Radio România Internațional

Tag: alegeri

  • Reglementări electorale

    Reglementări electorale

    În an electoral încărcat, Guvernul de la Bucureşti se pregăteşte de organizarea mai multor scrutine cu miză importantă atât la nivel naţional, cât şi european: alegerile europarlamentare la finele lunii mai, scrutinul pentru alegerea preşedintelui ţării în noiembrie, precum şi un referendum vizând modificarea Constituţiei. Prin Ordonanţă de urgenţă, Executivul de la Bucureşti a decis operaţionalizarea Registrului electoral, precum şi modificarea legii privind organizarea şi buna desfăşurare a alegerilor pentru Parlamentul European.



    Bază de date în format electronic administrată de Autoritatea Electorală Permanentă, Registrul electoral cuprinde datele de identificare ale tuturor cetăţenilor români cu drept de vot, inclusiv ale celor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Numele şi prenumele alegătorului, data naşterii, adresa de domiciliu sau de reşedinţă, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate — toate aceste informaţii se regăsesc în Registrul electoral. Actualizat permanent la nivelul primăriilor, în acest Registru sunt introduse persoanele care împlinesc 18 ani. Din el sunt, totodată, radiate cele decedate sau care şi-au pierdut dreptul de a vota.



    Fiecare alegător poate să verifice on-line dacă este înscris în Registrul electoral. Poate şi să solicite înregistrarea în această bază de date cu adresa de reşedinţă. Este cazul inclusiv al românilor cu domiciliul sau reşedinţa peste hotare, precum şi al celor aflaţi temporar în străinătate. La cererea lor, se pot înscrie în Registru cu datele corespunzătoare ultimei adrese de domiciliu sau de reşedinţă.



    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului stabileşte, deci, că listele electorale permanente vor fi întocmite de primari pe baza acestui Registru, care va fi utilizat la toate tipurile de procese electorale, nu numai la alegerile parlamentare, cum se întâmpla până acum. Toţi cetăţenii cu drept de vot sunt înscrişi în Registrul electoral şi vor figura în listele electorale permanente” — dă asigurări Guvernul, care precizează că Ordonanţa de urgenţă nu aduce nicio îngrădire sau restrângere a dreptului de vot.



    Aceeaşi Ordonanţă stipulează şi că Autoritatea Electorală Permanentă achiziţionează aplicaţiile şi serviciile informatice utilizate de Biroul Electoral Central pentru centralizarea rezultatelor votării la alegerile din acest an pentru desemnarea reprezentanţilor României în Parlamentul European. Totodată, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale va asigura serviciile de telefonie specială şi de comunicaţii de voce şi date, necesare birourilor electorale, la acelaşi scrutin.

  • Colaborarea partidelor la putere

    Colaborarea partidelor la putere

    România post-comunistă nu are tradiţia asocierilor politice durabile. Redutabile în opoziţie, alianţele, coaliţiile, cartelurile încep să scârţâie de îndată ce ajung la putere şi se dizolvă înainte de încheierea mandatului. Orgoliile personale ale liderilor, interesele divergente ale partidelor, incompatibilităţile doctrinare, competiţia pentru distribuirea către clientela politică a dividendelor guvernării, totul concură la despărţiri premature şi răsunătoare. Aşa s-a întâmplat, în anii 90, cu Convenţia Democrată şi, în primii ani 2000, cu Alianţa Dreptate şi Adevăr.



