Radio România Internațional

Tag: azil

  • Circa 3.300 de cetățeni ucrainieni au solicitat azil în România

    Circa 3.300 de cetățeni ucrainieni au solicitat azil în România

    Numărul cetăţenilor ucraineni care au solicitat azil în România a ajuns la aproape 3.300. Alţi aproximativ 34.000 de refugiaţi ucraineni au intrat în ţară în ultimele 24 de ore, iar peste 26.600 au plecat mai departe, spre alte state, conform Ministerului Afacerilor Interne. În aceasta săptămână, Guvernul de la București va trimite la Bruxelles datele oficiale privind cheltuielile pe care le-a făcut până acum cu refugiaţii care au venit în ţară.



    Banii, putin peste 50 de milioane de lei, vor fi decontaţi din fondurile disponibile la nivel european pentru gestionarea acestei probleme. Între timp, la Suceava a început realizarea Centrului Logistic de Ajutor Umanitar pentru Ucraina care va permite colectarea şi transportul donaţiilor internaţionale spre zonele cele mai afectate de războiul din țara vecină. Potrivit Poliției de Frontieră, de la declanșarea războiului, peste 260 de mii de ucraineni au intrat in România.

  • 1.070 de cetăţeni ucraineni au solicitat azil în România

    1.070 de cetăţeni ucraineni au solicitat azil în România

    1.070 de cetăţeni ucraineni au solicitat azil în România de la începutul conflictului din Ucraina şi până în prezent, a informat, miercuri seara, Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Aceștia beneficiază de toate drepturile prevăzute de legislaţia naţională.



    “Pe întreaga perioadă a procedurii, solicitanţii de azil pot beneficia de cazare în centrele Inspectoratului General de Imigrări, dacă doresc acest lucru, precum şi de măsuri de asistenţă materială, financiară, medicală, consiliere psihologică şi juridică de specialitate, acces la piaţa forţei de muncă şi activităţi de adaptare culturală. Complementar, pot beneficia de suportul organizaţiilor internaţionale şi neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul migraţiei“, precizează MAI.



    Gradul de ocupare a centrelor de cazare ale Inspectoratului General pentru Imigrări este, în acest moment, de 87,1%, informează sursa citată.



    În ultimele 24 de ore, 71.364 de persoane, dintre care 23.862 de cetăţeni ucraineni, au intrat în ţară, iar 78.584 de persoane, dintre care 17.783 de cetăţeni ucraineni, au părăsit teritoriul României. 18.741 de mijloace de transport au trecut frontiera pe sensul de intrare şi 22.527 pe sensul de ieşire, mai informează MAI.

  • Măsuri pentru gestionarea situaţiei la frontiera cu Belarusul

    Măsuri pentru gestionarea situaţiei la frontiera cu Belarusul

    Măsurile vor permite Poloniei, Lituaniei şi Letoniei să instituie procedee rapide de gestionare a situației migratorii de la frontierele Uniunii, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale, inclusiv a principiului nereturnării.

    Măsurile au un caracter extraordinar și excepțional şi vor intra în vigoare după adoptarea lor de către Consiliu. Dacă nu vor fi prelungite sau abrogate, se vor aplica pentru o perioadă de 6 luni resortisanților țărilor terțe care au intrat ilegal în Uniunea Europeană din Belarus și se află în apropierea frontierei sau celor care se prezintă la punctele de trecere a frontierei Uniunii Europene.

    Concret, Polonia, Letonia şi Lituania vor putea prelungi termenul de înregistrare a cererilor de azil la 4 săptămâni, în locul termenului actual de maxim 10 zile. Vor putea aplica, de asemenea, procedura de prelucrare a cererilor de azil – inclusiv calea de atac – într-un termen de maximum 16 săptămâni, cu excepția cazului în care nu se poate acorda un sprijin adecvat solicitanților cu probleme speciale de sănătate. Se va acorda de asemenea prioritate cererilor întemeiate și celor prezentate de familii și copii.

    La capitolul condiţiilor de primire, statele membre se vor axa în primul rând pe satisfacerea nevoilor de bază ale solicitanţilor de azil, respectiv asigurarea de adăpost temporar, hrană, apă, îmbrăcăminte, acordarea de îngrijire medicală și asistență persoanelor vulnerabile, cu respectarea deplină a demnității umane. Este important ca statele membre să colaboreze îndeaproape cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și cu organizațiile partenere relevante, pentru a sprijini persoanele aflate în situație de urgență.

    La capitolul returnare, se vor putea aplica proceduri naționale simplificate și mai rapide, inclusiv pentru returnarea persoanelor ale căror cereri de protecție internațională au fost respinse.

    Agențiile Uniunii Europene sunt pregătite să ajute statele membre, la cerere. Biroul European de Sprijin pentru Azil poate contribui la înregistrarea și prelucrarea cererilor, trierea persoanelor vulnerabile şi instituirea unor condiții adecvate de primire. Agenţia Frontex poate sprijini controalele la frontieră şi operațiunile de verificare și returnare. Iar Europol poate furniza, la nevoie, datele necesare combaterii introducerii ilegale de migranți.

    Propunerile Comisiei sunt în concordanță cu prevederile noului pact european privind migrația și azilul.


  • Raport al Comisiei privind migrația și azilul

    Raport al Comisiei privind migrația și azilul

    Raportul trece în revistă progresele și principalele evoluții ale politicii în materie de migrație și azil din ultimul an și jumătate. Sunt identificate principalele provocări şi punctele unde se mai poate progresa şi sunt propuse măsuri care să ducă la o politică mai viabilă și mai echitabilă în materie de migrație și azil.


    Sunt prezentate situația actuală a mișcărilor migratorii, un bilanț al impactului pandemiei, acțiunile agențiilor europene specializate, sprijinul acordat de Comisie statelor membre care se confruntă cu presiunea migrației, finanțarea și problema deplasărilor neautorizate în interiorul Uniunii.

    Sunt evidențiate răspunsul imediat la situația din Afganistan, sprijinul Uniunii pentru Grecia – una din ţările aflate în prima linie a fluxurilor migratorii – și reacția la sosirile migranţilor ilegali din Belarus.

    De asemenea, raportul prezintă detalii privind progresele înregistrate în consolidarea cadrului legislativ și cooperării cu țările partenere. Sunt prezentate, de asemenea, progresele înregistrate în ceea ce privește integrarea și incluziunea.

    Comisia a adoptat şi un Plan de acțiune reînnoit împotriva introducerii ilegale de migranți, pentru perioada 2021-2025. Iată câteva din măsuri:

    – Dezvoltarea de parteneriate pentru combaterea introducerii ilegale de migranți;
    – Dezvoltarea tuturor instrumentelor pentru a răspunde folosirii migrației ilegale de către alte state, inclusiv prin măsuri referitoare la acordarea vizelor, la comerț, dezvoltare sau asistență financiară. Un exemplu este propunerea Comisiei de suspendare parțială a Acordului de facilitare a eliberării vizelor cu Belarusul;
    – Îmbunătăţirea aplicării legislaţiei pentru sancționarea persoanelor care introduc ilegal migranți în Uniunea Europeană;
    – se va îmbunătăți, de asemenea, aplicarea legislaţiei împotriva exploatării migranţilor; amintim aici Directivele privind combaterea traficului de persoane, drepturile victimelor, acordarea permiselor de ședere și sancțiunile împotriva angajatorilor;
    – se va intensifica schimbul de informații dintre autoritățile naționale și agențiile Uniunii Europene, precum şi cercetarea tendințelor în materie de migrație şi rețele infracționale.

