Radio România Internațional

Tag: Baia Mare

  • Sportivul săptămânii – Handbalista Eliza Buceschi

    Sportivul săptămânii – Handbalista Eliza Buceschi

    Echipa de handbal feminin a României este foarte aproape de
    a-şi asigura calificarea la Campionatul European programat, la sfârşitul
    anului, în Franţa. Tricolorele ocupă locul întâi în grupa a patra a
    preliminariilor, cu 6 puncte, la egalitate de puncte cu Austria, dar având un
    golaveraj mult mai bun. Pe locul 3 se află Rusia, cu 4 puncte, iar pe patru,
    Portugalia, fără niciun punct. Primele două clasate se califică la turneul
    final, alături de echipa cu cel mai bun punctaj de pe locul 3 din cele 7 grupe
    preliminare europene. România mai are de jucat cu Austria, pe 31 mai, în
    deplasare, şi cu Portugalia, pe 3 iunie, acasă.


    Duminică, echipa română a făcut un pas mare către calificare,
    trecând, la Cluj, de Rusia, campioana olimpică en titre, cu 26 la 25.
    Principala marcatoare a formaţiei tricolore a fost Eliza Buceschi, motiv pentru
    care Radio România Internaţional a desemnat-o Sportivul Săptămânii.


    Eliza s-a nǎscut la întâi august 1993, la Baia Mare. Este
    fiica antrenorului Costicǎ Buceschi, alături de care şi-a făcut intrarea în
    handbalul de înalt nivel. La nici 19 ani, pe când evolua la Handbal Club
    Municipal Baia Mare, devenea, în sezonul 2011-2012, una dintre cele mai
    eficiente marcatoare ale campionatului României. Avea 100 de goluri înscrise
    doar în prima parte a competiţiei, respectiv pâna în februarie 2012, când a
    fost nevoitǎ sǎ suporte o operaţie la mâna dreaptă, fapt în urma cǎruia a ratat
    restul sezonului.


    De la Baia Mare, Eliza a trecut, o vreme, sub formă de
    împrumut, la Oltchim Râmnicu Vâlcea. A jucat apoi peste hotare, la Thüringer,
    în Germania, şi la Midtjylland, în Danemarca. În 2016 s-a întors în România, la
    Dunărea Brăila, iar anul trecut s-a mutat la Corona Braşov.


    Din 2011 a fost cooptată şi în lotul primei reprezentative
    de senioare a României, cu care, în 2015, a câştigat o medalie de bronz, în
    Danemarca, la Campionatul Mondial.

  • Lucrul cu tinerii şi ocupaţia de lucrător de tineret în România

    Lucrul cu tinerii şi ocupaţia de lucrător de tineret în România

    Este nevoie
    de lucrători de tineret pentru a ajuta tinerii din comunităţi să îşi pună în
    valoare potenţialul, să se integreze în societate, să interacţioneze cu alţi
    tineri, să se cunoască mai bine. Am observat că de foarte multe ori tinerii nu
    înţeleg foarte bine ce pot face în societate, la ce instituţii pot apela, la ce
    organizaţii neguvernamentale, unde se pot îndrepta pentru a face lucruri cu
    sens pentru ei înşişi, pentru a-şi pune în valoare potenţialul, spune
    Mihai Dragoş, preşedintele Consiliului Tineretului din România.


    Foarte puţini tineri au auzit de lucrătorii de tineret,
    ocupaţie ce a fost reglementată abia în anul 2012, când a fost introdusă în COR
    – Codul Ocupaţiilor din România şi a fost realizat standardul ocupaţional. Din
    echipa de redactare a făcut parte şi Marius Donţu, expert în domeniul
    tineretului, manager al Schultz Consulting România, compania care, de fapt, a
    iniţiat proiectul. Motivaţia a fost dorinţa de a profesionaliza această
    meserie, pentru că prea toată lumea se
    ocupa de tineret şi oricine se ocupa de tineret se considera specialist în
    domeniu. Marius Donţu La început ne-au ieşit foarte multe elemente
    ocupaţionale. Am zis să nu îl facem supraom şi ne-am oprit doar la patru
    competenţe specifice, şi anume: capacitatea de informare a tinerilor – adică,
    să îi
    informeze pe tineri despre diferite activităţi, beneficii, drepturi pe care le
    au sau oportunităţi gen proiecte internaţionale de schimburi sau în carieră; o
    a doua competenţă – proiectarea standardului de dezvoltare personală şi
    profesională, adică cineva care să stea de vorbă şi să-i ajute să îşi croiască
    un drum profesional şi personal; o altă competenţă este sprijinirea procesului
    de învăţare nonformală în rândul tinerilor – activităţi în care să îi înveţe să
    ia decizii singuri, să rezove probleme, să aibă iniţiative, să se implice, să fie
    activi. A patra competenţă era dezvoltarea cooperării în comunitate, adică
    lucrătorii de tineret, pe baza problemelor pe care le identifică în grupurile
    de tineri, prin discuţii, să propună la nivel de comunitate tipuri de servicii
    sau tipuri de intervenţii.