    Nici Uniunea Social-Liberală nu dă semne de sănătate robustă. PSD şi PNL s-au asociat în numele aversiunii comune faţă de preşedintele Traian Băsescu şi faţă de impopularele guverne PDL patronate de acesta. Au preluat puterea în primăvara lui 2012 şi au fost plebiscitate de electorat la sfârşitul aceluiaşi an, când au obţinut circa 70% din mandatele de parlamentar. Teoretic, social-democraţii şi liberalii vor guverna împreună până în 2016, dar, după numai un an, Uniunea începe să se gripeze. În teritoriu, PSD suspectează înţelegeri subterane între PNL şi PDL. La centru, social-democraţii îl acuză pe liderul liberal Crin Antonescu că e în termeni tot mai cordiali cu preşedintele Băsescu. Excedaţi de suspiciunile partenerilor, liberalii au anunţat că doresc o completare a protocolului USL, pentru îmbunătăţirea relaţiilor din coaliţia de guvernământ. Crin Antonescu: Finalul de an a lăsat o impresie generală de dispută şi este de datoria noastră să rezolvăm ce e de rezolvat, să clarificăm ce e de clarificat şi, dacă se poate, ceea ce îmi doresc din tot sufletul şi ceea ce sunt convins că este posibil, să mergem înainte.”



    Purtătorul de cuvânt al PSD, Cătălin Ivan, a salutat ideea, sugerând că, după modificarea protocolului, acesta ar trebui să fie favorabil partidului său: Raportul dintre principalele partide care alcătuiesc USL este 2 la 1. Ţinând cont de această proporţie şi în teritoriu şi în parlament şi în sondaje cred că, da, putem rediscuta documentele de înfiinţare ale USL.”



    Majoritatea sceptici asupra longevităţii USL, analiştii cred că, indiferent de rediscutarea şi reformularea protocolului, cele două partide nu vor prinde sfârşitul anului împreună. În mai, la europarlamentare, vor avea oricum liste separate, iar în noiembrie, la prezidenţiale, deşi Antonescu e candidatul oficial al Uniunii, toată lumea crede că principalul său concurent va fi şeful PSD, premierul Victor Ponta.

  • Provocări pentru România în 2014

    Provocări pentru România în 2014

    Pentru România, 2014 este an electoral. În mai, românii vor fi chemaţi la urne pentru a-i desemna pe cei 32 de europarlamentari, iar spre sfârşitul anului pentru a decide cine va fi succesorul lui Traian Băsescu în funcţia de şef al statului.



    Prea puţin interesaţi în ultimii ani de alegeri, românii nu dau semne că acum lucrurile vor sta altfel. Un recent sondaj de opinie privind alegerile pentru Parlamentul European relevă că aproape 90% dintre români nici măcar nu ştiu când va avea loc scrutinul, iar o treime nu cunosc numele niciunui europarlamentar român. Totodată, 78% dintre români nu ştiu cine este preşedintele Comisiei Europene, doar 7% dintre respondenţi sunt foarte mulţumiţi de activitatea europarlamentarilor români, în timp ce un sfert s-au declarat nemulţumiţi. Principalul motiv invocat de aproape jumătate dintre cei nemulţumiţi este că reprezentanţii României nu au apărat drepturile românilor. Deşi se estimează că alegerile europarlamentare vor fi marcate de o prezenţă scăzută la urne, analiştii consideră că acestea vor da o perspectivă asupra modului în care vor reuşi partidele să se mobilizeze în vederea alegerilor prezidenţiale de la sfârşitul anului.



    Într-un interviu pentru Radio România, profesorul Andrei Ţăranu spune că, de cele mai multe ori, realitatea politică europeană nu este interesantă pentru cetăţenii europeni şi probabil nici România nu va face excepţie. În opinia sa, partidele se vor înfrunta mai degrabă într-o linie ideologică, dar vor folosi modelele consacrate în campaniile electorale interne şi anume scandaluri şi atacuri la persoană. Profesorul Andrei Ţăranu: Nu numai în România, aproape peste tot, subiectul european este unul derizoriu. Nu este un subiect care să intereseze publicul larg, deşi, trebuie să ne uităm, sunt foarte multe decizii ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European care ne afectează în mod nemijlocit viaţa. Partidele naţionale nu ştiu să li se adreseze cetăţenilor români cu subiecte europene. Li se adresează, mai degrabă, cu subiecte interne, multe dintre ele bazate pe un sindrom de ură, pe încercarea de a se victimiza ei şi de a arunca forme şi umbre negre asupra duşmanului, fără a propune ceva foarte important.”