    Concomitent cu noul Raport privind migrația și azilul, Comisia a adoptat şi o Comunicare referitoare la aplicarea Directivei privind sancțiunile împotriva angajatorilor care oferă locuri de muncă migranților ilegali.

    Până la sfârșitul acestui an, Executivul european va pune în aplicare măsurile amintite și va menţiona rezultatele obținute în următorul raport, care trebuie prezentat cel târziu în anul 2024.


  • Oameni cu aripi de înger

    Oameni cu aripi de înger

    Pentru unii sunt comoară! Pentru alții – povară! Mulți din
    vârstnicii României sunt abandonați atât de familie, cât și de societate.
    Tristeții și singurătății lor li se adaugă afecțiunile fizice ce jalonează, cel
    mai adesea, perioada bătrâneții. Unii au nevoie de îngrijiri medicale acasă, dar
    veniturile mai mult decât modice nu le permit să beneficieze de ajutor de
    specialitate.


    Or, Fundaţia Crucea Alb-Galbenă România tocmai
    acest lucru și-a propus: să redea demnitatea acelor persoane în vârstă
    devenite, parcă, invizibile. Astfel că, periodic, medicii, asistenții medicali
    și sociali, kinetoterapeuții, psihologii sau îngrijitoarele Fundației bat la
    uși pe care, altfel, nu le-ar deschide nimeni. La rândul său, Măriuca Ivan,
    președinta Crucii Alb-Galbene România, ne-a deschis-o pe cea a Fundației pe
    care a creat-o după model belgian:

    Partenerii belgieni au venit, în urmă cu
    25 de ani în țară, eram la Ministerul Sănătății și au vorbit foarte frumos
    despre conceptul de îngrijire la domiciliu. Încercam să refacem întreaga
    fizionomie a sistemului. În primii ani după Revoluție, s-a discutat mai mult de
    îngrijrea în spital, ulterior de ambulatoriu, apoi de medicina de familie … dar
    lipsea această bucățică din tortul mare al Sănătății – îngrijirea la domiciliu.
    I-am primit pe partenerii belgieni și am încercat să fiu foarte mult timp
    alături de ei în dezvoltarea acestui sistem în România. Am plecat din
    Ministerul Sănătății, ca să dovedesc că este posibil, pentru că acolo nu am
    reușit! Crucea este un furnizor de servicii de îngrijire la domiciliu acreditat
    și autorizat de Statul român, așa că, tot noi, Crucea Alb-Galbenă, am reușit să
    introducem în legislația națională, conceptul de îngrijire la domiciliu
    finanțat prin Casa de Asigurări de Sănătate.


    Crucea Alb-Galbenă oferă o multitudine de servicii:
    administrare de medicamente, injecții, perfuzii, aplicare de pansamente,
    măsurarea parametrilor fiziologici, recoltare de analize … într-un cuvânt,
    tot ce se pretează îngrijirii la domiciliu, ca alternativă, de dorit, la
    spitalizare. Din nou, Măriuca Ivan: (Așa a început Fundația noastră – prin a
    răspunde nevoilor și așteptărilor oamenilor care nu au posibilitatea financiară
    și nici socială să aibă grijă de ei înșiși! Cei mai mulți erau bătrâni fără
    familii, fără copii. Mai ales în ultima perioadă, situația s-a accentuat extrem
    de mult din cauza migrației: sunt părinți care au rămas singuri și în grija
    nimănui.

    Pentru asta, noi am căutat proiecte sociale, am căutat să cerem
    administrațiilor locale și centrale bănuți pentru pacienții cu probleme
    sociale, ulterior fonduri europene, dar care, în ultima perioadă, nu mai sunt
    nici acelea, treptat primăriile ne ne-au mai prea ajutat nici ele și și-au
    retras finanțările și bătrânii au cam rămas ai nimănui! În acel moment, am
    decis să continuăm să dezvoltăm servicii cu plată pentru cei care au
    capacitatea să le plătească și care, evident, nu sunt cazuri sociale și am făcut
    un fel de haiducie … am luat de la cei care și-au putut achita serviciile
    oferite de noi și i-am ajutat și pe ceilalți pentru care nu aveam finanțare.


    Cu alte cuvinte, Crucea Alb-Galbenă, în
    ciuda greutăților, nu a abandonat pe nimeni, continuându-și misiunea pentru
    care a fost creată. De 25 de ani de când există, a asigurat îngrijirea medicală
    la domiciliu a peste 24 de mii de persoane. Chiar pe timp de pandemie, deci cu
    eforturi suplimentare – după cum ne-a spus președinta Fundației, Măriuca Ivan -
    40 de reprezentanți ai Crucii asistă medical, aproape lunar, în jur de 700-800
    de pacienți.

    Bine, unii sunt de lungă durată la noi – de
    cinci, șase, zece ani. Trăiesc grație ajutorului nostru și
    faptului că noi le-am deschis ușile. De fapt, suntem
    cam singurii care o facem și găsim în spatele ușilor deschise povești triste
    care ne impresionează. Tocmai am văzut o înregistrare cu câțiva din asistenții
    mei care au povestit despre bunicuțe de-ale noastre care au plecat dintre noi,
    am știut că nu au pe nimeni și, imediat după ce s-au dus, chiar în ziua
    respectivă, au apărut trei nepoți, nu știm de unde. Este foarte trist că
    povestea asta se repetă, ei în realitate nu au pe nimeni, dar, după ce nu mai
    sunt, apar foarte mulți care și-au adus aminte că trebuie să-i petreacă pe
    ultimul drum.


    În sprijinul
    vârstnicilor vulnerabili, Crucea Alb-Galbenă a dezvoltat și așa-numitul Buton
    Roşu, proiect ce încununează toată munca de până acum a Fundației. Este un
    sistem de teleasistență, complementar celui de urgenţă, care le oferă
    posibilitatea persoanelor în vârstă să ceară ajutor rapid la nevoie. Prin
    intermediul unei brăţări asemănătoare unui ceas, dotată cu un buton roşu de
    panică şi conectată wireless la un telefon cu taste mari, pacienții pot semnala
    o situaţie de urgenţă prin apăsarea acelui buton. Semnalul este transmis
    automat către un Dispecerat deschis 24h/24, 7zile/7 și 365 de zile pe an, iar
    în funcţie de gravitatea situaţiei, dispecerul va iniţia un protocol medical ce
    va indica acţiunile ce trebuie întreprinse, inclusiv solicitarea unei
    ambulanțe.