    Lucrătorul de tineret ar putea fi angajat de
    ONG-urle care desfăşoară activităţi pentru tineri. Una dintre acestea este
    Asociaţia Curba de Cultură, înfiinţată în comuna Izvoarele, judeţul Prahova,
    care se adresează strict tinerilor din mediul rural. Din personalul angajat al
    asociaţiei fac parte şi doi lucrători de tineret. Când vine vorba despre
    principalele dificultăţi cu care se confruntă din punct de vedere legislativ,
    Cosmin Catană, preşedintele asociaţiei, preferă să le abordeze ca pe nişte oportunităţi Avem oportunitatea de a trece meseria de lucrător de tineret în Legea
    tinerilor. Există un proiect de lege în care sunt definite Activitatea de
    tineret, Lucrătorul de tineret, Centrul de tineret, pentru că în momentul de
    faţă nu există în Legea tinerilor conceptul de Centru de tineret. Avem
    oportunitatea să ducem aceste lucruri mai departe şi să clarificăm puţin
    contextul lucrului cu tinerii în România, în anul 2018. Şi să-l aducem puţin mai aproape de alte
    state europene cu tradiţie în lucrul cu tinerii.


    Deşi în România sectorul de tineret este destul de
    bine dezvoltat în privinţa calităţii lucrului cu tinerii, spune Cosmin Catană,
    nu există o validare socială, foarte puţină lume ştie ce este lucrul cu
    tinerii. Introducerea acestor concepte într-un cadru legislativ ar schimba mult
    situaţia. În plus, cei mai mulţi lucrători de tineret acreditaţi până acum,
    chiar şi cei care lucrează pentru MTS, activează ca voluntari, atenţionează
    Mihai Dragoş. De aceea, prin proiectul de lege ce urmează a fi trimis la
    Parlament, se doreşte crearea obligativităţii pentru primării, mai ales în
    oraşele mai mari, şi pentru Centrele de tineret care vor fi acreditate, să aibă
    lucrători de tineret angajaţi. Existenţa oportunităţilor de angajare va creşte
    interesul pentru această ocupaţie. Mihai Dragoş Din păcate, chiar
    dacă se întâmplă în unele locuri, regula generală este că primăriile nu au
    angajaţi lucrători de tineret, nu desfăşoară astfel de activităţi în mod
    constant. Avem un exemplu fericit la Baia Mare, Capitala Tineretului din
    România începând cu 2 mai 2018. Prin candidatură, şi-au asumat inclusiv
    angajarea a zece lucrători de tineret în cadrul primăriei. Va fi un exemplu
    interesant şi sperăm că va aduce rezultate importante pentru comunităţile în care
    aceşti lucrători de tineret vor activa, un exemplu care să fie multiplicat
    ulterior şi în alte oraşe.


    În România există o nevoie acută de lucrători de
    tineret, în special în mediul rural, unde încă locuieşte 47 la sută din
    populaţia ţării, atenţionează Cosmin Catană Şcolile sunt destul
    de departe de casă, activităţile sunt rezumate de cele mai multe ori la
    activităţi în gospodărie şi activităţile oferite de căminele culturale,
    centrele culturale. Nu există însă foarte răspândită oportunitatea ca tinerii
    să se întâlnească, să lucreze împreună şi să-şi propună împreună lucruri pe
    care apoi să le realizeze pas cu pas, sub îndrumarea şi cu sprijinul unor
    lucrători de tineret.



    De la
    reglementarea sa ca ocupaţie în 2012 şi până în prezent, conceptul de tineret a
    evoluat totuşi destul de mult în România în zona organizaţiilor
    neguvernamentale, spune expertul Marius Donţu Acolo încă mai vin
    oameni să se instruiască. Au început să vină din sistemul de învăţământ oameni
    care să îşi completeze puţin partea aceasta de competenţe. Dar am observat ceva
    ce nu speram: vin părinţi. Am văzut foarte mulţi avocaţi, notari, deci oameni
    cu bani, cu un anumit statut, care veneau şi spuneau că vor să înveţe să creeze
    canale mult mai eficiente de comunicare cu copiii lor adolescenţi.

