu ama şi pasiunea a mea. Easte unâ trâ mirache încurunare a luştor 60 di an’i, ama aesta nu înseamnă punctu, cǎ, tra să imit pi vârâ care easte foarte simpatic, va să dzâc “punctu şi di la cap”. Al doilea premiu di Excelenţă fu dat a Editurâl’ei Trei, trâ succesulu a construiril’ei un program editorial în varliga a psihologhiil’ei şi a psihanalizâl’ei, extinsu apoia, pri-tru alte titluri, cătrǎ literatură şi cătrǎ alte domenii cu vocaţie generalistă. Proiectul Cărţâle si toarnâ acasă” si hârâsi di un real succes şi anulu aestu. Fondul di carte constituit pri-tru donaţii a vizitatorilor şi a expozanţâlor tricu di 2.500 di volume, care va sâ agiungǎ în biblioteci publiţe di-tru Republica Moldova.

Vruţ oaspiţ şi priiatin’i, Radio România Internaţional v-are invitatâ până la 26 agheazmǎciune 2014, data a poştâl’ei, să participaţ la un concursu di cultură ghenerală cu titlul “Festivalul Internaţional a Orchestrilor Radio, RadiRo, ediţia a II-a”. Concursul fu dedicat a unui evenimentu muzical unic în Europa, ţi aduse la Bucureşti, pi schena a Salâl’ei Radio şi în directu pi posturile publiţe di radio, 5 orchestre celebre, ama şi solişti şi dirijori di talie mondială.

Concursul diştiptǎ interesulu a dvs. şi nâ vinirâ 289 di răspunsuri corecte. Vă mulţan’iisim şi vă invităm să participaţ şi cu alte ocazii.

Concursulu fu organizat cu agiutorulu a Editurâl’ei Casa Radio” şi a Primăriil’ei a Municipiului Bucureşti. Di-tru emisiun’ile a noastre, di pi site-ul RRI şi di pi profilurile Facebook, Twitter şi Google+ putut sâ aflaţ răspunsurile la întribările cu care vâ avem provocatâ să nâ scriiţ.

Concursul si bitsi la 26 agheazmǎciune, data a poştâ’ei. Până să aflaţ care suntu amikntâtoril’ii vă aduţim aminte întrebările la care vâ avem invitatâ să răspundiţ:

– Tru ţi an si feaţe prima ediţie a Festivalul Internaţional a Orchestrilor Radio? Răspunsu corect: 2012.

– Care easte directoruluiu di onoare a ediţil’ei a 2-a a Festivalului? Răspunsu corect: marile dirijor român Cristian Madeal.

– Câte orchestre radio participă la ediţia 2014 a RadiRo? Răspunsu corect: Ţinţe orchestre.

– Numiţ 3 artişti români di talie (solişti sau dirijori) aflaţ pe afişulu RadiRo tru aţist an. Aoa puteaţ sâ enumeraţ bari di următoril’i mǎri artişti român’i: mezzo-soprana Ruxandra Donose, pianistul Horia Mihail, violonistul Alexandru Tomescu, dirijorii Cristian Mandeal şi Tiberiu Soare.

Aoa putem sâ derulǎm lista a ţilor care amintarâ.

Ţeale 20 Menţiun’i lâ vinirâ a ascultătorilor sau utilizatorilor di Internet: Valeri Rubin, din Rusia, Christian Ghibaudo, din Franţa, Kamal Bouamama, din Algeria, Massimiliano Scordamaglia şi Giovanni Alotto, ambil’i di-tru Italia, Ji Kuang şi Fan Hongjie, ambil’i din China, Adriel Amaya Armas, din Cuba, Robinson Mosquera García, Columbia, fidelul a nostru priiatin Miguel Ramón Bauset, di-tru Spania, Jaroslaw Jedrejczak, din Polonia, ascultător a programilor în engleză, Shahanaj Parvin şi Mohammad Akksan, ambil’i di-tru Bangladesh, Fadi Shaaban, din Liban, care scrise a Secţil’ei Englezâ, ca şi Seppo Lustig, di-tru Finlanda, Beandry Joseph, din Canada, Abdulkarim Ahmed Ali Almabrouk, din Libia, ascultător a emisiun’ilor tru engleză, vecl’ul a nostru priiatin Hans Verner Lollike, di-tru Danemarca, Mr. Srikanth, din India, şi Obaid Alam, din Pakistan.

Massimiliano Scordamaglia, din Italia, argumenta concis: “Pri-tru pasiunea trâ muzica clasică, escu dipriunâ la curent cu iniţiativile importante. In plus, am participatâ şi la prima ediţie a luşti concursu dedicat a Festivalului Internaţional a Orchestrilor Radio.”

Ţeale 20 Premii III lâ vinirâ a ascultătorilor sau userilor (puteţi alege, pe specific): Valeri Lugovski, din Belarus, Jean-Michel Aubier, din Franţa, Werner Hoffmann, din Germania, Mouad Belgrid, din Maroc, Stefano Citterio, din Italia, Ji Yuan şi Zhi Yanjiao, ambii din China, Graciela Mastrogiacomo, din Argentina, Odilón Ramos Boza, din Peru, Syed Ali Akbar, Muhammad Punhal Khoso, Lukyari toţi 3 din Pakistan, ama obţâne un Premiu III şi Jinnah DX Club, tot di-tru Pakistan. Arada di aţiştia suntu recompensaţ cu Premiul III S. B. Sharma, Sagrika, Zenon Teles şi Eyamin Hossain, toţi 4 di-tru India, MD. Sajjaid Hossain, din Bangladesh, S. J. Agboola, din Nigeria, şi Aderval Lima Gomes, din Brazilia, care scrise Secţiei Engleze.

Un vecl’u ascultător RRI, italianulu Stefano Citterio, ne scria: “Participarea la concursurile RRI agiumse, cǎtǎndâsi deja unâ plăcere, unâ borge, unâ aradâ, ama şi un mod di a descoperire totna lucre nale. U am tru vreare muzica românească — populară sau clasică”.

Un altu vecl’u ascultător RRI, Werner Hoffmann, di-tru Ghirmanie, scria: “M’i feaţe diznou multă harauâ să răspundu la întribările a concursului RadiRo 2014. Di tru chirolu a fostâl’ei RDG ascultu RRI, di la care am aflatâ multe dispre ţară şi oamin’i. Tora am agiumtâ la unâ vârstă la care nu mata pot sâ călătorescu diparte, un motiv în plus trâ care apreciedzu postul a vostru ca sursă bună di informare. Maca, ninte, tru tricut, vă ascultam pi unde şcurte, tora mi folosescu tut mai multu di mehaniile moderne di comunicare. În plus, pagina a voastră di Internet easte ghine realizată şi îm’i oferă tut ţi mi intereseadză. Concursul actual mi impulsionǎ să mi aplec diz nou asupra a muzicâl’ei clasicâ. (…) Compozitoril’i a mei preferaţ, cama vruţ, suntu Enescu şi Ceaikovski, care la nivol’e îm’i deadirâ puteare şi curaj.“

Valeri Lugovski, din Belarus, explica: “Pri-tru aestu concursu am aflatâ multe di multe lucre nale dispre cultura muzicală a ţarâl’ei a dvs., am aflatâ multe nume di artişti şi dirijori multu talentaţi şi cu multă plăcere şi harauâ am ascultatâ lucrările a lor, care-m’i produsirâ unâ impresie ahoria. În muzica românească există unâ puteare ieşită din comun, aţea puteare a vrearil’ei di care poţ maşi să ti hârâseşti. Mi impresionează în mod ahoria eforturile depuse di RRI trâ promovarea a culturâl’ei româneascâ în lume”.

Ji Yuan, din China argumenta câţe participǎ: Europa, Ghirmania, Austria reprezintă leagănulu a muzicâl’ei simfonicâ. Şi muzica simfonică românească easte excelentă. Toate orchestrile care participarâ la festival furâ trâ aname, aducânda ţiva reprezentativ di-tru statile a lor. Escu arada di ediţia a daua a Festivalului RadiRo şi îl’i or succes şi amintatiţe. Aşteptu cu niarăvdare următoarea ediţie!”

Ascultătoarea Graciela Mastrogiacomo, di-tru Argentina, nâ prtricu următoarea motivaţie: Avuiu dor să particip la aţist concursu di aform’ia că escu pasionată di cultura altor ţări, ma multu di muzică. Am studiatâ muzica 7 an’i la Conservatorulu Municipal di-tru San Martín. Aţist concursu m’i deade posibilitatea să aflu mai multe dispre orchestrile participante şi dispre muzica pi care u interpreteadză. Motivulu ţel mai importantul fu să h’iu la dzuâ cu bana soţială şi culturală din România, unâ ţară multu vrutâ a m’ia.”

