Radio România Internațional

Tag: Agricultura

  • Produsili bio si agrucultura europeana

    Comisia Europeană pripuni un nou regulament mutrindalui producţia ecologică şi etichetarea a produsilor bio, iniţiativă dispri cari spuni că yilipseasti cilastaserli a consumatorilor şi a producătorlor şi mutreasti ceareipsearea a problemelor tra sistemlu actual. Pripunirea fu prezentată di comisarlu european tra agricultură şi dizvoltare rurală, Dacian Cioloş. Consumatorii va s-aiba garanţii ma vartoasi mutrindalui alimentile ecologite adrati şi vindute tru UE, iara fermierl’ii, producătorii şi comercianţii cu amănuntul va s-aiba izini la una piaţă mai teasa em tru Uniune, em nafoara a l’ei.




    Piaţa a produselor ecologice dit UE criscu di patru ori tru 10 ani dit soni, iara normele lipseasti s-hiba actualizate şi uidisiti ahtari turlie câ sectorlu s-poată s-creasca ma largu şi s-poată s-apandaseasca ti provocărli yinitoare. Comisia pripuni anvartusearea şi simfunizarea a normelor tru UE şi tra produsele importate, ti furn’ia că ari dip multi dirogări, spuni comisarlu Dacian Cioloş. Una altă idie easti licsurarea tra tritearea a n’itlor fermieri la agricultura ecologică prit darea certificate di grup, multu ma ieftine andicra di ateali individuali. Nu dip tru soni, controalili va s-hiba ma anvartusiti prit efectuarea a lor andicra di riscuri, dimec special la partea di distribuţie şi vindeari.




    Ia ti spuni Dacian Cioloş: Vinim cu niscanti precizări ma limbidz mutrindalui controlu pi filieara a produselor bio, tra furn’ia ca s-agiumsi pi isapea tru kirolu dit soni că ari tentative di furlachi cabaia multi maca sectorlu creasti pi turlia exonenţiala tru an’i’i dit soni, si pi turlia limbida, ccaftarea di produse bio easti ma mari andicra di oferta, şi atumtea tendinţa tra s-compenseadza aestă diferenţă eara di multi ori prit furlachi”




    Comisia Europeană aproba, tutunaoara, un Plan di acţiune mutrindalui yinitorlu tra producţia ecologica tru Europa. Planul pruveadi una ma bună informare a fermierilor ti iniţiativili di politică ali UE dit domeniul a dezvoltaril’ei rurali şi dit atel a agriculturii ecologice, catacum şi anvartusearea a ligăturlor ditru proiectele di cercetare şi inovare şi producţia ecologică dit UE şi darea curayiu tra consumlu di alimente ecologice, paradigma tru şcol’i. Tu ti mutreasti evoluţia la capitolu producţie bio, comisarlu european spusi tru una conferinţă di presă la Bruxelles că:




    Şi România feati jgl’ioati ninti tu an’l’i dit soni. Dit 2008/2009 agiumsim di la trei n’il’i şi nica niheamaza di opearatori la 15.000, dimi avem una multiplicari di tinti ori numirlu di opearatori. Idyealui, suprafeţele siminati tru bio criscura di patru ori, dimi ari limbid una pandisi a agricultorlor dit România la caftarea mari di produse bio.” Producţia bio easti un sector tru mplină dizvoltare tru UE, cu una piaţă di 20 miliaradi di euro s-cama tru an.



    Armanipsearea: Tascu Lala


  • Productos alimenticios rumanos buscados en el extranjero

    Productos alimenticios rumanos buscados en el extranjero

    Este año, sobre las mesas de extranjeros de todas partes del mundo han llegado productos rumanos por un valor de mil millones de euros. Según señala la prensa rumana, entre ellos figuran los ´´pufuleti´´ que son una especie de gusanitos, el queso de leche de oveja y varios vinos rumanos.

    Rumanía exporta productos alimenticios a Alemania, EE.UU., Reino Unido o España e Italia, y los primeros que los han promovido son nuestros compatriotas que se han radicado en el extranjero.