    Pentru echipa Fundației Crucea Alb-Galbenă
    România condusă de Măriuca Ivan a pune suflet în tot ceea ce face este
    esențial: Fără investiție emoțională, fără suflet,
    fără iubire, fără determinare nu ai cum să oferi servicii de calitate. Or, simt
    în ultima perioadă, sunt chiar dezamăgită că ne-am deteriorat ca fibră, ca
    oameni, simt că nu mai există nicio aplecare, nicio empatie pentru omul în
    suferință. E extrem de trist pentru mine, ca fost pedagog în zona aceasta a
    formării oamenilor în halate albe. Nu mai poți vorbi de sacrificiu, de
    implicare, aproape că ești desuet …

    E foarte trist! De aceea, echipa mea este
    cu totul specială. Bani nu avem deloc, dar suntem atât de bogați! Cum simțim că
    ne ducem la fundul prăpastiei, imediat apare un înger bun care ne salvează, ne
    ajută, ne scoate de acolo și ne duce mesajul, menirea și misiunea. Noi nu venim
    la serviciu, cum se spune, noi avem o misiune pe care o ducem în fiecare zi…
    Răsplata sufletească, bucuriile și mulțumirea pe care ni le transmit oamenii
    sunt motorul care ne ține să mergem mai departe! Suntem, cum spunea cineva, un
    înger bun pentru cei care au mare, mare nevoie de noi și nu au unde să ceară
    ajutor.


    Să încheiem cu această pledoarie rubrica
    de astăzi, alăturându-i proverbul românesc cine nu are bătrâni să-și cumpere
    sau îndemnul Papei Francisc de a trata persoanele în vârstă cu afecțiune,
    recunoștință și respect, ca parte esențială a societății, ca rădăcină și
    memorie a unui popor, comoară indispensabilă pentru a privi în viitor cu
    speranță și responsabilitate.


  • Comisia Europeană prezintă noua strategie privind returnarea voluntară şi reintegrarea

    Comisia Europeană prezintă noua strategie privind returnarea voluntară şi reintegrarea

    Comisia Europeană precizează că strategia stabileşte măsuri practice menite să consolideze cadrul juridic şi operaţional pentru returnările voluntare din Europa şi din ţările de tranzit, să amelioreze calitatea programelor de returnare şi reintegrare, să stabilească legături mai bune cu iniţiativele de dezvoltare şi să consolideze cooperarea cu ţările partenere.

    Noua strategie este necesară în condiţiile în care doar o treime dintre cei care nu au drept de şedere în Uniunea Europeană se întorc în realitate în ţările de origine – a explicat comisarul european pentru Afaceri Interne, Ylva Johansson. Activişti pentru drepturile omului au arătat însă că această cifră este exagerată, întrucât include cazurile de solicitanţi de azil care au făcut recurs, iar mulţi dintre ei câştigă în a doua instanţă.

    Revenirile voluntare sunt întotdeauna opţiunea mai bună: ele pun în centrul atenţiei individul, sunt mai eficiente şi mai puţin costisitoare – a subliniat Ylva Johansson într-un comunicat de presă. Datele Comisiei Europene arată că returnările forţate costă circa 3.400 de euro pentru o persoană, comparativ cu 560 de euro în cazul celor voluntare. În plus, FRONTEX – Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă – poate sprijini statele membre în toate etapele procesului de returnare voluntară şi de reintegrare, inclusiv în ce priveşte consilierea premergătoare returnării, sprijinul ulterior sosirii şi monitorizarea eficacităţii asistenţei pentru reintegrare.

    Aşadar, noua strategie îşi propune să crească procentul de reveniri voluntare, prin crearea unui cadru european de consiliere. Furnizarea de consiliere timpurie, personalizată şi eficientă în materie de returnare, care să ţină seama de circumstanţele individuale, de nevoile copiilor şi ale grupurilor vulnerabile, precum şi de sprijinul după returnare, îmbunătăţeşte şansele persoanelor returnate de a se reintegra cu succes şi în mod durabil în comunităţile din ţara lor de origine, subliniază Bruxellesul.

    Comisia va asigura o utilizare mai coordonată a resurselor financiare care vor fi disponibile în cadrul diferitelor fonduri ale Uniunii Europene pentru a sprijini întregul proces de returnare voluntară şi de reintegrare.


  • Efectele pandemiei asupra migrației

    Efectele pandemiei asupra migrației

    Anul trecut, pandemia de COVID 19 a afectat în mod drastic orice formă de mobilitate umană, inclusiv migrația internațională, a spus John Wilmoth, director in cadrul Națiunilor Unite la prezentarea unui raport privind migrația prezentat luna trecută.

    Iar datele publicate recent pe aceeași temă de executivul comunitar ii dau dreptate. In primele 10 luni ale anului trecut au fost depuse în întreaga Uniune 390 de mii de cereri de azil, cu o treime mai puține decât în aceeași perioadă din 2019.

    În același timp, trecerile ilegale ale frontierei în spațiul comunitar au atins cel mai scăzut nivel din ultimii 6 ani. Reducerea cea mai semnificativă a fost înregistrată pe așa numita rută mediteraneană, cu un minus de 74 la sută în primele 10 luni ale anului trecut față de aceeași perioadă din 2019. Cea mai mare scădere a avut loc la granița dintre Turcia și Grecia.

    Nu același lucru s-a întâmplat la frontierele Italiei și Maltei, unde încercările de a intra clandestin pe teritoriul Uniunii au crescut cu 154 la sută în comparație cu aceeași perioadă din 2019.

    Au fost înregistrate peste 34 de de astfel de treceri ilegale ale frontierei, de trei ori mai mult decât în 2019, cu cele mai multe sosiri pe insula italiană Lampedusa. Cu excepția lunii martie a anului trecut, sosirile au depășit în mod constant nivelurile din 2019.

    O creștere semnificativă a încercărilor de trecere ilegală a frontierei, de 46 la sută, a înregistrat și Spania, unde restricțiile impuse de pandemia de COVID-19 au avut doar un impact temporar. Din august anul trecut, numărul sosirilor ilegale a fost în mod constant mai mare decât în 2019.

    Trebuie să depunem mai multe eforturi în colaborare cu alte țări din afara spațiului comunitar și să-i ajutăm pe refugiați și migranți să ajungă în Uniune pe o cale sigură și legală, spunea încă din vară comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson, care a ținut să adauge: Este responsabilitatea noastră să-i protejăm pe cei vulnerabili atât în interiorul Uniunii, cât și în afara ei.

    Iar aceleași date ale Comisiei Europene arată că fenomenul migrației ilegale a fost alimentat anul trecut în principal de problemele economice și mai puțin de conflictele armate. Până când pandemia nu va fi ținută sub control, iar economia nu își va reveni, perspectivele slabe de a găsi un loc de muncă și asistența medicală precară din țările de origine vor rămâne un stimulent pentru migrația către Uniune, conchide executivul comunitar.