20 Premii II lâ vinitâ a următorilor: Iuri Mandrîga, di-tru Ucraina, Gloria Romana Suciu, din România, Nina Sevciuk, din Belarus, Jean-Marie Lambret, din Franţa, Georg Pleschberger, din Austria, Ferhat Bezazel, din Algeria, Daniele Giaccari, din Italia, He Xige şi Long Dingzhong, ambii din China, Claudio Gerlach, din Brazilia, care a scris Secţiei Spaniole, Javier Gonzalez Balón, din Ecuador, Martín Estévez Pastor, din Spania, Sourodeed Sarkar, Surendra Kumar, Dr. Siddharta Sarkar şi Chinmoy Mahato, toţi 4 di-tru India, fidelil’i a noştri ascultători Brian Kendall şi Martin Rogan, ambil’i din Marea Britanie, Mustapha Hassan, din Nigeria, şi Asghar Shah, din Pakistan.

Jean-Marie Lambret, din Franţa, transmise următoarea argumentare: Vă ascultu pi unde şcurte di afom’ia că îm’i plac, îm’I au hare emisiun’ile a dvs. animate di unâ echipă dinamică. Apreciedzu ahât buletinele di ştiri, cât şi Poşta ascultătorilor, cultura a dvs. şi, sigura, muzica românească, hibâ ea populară sau clasică. Di aţea aform’ie particip cu mare plăcere şi harauâ la concursul consacrat a ţil’ei di a 2-a ediţie a Festivalului Internaţional a Orchestrilor Radio”.

Georg Pleschberger, di-tru Austria, explica di ţi aform’ie nâ scrise: “Particip diz nou cu bucuril’e la un concursu RRI. România şi Austria sunt state tru care muzica di orchestră easte cunoscută şi apreciată, iara voi transmiteţ aţistǎ muzică superbă şi pi frecvenţile a voastre. Ma că mai dimultu îm’i plăcea m’I-avea hare muzica românească populară, astăndzâ savuredzu muzica românească orchestrală. Cu agiutorulu a Internetului pot sâ ascultu aestă muzicǎ şi tru puţânile situaţii în care recepţia ninca nu easte cât lipseaşte di bunâ.”

Gloria Romana Suciu, din România, nâ scrise: Mi simtu diz nou onorată să particip la un altu concurs organizat di instituţia Radio România Internaţional, în speranţa că va sâ amintu diz nou unâ m’ică surpiză muzicală din partea a dvs., aşi cum si fâţea tru 2009 cându, pr-tru concursul dedicat a lu George Enescu, mi simţiiu onorată să mi numir anamisa di amintâtori”.

Daniele Giaccari, di-tru Italia, afirma: “Îmi faţe plăcere şi harauâ să discoapir istoria şi tradiţiile a unei ţarâ importantâ ca România, care are multe di oferit a turiştilor. Ascultu cu plăcere şi harauâ emisiun’ile a voastre muzicale. Concursurile RRI nâ agiută să nâ aprochem şi mai multu di ţara a dumnil’ilor a voastre şi să aflăm mai multe dispre bana a român’ilor”.

He Xige, din China, nâ scrise, întrǎ alte: Participânda la aţist concursu şi eo agiungu să amintu foarte multu, aflânda nale şi nale lucre. Sigura că ama şi eo dor şi mirache să am tihea să l’iau şi un CD cu muzica, aestâ turlie avânda şansa tra sǎ-m’i îmbogăţescu şi mai multu cunoştinţile şi sǎ-m’i harasescu suflitulu”

Aţeale 10 Premii I lâ vinirâ a următorilor ascultători sau internauţ: Amela Omerspahic, din Bosnia şi Herţegovina, Nikolai Matveev, din Rusia, Raïf Chaaban, din Liban, care scrise Secţiei Franceze, Abdelilah Boubchir, din Algeria, Antonella Monti, din Italia, Wang Shufeng, din China, Jorge Alfredo Castelli, din Argentina, Gita Chakrabarty, din India, Christopher Lewis şi Alan Holder, ambil’i din Marea Britanie.

Nikolai Matveev, din Rusia, explica di ţi aform’ie răspunse la concursu: “Ninte cu niscânţâ an’i audzâiu şi citiiu dispre RRI şi di aţel momentu ascultu cu multu interes toate ştirile dispre bana culturala a ţarâl’ei a dvs. Cathe oarâ particip cu multu interes la concursurile RRI, di aform’ia că răspunsurile la întribările formulate mi agiută să aflu multe lucre nale trâ mine şi multu interesante dispre bana tricută şi actuală a Româniil’ei. Am deja unâ colecţie di premii trâ participare la concursurile RRI”.

Amela Omerspahic, di-tru Bosnia şi Herţegovina, explica: “Mi hârâsescu cathe oarâ cându organizaţ un nou concursu. Totna înveţu ţiva nou şi mi duchescu mai bogată spiritual.”

Antonella Monti, di-tru Italia, argumenta: “Particip la aţist concursu trâ aţea că mi intereseadză multu di multu muzica clasică, mai mulotu din ţările a Europâl’ei di Estu, care au unâ mare tradiţie di-tru aţist punctu di videare, şi pi care putum s-li cunoaştim după căderea a Murului a Berlinului. Am mirache şi dorescu să vizitedzu România, mai multu după agiumse membru a UE di-tru 2007, di aform’ia că mi simtu atraptâ multu di tradiţia a mănăstirilor a l’ei, a icoanilor pictate, ama şi di peisajile naturale trâ mirache”.

Wang Shufeng, din China, scria: Arhiusiiu să ascultu postul a vostru ca unâ tihihsitâ, într-unâ noapte di veară. Emisiun’i trâ mirache, semnal clar, zbura dispre arta culinară, peisaje, oamin’i…Di atumţea ascultu frecvent şi arada di emisiun’ile a voastre îm’i trec în continuare seri trâ mirache. Pot sâ dzâc că di la voi am aflatâ ţeale mai multe lucre dispre România. Aşima minduiiu că ma-s particip la aţist concursu, poate sâ l’iau şi un CD drept premiu, va sâ aflu şi mai multu. Am dor mare ca mirachea sâ-m’I si facâ”.

Gita Chakrabarty, di-tru India, nâ pitricu aestu răspunsu, multu ghine documentat: “Easte unâ experienţă multu plăcută să asculţi Secţia Engleză RRI. Fac aţist lucru di ţiva vchiro şi voiu să îm’i exprim apreciarea faţă di lucrulu a voastru. Boţâle bun şi priiatinoase, calitatea ahoria şi conţânutulu a programilor fac di aestă experienţă a ascultaril’ei a radiolului unâ harauâ şi unâ plăcere. Aveţ emisiun’i di ştiri, politiţe, culturale şi sportive care îl’i agiutâ pi asculători să hibâ ghine informaţ tru ţi mutreaşte la ţi si faţe în România, tru Europa şi în lume. Website-ul RRI easte ghine structurat şi la standarde tehniţe analte. Programile a voastre suntu informative şi antrenante. Di punctul a meu di videre, RRI easte unulu di aţeale mai bunile posturi di radio din Europa. Vă mulţan’iisescu trâ ocazia pi care m’i-u oferit di a participare la aţist concursu, care îm’i îmbunătăţi cunoştinţile tru ţi mutreaşte Orchestra Naţională Radio şi alte orchestre radio di-tru Europa. Aţist concursu mi motiveadză să aflu cât mai multe dispre muzica românească clasică, care avu unâ contribuţie semnificativă la dezvoltarea a muzicâl’ei internaţionalâ, pri-tru artişti şi compoziţii di excepţie.”

Iara britaniculu Christopher Lewis nâ adresǎ un mesaj ţi nâ hâriseaşte: Ascultu Radio Romania Internaţional di mai ghine di 16 an’i. Câţe vă ascultu? Simplu, di aform’ia că programile a dvs. suntu interesante şi îm’i dişteaptâ orezea, apetitulu tra să ascultu aproapea cathe dzuuâ. Nu şteam aproapea ţiva dispre România nainte, ama di cându vă ascultu pi voi lucrurile si lâxirâ semnificativ; am înviţatâ multe lucre di-tru programile a dvs. Arămasirǎ foarte puţâne posturi di radio în Europa care emit pi unde şcurte, iar RRI oferă unâ bună acoperire a evenimentelor din România şi di-tru statile viţine. Îm’i place, mi ariseaşte să intru şi pi site-ul a dvs di aform’ia că aflu lucre nale dispre frecvenţe, am acces la audiţie live şi alte facilităţ. Pot să spun că-m’i place şi profilul RRI di pi Facebook.”