    Así los gusanitos hechos de harina de maíz, han llegado a las tiendas no solo en los Estados Unidos, sino también en Suecia y Países Bajos, mientras que las galletas Eugenia son muy buscadas por los alemanes. Grandes consumidores de productos lácteos, los italianos aman el queso hecho en rediles rumanos, un queso llamado ´´branza de burduf´´ que también lo compran los británicos, los españoles y los austriacos. Por su parte, España , un país famoso por las variedades de vinos, ha puesto a la venta vinos rumanos.


    La Fábrica de gusanitos de Baicoi, Prahova, tiene una capacidad de producción diaria de más de 1 millón de paquetes, una de las más grandes de Europa. De esta producción, una parte de aproximadamente 2 millones de dólares cada mes se destina a la exportación. Alrededor del 10 % de la producción es para el mercado internacional. Los gusanitos se venden en países como España, Italia, Alemania, Grecia, Bulgaria, Moldavia, Suecia, Países Bajos, Irlanda, Inglaterra y Bélgica.



    ¿Cómo se fabrican estos gusanitos de maíz? El primer paso comienza con la siembra del grano de maíz en la que se utilizan sólo algunas variedades. Las variedades de maíz se mezclan y entran en los expansores. A continuación, la masa pasa por un proceso de acristalamiento, dependiendo de la variedad ( gusanitos con chocolate, queso, pizza o sal ). Por último, los gusanitos se rocían con aceite de palma natural.



    Branza de burduf es un queso típico de Transilvania y se hace en variedades moldeadas, saladas y sazonadas. El nombre proviene de los envases de maduración: botellas de piel de oveja o de cabra que se cosen después de meter el queso bien por dentro y se perforan un poquito para que el aire pueda salir y el suero, drenar.

    Es un queso blanco — amarillo, de consistencia suave, de buen aspecto, sin espacios. El queso desmenuzable se considera de menor calidad. El sabor del queso madurado es específico: un poco salado, con matices picantes.


    Tradicionalmente , el queso se produce en los rediles de las montañas, de leche de oveja cuajada o requesón mezclado con leche de oveja, cabra o vaca sin grasa cuajada, sobre todo en verano y en otoño. Se añade la sal, y la pasta se deja a madurar durante 14 días.

    Este queso se puede almacenar hasta 3 meses en el contenedor adecuado, en un lugar fresco y seco.

    Hay variantes de queso en corteza de abeto, que tiene un sabor específico y olor a resina.

    Se utiliza en la comida tradicional, especialmente en combinación con polenta de maíz: Bulz, estofado, huevos, papas al horno.



    Una marca rumana por excelencia, las galletitas Eugenia se fabrican desde principios de los años 60 , y han obtenido una amplia audiencia de consumidores, desde estudiantes hasta adultos. Uno de los principales fabricantes es la empresa Bega de panadería, que tiene una tradición en el campo de más de 50 años. Esta fábrica de Timisoara incluso exporta el producto en Canadá, dado que las principales categorías de productos que se han ganado a la empresa la mayoría de los ingresos son panes, galletas y bizcochos. Aunque el producto no se ha beneficiado de una gestión de márketing especial, la marca se ha convertido en un nombre común, el producto ya no se llama ” galletas con relleno de chocolate ” sino simplemente ” eugenia ” . Aunque la Eugenia nunca ha destacado por altos estándares de calidad, sino por los precios muy baratos, la marca ha conocido una evolución similar a la de las grandes marcas internacionales como Adidas o Xerox. En ambos casos, la marca ha gozado de gran popularidad en sí mismo para transformar los productos, hoy en día se dice que los consumidores compran “adidas” y ” xero copian ” varios documentos.



    De hecho, las exportaciones rumanas de alimentos están creciendo. En 2013, Rumanía ha exportado frutas del bosque por un valor de algunos millones de euros a los países de Europa occidental. Además, se buscan mucho las setas rumanas, especialmente por los italianos.

    Las exportaciones FOB en el primer semestre de este año ascienden a más de 23 mil millones de euros, según datos del Instituto Nacional de Estadística.

    El FMI ha mejorado recientemente el pronóstico de crecimiento económico de Rumanía para este año del 1,6% al 2 % y al 2,25 % el próximo año, debido al aumento de las exportaciones en el primer semestre y a una buena producción agrícola.