  • Integrarea migranților în România

    Integrarea migranților în România

    Egalitate pe
    hârtie este concluzia Indexului Politicilor de Integrare a Migranților, MIPEX, pentru România anului 2019. Creat de Migration Policy Group, organizație
    non-guvernamentală de tipul think tank
    cu sediul la Bruxelles, MIPEX analizează stadiul aplicării politicilor de
    integrarea socio-economică din 52 de țări. În cei 15 ani de existență, acest studiu a devenit unul dintre cele mai
    importane instrumente de analiză
    comparativă internațională în domeniul migrației, fiind folosit de multe
    instituții publice, printre care și Comisia Europeană, unul dintre principalii
    finanțatori.

    România participă la MIPEX
    din 2009, iar în raportul de anul acesta, care analizează datele din 2019, țara
    noastră a obținut un scor total de 49 de puncte din 100 posibile, ceea ce ar
    putea fi echivalat, așa cum am menționat înainte, cu egalitatea pe hârtie.

    Ce
    înseamnă asta și cum a evoluat România de-a lungul anilor în MIPEX aflăm de la
    sociologul Ovidiu Voicu, reprezentant al Centrului pentru Inovare Publică,
    partener al Migration Policy Group pentru realizarea Indexului Politicilor de
    Integrare a Migranților.

    Ovidiu Voicu: Este foarte interesant de văzut că, de
    fapt, nu există o schimbare semnificativă între scorurile pe care România le-a
    primit în timp. De fapt, noi nu avem un progres sau, dacă vreți să privim
    optimist, nu avem niciun regres, deși cred că, mai degrabă, ar trebuie să fim
    pesimiști și să concluzionăm că mai avem multe lucruri de îmbunătățit în
    domeniul integrării imigranților. În cazul României, iată că MIPEX ne arată o
    situație pe care am numit-o egalitate pe hârtie: avem un cadru legislativ în care drepturile imigranților și, în
    speciale, ale celor care beneficiază de protecție internațională sunt afirmate,
    dar nu avem politici coerente prin care să le și punem în practică. În România,
    întâlnim situația asta în mai multe domenii: avem legi bune, dar nu sunt aplicate. România, pe o scală de la 0 la 100 se
    situează pe la jumătate, cu 49 de puncte. Stă foarte bine la cadrul legal
    privind afirmarea drepturilor – cu 76 de puncte din 100 – și stă foarte prost
    la capitolul oportunități oferite migranților: 31 din 100.


    Ce împiedică
    aplicarea legilor bune: administrația deficitară a instituțiilor cu competențe
    în domeniu sau mentalitatea colectivă din spatele acestora?

    Ovidiu Voicu are un
    răspuns: Avem două tipuri de probleme: una este legată de ceea ce numim norme
    secundare, adică cele de aplicare a legislației. O altă problemă este modul în
    care, în anumite situații, se pune în practică ceea ce s-a stabilit atât prin
    normele primare, cât și prin cele secundare. Aici un exemplu bun este cel
    referitor la programul de integrare al persoanelor care beneficiază de
    protecție internațională, adică refugiați sau solicitanți de azi recunoscuți
    internațional că vin din zone de conflict. În România, după ce sunt primiți, ar
    trebui să fie sprijiniți pentru a se integra, adică să fie acceptați, pe o
    durată de un an până la doi ani, într-un program unde să învețe limba,
    obiceiurile locale, și să afle cum pot găsi slujbe și locuință. Dar, în
    România, atât parte de pază a frontierelor contra imigrației ilegale, cât și
    partea de integrare a migranților legali cad în sarcina Poliției prin
    Inspectoratul General pentru Imigrări. Ori, acolo, accentul cade pe combaterea
    imigrării ilegale. Dar ce facem cu persoanele care au drept de ședere legală în
    România este mai dificil pentru că Inspectoratul General pentru Imigrări nu
    prea reușește să implementeze acest
    program de imigrare.


    Explicația
    oferită de experți pentru această situație este lipsa de coordonare între mai
    multe instituții publice sau ministere care ar trebui să preia integrat sarcina
    adaptării imigranților la societatea și economia românească. Iar scorurile
    obținute de România în MIPEX pentru anumiți indicatori demonstrează aceste
    lacune administrative. De pildă în privința educației, România a primit 41 de
    punctre din 100, ceea ce înseamnă că aici, pentru elevii imigranți rămâne la
    jumătate favorabilă.

    În plus, solicitanții de azil și beneficiarii de protecție
    internațională au acces la sistemul de sănătate, dar absența documentelor poate
    crea unele probleme în practică, astfel România având un scor de 46/100 la
    acest capitol. Cel mai mic scor a fost obținut în privința participării
    politice: 5/100. Există, prin urmare, impedimente majore pentru integrarea
    imigranților în ceea ce privește participarea politică. Cel mai bun scor a fost
    obținut pentru reîntregirea familiei, 67/100, În privința reîntregirii
    familiei, pentru că legislația e foarte
    clară și a fost aplicată coerent. Refugiații și azilanții care au obținut
    dreptul de ședere permanentă în România au dreptul la reîntregirea familiei și
    acest drept este aplicat. Lucrurile nu stau la fel în privința dreptului la
    muncă.

    Ovidiu Voicu: Când vorbim de accesul pe piața forței de
    muncă, scorul este de 46 din 100 și sunt două categorii care trebuie luate în
    calcul. Am tot vorbit de beneficiarii de protecție internațională și ei primesc
    teoretic aceleași drepturi ca și cetățenii români. Problema lor este că vin,
    uneori, fără acte, iar noi nu avem încă un cadru de recunoaștere a
    compentețelor prin care să putem folosi la maxim capacitatea acestora. Ei ajung
    aici fără diplome sau certificate de studii și se pot încadra doar ca muncitori
    necalificați. Cu greu se pot angaja dat
    fiind că România nu are un sistem bine pus la punct de recunoaștere a
    calificărilor. Există și o altă categorie, cea migranților economici, a celor
    care vin aici să muncească sau pentru studii. În cazul lor, deși legal,
    lucrurile stau bine, nu există un organism guvernamental de monitorizare a
    respectării drepturilor lor de către angajatori. Riscul este ca ei să fie, uneori,
    exploatați. Și presa a arătat cum niște
    lucrători din Vietnam trăiau în niște condiții foarte proaste sau cum, la
    începutul pandemiei, alți lucrători străni au fost pur și simplu abandonați,
    iar ministra Muncii a trebuit să intervină personal pentru a găsi o soluție
    pentru ei.


    Așadar, pentru depășirea
    stadiului egalitate pe hârtie în privința integrării străinilor, România
    trebuie să îmbunătățească legislația secundară, dar și să schimbe mentalitatea
    în privința cooperării inter-instituționale și aplicării legilor.



  • O nouă abordare a migrației în Europa: Noul pact privind migrația și azilul

    O nouă abordare a migrației în Europa: Noul pact privind migrația și azilul

    Actuala politică UE de gestionare a migrației s-a dovedit deficitară în ultimii 5 ani, practic de când s-a declanșat criza migrației, de unde și nevoia de reformare a acesteia. Este important este ca Uniunea Europeană să reușească să construiască un sistem care să gestioneze migrația pe termen lung și care să se bazeze în întregime pe valorile europene – demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului. Valori pe care decidenții politici le cam uită în vremuri de criză, cum a fost cea a migrației.