10 Premii Speciale lâ vinirâ a următorilor ascultători sau Internet useri: Nikolai Prigodici, din Belarus, André Biot, din Belgia, Fritz Andorf, Germania, Hamzaoui Mahmoud Hamzaoui, din Egipt, Edoardo Pesce, din Italia, Zhang Shifeng, din China, José Miguel Domínguez Jurado, din Spania, Sanusi Isah Dankaba, din Nigeria, Mogire Machuki, din Kenya, şi Mitul Kansal, din India.

Un vecl’u ascultător a nostru, André Biot, din Belgia, nâ mărturisea: Participarea la concursurile RRI reprezintă trâ mine unâ călătorie virtuală într-unâ ţară pi care nu u cunoscu, di aform’ia că nu u am vizitatâ niţiunâoarâ. Cunoştinţile a meale dispre ţara a dvs. şi dispre locuitoril’i a l’ei si datoreadză în mare parte a faptului că ascultu postul a dvs. Hiinda unâ persoană ţi are călătoritâ foarte puţân tru banâ, ama care easte un ascultător fidel a RRI di piste 30 di an’i, sâ ascultu postul a dvs. agiumse ţiva obligatoriu trâ mine, unâ turlie di “drog”. RRI agiumse un priiatin fidel pi care lu ascultu cathe dzuuâ. Participânda la aţist concursu am dor să îm’i demonstredzu ninca unâ oarâ fidelitatea faţă di dvs. Printrǎ tute emisiun’ile ahât di interesante, care acoapiră numiroase domenii, muzica easte aţea care are ocupat totna un loc importantu în inima mea, iara aţist Festival easte unâ muşatâ ocazie tra sǎ aflu mai multe dispre orchestrele radio. Banǎ lungă trâ RRI şi trâ aţist Festival a orchestrilor radio”.

Un altu vecl’u ascultător RRI, Fritz Andorf, din Germania, afirma: Escu meloman şi am multe discuri, CD-uri şi DVD-uri cu piese clasiţe. (…) Din România provin câţiva, vârâ ndoi mǎri compozitori di muzică clasică. Dirijori şi solişti români suntu prezenţâ tru multe săl’i di concerte tru toata lumea. Recepţia RRI hiinda di regulă bună, mi bucur că pot sâ ascultu şi muzică clasică, di exemplu în programulu di-tru cathe dzuuâ di marţâ. Particip cu harauâ la concursu şi cu speranţa că va-m’i completedzu colecţia di CD-uri.”

Edoardo Pesce, di-tru Italia, nâ scria: “Trâ un om cu vrearea a muzicâl’ei clasicâ ca mine — escu pianistu şi oboistu — easte unâ adivărată onoare să particip la aţist concursu. Ascultu dipriunâ cu plăcere emisiun’ile Radio România Internaţional în italiană şi engleză, mai multu aţeale muzicale. Ador muzica românească şi, mai multu, pasiunea a voastră trâ dansu”.

José Miguel Domínguez Jurado, din Spania, nâ pitricu următorulu răspunsu: Programile RRI îm’i deadirâ câbilea să cunoscu din prima sursă aspecte economiţe, soţiale şi culturale di-tru ţara a dvs. La eale si adaugă profesionalismulu cu care realizatoril’i prezintă informaţiile şi atenţia pi care u da a finisaril’ei a programelor. Nu lipseaşte să agrǎşim aspectul tehnic a emisiun’ilor care si avdu perfect şi orarulu favorabil a ascultătorilor. Easte remarcabil că RRI continuă să-şi transmită emisiun’ile pi unde şcurte, un efort economic ahoria tru chiro di criză. Nu puteam să alas să treacă aestă ocazie, dat hiinda că escu pasionat di muzica clasică, la a cure arăspândire şi cunoaştire radioulu giucǎ un rol di simasie. Nu para ştiu multe dispre muzica clasică românească, tamam di aţea aform’ie concursul va-mi da izine să aflu mai multe dispre compozitoril’i şi interpreţâl’i din ţara a dvs.”

Zhang Shifeng, din China, nâ scrise: Eo prota oară am ascultatâ muzica românească tru filmile care si difuza în China pri-tru an’il’i ‘70-‘80. Aţistea si hârâsirâ di unâ mare apreciere, iara coloanile sonore a unora di eale agiumsirâ să hibâ fredonate (cântate) frecventu. Tru dzâlile a noastre, ţi cara cǎ filmele româneşti care agiungu în China suntu foarte puţâne, pri-tru intermediul a emisiun’ilor RRI avem acces la multă muzică şi la creaţii populare româneşti. Escu radioamator şi îm’i place muzica, aşa încât Festivalul RadiRo, agiumtu la aţea de-a daua ediţie, mi satisfaţe di-tru ambile puncte di videare, deci escu n-tru unâ mânâ di harauâ. Mi bucur di succesulu a Festivalului şi uredzu şi RRI să si hârâseascâ nicomtenit, fârâ dânâsire di succes, turlia aestâ şi noi, ascultătoril’i, avem parte di muzică şi informaţie.”

Sanusi Isah Dankaba, din Nigeria, argumenta: “Escu un ascultător fidel a RRI. Semnalul easte foarte puternic şi programile a voastre în engleză suntu extraordinare. Ţi cara cǎ pot să ascultu maşi radio online, ascultu în continuare radioulu pi unde şcurte. Să hii un ascultător RRI şi un fan online easte tru aţelaşi chiro unâ onoare şi un privilegiu. RRI easte di încreadire şi pi driptate atumţea cându easte zborulu di proiectarea a li imaghine a Româniil’ei, aşi cum easte ea în realitate. RRI easte unâ sursă ahoria di informaţii extrem di valoroase dispre bana socio-politică, economică, culturală şi istorică a Româniil’ei. Eo, priiatin’il’i şi plasmile a meale, soia apreciem multu di multu faptul că, timpu die ahâţ an’i, RRI nâ oferit programe educative, interesante şi care nâ captarâ cu totul atenţia. Tutunâoarâ, muzica românească easte tru inima a mea, iara RRI easte unâ sursă di muzică bună, hibâ ea folk, clasică, populară sau jazz. Di punctual a meu di videare, devotamentul a ţilor care lucrează la RRI şi interesulu a lor trâ ascultători feaţirâ di aestu unulu di aţeale mai vrutile posturi di radio din Europa.”

Mitul Kansal, di-tru India, nâ scria, tru arada a lui: “Răspunsul la întribarea câţe vruiu să particip la aţist concursu easte simplă: trâ mine Radio România Internaţional fu aţel mai bunulu trop di comunicare şi informare ninca di-tru 2004. Fu di totna unâ sursă di informaţii dispre cultura a Româniil’ei, în special tru ţi mutreaşte muzica. Muzica easte unâ parte di suflitulu a meu. Easte ţea mai buna modalitate tra sâ nâ exprimǎm bucuriile şi tristeţâle în diferite ocazii.”

Mulţan’iisim a tutulor a ţilor care nâ răspunsirâ la întribări şi care argumentarâ ţi-l’i convinse să participe.

Premiile şi menţiun’ile va sâ hibâ expediate prin poştă şi vă paraclasim să nâ confirmaţ, într-unâ scrisoare, într-un fax sau într-un e-mail şi cǎ li loat, şi conţânutulu! Vă mulţan’iisim, diz nou, că vâ li mutrit s-li videţ şansile şi nâ răspunsit la concursul consacrat a Festivalului Internaţional a Orchestrelor Radio, RadiRo, şi vă invităm să participaţ tru numir cât mai mare la următoarile a noastre concursuri! (Alecu Marciuc, Eugen Cojocariu)

Trâ marcarea a 300 di an’i di la martiriulu (vâtâmarea) a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a hil’ilor a lui, anulu 2014 fu declarat “Anulu Brâncoveanu”, avânda în videare importanţa şi contribuţia majoră a domnitorului tru istoria şi cultura naţională.