    Pentru alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului sunt anunţate până în acest moment trei candidaturi: Crin Antonescu, susţinut de USL, Cătălin Predoiu din partea PDL şi Mihai Răzvan Ungureanu, candidat al partidului Forţa Civică. Andrei Ţăranu nu exclude varianta apariţiei unui personaj independent: Acest nou preşedinte, pe care îl vom avea în 2014, va fi un preşedinte care va continua sau va abandona linia generată de preşedintele actual şi anume domnul Traian Băsescu. Cel care îi va urma preşedintelui Traian Băsescu va trebui să fie o altfel de figură, motiv pentru care, cred, toţi cetăţenii sunt interesaţi să vadă cine este, cum va fi această figură.”



    Cetăţenii sunt interesaţi de personajul politic al preşedintelui, de aceea prezenţa la vot va fi mai mare decât în cazul alegerilor europarlamentare, crede Andrei Ţăranu.



    Pe plan extern, România aşteaptă chiar în această lună publicarea de către Comisia Europeană a raportului privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Acesta survine în condiţiile în care Camera Deputaţilor a aprobat, pe 10 decembrie, mai multe modificări la Codul Penal, una dintre acestea scoţând preşedintele şi parlamentarii din categoria funcţionarilor publici. Implicit, aceştia nu vor mai putea fi cercetaţi şi pedepsiţi pentru fapte asociate corupţiei – abuzul în serviciu, luarea de mită sau traficul de influenţă – sau pentru conflict de interese.



    La scurt timp după adoptarea modificărilor, şeful statului a atras atenţia asupra posibilelor consecinţe asupra raportului MCV. Traian Băsescu: “Modificarea Codului Penal în favoarea oamenilor politici este un lucru pe care nu ni–l iartă nimeni şi eu vă spun, de pe acum, cum va fi în raport. Oricum va exista o formulare de genul — i>.”



    După reacţiile de dezaprobare venite inclusiv prin ambasadele unor state occidentale la Bucureşti, readucerea în discuţie a eliminării mecanismului de verificare este văzută ca fiind nu tocmai oportună. Prevăzută pentru martie 2011, aderarea României la spaţiul de liberă circulaţie europeană rămâne încă un obiectiv de atins.



    La Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, de la Bruxelles, din luna decembrie, alături de Bulgaria, România a reiterat că a îndeplinit toate criteriile acquis-ului Schengen, fapt recunoscut, de altfel, de toate ţările membre. Bucureştiul şi Sofia au prezentat o declaraţie politică în care îşi exprimă dezamăgirea şi susţin că nu există niciun motiv juridic concret pentru o nouă amânare.



    Nu în ultimul rând, pentru autorităţile române 2014 este anul în care va trebui consolidată timida creştere economică din 2013. Bugetul pentru acest an este construit pe o creştere estimată de 2,2% din PIB, o inflaţie de 2,4 procente şi un curs euro/leu de 4,45.

  • Rep. Moldova şi Europa

    Rep. Moldova şi Europa

    Cu doar trei săptămâni înainte de parafarea, la summitul comunitar de la Vilnius, a acordului de asociere cu Uniunea Europeană, cetăţenii Republicii Moldova păstrează atitudini paradoxale faţă de integrare.



    Duminică, un miting gigantic organizat de autorităţi în centrul Chişinăului a exprimat dorinţa limpede a apropierii de Europa. În profunzime, însă, societatea e departe de a împărtăşi entuziasmul guvernanţilor şi elitelor pro-occidentale. Nostalgii după trecutul sovietic, nemulţumirea faţă de prezent şi teama de viitor alimentează şi atitudini ostile Vestului.