    Pe 23 septembrie 2020, Comisia Europeană a propus un nou pact privind migrația și azilul, care are ambiția de a oferi o abordare cuprinzătoare a domeniului migrației și de a asigura echilibrul între responsabilitate și solidaritate. Acest pact este esențial pentru restabilirea încrederii între statele membre, dar și în capacitatea Uniunii Europene de a gestiona migrația.

    Noul pactul privind migrația și azilul are la bază consultări ale Comisiei cu Parlamentul European, cu parlamentele și guvernele naționale, dar și cu societatea civilă, cu partenerii sociali și cu mediul de afaceri.

    Ei bine, după toate acestea, este clar și trebuie să o spun: o soluție privind migrația care să satisfacă pe deplin pe toată lumea nu există. Trebuie să ne reunim în această chestiune și să discutăm și să găsim compromisuri: deci parlamentele naționale, Parlamentul European, guvernele naționale. Trebuie să ne recunoaștem diferențele și trebuie să le depășim. (Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene)


  • Pact privind migraţia şi azilul

    Pact privind migraţia şi azilul

    Comisia Europeană a propus un nou pact privind
    migrația și azilul, care acoperă toate elementele necesare pentru o abordare
    europeană cuprinzătoare în domeniu.

    Propunem o
    soluție europeană, care să restabilească încrederea între statele membre și
    încrederea cetățenilor în capacitatea noastră de a gestiona migrația ca o
    Uniune     – a declarat președinta Comisiei Europene.

    UE a dovedit deja în alte domenii că
    poate lua măsuri extraordinare pentru a reconcilia perspective divergente. Am
    creat o piață internă complexă, o monedă comună și un plan de redresare fără
    precedent pentru a ne reconstrui economiile. Acum este momentul să abordăm
    provocarea pe care o reprezintă gestionarea în comun a migrației, asigurând
    echilibrul între solidaritate și responsabilitate – spune Ursula von der Leyen.

    Am discutat cu
    eurodeputatul Iuliu Winkler despre propunerea Comisiei, despre
    situaţia actuală, la cinci ani de când Uniunea Europeană s-a confruntat cu sosirea
    pe teritorul său a unui număr copleşitor de persoane, despre ce aduce nou acest
    pact, dacă mai putem vorbi de o criză a migraţiei şi despre cât de necesar era
    un astfel de demers:

    Nu trebuie să vorbim la trecut despre această criză.
    Sigur, în 2015 am avut peste un milion de migranţi sosiţi, migranţi ilegali
    sosiţi pe teritoriul UE. Acest număr a scăzut în 2019, am avut puţin peste 120
    de mii de asemenea migranţi sau refugiaţi, deci avem o criză a migraţiei care
    continuă.

    Să ne amintim doar, chiar cu câteva săptămâni înainte de declanşarea
    pandemiei de coronavirus, preşedintele Turciei încerca să şantajeze UE, pentru
    că, considera Erdogan la vremea aceea, UE nu şi-a satisfăcut obligaţiile
    financiare faţă de Turcia, în contextul înţelegerii pe migraţie între cei doi
    parteneri. Deci, avem o criză care continuă, avem o necesitate foarte clară,
    pentru că deja de 5 ani, datorită tensiunilor dintre statele membre nu a putut
    să se nască o asemenea propunere privind reglementarea migraţiei şi a azilului.

    Acum, s-a născut propunerea Comisiei Europene, care poartă această denumire -
    Pactul pentru migraţie – de fapt conţine mai multe regulamente şi directive,
    deci este un pachet legislativ, vine cu câteva noutăţi cu siguranţă, în abordarea
    din partea UE a fenomenului migraţiei şi azilului – proceduri mai eficiente şi
    mai rapide în care trebuie inclus într-un singur pachet, ca să spunem aşa, şi
    nevoia de verificare premergătoare a intrării unei persoane, de stabilire a
    identităţii, de efectuare de controale medicale şi de securitate, fundalul de
    securitate din care provine perrsoana respectivă.

    Cel de-al doilea pilon al
    propunerii constă în partajarea responsabilităţii şi aplicarea acestei idei a
    solidarităţii. Această propunere vine să înlocuiască ideea de distribuire
    obligatorie prin cote naţionale a migranţilor – idee care este clar refuzată de
    un număr semnificativ de state membre. Există şi alte propuneri, conexe,
    trebuie să se nască o agenţie pentru azil …

    Există, bineînţeles, şi motive de
    nemulţumire şi acestea sunt legate în primul rând de această dilemă pe care
    trebuie să o rezolvăm şi anume – Comisia Europeană şi multe din statele membre
    care propun gestionarea migraţiei şi alte state membre care propun stoparea
    migraţiei, respective, ce înseamnă distincţia dintre migraţie şi azil – o altă
    dilemă. Azilul este reglementat de dreptul internaţional, acum în UE de
    Regulamentul Dublin, care trebuie înlocuit de noua propunere.

    Deci, iată, avem
    o dilemă între ce înseamnă refugiat, ce înseamnă migrant, ce înseamnă obligaţia
    de a primi migranţi sau refugiaţi, ce înseamnă returnarea sau repatrierea
    acelor persoane care nu îndeplinesc condiţiile pe care UE le stabileşte,
    respectiv statele membre le stabilesc, pentru accesul lor pe un anumit teritoriu
    naţional.


  • Frontex – anchetă internă în legătură cu unele cazuri de refuz al unor ambarcaţiuni cu migranţi

    Frontex – anchetă internă în legătură cu unele cazuri de refuz al unor ambarcaţiuni cu migranţi

    FRONTEX, o agenţie responsabilă de organizarea celor mai importante misiuni de patrulare a frontierelor exterioare ale Uniunii Europene, a fost acuzată că desfășoară manevre ilegale și foarte periculoase în Marea Egee, menite să descurajeze solicitanții de azil să ajungă în Grecia, respectiv, în Europa. O investigație apărută recent în publicaţia germană Der Spiegel relevă că personalul Frontex pare a fi implicat direct în manevre de descurajare a solicitanților de azil să ajungă la ţărm. Jurnaliştii germani subliniază că acest tip de incident ajunge foarte rar să fie raportat la sediul central al Frontex din Varșovia.

    Zilele trecute, directorul executiv al Frontex Fabrice Leggeri a transmis că a lansat o anchetă despre care a informat-o pe Ylva Johansson – comisarul european pentru Afaceri Interne – şi a dat asigurări că agenţia urmăreşte respectarea celor mai înalte standarde şi nu tolerează încălcări ale drepturilor fundamentale în activităţile sale. Directorul Frontex spune că a mai solicitat în acest an, în cadrul dialogului operaţional cu Grecia, investigarea a două incidente produse în apropiere de insulele elene din estul Mării Egee şi că, în legătură cu unul dintre aceste incidente, nu s-au găsit dovezi privind comportamente ilegale, investigaţiile continuând în legătură cu al doilea. Leggeri i-a alertat pe membrii Parlamentului European şi în legătură cu un alt incident produs mai devreme în acest an, când un echipaj de pe vasele daneze desfăşurate de Frontex a primit instrucţiuni incorecte de la Paza de coastă a Greciei.