Aflat pi tronulu a Ţarâl’ei Românescâ întrǎ 1688 şi 1714, Brâncoveanu fu şi un principe extrem di cultivat, iara aestâ contǎ multu di multu şi tru minduita a unei viziune coerentâ ţru ţi mutreaşte un program arhitectural, şi creǎ stilul numit brâncovenescu”, dupǎ cum dzâţe doamna Ruxanda Beldiman, cercetător la Institutulu di Istoria a Artâl’ei, care spune:

” Constantin Brâncoveanu, cunoscut ru prota aradâ ca domnitor, mare diplomat şi fin strateg, tru tut aţel chiro, eara şi un om di cultură, care investi multu di multu în ctitorii, şi pâradzâl’i a lui personali, ama şi pâradzâl’i a statului. Easte unâ perioadă tru care s-au construitâ foarte multe biseriţ, ama tru egală misură şi reşedinţe civile. Stilul a lu Constantin Brâncoveanu nu si naşte di hici ţiva. Există nişte predecesori, tut secolul al 17-lea, di exemplu, perioada a lu Matei Basarab şi a lu Şerban Cantacuzino, care dişcl’id calea trâ arhitectura brâncovenească într-un stil mult ma simplu, mult ma purificat. Chiro tru care stilul brâncovenescu poate sibâ denumit şi stilul floral”, di aform’ia că easte iuva anamisa di unâ Renaştire înflorată şi un baroc. Easte un stil multu bogat. Easte un stil care mizează multu di multu pi unâ turlie di schenografie — tute elementile di cheatrâ sculptată, tute portalurile, capitelurile, coloanele sunt nişte elemente tipiţe trâ arhitectura brâncovenească”.

Unulu di monumentile cl’eaie a stilului brâncovenescu easte Mănăstirea Hurezi, care easte, di-tru 1993, monument UNESCO. Maica Ecaterina Olteanu, unulu di ghidzâl’i a Mănăstirului Hurezi, dzâţe:

Hiinda prota ctitorie, domnitorulu Constantin Brâncoveanu avea dor să realizeadzâ ţiva ahoria şi di aţea aduse aoa oamin’i înzestraţ cu talente artistiţe, cu posibilităţ teologhiţe, duhovniceşti şi atumţea el iniţie şcoală di pictură, sculptură, arhitectură. Aoaţe, unâoarâ cu adrarea a mănăstiril’ei, si creǎ stilul care îl’i poartă numa — stilul brâncovenescu, considerat stilul a Renaştieril’ei româneascâ. Tru ţi mutreaşte arhitectura, stilul brâncovenesc îl identificăm pri-tru aeste pridvoare lundzâ, care au păstratâ elementile autohtone — eara casile huriteşti cu prispa, ama împrumutǎ şi elemente occidentale — eara logiile italiane. Maca prispa eara di dimensiun’i m’iţ, pridvoarile aestea mutrescu întreaga binaie şi suntu ndrupâte pi coloane ligate întrǎ eale pri-tru arcuri. Tut nauâ easte şi tâvanea cu cubeu, pi care sunt îmbinate, fapte binaie, elemente gotiţe şi romaniţe. Disupra a uşilor şi firidzlor si veade dişcl’idirea în acoladă — elementu occidental. Influenţe a barocului si ved, tutunâoarâ, la ornamentile a firidzlor şi la foişoarile care au coloanele sculptate”.

Dispre stilul brâncovenescu si zburaşte şi tru sculpturile tru lemnu şi în pictură. Maica Ecaterina Olteanu, dispre picturile di la Mănăstirea Hurezi, nâ spune: Easte, ca di-alethea, di influenţă bizantină, ama si detaşeadză di pictura bizantină pri-tru faptul că apar portretile. Başi portretile a sâmţâlor nu mata suntu statiţe, apare fizionomia, expresivitatea. Apare aoaţe unâ galerie întreagă di portrete laiţe — easte nu maşi tabloulu votiv, cǎ tutâ soia a lu Brâncoveanu. Să nu mata zburâm di cromatică, care easte specific brâncovenească”.

Tru ţi mutreaşte alte construcţii di aţeale bâsiricheşti, ţel ma reprezentativulu easte Palatulu di la Mogoşoaia. Cercetătorulu Ruxanda Beldiman dzâţe:

Pâlatea di la Mogoşoaia easte unâ reşedinţă privată pi care Constantin Brâncoveanu şi-u construiaşte la mardzina a Bucureştiului. Trâ agiundzire di la pâlatea a lui di Bucureşti la Mogoşoaia traseadză protulu bulevardu bucureştean, la 1692 — Calea a Victoril’ei. Palatulu di la Mogoşoaia easte un monumentu cl’eaie trâ stilulu brâncovenescu. Altâ turlie, în perioada a lui tute aeste reşedinţe di veară l’ia un aspectu multu impunător. Palatulu easte tru mesea a proprietatil’ei, easte învarligat di grădin;i — suntu cl’imaţ grădinari italian’i care să amenajeadzâ parcurile, tutunâoarâ, masturi italian’i trâ a construire palatile. Suntu aeste logii sau foişoare, care suntu elemente extrem di importante tru arhitectura a palatului — sunt ca unâ arhitectură în arhitectură. Iara muril’i în interior suntu şi el’i pictaţ cu elemente florale di inspiraţie orientală. Şi sigura, cheatra multu bogată la nivel di parapeţ şi di coloane”.

În afoară di Mănăstirea Hurezi şi Palatulu Mogoşoaia, di numa a domnitorului Constantin Brâncoveanu si leagă multe alte construcţii. Cercetător Ruxanda Beldiman dzâţe:

“Brâncoveanu, pi di-unâ parte, desfăşoară unâ activitate tru care construiaşte el din proprie iniţiativă — Mănăstirea di la Hurezi, bâsearica a Mănăstirului Surpatile şi Bâsearica a Doamnâl’ei, care suntu ctitoriile a Mariil’ei Doamna, soţia (doamna) a lui Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Sâmbăta di NSus, di aform’ia că principil’i a Ţarâl’ei Româneascâ avea şi proprietăţ în Transilvania. Tru isa misură, desfăşoară şi unâ activitate di reconstrucţie a vecl’ilor ctitorii familiale şi aoaţe pot s-aduc aminte Mănăstirea di la Brâncoveni, din Oltenia. În paralel, şi alţâ desfăşoară unâ mare activitate tru aţist domeniu. Soia a lui, spătarulu Mihail Cantacuzino, easte fondatorulu a Bâsearicâl’ei Colţea, un exemplu specific trâ arhitectura brâncovenească şi fondatorulu a bâsearicâl’ei m’icâ di la Mănăstrirea Sinaia. Sau Bâsearica Fundenii Doamnei, care easte un exemplu extrem di interesantu, maca decoraţia exterioară multu rafinată, care nu si limiteadză maşi la portalul di intrare sau la coloanile a pridvorului, cǎ la tute faţadile”.

La 1900, cându România îşi căfta un stil naţional, unulu di principalile repere lu reprezentǎ stilulu brâncovenescu. Dupǎ cum dzâţe doamna Ruxanda Beldiman, aestua poate s-hibâ lughursit în continuare un stil sau un momentu di excepţie tru evoluţia a arhitecturâl’ei.

Minduitâ tra aţea ma înzestrată cu hǎri mul’iare-sculptor a Româniil’ei tru secolul XX, participantă la minarea artistică di avangardă di-tru ţara a noastră din perioada interbelică, ma multu la gruparea constituită anvarliga a revistâl’ei “Contimporanul”, niantricută maestră tru arta a portretului, Miliţa Petraşcu va evocâ până la bitisita a banâl’ei a l’ei, tru scrisori sau discuţii, importanţa adunaril’ei şi cunuşteatril’ei cu sculptorulu Constantin Brâncuşi. Sculptura a Miliţei Petraşcu reprezintă, prota oarâ, un actu di rezistenţă dinintea a distrucţil’ei a li imaghine. Pidimolu a l’ei păstreadză ambiţiile a instantaneului şi rigorile a compoziţil’ei clasicâ, aflate isa tru arta a arhiusitâl’ei di secol. Aţist lucru va u agiutâ, tru lunga perioadă tru care lucreadză cu Brâncuşi, să si apǎrâ di tentaţia a imitaril’ei a marilui său maestru şi să nu mutreascâ trâ ghestul simplu a abstracţil’ei” noteadză Dan Brudaşcu dispre sculptura a Miliţei Petraşcu. Constantin Zărnescu, ţel ti adunǎ şi editǎ aforismile a lu Brâncuşi, nâ zburaşte dispre adunarea anamisa di Miliţa Petraşcu şi marile artistu, adunare ti vrea lâ marcheadzâ a doilor destinile. Si fâţea tru 1919. Constantin Zǎrnescu dzâse:

:” Cu ndoi an’I ninte, Brâncuşi fu invitat la dauă expoziţii di grup di avangardă europeană la New York. Aclo expuse unâ variantă a Bâşearil’ei”, Mademoiselle Pogany”, Muză adurm’ită”, Cap di copil”. Miliţa remarcâ tru operile a l’ei puritatea geometrică, esenţializarea a făpturâl’ei umanâ. Înveaţă sculptura arada di Brâncuşi ti u numeaşte Petrică”. A l’ei şi a lântor tinire vinite din România, Brâncuşi lâ bagâ dalta ntru mână şi lâ aminteaşte că şi-aleapsirâ unâ zânate masculină. Li înveaţă importanţa a blocului di marmură pi care, spune el, nu ai îndreptu să-l distrudz. Sculptura înseamnă tru prota oarâ minduire şi nu easte tra tiniri, îl’I dzâse artistul a li Miliţâ di faţă cu poetulu amirican Ezra Pound.”