    El déficit comercial FOB -CIF fue de casi 2.550 millones, es decir unos 2 mil millones menos en comparación con la cifra registrada en el primer semestre de 2012 .


    Los datos del Ministerio de Agricultura muestran que los principales mercados extranjeros donde están llegando los vinos rumanos son Alemania, donde en los ocho primeros meses se exportaron vinos que ascienden a 1,36 millones de euros, seguida por Italia con 796 millones de euros. En terceros países, es decir, fuera de la UE , las exportaciones más grandes en términos de valor, en los primeros ocho meses han sido para China, por un valor de 1 millón de euros, seguida por los EE.UU., donde se exportaron vinos por un valor de 978 millones de euros. Según decía Valeriu Cote, el presidente de la Patronal la Viña y el Vino, el vino es el embajador más “sabroso” .



    Por último, pero no menos importante, cabe mencionar la cerveza rumana. Las exportaciones de cerveza fabricada en Rumanía van especialmente a los países en que hay emigración rumana, como Italia, España, EE.UU. o Australia, según declaró el presidente de los “Cerveceros de Rumanía” , Jan van Derck Karnebeek, en el evento de lanzamiento de la campaña “Los rumanos aman la cerveza” .


    Yo soy Simona Sarbescu y este ha sido el programa Desde Rumanía hacia el mundo, con una edición dedicada a los productos rumanos que mas éxito tienen ahora en el extranjero. Les invitamos a probarlos y ¿por qué no?, a enviarnos sus opiniones sobre este tema. Les esperamos el próximo martes en RRI.


  • Cine şi unde fuge de Bucureşti

    Cine şi unde fuge de Bucureşti

    Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil. Timp de mulţi ani, migraţia către capitală nu a fost contrabalansată de un alt fenomen contrar. Din 2009, însă, cam de la începutul crizei economice, migraţia pare să fi luat şi în sens invers: de la Bucureşti către sate sau oraşe mai mici. Sunt oameni care fie pleacă definitiv, fie se mută cu locuinţa în zonele limitrofe şi fac naveta către slujba din capitală. Despre cei care aleg să plece definitiv din Bucureşti şi despre motivele lor, am stat de vorbă cu Ioana Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar”: Pe de o parte, sunt pensionarii care aleg să părăsească Bucureştiul pentru că au casa părintească şi alte rude la ţară sau în provincie. De asemenea, sunt şi studenţi care înţeleg că Bucureştiul nu este locul în care să se poată integra. Bucureştiul, care oferă salarii mare, cere şi nişte sacrificii: timp, nervi. De multe ori, la Bucureşti, te enervezi în trafic, în drum spre serviciu. Când ajungi acolo, eşti deja nervos. Lucrul ăsta nu se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Mai sunt şi profesioniştii care, ajunşi la un anumit nivel al carierei lor, îşi permit să pună degetul pe harta României şi să spună că preferă să-şi crească copiii în alt oraş. Cunosc managerii de top care au renunţat la nivelul unu sau doi de management la companii din capitală şi au ales să lucreze ca angajaţi în firme din provincie sau să înceapă afaceri pe cont propriu tot acolo.”



    Cei mai mulţi bucureşteni aleg să se mute în judeţul limitrof, Ilfov, zonă rurală şi agricolă. Alţii preferă judeţe unde rata investiţiilor a crescut mult în anii din urmă, cum ar fi Timişul. În judeţul Timiş, s-au mutat, în 2011, aproape 11.000 de oameni provenind din toată ţara. Cât despre Bucureşti, deşi aici sunt cele mai multe slujbe disponibile şi cele mai mari venituri, costul vieţii este, de asemenea, foarte mare. Ioana Mihai: Dacă ne uităm la nivelul chiriilor, la costul unui metru pătrat construit de locuinţă, atât un antreprenor, cât şi o familie care-şi face un buget pe termen lung înţeleg că a trăi în afara Bucureştiului este mult mai ieftin. Asta dacă luăm în considerare şi combustibilul consumat. Sunt oraşe în care traversezi în 5 minute, tot bulevardul principal. În schimb, în Bucureşti, în 5 minute de-abia depăşim un semafor. Sunt costuri multe şi diferite. Sunt oameni care preferă să dedice mai mult timp familiei în loc să piardă în trafic câte o oră şi jumătate — dimineaţa şi seara — în Bucureşti. În provincie, timpul acesta ar fi dedicat familiei.”