    În cazul unui referendum privind aderarea efectivă la Uniune, doar 46% din populaţie ar vota pentru, potrivit rezultatelor unui sondaj publicat, miercuri, la Chişinău. Ceva mai mult de 20% dintre respondenţi ar vota împotriva aderării, în timp ce aproximativ o treime s-au declarat indecişi sau nu ar participa la vot. Elocvent pentru divizarea societăţii moldoveneşti între Est şi Vest, aproape tot atâţia respondenţi, adică 42%, au declarat că ar vota pentru aderarea republicii la Uniunea Vamală a câtorva state ex-sovietice.



    Sociologii remarcă, totuşi, că numărul opţiunilor filoruse scăzut semnificativ faţă de un sondaj similar, realizat în aprilie, când 51% ar fi optat pentru aderarea Republicii Moldova la această structură, controlată de Moscova. Chiar dacă nici jumătate din populaţie n-ar opta pentru aderarea la UE, 58% consideră că, în cazul în care Republica Moldova va deveni stat membru al blocului comunitar, condiţiile de viaţă vor deveni mai bune sau cu mult mai bune şi numai 23 de procente consideră că acestea se vor înrăutăţi. La originea multora dintre aceste evaluări stă, o recunosc respondenţii înşişi, ignoranţa. Doar circa o treime dintre cei intervievaţi se consideră suficient de bine informaţi ca să-şi facă o opinie despre Uniunea Europeană şi integrarea europeană a Republicii Moldova. Marcaţi, deopotrivă, de propaganda anti-NATO din perioada sovietică şi de neutralitatea perpetuă pe care-o stipulează actuala Constituţie, cetăţenii moldoveni sunt şi mai reticenţi faţă de Alianţa Nord-Atlantică. Doar 18% dintre ei ar vota pentru aderarea la NATO, în timp ce peste o treime se opun.



    Opţiunile geopolitice se reflectă, în bună măsură, şi în cele politice. Partidul comuniştilor filoruşi, aflat în prezent în opoziţie, e favoritul a 39% din electorat şi rămâne principala forţă politică din republică. Cumulate, scorurile partidelor pro-occidentale, Liberal Democrat, Democrat şi Liberal, abia ating 34 de procente.

  • Politica, dupa alegeri

    Politica, dupa alegeri

    Prima între egali în interiorul Uniunii Europene, Germania a devenit, în anii din urmă, statul cu cea mai mare influenţă asupra politicilor comunitare. Ponderea demografică, sănătatea economică robustă în mijlocul unui continent lovit de criză, consecvenţa în politica externă fac ca vocea Berlinului să fie cea care tranşează dosarele grele de pe agenda europeană. În câteva dintre acestea, remarcă presa, deciziile au fost amânate tocmai în aşteptarea alegerilor legislative de la sfârşitul lunii trecute din Germania. Este vorba, între altele, de pârghiile de acţiune ale uniunii bancare, de prelungirea ajutorului pentru Grecia după epuizarea actualului pachet de asistenţă sau de strategia de ieşire a Irlandei din programul de salvare. De aceea, era inevitabil ca rezonanţa scrutinului să depăşească graniţele republicii federale.



    Ceea ce comentatorii numesc uzura inevitabilă după opt ani de exercitare a puterii sau oboseala cetăţenilor faţă de aceeaşi figură dominantă a scenei politice nu au funcţionat. Dimpotrivă, deşi impopulare ţările din sudul continentului, obişnuite să consume mai mult decât produc, prudenţa, cumpătarea şi rigoarea guvernului condus de Angela Merkel au fost validate de electoratul german. Cu 42% din sufragii, creştin-democraţii şi-au surclasat principalii rivali, stânga social-democrată, votată de doar 26 de procente dintre alegători. Triumful coaliţiei guvernamentale nu e, totuşi, deplin, fiindcă partenerul tradiţional în Executiv al d-nei Merkel, Partidul Liberal-Democrat, n-a reuşit să depăşească pragul electoral de 5% şi nu va mai intra în Parlament.