Milita Petraşcu easte atea ti-l convindze pi Brâncuşi să renunţâ la proiecte importante în Franţa, tra-s v’inâ tru patridâ şi sâ realizeadzâ, la Târgu Jiu, renumitulu ansamblu ţi agiundze tru cipit pri-tru “Coloana fără bitisitâ”. Easte perioada candu Brâncuşi, aflat tru România, îl’i pozeadză a li Miliţa Petraşcu, ea realizânda protulu portret a sculptorului, turnat tru brondzu, în prezent amplasat tru Piaţa Dorobanţi din capitală. Turlia lişoarâ ţi si videa la Miliţa Petraşcu şi la realizarea a sculpturilor tru spiritulu a artâl’ei clasicâ, şi tru arta modernâ, atradze admiraţia a lu Brâncuşi, ti-l’i mărturiseaşte: Ţâ da di mânâ şi poţ să lucredz cum vrei, figurativ sau abstractu, ţi ghine di tine!”. Scriitorulu Constantin Zărnescu dzâţe:

”Tru 1927, după Congresulu a Presâl’ei Latinâ la Bucureşti, Miliţa Petraşcu easte elogiată pi plan internaţional. Multu interesantu easte că Aretia Tătărescu, preşedinta a Asociaţil’ei a Mul’erilor din Gorj, u invitâ pi Miliţa să mutâ la Târgu Jiu un monument încl’inat a memoril’ei a eroilor cădzuţ tru Protulu Polim Mondial. Miliţa avea realizatâ deja monumentul a Ecaterinâl’ei Teodoroiu şi eara unâ personalitate cunoscută tru Gorj. Miliţa refuzâ propunirea a doamnâl’ei Tătărescu, spunânda că Brâncuşi easte ţel mai uidisitlu tra a mutare un ahtare monumentu dedicat a soldaţâlor ti si asteasirâ pi frontu. Şi tru aţist momentu arhiuseaşte unâ intensă corespondenţă anamisa di Miliţa şi Brâncuşi, iara tru 1937 Brâncuşi v’ine la Târgu Jiu cu intenţia di a realizare unâ singură lucrare.

Pri tru agiutorulu a lu Victor Crăciun, putem sâ urmărim corespondenţa a ţilor doil’ artişti pi care, dzâţe el, “îl’i ligǎ isa-isa arta, ama şi unâ mare suţâl’e şi priiatinie. Unâ priiatenie ţi ţânu di-tru 1919 până la moartea a lu Brâncuşi, di-tru care Miliţa Pătraşcu amintǎ preceptile/dimensiun’ile a artâl’ei modernâ, iara România va sâ îmbogăţea patrimoniul artistic cu Ansamblul di la Târgu Jiu, di aform’ia că ea easte atea ti impuse ideea ca Brâncuşi să înfăptuiască aţiste sculpturi arhiectoniţe, uniţe în lume”.

Scriitorul Constantin Zărnescu dzâţe: Tru 1946 Miliţa îl’i scrie a lu Brâncuşi Deadun cu priiatin’l’i a mei nâ ndridzem să-ţ pitreaţim mâcare şi merinde”. Eara momentul tru care criza avea acâţatâ mare parte din Europa. Tut tru atea perioadă, Miliţa îl informeadză pi Brâncuşi di hibâ ţi oarâ cându apare un articol dispre el. Îl’i semnaleadză ţi scrise Petru Comarnescu dispre el, îl anunţă că Ionel Jianu scrise tru revista Lumină şi Culoare”, tutunâoarâ, că teoriile a lui ligate di artă furâ publicate tru presă. Şi nu poate s-agârşeascâ cum, ninte cu 20 an’i, el l’I avea spusâ ahântea lucre dispre naua sculptură modernă, lucre şi minduite ti tora putea sâ si verificâ deja.”

Cu aform’ia a vernisajului a li expoziţie organizată deadun cu Marcel Iancu, tru 1934, criticulu Petru Comarnescu afirma: Însuşirea principală a Miliţei Petraşcu arămâne calitatea di temel’u a sculpturâl’e însuşi: cultul a formâl’ei plinâ, ligată di spaţiu şi lum’ină”. Artista nu caftă tru prosupulu al ţilui portretizat unâ dominanţă expresivă, ţi reconstituie, tru ansamblul a detaliilor, atributile a unei personalitate. Portretulu a actriţâl’ei Elvira Godeanu, goală până di mese, easte naturalistu şi discret hieratic tru aţeluşi chiro, preluânda îndrăzneţ şi niconvenţional tipologhia clasică a bustului fără braţe. Portretulu tru marmoră a unei altâ actriţe cunoscutâ, Agepsina Macri, soţia a lu Victor Eftimiu, expus la Salonulu Oficial di-tru 1934, calcă şi el uzanţile a timpului, tru care nu era permis ca portretulu a unei persoanâ clar individualizatâ, ghine cunoscutâ tru lumea bucureşteană, hibâ ea şi actriţă, să hibâ reprezentată cu sinile goale. Hici ţiva frivol ama tru aestă remarcabilă sculptură, monumentalitatea şi statismul aţistui portret pitrec la antichitatea clasică, tru numa a cure nuditatea putea sibâ acceptată.”

La bitisita a lu 1913, primile lucrări brâncuşiane agiundzea pri ţarâ amiricanâ, pitricue di işişi autorulu a lor tra-s hibâ parte di-tru Expoziţia Internaţională di Artă Modernă di la New York, cunoscută sum numa Armory Show”. Capulu”, Domnişoara Pogany II”, Cap di copil”, Muza adurm’ită II” şi Peaştile” atrapsirâ imediat a atenţia a publicului, a colecţionarilor şi critiţilor di artă.

Aşi si faţe că, în prezentu, ţeale ma multile creaţii a lu Constantin Brâncuşi, celebrul sculptor apreciat ca hiinda ţel ma cunoscutulu artistu român dinclo di graniţe, si aflâ tru muzee şi colecţii di-tru Statile Unite. Criticulu di artă Cătălin Davidescu atradze atenţia asupra a faptului că lucrările a lu Brâncuşi suntu arăspândite în tută lumea, tru-a ţeale ma mǎrile muzee şi colecţii. Care dzâse:

Eale suntu, arhiusinda di la Muzeulu di Artă Modernă di New York, la Guggenheim, tut în New York… aclo suntu deţinute majoritatea a lucrărilor. Apoia, tut pi teritoriul a Statilor Unite, tru Pennsylvania, Atlanta, Philadelphia — muzee di artă recunoscute pi plan internaţional, care au multe lucrări di Constantin Brâncuşi. Tutunâoarâ, are muzee universitare, cum easte Muzeulu di la Berkeley, care deţâne lucrări di Constantin Brâncuşi. Sigura, lucrări di Brâncuşi există şi tru Europa. Easte Muzeulu di Artă Modernă Centre Georges Pompidou, iu easte atelierulu a lu Brâncuşi, ţi are, în afoara a lucrărilor arămase tru atelier, şi alte. Existâ ma multe muzee tru Anglia, arhiusinda cu Tate Gallery şi bitisinda cu Galeria di Artă Modernă di la Oxford Museum. Existâ în Canberra, la Muzeulu Kunsthalle Zurich… Nu lipseaşte să agrǎşim niţe muzeele din România. Din păcate, cu pâreare di arǎu, are maşi dauă deţinătoare a creaţil’ei a lui: Muzeulu Naţional di Artă di Bucureşti şi Muzeulu di Artă di Craiova. În Bucureşti are vârâ 11 piese di Constantin Brâncuşi. La Craiova easte ţea ma cunoscuta lucrare, Bâşearea”. Muzeulu di Craiova are vârâ ţinţe piese di artâ. Mai are şi din perioada sa artizanală ndauâ piese. Mi refer la Ecorşeu”, la unâ cutie di bijuterii sculptată di Constantin Brâncuşi, tutunâoarâ, easte şi un scamnu din perioada tru care eara elev la Şcoala di Arte şi Zânǎţ din Craiova, dauă di rame…”.