    Tot la familie şi, mai ales, la copii, s-a gândit şi Sabina Dumitrescu când, împreună cu soţul ei şi cu un alt cuplu de prieteni, familia Barbu, au înfiinţat o afacere cu legume, în judeţul Ialomiţa, cam la 60 de kilometri de Bucureşti. De asemenea, au vrut să aibă mâncare sănătoasă pentru copii, aer curat şi spaţiu de joacă. De aceea, Sabina şi soţul au plecat dintr-un cartier bucureştean de blocuri pentru a-şi muta locuinţa tot la ţară, în judeţul Ilfov. Prin urmare, fac naveta cam de două pe săptămână în Ialomiţa, la terenurile de legume. Sabina: Nu am vrut să ne asociem cu factori de poluare. Pot să spun că din prima zi şi din prima noapte pe care am petrecut-o acolo ne-am simţit ca acasă. Iar copiii au fost atât de fericiţi. Noi nu am stat la curte înainte. Am avut un apartament într-o zonă apropiată unui parc mare, e adevărat. Dar nu e acelaşi lucru. Pentru ei, e cu totul altceva să vadă pădurea în apropiere, să vadă câmpul, să aibă curte. E altă viaţă.”



    Adaptarea nu s-a produs anevoios, dimpotrivă. Zona unde locuiesc acum seamănă mai mult cu o suburbie a capitalei, deci are confortul de la oraş plus liniştea de la ţară. Sabina Dumitrescu: E mai mult de mers, trebuie să-ţi planifici foarte bine drumurile cu maşina şi programul din oraş. Însă mie mi se pare că merită efortul. În momentul în care te întorci acasă, e altceva. Ai alt spaţiu, e curtea. Eu nu am fost o persoană obsedată dintotdeauna de natură sau de flori. Mie îmi plăcea la oraş, voiam să ies cu prietenii, să am o viaţă urbană activă. Imediat după ce au apărut copiii, au început să conteze alte lucruri şi mi s-a părut foarte natural să ne schimbăm locul.”



    Cei patru prieteni, fiecare având în jur de 30 de ani, nu ştiau nimic despre agricultură când şi-au început afacerea. Fiecare are o altă profesie: psihologie, informatică, arhitectură şi matematică. Dar, azi, după aproape patru ani, sunt în curs de trecere la culturile ecologice. Matei Dumitrescu: În general, cultivăm legume. Fructele sunt destul de puţine, iar dintre legume, le cultivăm pe cele de sezon care apar în mod natural în ţara noastră. Avem o echipă întreagă, mai ales vara în sezon avem o grămadă de zilieri. Şi ăsta e alt secret al afacerii, felul în care ştim să alegem cei mai buni oameni. Sper ca în doi-trei ani să avem certificatul de agricultură ecologică, să putem aplica ştampila AE. Deocamdată, toate firmele la început sunt într-o perioadă de conversie către agricultura ecologică, care poate dura câţiva ani.”



    Prin urmare, într-o perioadă de criză, soluţiile pentru un trai mai bun par să se diversifice. Fie că sunt în căutarea unor condiţii mai decente de viaţă, fie că doresc să trăiască natural, românii au început să caute soluţii şi la nivel naţional. Migraţia sau relocarea în alte ţări este, astfel, contrabalansată.

  • România şi Politica Agricolă europeană

    România şi Politica Agricolă europeană

    Statele membre ale UE, Comisia Europeana şi Parlamentul European au ajuns, miercuri, la un acord politic asupra reformei PAC, pentru următorii şapte ani. Acordul fixeaza regulile care guverneaza repartizarea unor subventii anuale in valoare de 50 de miliarde de euro. Diferite chestiuni de detaliu, cum ar fi repartizarea banilor între ţările UE ori plafonarea marilor subvenţii agricole vor fi stabilite după aprobarea bugetului pentru perioada 2014-2020.