    Pentru analistul politic român Cristian Pârvulescu, rezultatul scrutinului: ,,Nu este o surpriză. Toata lumea se aştepta la un asemenea rezultat, cu atât mai mult cu cât, cu doar o saptamână înaintea alegerilor federale aveseseră loc alegeri de land în Bavaria, unde aliaţii Uniunii Creştin-Democrate, Uniunea Crestin-Socială, câştigaseră, de asemenea, cu un scor istoric, iar Partidul Liber-Democrat suferise o înfrângere istorica, care anticipa ceea ce urma sa se întâmple cu o săptămână mai târziu. Toţi observatorii germani considerau că în acel moment situaţia este tranşată. De fapt, singura necunoscută a alegerilor din Germania era cu cine va face alianţă Angela Merkel, cu liberal-democraţii sau cu social-democraţii. Dacă liberal-democraţii nu intrau în parlament, şi nu au intrat în parlament, atunci o mare coaliţie cu social-democraţii era previzibilă.”



    Profesorul Pârvulescu pronostichează că aşa-numita mare coaliţie dintre cei doi grei ai scenei politice germane va fi, inevitabil, asimetrică. Liderul PSD, Peter Steinbruck, a demisionat imediat după înfrângere, ceea ce creează un vid de autoritate în interiorul formaţiunii. Partener-junior, social-democraţii nu vor putea înrâuri decisiv politicile viitorului cabinet, mai ales că şefa guvernului şi-a apropriat, deja, o parte din temele lor de campanie.



    Cristian Pârvulescu: ”Marja de manevră a Angelei Merkel este suficient de mare. Este mare în măsura în care nu numai că social-democratii nu au reuşit un scor bun, deşi au recuperat faţă de alegerile de acum patru ani, ci pentru că, de fapt, intraţi la guvernare, ei vor fi foarte limitaţi în acţiunile lor şi nu vor putea influenţa politicile guvernamentale. Asta nu înseamnă ca austeritatea va continua în Europa. Angela Merkel oricum anunţase o oarecare schimbare şi lucruri pe care multi germani săraci le aşteaptă de multă vreme se vor întâmpla şi s-ar fi întâmplat şi fără o mare coaliţie, respectiv apariţia salariului minim pe economie, pentru că, paradoxal, Germania, deşi este o ţară foarte dezvoltată, nu a cunoscut şi nu cunoaşte în momentul de faţă, ci urmeaza să cunoască salariul minim pe economie.’’



    Preferaţi de circa o zecime din electorat şi deveniţi a treia forţă politică a Germaniei, verzii şi-au exprimat disponibilitatea de a participa la guvernare alături de creştin-democraţi. Cristian Pârvulescu e sigur, însă, că un cabinet negru-verde e mai improbabil decât unul negru-roşu: ”Această alianţă cu ecologiştii nu are foarte multe lucruri de spus, câtă vreme Angela Merkel a luat deja decizia închiderii centralelor nucleare şi orientarea spre alte resurse după catastrofa de la Fukushima de acum doi ani, care a îngrijorat foarte mult opinia publica din Germania.”



    Pe de altă parte, conform formulei consacrate de două decenii, locomotiva franco-germană a Uniunii Europene se pregăteşte, acum, de un nou start. Potrivit lui Philippe Ricard, comentator al politicilor europene pentru prestigiosul cotidian parizian Le Monde, miza perioadei următoare va fi armonizarea dintre noua coaliţie de guvernare de la Berlin, cu un vechi cancelar conservator relansat prin vot popular, şi administraţia socialistă de la Paris, cu un preşedinte, Francois Hollande, şi un guvern în galopantă pierdere de popularitate. De dialogul franco-german depind atât funcţionarea Uniunii Europene, cât şi capacitatea acesteia de a-şi impune vocea în principalele dezbateri privind mapamondul.