Destinulu a creaţiilor brâncuşiane fu diferit, în funcţie şi di “mira” a notorietatil’ei a luştor, sumcundil’idză Cătălin Davidescu, care dzâţe:

“Prinde sibâ recunoscut faptul că amirican’l’i lu descoperirâ, sigura, dupǎ celebrului proces pi care Brâncuşi lu avu cu imbrucheaq amiricană, care lu acuzǎ că expediadză tru Statile Unite metal, care eara, de faptu, unâ lucrare di artă, ama ulterior ei au reuşitâ să investească tru piesile a lui, notorietatea a lui tru Europa şi în restul a lumil’ei hiinda ulterioară a notorietatil’ei a lui amiricanâ. Aesta vine cu multu ma amânat, de faptu. Preţurile mǎri, foarti mǎri, di dzǎţ di milioane di euro trâ piesile a lui athiusirâ să v’ină tru a daua giumitate a secolului al 20-ţea, tamam câtrǎ finalul a lui şi arhiusitâ a secolului a nostru. Din păcate, ţi cara cǎ Franţa şi România furâ statile vrute a sufletului a lui, eale nu furâ aţeale care au promovatâ multu cu silâ creaţia brâncuşiană, aţista fu realitatea. Arhiusinda cu Armory Show, cu capulu a secolului 20, creaţia sa easte promovată tru Statile Unite şi maşi dupǎ aestâ chiniseaşte pi plan internaţional”.

Unile di sculpturile a lu Constantin Brâncuşi furâ recuperate tru situaţii didipl speciale, nâ spune criticulu Cătălin Davidescu, ţi dzâţe:

Îm’i easte multu aprucheatâ istorima a aflaril’ei a lu Vitellius”, unâ di lucrările realizate di Brâncuşi tru perioada în care eara student la Belle Arte, la Bucureşti. Sculptura fu aflatâ pi tâvanea a prefecturâl’ei di Dolj după 1944 di un importantu brâncuşolog român, V.G.(Vasile Georgescu) Paleolog, ţel care scrise şi prima monografie dispri Constantin Brâncuşi — şi easte menţionat ca protulu a lui monograf, priiatin bun cu Brâncuşi. Tutunâoarâ, istoriaa piesilor di la Craiova — easte unâ mărturisire a tut a ţiluiaşi biograf. Easte zborulu di Bâşearea”, dauă Capite di cilimean’i şi Coapsa, tute hiinda tora la Muzeulu di Artă di Craiova, care furâ aflate tru hoara Ostroveni, iu moşierulu (proprietarulu di ciofliche) Victor Popp, colecţionar, priiatien, soţ cu Brâncuşi, li avea şi di iu furâ loate după naţionalizare, după 1949, Bâşearea” hiinda ufelisitâ ca cheatră trâ talaruilu (vulera) cu veardzu di cătrǎ-a ţel’i care avea intratâ în casă, iu eara cooperativa a hoarâl’ei tru aţel momentu. Recuperarea a lor fu lişoară, di aform’ia că preşedintile a cooperativâl’ei îşi aduţea aminte că vidzu nişte lucre speciale, ama niţe barim nu avea şupeie că easte zborulu di nişte piese di artă. Aşi cum spune V.G.Paleolog tru amintirile a lui, Orgoliu şi Cap de ficior, dauă brondzuri, furâ aflate iu pi terasa a conacului, pi nângă nişte auuâ bâgatâ sâ si usucâ trâ stâfidz, Bâşearea eara pi vulera cu verdzu, di aform’ia că eara unâ cheatră bună, pătrăţoasă şi baia greauâ tra să-l’i ţână verdzul şi Coapsa eara şi ea arucată ca unâ bucată di marmură, tut pri-tru cunache”.

Easte ghinecunoscut faptul că, trâ sculptorulu Constantin Brâncuşi, acasă si dzâţea tru întreaga lume, aşi cum, altâ turlie, şi lucrările a lui suntu arâspândite tru întreaga lume. Priste tut iu mutrescu ved puterea şi influenţa a lu Brâncuşi. El easte în continuare ţel ma modernul di sculptoril’i modern’i”, aprecia Paul Kasmin, a cure galerie apânghisi anulu tricut expoziţia Brâncuşi tru New York 1913 – 2013”.

Chiro di dauă septămân’i, Chentrulu Naţional a Dansului Bucureşti fu gazda a unor spectacole di referinţă trâ schena a dansului contemporan polonez, prezentate sum titlul “dans//pl – Ieri.Mâne.Azâ”. Vrem şi noi să vă oferim unâ imaghine a dansului polonez, şi sâ vâ prezentǎm îndoi di artiştil’i invitaţ, care zburǎscu di turlia în care abordează dansul tru spectacolile a lor.

Dzâlile a dansului polonez furâ dişcl’ise di Teatrulu Dada von Bzdülöw, di Gdansk, fondat în 1992 di Leszek Bzdyl şi Katarzyna Chmielewska. Aţiştia prezentarâ spectacolul Duete inexistente”, cure temă easte adunarea dintrǎ mul’iare şi bărbat, sum toate formile. Multe di spectacolile create di ţel’i doil’i suntu inspirate din literatură, aţistua hiinda şi cazulu a Duetilor inexistente”. Leszek Bzdyl dzâţe:

Aţist spectacol are la bază cartea a lu Italo Calvino, “Politii invizibile”. U avem cititâ şi nâ si păru unâ istorimâ interesantă. Marco Polo va tra să l’i spună a lu Khan Kublai paramithile a unor câsâbadz, ams aeşti câs`badz nu există. Pasa politie easte mplinâ di m’iurisme, culori, idei, filosofii… U preluǎm aţistă idee a politiilor invizibile tru spectacolul a nostru şi nâ minduim că va hibâ interesantu să zburâm dispre mul’iare şi bărbat aşi cum Marco Polo l’i zbura dispre aeste politii a lu Khan Kublai”.

În timpu ţi aţel’i doil’i dansatori spun paramithe cu trupurile a lor, pi fundal curâ texte care, tru arada a lor, spun paramithe. Coregrafulu Leszek Bzdyl dzâţe:

În varliga a noastrâ are multe zboarâ. Cându v’ine zborulu di unâ situaţie di banâ, prota mutrim să u descriim pri-tru intermediul a cuvendzâlor. Ama ufelisim copii a cuvendzilor di-tru alte situaţii. Di aţea aform’ie, lom apofase să prezentăm aţiastă istorimâ întrǎ un bărbat şi unâ mul’iare fără să ofelisim zboarâ. Maşi să him pi schenă, ama cuvindzâle, poemulu, textulu suntu în varliga a noastrâ. Aoa easte zborlu dispre nivelul di achicâsire, dispre aţea ţi vrem să videm. Di exemplu, textulu pi care îl proiectăm pi ecrane easte poezia a unui priiaten, ama nu easte dispre noi. Easte paramithulu a lui dispre un bărbat şi unâ mul’iare. Un altu textu aparţâne a unui compozitor polonez şi easte unâ altâ turlie di poezie. Tutunâoarâ, mutreaşte să spună ţiva dispre unâ mul’iare şi un bărbat, ama agiundz până tru sone să zburascâ di el. Aesta easte provocarea trâ public: ţi vreţ să videţ? Aveţ dor să videţ propria a voastr istorimâ sau vreţ să hiţ cu noi? Vreţ să hiţ cu cuvindzâle sau cu ghesturile, cu sensibilitatea a artiştilor di pi schenă?”.

La invitaţia a colectivului komuna//warszawa, dansatorulu şi coregrafulu Mikołaj Mikołajczyk diznou aduse în memoria a publicului, în cadrul a proiectului RE//MIX, unâ di leghendile a teatrului polonez şi aţel care are statâ la baza a carierâl’ei a sa di dansator, Henryk Tomaszewski. Spectacolul “RE//MIX Henryk Tomaszewski” fu prezentat şi la Bucureşti, în cadrulu a Dzâlilor a dansului polonez. Mikołaj Mikołajczyk explicâ faptul că, spri diferenţâ di maestrulu său, care bâga ţel ma marile accentu pi estetică, pi tehnica di dansu, trâ el aţel ma importantul lucru îl reprezintă contactulu cu spectatorulu şi stratulu emoţional a spectacolului, şi dzâse:

“Tru aestu spectacol, tru ţea ma marea misură escu eo insum’i, ama fără Tomaszewski, care easte părintile a meu artistic, aţist spectacol nu vrea sâ exista. Bana a mea artistică arhiusi atumţea cându Tomaszewski î’mi deade aestă suflare. În spectacol mutrescu să exprim ţi însimnǎ aesta trâ mine. Aşi şi bitisescu aţist spectacol: suflarea dăruită a m’ia di Tomaszewski agiumse persoana a mea. Eu deveniiu artistul Mikolaj Mikolajczyk pri-tru aestâi suflare a lu Tomaszewski. Pi di altă parte, aţist spectacol easte mutrita a mea tra sâ tal’u cordonulu ombilical cu părintile a meu. Aoa şi 20 ani, Tomaszewski mi invitǎ tru teatrulu a lui. Mi lo di mână şi-m’I deade cale. Aşi fac şi eo cu spectatoril’i. Voiu ca spectatoril’i să simtă exactu aceauşi emoţie pi care u am simţitâ eo amuşi 20 ani, cându Tomaszewski mi invitǎ în teatru”.