    Reforma aduce o schimbare fundamentală pentru agricultura europeană, care va fi una durabilă, considera comisarul european pentru agricultura si dezvoltare rurala, Dacian Ciolos: “Acordul politic la care am ajuns asupra reformei PAC dovedeşte validitatea alegerii făcute de Comisia Europeană când a venit cu această propunere legislativă, iar faptul că reforma este orientată spre publicul larg este de asemenea o opţiune valoroasă, nu doar pentru a da mai multă credibilitate PAC, ci şi un plus de consistenţă.”



    In context, Dacian Cioloş preciza că România va beneficia de mai mulţi bani europeni pentru agricultură şi de programe adaptate propriilor priorităţi. Dacian Ciolos:“Avem posibilitatea de a finanţa programe specifice de restructurare a unor sectoare şi ştiu că în România sunt multe discuţii pentru restructurarea celui pomicol, de exemplu, sau a sectorului lapte. Vor exista aceste posibilităţi, aceste instrumente şi multe alte elemente de flexibilitate care să permită să se ia în considerare specificitatea agriculturii din România şi, mai ales, o politică agricolă comună nouă care va aduce mai mulţi bani agricultorilor din România în următoarea perioadă, ceea ce nu se întâmplă pentru toate statele membre.”



    În contextul problemei generale a şomajului în Europa, în special în rândul tinerilor, unul dintre punctele foarte importante ale reformei îl reprezintă măsurile pentru susţinerea tinerilor fermieri. Măsurile vor avea caracter obligatoriu pentru toate statele membre şi ele prevăd o primă de instalare prin programul de dezvoltare rurală, dar şi o creştere a plăţilor directe la hectar pentru tinerii fermieri, în primii cinci ani după instalare.



    Rezultatul negocierilor asupra PAC desfasurate timp de patru ani, la nivel de experti si doi ani la nivel politic, sunt considerate un succes, la care a contribuit si comisarul Dacian Ciolos. Romanul apreciază că, prin obţinerea acestui acord politic, şi-a îndeplinit principalul obiectiv al mandatului de comisar european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, acela de a reforma PAC.

  • Cine şi unde fuge de Bucureşti

    Cine şi unde fuge de Bucureşti

    Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil. Timp de mulţi ani, migraţia către capitală nu a fost contrabalansată de un alt fenomen contrar. Din 2009, însă, cam de la începutul crizei economice, migraţia pare să fi luat şi în sens invers: de la Bucureşti către sate sau oraşe mai mici. Sunt oameni care fie pleacă definitiv, fie se mută cu locuinţa în zonele limitrofe şi fac naveta către slujba din capitală. Despre cei care aleg să plece definitiv din Bucureşti şi despre motivele lor, am stat de vorbă cu Ioana Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar”: Pe de o parte, sunt pensionarii care aleg să părăsească Bucureştiul pentru că au casa părintească şi alte rude la ţară sau în provincie. De asemenea, sunt şi studenţi care înţeleg că Bucureştiul nu este locul în care să se poată integra. Bucureştiul, care oferă salarii mare, cere şi nişte sacrificii: timp, nervi. De multe ori, la Bucureşti, te enervezi în trafic, în drum spre serviciu. Când ajungi acolo, eşti deja nervos. Lucrul ăsta nu se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Mai sunt şi profesioniştii care, ajunşi la un anumit nivel al carierei lor, îşi permit să pună degetul pe harta României şi să spună că preferă să-şi crească copiii în alt oraş. Cunosc managerii de top care au renunţat la nivelul unu sau doi de management la companii din capitală şi au ales să lucreze ca angajaţi în firme din provincie sau să înceapă afaceri pe cont propriu tot acolo.”