    În urma respectivului incident, Frontex a contactat autorităţile greceşti şi neînţelegerile au fost reglementate cu Paza de coastă elenă, iar până în acest moment investigaţiile care continuă nu au identificat alte cazuri suspecte decât cele raportate deja de directorul executiv autorităţilor greceşti.

    Leggeri mai spune că misiunea navelor Frontex de patrulare a frontierelor externe în estul Mării Egee a fost complicată şi de dezacordul dintre Grecia şi Turcia în legătură cu frontierele lor maritime, care a afectat activităţile de căutare şi salvare din zonă.


  • Statistici și strategii pentru migranți

    Statistici și strategii pentru migranți

    Situația a generat o criză, care a avut nevoie de un răspuns adaptat și
    coordonat din partea statelor membre ale spațiului comunitar. Soluții s-au
    găsit, dar ele nu au mulțumit sută la sută pe toată lumea, în special țările
    aflate în linia întâi a sosirii migranților – Italia, Grecia și Malta -
    plângându-se că trebuie să facă faţă unei sarcini disproporţionate. Încă de la
    preluarea mandatului, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a
    făcut din reforma politicii migratorii în UE una dintre priorităţile sale, iar
    la jumătatea lunii septembrie, în primul său discurs despre starea Uniunii a
    abordat și dosarul extrem de sensibil al migrației. Un nou pact privind
    migraţia și azilul a fost conceput la nivel european, pentru a aduce echilibru
    între responsabilitate şi solidaritate.

    Invitat la Radio România, eurodeputatul Iuliu Winkler explică:
    Cu siguranță, dacă privim statisticile
    am putea să avem un sentiment oarecum de ușurare, pentru că începând din 2015,
    când am avut peste un million și opt sute de mii de persoane sosite în UE -
    folosesc cuvântul sosite pentru că va trebui, bineînțeles, să facem distincția,
    în primul rând, între refugiați și migranți și apoi să vorbim despre sosiri
    legale sau sosiri ilegale – deci am avut peste 1850000 în anul 2015, iar acest
    număr a scăzut în fiecare an – 2019 înregistra undeva sub jumătate de million
    de sosiri pe teritoriul UE.

    Comisarul Johansson vorbește de o evaluare conform
    căreia, circa două treimi din aceste sosiri din ultimul an statistic încheiat,
    2019, sunt persoane care nu se califică pentru un statut de viitor rezident de
    oricare fel al unui stat al UE, aproximativ o treime fiind persoanele care s-ar
    califica pe baza criteriilor și reglementărilor existente în acest moment.

    Deci, am putea să fim ușurați dacă ne-am uita doar la aceste cifre. Dar nu
    trebuie să fim așa și trebuie să fim conștienți că, în continuare, problema
    refugiaților și a migranților din motive economice este o problemă care pune
    presiune pe UE. În primul rând pentru că nu avem reguli de comun acord
    acceptate și aici vine acestă propunere a Comisiei Europene, care va fi baza de
    discuție în următoarele luni între Parlament, Consiliul European, statele
    membre și toate entitățile cu competențe în domeniu.

    În același timp, trebuie
    să fim foarte conștienți de faptul că motivele care crează diviziune între
    diferitele state membre ale UE pe acest subiect al migrației și azilului nu au
    dispărut. Ele există, sunt acolo, sunt motive foarte, foarte complexe începând
    de la tradiție și istorie, până la atitudinea pe care guvernele respectivelor
    țări o manifestă în problema migrației și a azilului. Deci, este, cred eu, în
    continuare nevoie de mult dialog.

    În esenţă, noul pact revizuieşte
    principiul din ”Regulamentele Dublin”, conform căruia prima ţară din UE unde
    ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale
    de azil. Conform noii propuneri, ţara care va examina cererea de azil va fi
    aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte
    cazuri, prima ţară de sosire va rămâne responsabilă cu soluţionarea acestei
    cereri, dar aceasta poate solicita Comisiei, în cazul unei presiuni migratorii,
    activarea unui ”mecanism de solidaritate obligatorie”. Odată ce Comisia
    aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar
    trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate
    ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică
    şi de populaţie.

    Statele UE vor putea opta între primirea unor solicitanţi de
    azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea
    repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal
    migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci
    pentru o viaţă mai bună în UE. Soluțiile
    propuse au în vedere să convingă ţările care au refuzat cotele
    obligatorii de refugiaţi, în special cele membre ale Grupului de la Vişegrad
    (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) şi Austria, care a reiterat că o
    repartizare a migranţilor între statele UE ”nu funcţionează”. Rezolvă
    prevederile pactului situația migranților?

    Din nou, Iuliu Winkler: Sunt cu siguranță soluții pentru a
    stopa sau cel puțin pentru a reglementa fluxurile migratorii, pentru că trebuie
    să ne punem întrebarea – oare cu toții în UE doresc stoparea acestor fluxuri?
    Oare sunt state membre ale căror economii au nevoie de un influx de forță de
    muncă? Cu siguranță la această a doua întrebare răspunsul este da. Și atunci,
    problema este aceea de a gestiona așteptările și de a crea proceduri care să
    fie previzibile. Pentru că pe insulele grecești, în alte zone, există tabere de
    refugiați în care se întâmplă catastrofe umanitare. Și acest lucru nu trebuie
    să fie nici acceptat și nici tolerat de către UE. Noi punem la baza Uniunii
    noastre drepturile omului. În același timp, trebuie să punem și competența
    subsidiarității, a deciziei fiecărui stat membru, care este, în ceea ce
    privește reședința, azilul și migrația, la îndemâna sau în competența
    guvernului fiecărui stat membru.

    În sfârșit, Comisia Europeană vorbește despre
    problema apăsătoare a traficului ilegal de persoane. Pentru că știm cu toții că
    acei refugiați care de multe ori sunt salvați de pe diverse bărci, obiecte
    plutitoare pe Marea Mediterană, sosesc sub un management foarte eficient și
    foarte bine organizat al traficanților ilegali. Acești traficanți ilegali unii
    dintre ei nu sunt europeni, dar alții sau membri ai acestor rețele sunt
    cetățeni ai UE. Toate aceste operațiuni de trafic ilegal sunt pedepsite de lege
    sau ar trebui să fie pedepsite de lege. Iată că facem un pas și în acest sens.

    Iuliu Winkler atrage atenția, pe de altă parte, că în noul pact nu există
    propunere legată de cote de redistribuire obligatorie, există propuneri
    alternative.