Considerat precursor a dansului contemporan, ocupânda un loc unic şi di niegalat în istoria dansului, Vaslav Nijinsky scria tru “Jurnalul” a lui: “Escu Dumnidzǎu năuntrul a meu. Tuţ au aestu sentiment, maşi că niţiunom nu si foloseaşte di el”. Aţist Jurnal şidzu la baza a spectacolului “Nijinsky. Sărbătoarea a v’isilor”, creatâ di unâ echipă di trei artişti, şi care pǎrn’eaşte di la ideea a reghizorului Sławek Krawczyński, care si inspirâ di-tru psihologhia orientată pi proces dezvoltată di elveţianul Arnold Mindell. Dansatorulu Tomasz Wzgoda, dispre crearea a spectacolului dzâţe: “Aestă metodă a psihologhiil’ei orientatâ pi proces fu multu interesantă, di aform’ia că lucreadză ma mult cu psihiculu, iara Nijinski, după ţi nu mata giucǎ, acâţǎ să aibă probleme psihologhiţe, diagnosticate dreptu schizofrenie. Am lucratâ în special cu imaghinaţia, cu impulsurile puterniţe, cu minduitile a lui. El si afla pi schenă tra sâ lâ da a oamin’ilor energhie trâ banâ. Cât chiro dansǎ, fu sănătos. Cându si dânâsi, nu mai folosi aţistă energhie, nu mata u transformǎ şi si îndipărtǎ di banâ. Fu foarte interesantu să urmărim aţist paramith şi să aflǎm mişcările care să spunâ toate aestea. În special metoda pi care u folosim trâ creare coregrafia, ţea a psihologhiil’ei orientatâ pi proces, easte interesantă tru aestu sensu. Şi nu easte maşi coregrafie, easte ma multu psiho-procesulu a lu Nijinski”.

Dzâlile a dansului polonez la Bucureşti furâ încl’iate di dauă solouri create şi interpretate di dauă tinire coregrafe, Agata Maszkiewicz şi Agata Siniarska, reprezentative trâ aţea ţi si faţe în prezentu în dansul contemporan di-tru Polonia: din cauza a elipsil’ei a finanţărilor, ţel’i mai mulţâl’i coregrafi aleg să danseze tru solourile create di el’i. “dans//pl — Ieri.Mâne.Azâ” easte un evenimentu organizat di CNDB în parteneriat cu Institutulu Polonez şi si încadrează în intenţia CNDB de bâgare în discuţie relaţia pi care dansul românescu u are cu culturile coregrafiţe din zonă.

“Literatura română mai amintǎ vizibilitate pi pâzarea literară franceză după participarea a Româniil’ei la ţea de-a 34-a ediţie a Salon du Livre di la Paris”, declarǎ Lilian Zamfiroiu, preşedintile a Institutului Cultural Român (ICR), instituţie care si ocupǎ di organizarea a evenimentelor româneşti. Avânda ca temă Des livres a venir, lavenir des livres”/(”Cărţǎle a v’initorului, v’initorulu a cartil’ei”), programulu românescu incluse dezbatiri, lansări şi adunǎri moabete la care participarâ editori, scriitori, traducători, jurnalişti. George Arion, Sylvain Audet, George Banu, Jean-Pierre Brach, Roxana Bauduin, Linda Maria Baros, Michel Carrassou, Alexandru Călinescu, Corina Ciocarlie, Cosmin Ciotloş, Florica Ciodaru Courriol, Benoit-Joseph Courvoisier, Augustin Cupşa, Mark Despot, Reginald Gaillard, Michel Gavaza, Dinu Flamând, Dominique Ilea, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Bujor Nedelcovici şi Matei Vişniec si numărarâ printrǎ scriitoril’i care au participatâ, în perioada 21 – 24 marţu, la ţea de-a 34-a ediţie a Salonului Internaţional di Carte di la Paris. La standul a Româniil’ei avurâ loc, aşi cum spuneam, şi dezbateri incitante, ca “Avangardă şi modernitate”, “Ezoterismu şi sacralitate în lumea di azâ”, “Les livres à venir, lavenir des livres” (Cărţâle a v’initorului, v’initorulu a cartil’ei), “Livres français, lecteurs roumains/ Livres roumains, lecteurs français” (Cărţâ franceze, cititori român’i/ Cărţâ româneşti, cititori francezi), “Realitate şi ficţiune tru sportu. Unâ altă scriitură?” şi “Présences de la peinture contemporaine roumaine en France” (Pictori contemporan’i român’i în Franţa).

Jurnalista şi scriitoarea Adela Greceanu fu prezentă la evenimentu şi considerâ că programulu desfăşurat la standul a Româniil’ei fu unulu animat şi diversu, diştiptânda interesulu a cititorilor şi jurnaliştilor xen’i. Adela Greceanu, dispre ediţia di anulu aestu a Salonului di Carte di la Paris, dzâţe: ”Tru ultimil’i ţinţe, şase an’i, Salonulu agiumse diznou unulu di evenimentile majore a pâzaril’ei di carte din Europa. Anulu aţistua, invitată di onoare fu Argentina, cu un standu absolut impresionantu şi dominat di expoziţia Julio Cortazar, di la a cure naştire si împlinescu 100 di an’i. Trâ mine fu un cadou extraordinar faptul că Argentina fu invitată di onoare şi putui să ved fotografii inedite cu Julio Cortazar şi, ma multu, un Caiet di însimnări trâ “Şotron”, expus într-unâ vitrină tru mesea di expoziţie, caiet care putea sibâ tricut tră videare digital. Tru ţi mutreaşte prezenţa a Româniil’ei, m’i si pare foarte importantu că am vidzutâ cărţâ româneşti nu maşi la standul a Româniil’ei. Impresia a mea easte că literatura română lo sâ hibâ tut ma cunoscută. Di exemplu, cărţâle a Gabrielâl’ei Adameşteanu eara pi poliţâle a editurâl’ei Gallimard, romanulu a lu Răzvan Rădulescu, “Bana şi faptile a lu Ilie Cazane”, si vindea la editura Zulma, iara la standul a editurâl’ei Actes Sud vidzui romanulu a lu Alexandru Vona, “Firidzâle murusite”. “

Unâ dezbatire care adunǎ public numiros fu “Perspectivile a integraril’ei europeanâ a Republicâl’ei Moldova”, la care participarâ Oleg Serebrian, ambasadorulu a Republicâl’ei Moldova în Franţa, Gheorghe Erizanu, scriitor şi director a editurâl’ei Cartier di Chişinău, istoriculu Matei Cazacu şi scriitorulu Emilian Galaicu Păun. Oleg Serebrian zburâ dispre acţiun’ile mutrinda integrarea a ţarâl’ei a lui tru Uniunea Europeană. “Arhiusinda cu 2009 viteza fu baia mare. Si reuşirâ foarte multe lucre, simnarea a acordului di liber alâximintu, care fu un pas importantu di imnat trâ economia moldovenească. Efectile va sâ si resimtâ poate tru ndoi an’i şi va hibâ efecte benefiţe”, spuse Oleg Serebrian. Adela Greceanu, scriitoare şi jurnalistă, dzâţe: ”După dezbatire, şidzumdi zbor cu Emilian Galaicu-Păun, feaţim un interviu dispre integrarea europeană a Republicâl’ei Moldova, şi îm’i dzâse că trâ el’i easte multu importantu că scriitoril’i di literatură română di-tru Republica Moldova furâ anulu aestua la standul a Româniil’ei în cadrul a Salonului di Carte di la Paris. Trâ el’i, easte unâ turlie di recunoaştire a faptului că fac deja parte şi din literatura română, şi di-tru Uniunea Europeană.”