    Cei mai mulţi bucureşteni aleg să se mute în judeţul limitrof, Ilfov, zonă rurală şi agricolă. Alţii preferă judeţe unde rata investiţiilor a crescut mult în anii din urmă, cum ar fi Timişul. În judeţul Timiş, s-au mutat, în 2011, aproape 11.000 de oameni provenind din toată ţara. Cât despre Bucureşti, deşi aici sunt cele mai multe slujbe disponibile şi cele mai mari venituri, costul vieţii este, de asemenea, foarte mare. Ioana Mihai: Dacă ne uităm la nivelul chiriilor, la costul unui metru pătrat construit de locuinţă, atât un antreprenor, cât şi o familie care-şi face un buget pe termen lung înţeleg că a trăi în afara Bucureştiului este mult mai ieftin. Asta dacă luăm în considerare şi combustibilul consumat. Sunt oraşe în care traversezi în 5 minute, tot bulevardul principal. În schimb, în Bucureşti, în 5 minute de-abia depăşim un semafor. Sunt costuri multe şi diferite. Sunt oameni care preferă să dedice mai mult timp familiei în loc să piardă în trafic câte o oră şi jumătate — dimineaţa şi seara — în Bucureşti. În provincie, timpul acesta ar fi dedicat familiei.”



    Tot la familie şi, mai ales, la copii, s-a gândit şi Sabina Dumitrescu când, împreună cu soţul ei şi cu un alt cuplu de prieteni, familia Barbu, au înfiinţat o afacere cu legume, în judeţul Ialomiţa, cam la 60 de kilometri de Bucureşti. De asemenea, au vrut să aibă mâncare sănătoasă pentru copii, aer curat şi spaţiu de joacă. De aceea, Sabina şi soţul au plecat dintr-un cartier bucureştean de blocuri pentru a-şi muta locuinţa tot la ţară, în judeţul Ilfov. Prin urmare, fac naveta cam de două pe săptămână în Ialomiţa, la terenurile de legume. Sabina: Nu am vrut să ne asociem cu factori de poluare. Pot să spun că din prima zi şi din prima noapte pe care am petrecut-o acolo ne-am simţit ca acasă. Iar copiii au fost atât de fericiţi. Noi nu am stat la curte înainte. Am avut un apartament într-o zonă apropiată unui parc mare, e adevărat. Dar nu e acelaşi lucru. Pentru ei, e cu totul altceva să vadă pădurea în apropiere, să vadă câmpul, să aibă curte. E altă viaţă.”



    Adaptarea nu s-a produs anevoios, dimpotrivă. Zona unde locuiesc acum seamănă mai mult cu o suburbie a capitalei, deci are confortul de la oraş plus liniştea de la ţară. Sabina Dumitrescu: E mai mult de mers, trebuie să-ţi planifici foarte bine drumurile cu maşina şi programul din oraş. Însă mie mi se pare că merită efortul. În momentul în care te întorci acasă, e altceva. Ai alt spaţiu, e curtea. Eu nu am fost o persoană obsedată dintotdeauna de natură sau de flori. Mie îmi plăcea la oraş, voiam să ies cu prietenii, să am o viaţă urbană activă. Imediat după ce au apărut copiii, au început să conteze alte lucruri şi mi s-a părut foarte natural să ne schimbăm locul.”



    Cei patru prieteni, fiecare având în jur de 30 de ani, nu ştiau nimic despre agricultură când şi-au început afacerea. Fiecare are o altă profesie: psihologie, informatică, arhitectură şi matematică. Dar, azi, după aproape patru ani, sunt în curs de trecere la culturile ecologice. Matei Dumitrescu: În general, cultivăm legume. Fructele sunt destul de puţine, iar dintre legume, le cultivăm pe cele de sezon care apar în mod natural în ţara noastră. Avem o echipă întreagă, mai ales vara în sezon avem o grămadă de zilieri. Şi ăsta e alt secret al afacerii, felul în care ştim să alegem cei mai buni oameni. Sper ca în doi-trei ani să avem certificatul de agricultură ecologică, să putem aplica ştampila AE. Deocamdată, toate firmele la început sunt într-o perioadă de conversie către agricultura ecologică, care poate dura câţiva ani.”



    Prin urmare, într-o perioadă de criză, soluţiile pentru un trai mai bun par să se diversifice. Fie că sunt în căutarea unor condiţii mai decente de viaţă, fie că doresc să trăiască natural, românii au început să caute soluţii şi la nivel naţional. Migraţia sau relocarea în alte ţări este, astfel, contrabalansată.