  • Experienţe româneşti în taberele de refugiaţi

    Experienţe româneşti în taberele de refugiaţi

    Odată
    cu intensificarea afluxului de refugiaţi din Siria către Europa, au apărut şi
    în societatea românească dezbateri şi s-au iscat polemici. La nivel
    instituţional şi politic, România s-a anagajat să primească peste 6.200 de
    refugiaţi prin mecanismul de relocare al UE. La nivel social, situaţia
    refugiaţilor stârneşte dispute şi curiozităţi deopotrivă. Dar şi multă empatie,
    mai ales pentru femei şi copii. Empatia, dar şi preocuparea profesională, au
    făcut-o pe fotoreporteriţa Ioana Moldovan să viziteze, în 2013, tabăra de
    refugiaţi sirieni de la Zaatari din Iordania. Pe atunci, oamenii de acolo nu se
    gândeau să plece neapărat mai departe şi chiar îşi încropiseră un fel de
    aşezare, ne povesteşte Ioana Nicolae: Tabăra din Zataari
    devenise deja un fel de mic oraş, avea o stradă cu mici magazine şi taverne pe
    care o denumiseră în glumă Champs Elysees. Şi a fost o surpriză să văd cum se
    dezvoltă o comunitate de aproximativ 120.000 de oameni care, fugind din calea
    războiului, au încercat, într-un fel sau altul, să-şi creeze o nouă viaţă. Unii
    trăiau în corturi, alţii locuiau într-un fel de containere ca cele folosite de
    muncitorii de pe şantiere care erau aranjate ca să semene, cât de cât, cu un
    cămin. Am observat, însă, un lucru: dacă în Zataari, oamenii mai aveau o
    speranţă că se vor întoarce acasă curând, pe traseul lor din Europa, refugiaţii
    nu mai aveau această speranţă.


    Ioana
    Moldovan i-a însoţit pe refugiaţi şi în călătoria lor prin Europa, mai precis
    prin Serbia, Croaţia, Macedonia şi Grecia. Cei mai mulţi visau să ajungă
    într-un El Dorado care pentru ei însemna Germania, fără să conştienteze prea
    bine ce-i aşteaptă în realitate acolo. Îşi doreau, însă, o viaţă mai bună şi
    pentru asta puteau da dovadă de multă perseverenţă, a observat Ioana Moldovan: Cel mai mult cred că m-a impresionat hotărârea lor şi curajul
    lor şi dârzenia lor, pentru că ai nevoie de toate astea ca să porneşti pe acest
    drum, ca să treci prin tot acest calvar, să suporţi nopţile nedormite, să
    parcurgi marea într-o barcă gonflabilă. De-a lungul experienţei mele, nu cred
    că am întâlnit pesimism. Am întâlnit oboseală, am întâlnit frustrare, dar nu
    cred că am întâlnit pesimism.


    Dacă în primul val de migrare, au
    sosit pe ţărmurile Europei mai ales bărbaţi, acum sosesc, în special, femei şi
    copii, adăugând o dimensiune şi mai dramatică acestei tragedii. Iar
    fotografiile Ioanei Moldovan surprind din plin acest tragism: Dacă
    în taberele de refugiaţi, femeile, mai ales mamele, şi-au creat un fel de mediu
    în care să se simtă acasă şi unde reuşeau cumva să se gospodărească, pe drumul
    prin Europa acest lucru devine aproape imposibil. Foarte mult timp accesul la
    toalete a fost imposibil ca şi acela la o igienă corespunzătoare. Am văzut mame
    cu copii mici care erau nevoite să-şi schimbe scutecele pe o platformă de tren
    sau pe câmp.

    Impresionată de informaţiile
    vehiculate pe reţelele de socializare, anul trecut o altă româncă, Alina Petcu,
    şi-a dat demisia de la compania de
    stat unde lucra ca economist şi a plecat în Lesbos să vadă cum insula unde-şi
    petrecuse concediile s-a transformat în tabără de refugiaţi.


    În primele zile, am fost într-o tabără de persoane vulnerabile, adică
    persoane care şi-au pierdut rude la traversarea cu barca prin înec. Şi-au
    pierdut soţii, fraţi, surori sau copii. Tot acolo erau şi copii rămaşi orfani
    în aceleaşi împrejurări. Ulterior, am migrat în nordul insulei, în Molyvos, unde m-am lipit de o
    asociaţie de voluntari. Acolo am lucrat mult în port şi într-o tabără de
    tranzit. Aici veneau prima dată refugiaţii şi de aici, erau direcţionaţi către
    capitala insulei pentru înregistrare. La Molyvos, stăteau doar câteva ore, iar
    dacă soseau noaptea, urmau să înnopteze aici. Voluntarii ofereau ajutor 24 din
    24 de ore şi se lucra în ture.


    Cel mai
    mult au impresionat-o pe Alina în această tabără femeile care şi în aceste
    condiţii anormale încercau să se poarte firesc, aşa cum ar fi făcut-o în mod
    cotidian, în existenţa lor dinainte. Alina Petcu: Când am ajuns acolo, am constatat că acele femei
    sunt exact ca noi. Proveneau din toate straturile sociale, aveau o pregătire
    profesională diversă, de la cele care nu aveau nici un tip de educaţie până la
    profesoare, doctoriţe sau farmaciste. Cu câteva zile înainte de
    plecarea mea, o femeie – care avea un soţ şi un copil – a născut imediat ce a
    ajuns pe ţărmul grecesc. A fost moşită de o voluntară care făcea pentru prima
    dată acest lucru. A născut acolo, pe pietre, înconjurată de lume, iar apoi a
    sosit şi un medic. Am întâlnit, de asemenea, foarte multe femei singure, care
    plecaseră singure. Fuseseră studente şi s-au hotărât să plece pentru a găsi o viaţă
    mai bună. Nu purtau hijab şi mi se păreau foarte cosmopolite.

    Conform
    mecanismului de relocare al UE, România a solicitat, până acum, Italiei 190 de refugiaţi
    aflaţi în centrele sale, iar Greciei 125 de refugiaţi, în total 315 persoane.
    Dintre aceştia, în ţara noastră, până în luna august, au
    ajuns 139 de refugiaţi.Totuşi, efortul României de integrare a celor ce solitică azil e mai vast,
    aflăm de la Ana Neamţu, expertă în cadrul Inspectoratului General pentru
    Imigrări: În paralel, România se pregăteşte şi pentru
    iminenţa unui flux migratoriu la graniţele sale, iar asta înseamnă amenajarea
    unor tabere care se numesc centre integrate şi sunt gestionate de poliţia de
    frontieră. Pe lângă toate acestea,România continuă să aibă un flux constant de
    imigranţi. Acest flux se menţine pe un trend uşor crescător, de aceea în
    principiu este unul constant. În 2015, au fost aproximativ 1200 de cereri de
    azil, un număr asemănător cu cele din anii 2013-2014. În 2015, circa 500 de
    persoane.au obţinut o formă de protecţie din partea statului român. În ultimii
    doi ani, marea majoritate a solicitanţilor de azil şi a celor care au obţinut o
    formă de protecţie provin din Siria. România are 6 centre pentru cazarea
    solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor. Ele au o capacitate de cazare de 1700
    de locuri şi se pregăteşte deschiderea, în caz de nevoie, şi a altor centre.


