Lecţia o sută nouăzeci şi şapte
Dominique: Bună ziua!
Ioana: Bună dimineaţa!
Alexandru: Bună seara!
Valentina: Bună!
Bun venit, dragi prieteni! Aujourdhui nous nous dirons plein
de choses, grâce au verbe:
- a spune – dire
eu spun – je dis
tu spui – tu dis
el spune / ea spune – il dit / elle dit
noi spunem – nous disons
voi spuneţi – vous dites
ei spun / ele spun – ils disent / elles disent
Ioana: Eu spun adevărul. Je dis la vérité.
Alexandru: Tu spui contrariul. Tu dis le contraire.
Valentina: El spune « da », ea spune « nu ».
Il dit « oui », elle dit « non ».
Ioana: Noi spunem o poveste.
Nous racontons une histoire.
Alexandru: Voi spuneţi lucruri interesante.
Vous dites des choses intéressantes.
Valentina: Ei spun multe. Ils disent beaucoup de choses.
Valentina: Tu nu spui nimic? Tu ne dis rien?
Alexandru: Cine spune asta? Qui le dit?
Ioana: Ce spui? Quest-ce que tu dis?
Valentina: De ce spuneţi acest lucru?
Pourquoi dites-vous cela?
Ioana: Ei nu spun cine va fi prezent.
Ils ne disent pas qui sera là.
Alexandru: Ea spune ce gândeşte.
Elle dit ce quelle pense.
Valentina: Ne spuneţi unde putem parca ?
Vous nous dites où nous pouvons nous garer ?
Ioana: El îmi spune cât este ora. Il me dit lheure.
Alexandru: Tu nu ne spui de ce pleci?
Tu ne nous dis pas pourquoi tu ten vas?
Valentina: Nimeni nu îmi spune cum să fac.
Personne ne me dit comment faire. &
Jetons aussi un petit coup dœil sur le passé de ce verbe, dont
le participe est:
spus / spusă – dit/dite
Nous allons nous exercer en utilisant deux structures très fréquentes:
a spune să – dire de
Ioana: Alexandru mi-a spus să vin.
Alexandru ma dit de venir.
Alexandru: Ei ne-au spus să telefonăm mai târziu.
Ils nous ont dit de téléphoner plus tard.
Valentina: Eu nu ţi-am spus să cumperi flori.
Je ne tai pas dit dacheter des fleurs.
- a spune că – dire que
Ioana: Voi aţi spus că este târziu.
Vous avez dit quil était tard.
Alexandru: Meteorologii au spus că nu va ploua.
Les météorologues ont dit quil ne pleuvrait pas.
Valentina: Tu ai spus că reflectezi.
Tu as dit que tu réfléchissais.
Une interrogation passionnée nous ramène au présent:
De ce nu-mi spui că mă iubeşti? Pourquoi ne me dis-tu pas
que tu maimes? Mirabela Dauer.
De ce nu-mi spui că mă iubeşti?
Refren
De ce nu-mi spui că mă iubeşti?
De ce cuvinte nu găseşti?
Că nerostite pentru dor,
Cuvintele mai tare dor.
De ce nu-mi spui că mă iubeşti
Şi pentru ce mă ocoleşti?
Că vremea trece parcă-n zbor,
Iubirile se nasc şi mor
Şi rău îţi va părea că n-ai iubit.
Iar vremea ne va birui
Şi tineri când nu vom mai fi
Eu iarăşi îţi voi aminti:
De ce cuvinte nu găseşti,
De ce nu-mi spui că mă iubeşti?
Că eşti îndrăgostit şi de dor copleşit
Vede mult prea uşor oricine,
Pasul şovăitor, ochii-n lacrimi de dor,
Mereu neliniştit de tine.
Parc-ai fi umbra mea,
Noapte eu, tu o stea,
Nu te poţi despărţi de mine.
De-ai putea să-nţelegi
Că eu vreau să m-alegi,
Să împart visul meu cu tine.
Refren