Florica Ciodaru Courriol prezentǎ în cadrul a Salonului di Carte di la Paris versiunea franceză a romanului simnat di Marta Petreu, “Acasă, pi Cîmpia Armaghedonului”(Polirom, 2011). Editura lÂge dHomme, care publicǎ romanulu tradus di Florica Ciodaru Courriol sum titlul di “Notre maison dans la pleine de lArmageddon”, nu easte la prima adunare cu literatura română, Mateiu Caragiale, Lucian Blaga, Vintila Horia, Ion Caraion diinda deja publicaţ di editura respectivă. Florica Ciodaru Courriol dispre romanulu Martei Petreu, proaspit apărut pi pâzarea franceză, care dzâţe:

”Îm’i place, mi ariseaşte foarte multu romanulu. Easte un roman cu note autobiografiţe în care există pasaje ţi ti trec hire-hire, cum easte autopsia a tatălui. Pi şcurtu, easte paramithulu a unei familie di horiaţ din Transilvania, istorimâ ţi si tinde pi durata a unui secol. În paralel cu aţistă istorimâ, asistăm la formarea a tinirâl’ei naratoare, ţi are multe lucre ţi ş-u aduc cu scriitoarea Marta Petreu. M’i si pare interesantu trâ occidentali să veadă cum evoluǎ unâ reghiune din România dinintea a ţilui de-al doilea polim mondial, suntu descrise în roman treaţirea a ruşilor prin Cluj, dezertarea a tatălui din armată, colectivizarea, educaţia marxistă di la şcoală, problemeie relighioase di-tru Transilvania. De faptu, Marta Petreu aduţe naraţiunea până tru dzâlile a noastre, iu deplândze şi decăderea, duţirea nghios a economiil’ei, şi distrudzirea a mediului di-a nvârliga. Romanulu are multe straturi, aşi că poate sibâ analizat di multe puncte di videare. Eo, în prefaţa a ediţil’ei francezâ, lu numii roman metafizic.”

Florica Ciodaru Courriol nâ spune şi cu ţi impresii arămase după aestă ediţie a Salonului Cărţii di la Paris. Ea dzâse:

”Manifestările româneşti furâ la înălţime, ma multu că urma după ediţia di anulu trecut a Salonului, cându România fu invitata di onoare, aprucheatâ cu fastu. Si acordǎ multă atenţie a poeziil’ei, şi eo cred că aesta easte ghine, di aform’ia că poezia easte di multe ori alăsată diunâparte, şi în România şi în Franţa. Tru ţea ţi mutreaşte receptarea a literaturâl’ei românâ în Franţa, aştiptăm în continuare ecouri.”

Salonulu Internaţional di Carte di la Paris easte dedicat şi a profesioniştilor din domeniul editorial, şi a publicului mare, şi si hârâseaşte di unâ maximă vizibilitate tru presa franceză. După ţi tru 2013 fu invitată di onoare, literatura română pitrumse pi pâzarea franceză cu priste 20 titluri nale, printrǎ care Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Ana Blandiana, Lucian Boia, Norman Manea, Lucian Dan Teodorovici, Adina Rosetti, Răzvan Radulescu, Varujan Vosganian.

Ţel ma marile evenimentu artistic ţi marcheadză bitisita di primuveară şi arhiusita di veară în Bucureşti easte Bienala Internaţională di Artă Contemporană. Trâ mulţâ manifestarea preferată în materie di artă, Bucharest Biennale easte organizată di Chentrulu trâ artă şi cultură contemporană Pavilion şi are agiumtâ la a şasea ediţie.

Ma că protile ediţii furâ organizate pi durata a patru septămân’i, di-tru 2010, aesta si dublǎ. Aşima, a şasea ediţie si desfăşoară întrǎ 23 mai şi 24 alonar şi easte curatoriată di multu tinerulu Gergő Horváth, care propuse şi conceptul a Bienalâl’ei 2014; el dzâse: Anulu aestua va hibâ tema Aprehensiune. Achicâsinda pri-tru frica di-a achicâsire”. În engleză, apprehension” are un diplo sensu — dzâţe şi frica di un evenimentu posibil, dzâţe şi achicâsire. Şi atumţea va cercetedzu relaţia întrǎ frică şi achicâsire: cum easte frica administrată şi cum putem să nâ ofelisim di aesta ca să învăţăm şi să evoluăm. Frica easte un lucru multu prezentu tru bana a noastră, nâ călăuzeaşte vârâ turlie pri-tru tută bana, di aţea aform’ie merită unâ investigaţie puţân ma profundă”.

Artiştil’i participanţâ anulu aestua furâ alepţâ în funcţie di reprezentativitatea a unor lucrări trâ tema propusă, nu în funcţie di activitatea a lor în ansamblu. Printrâ aţel’i aproximativ 20 artişti român’i şi xen’i invitaţ va sâ si aflâ Erwin Wurm (Austria), Chiara Fumai (Italia), János Sugár (Ungaria) şi Adrian Dan, Matei Arnăutu, Dan Beudean, şi Zoltán Béla, din România. Lista finală va hibâ faptâ publică la arhiusita a mesului apriliu.

Lucrările a luştor va hibâ expuse în patru spaţii. Easte zborulu di Pavilion, care va serveascâ şi ca Infopoint a Bucharest Biennale, Institutulu trâ Cercetări Politiţe, colaborator a Bienalâl’ei la ultimile dauă ediţii, Muzeul Ţăranului Român şi Combinatulu a Fondului Plastic. Trâ evenimentile conexe şi paralele, gazdă va hibâ Fabrica Faur. Intrarea şi binǎile principale a liştei suntu considerate patrimoniu industrial. Uidisit cu spusa a curatorului Gergő Horváth, miza a ţil’ei de-a şasea ediţie u reprezintâ vizibilitatea, creată şi di evenimentile care completeadză Bienala. El dzâse:

Ediţia di anulu aestua va hibâ foarte vizibilă în România. Va hibâ multu di multe evenimente conexe şi paralele. Va avem parteneriate şi în zona di artă, şi în design. Deadun cu Bienala va sâ si dişcl’idâ ninca patru evenimente mǎri. Deci, aţeale ţinţe evenimente va hibâ Bienala Bucureşti, Noaptea Muzeelor, Romanian Design Week, Noaptea Albă a Galeriilor şi Art Safari. Art Safari va hibâ primul pânâgh’ir internaţional di artă din România şi Romanian Design Week easte un evenimentu în care designeril’i român’i îşi expun creaţiile. Şi Bienala, şi alante evenimente oferă oportunităţ, oferă vizibilitate a unor artişti, creatori tineri sau deja consacraţ. De faptu, creeadză nale posibilităţ trâ schena di artă sau di design românescu”.

Bienala Bucureşti reprezintâ unâ platformă generoasă di manifestare trâ artişti, ama şi contextul trâ dezvoltare dialogulu cu publiculu. Curatorulu Gergő Horváth dzâse:

Suntu evenimente care zburǎscu trâ toată lumea, şi trâ profesionişti, şi trâ oamin’i care pur şi simplu suntu interesaţ di zonă sau care vor să veadă ţiva nou. Arta contemporană bagâ întribări ligate di probleme soţio-politiţe importante, deci easte unâo unealtă, unâ hâlate educaţională multu bună. Oamin’il’i pot sâ v’inâ şi pot sâ veadâ într-un altu contextu nişte lucre ţi suntu importante şi care nâ afecteadză pi toţ”.

Ediţia a şasea a Bienalâl’ei Internaţionalâ di Artă Contemporană Bucureşti îşi propune să contribuie la solidarizarea a mediului artistic. Barim aşi mărturiseaşte curatorulu Gergő Horváth:

Cred că aestă bienală va reuşeascâ pri-aghalea-ghalea să agiutâ la coagularea a schenâl’ei româneascâ, ţi easte multu disparată şi nu existâ colaborare. Existâ foarte multe niachicâsir şi animozităţ care lipseaşte sâ hibâ rezolvate. Cred că un evenimentu ahât di mare easte unâ oportunitate multu bună tru aţist sensu. Easte anaghe di solidaritate în spaţiul artistic, di aform’ia că statulu susţâne foarte puţân arta şi, vârâ turlie, nu easte conştientu că existâ şi artâ contemporană. Cu cât existâ ma multe proiecte şi cu cât existâ ma multe spaţii, cu ahât ma mare va hibâ interesulu şi poate, până tru sone, şi statulu va realizeadzâ, va veadâ că arta contemporană easte un elementu importantu în cultură”.

Gergő Horváth easte artistu şi manager cultural. Are studiatâ muzica şi în prezentu studiadză fotografie şi video la Universitatea di Artă şi Design, Cluj. Easte coordonatorulu la Cluj şi Timişoara a proiectilor Pavilion şi Reforma. Are participatâ recentu la expoziţia Afluenţa a clasei lucrǎtopare di la diferenţiare la colectivismu (Dispre modă şi politica a esteticâl’ei)”, curatoriată di Răzvan Ion, co-director a Bucharest Biennale şi unulu di fondatoril’i a chentrului di artă şi cultură contemporană Pavilion.