    Situaţia refugiatelor a
    atras şi atenţia Parlamentului European care a votat un raport referitor la
    importanţa dimensiunii de gen în elaborarea politicilor şi procedurilor de
    azil.

  • Primii refugiaţi repartizaţi în România

    Primii refugiaţi repartizaţi în România

    15 refugiaţi, provenind din Siria şi Yemen, două ţări aflate în conflict,
    unde activează gruparea teroristă Statul Islamic, au ajuns, joi, la Centrul
    Regional din Galaţi. Sunt primii din totalul celor peste
    6 mii pe care Bucureştiul s-a angajat să îi primească, în baza cotelor de
    relocare stabilite la nivelul Uniunii Europene pe fondul actualei crize a
    refugiaţilor. Centrul de cazare şi proceduri pentru solicitanţi
    de azil este înfiinţat încă din 2004. El găzduieşte, deja,
    persoane din Siria, Afganistan, Irak, Iran sau Algeria. Alături de ei, în centru au fost cazaţi şi cei 15. Au cerut azil politic într-o ţară europeană, iar cu acordul lor au fost
    repartizaţi în România.

    Până să ajungă la Galaţi, refugiaţii au stat timp de
    mai multe luni în Grecia, perioadă în care statul elen şi cel român au
    corespondat pentru a identifica persoanele care au nevoie de protecţie internaţională.
    Bucureştiul a acceptat propunerile Atenei doar după
    analize specifice şi verificări de securitate.

    Potrivit Inspectoratului General
    pentru Imigrări, grupul de 15 persoane sosit la Galaţi este compus din 10
    tineri, alături de care se află şi o familie – părinţi şi trei copii minori,
    din care cel mai mic are doar 7 luni. Până la primirea, în
    30 de zile, a unei decizii privind acordarea sau nu a statutului de azilant,
    refugiaţii vor rămâne în centru şi vor beneficia de asistenţă medicală,
    psihologică, juridică şi materială, precum şi de alte forme de sprijin din
    partea organizaţiilor neguvernamentale din domeniul azilului şi integrării.
    După eventuala obţinere a dreptului de şedere, ei vor avea libertatea de a se
    mişca în toată ţara.

    Ca în toate statele europene, şi în România opinia publică
    este divizată în privinţa găzduirii refugiaţilor. Or, venirea, la Galaţi, a celor 15 i-a nemulţumit pe unii dintre localnici: Statul cât plăteşte pentru un migrant în fiecare lună?
    Undeva la o mie şi ceva de lei, mai mult decât minimul pe economie. Deci este în regulă? Nu este în regulă.

    Este greu pentru noi, dar să mai primim şi pe alţii?
    Eu vin la dumneavoastră la masă, o zi, două.     Îmi aduc şi nevasta. Ai să mă ţii o săptămână, dar în a
    doua nu mai poţi, domnule.

    Fiecare trebuie să-şi
    ţină oamenii aproape. Ai noştri pleacă în străinătate şi noi trebuie să-i
    primim pe imigranţi? Mi se pare ciudat    .

    În perioada următoare, încă 115 refugiaţi din Italia şi 120 din Grecia vor veni
    în România. Între timp, la nivelul Uniunii Europene, profund divizate, se fac
    eforturi politice importante pentru gestionarea crizei imigranţilor, aflată la limita dezastrului
    umanitar.

    La summitul special UE-Turcia de pe 7 martie, România va fi
    reprezentată de premierul Dacian Cioloş. Bucureştiul va puncta că este nevoie de un control mai
    riguros al graniţelor externe ale Uniunii, de colaborare şi solidaritate la
    nivel european, precum şi de măsuri ferme, convenite de comun acord, pentru a
    fi găsite soluţii la fenomenul migraţionist.

  • Modificări în reglementarea asistenței de care pot beneficia în România solicitanții de azil

    Modificări în reglementarea asistenței de care pot beneficia în România solicitanții de azil

    Guvernul
    a aprobat astăzi modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a
    legii privind azilul.


    Executivul
    asigură astfel transpunerea totală a
    directivei europene privind procedurile de azil, precum și a directivei privind
    stabilirea standardelor pentru primirea solicitanților de protecție
    internaţională, transpunerea parțială fiind asigurată prin Legea nr.331/2015 pentru
    modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor.


    Hotărârea de guvern aprobată astăzi instituie
    cadrul legal pentru majorarea sumei acordate de statul român unui solicitant de
    azil lipsit de mijloace materiale de întreținere, stabilind totodată condițiile materiale oferite acestora, situațiile în care pot fi
    implicați în activități în folosul comunității centrului de primire, precum și
    condițiile în care poate fi acordat, suspendat sau retras ajutorul
    nerambursabil prevăzut la art.20 lit.m) din Legea nr.122/2006 privind azilul
    în România, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.331/2015.


    În ceea ce privește costurile generate
    de asigurarea condițiilor materiale pentru solicitanții unei forme de protecție
    aflați în centrele speciale de primire, valorile maxime estimate iau în calcul
    durata medie a procedurii de azil estimată la 10 luni. Pe baza
    datelor comunicate de Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV), a fost
    stabilit un set de valori necesare pentru cheltuielile lunare (hrană,
    îmbrăcăminte, cazare), pentru un solicitant de azil, adult. Astfel solicitantul de azil beneficiază, la cerere, de hrană în limita sumei de
    10 lei/persoană/zi, de îmbrăcăminte în limita sumei de 67 lei/persoană/sezon
    vară și de 100 lei/persoană/sezon iarnă, la care se adaugă 6 lei/persoană/zi
    reprezentând cheltuieli cu transport local, servicii culturale, presa, servicii
    de reparații și cheltuieli pentru igiena personală. În plus, solicitanții de
    azil cărora Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) nu le poate asigura
    cazarea în centrele de primire din subordine pot beneficia de asistență
    materială pentru închirierea unei locuințe, în valoare de 450
    lei/persoană/lună, și asistență materială pentru acoperirea cheltuielilor de
    întreținere, în valoare de 120 lei/lună/persoană pentru sezonul cald și 155
    lei/lună/persoană pentru sezonul rece. Suma acordată lunar pentru chirie scade
    cu 30% în cazul familiilor cu doi membri și cu 40% în cazul familiilor cu trei
    membri. Inspectoratul General pentru Imigrări poate suspenda acordarea acestor
    sume și poate impune rambursarea sau suportarea pe viitor a costurilor
    respective în cazul în care constată că solicitantul de protecție
    internaţională deține mijloacele necesare unui nivel de trai adecvat și poate
    contribui la suportarea costurilor aferente condițiilor material de primire și
    îngrijirilor medicale.




    Proiectul de Hotărâre de
    Guvern a fost postat pentru consultare publică, pe site-ul http://www.mai.gov.ro/,
    la adresa http://www.mai.gov.ro/documente/transparenta/HG%20122_2006.pdf