  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş


    Având influenţe ale bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele, papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.



    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de vreo două degete, iar deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.



    În perioada toamnei, la Baia Mare este organizat Festivalul castanelor deoarece în Maramureş există castani comestibili din care se face obţine piure, consumat ca desert, cu frişcă. Pentru a obţine acest desert, avem nevoie de un kilogram de castane comestibile care, după ce au fost crestate cu un cuţit, se pun la fiert timp de jumătate de oră, după care îndepărtăm coaja, iar miezul îl pasăm sau îl punem în mixer. Adăugăm trei lunguri de zahăr, puţin unt şi câteva picături de esenţă de rom şi omogenizăm pentru a obţine piureul de castane. Se serveşte cu frişcă deasupra căreia se pune ciocolată rasă.


  • Mâncăruri din Maramureş

    Mâncăruri din Maramureş


    Având influenţe ale bucătăriei maghiare şi austriece, regiunea istorică a Maramureşului se remarcă printr-o mulţime de supe şi ciorbe, adunate sub termenul de zămuri, precum şi prin multe alte preparate, cum ar fi tocănitele, papricaş, balmoşul şi gomboţi, acele găluşti cu prune pe care le întâlnim în Ungaria şi în Serbia, dar şi în Transilvania de unde au trecut munţii pentru a-i delecta şi pe românii din exteriorul arcului carpatic. În Maramureş se găteşte cu multă untură de porc, la fel ca şi în Transilvania. Brânza şi smântâna sunt folosite la multe preparate. Se fac sarmale în foi de varză, stropite cu smântână, bulz, clătite cu brânză de vaci şi smântână, care se pun la cuptor. Un preparat specific este găina, umplută cu ficat şi cu legume, unsă cu untură de porc şi pusă pe jar.



    Un alt fel de mâncare specific Ţării Maramureşului, uşor de preparat şi, în acelaşi timp, gustos şi săţios, este mămăliga cu brânză şi jumări. Se mai face şi mămăligă în straturi sau, după cum se mai spune, în pături. Într-un ceaun se face o mămăligă obişnuită, după care se unge cu unt un alt vas care se încinge până când untul se topeşte integral. Se pune un prim strat de mămăligă, gros de vreo două degete, iar deasupra un strat de caş peste care se pune un strat subţire de mămăligă. În continuare se pun straturi de mămăligă şi din diferite brânzeturi. Astfel, se pune telemea, apoi mămăligă, un strat de urdă, din nou mămăligă, în continuare brânză de burduf şi iarăşi mămăligă, iar la sfârşit caşcaval amestecat cu smântână. Vasul se dă la cuptor la foc mic, iar mămăliga în pături se serveşte cu un pahar de horincă, adică o ţuică de prune dublu distilată.



    În perioada toamnei, la Baia Mare este organizat Festivalul castanelor deoarece în Maramureş există castani comestibili din care se face obţine piure, consumat ca desert, cu frişcă. Pentru a obţine acest desert, avem nevoie de un kilogram de castane comestibile care, după ce au fost crestate cu un cuţit, se pun la fiert timp de jumătate de oră, după care îndepărtăm coaja, iar miezul îl pasăm sau îl punem în mixer. Adăugăm trei lunguri de zahăr, puţin unt şi câteva picături de esenţă de rom şi omogenizăm pentru a obţine piureul de castane. Se serveşte cu frişcă deasupra căreia se pune ciocolată rasă.


  • Chants, sons sur scène

    Chants, sons sur scène

    « Chants, sons sur scène », le 16e festival de la chanson francophone de Transylvanie a été accueilli au mois de mai par Baia Mare, ville du nord-ouest de la Roumanie. Un événement qui dépasse et de loin les frontières de cette région, car il s’avère une véritable pépinière de talents musicaux, un petit coup de pouce pour la carrière des artistes en herbe et un espace de rencontre entre ces derniers et les stars de la chanson francophone. Cette manifestation se veut aussi un véhicule alternatif vers les jeunes, pour cette musique plutôt boudée par les radiodiffuseurs de Roumanie. Enseigner le français aux adolescents par le biais de la musique, c’est la mission depuis 16 ans du professeur Nicolae Weisz, créateur du festival « Chants, sons sur scène » de Baia Mare. Nous le retrouvons dans les minutes suivantes au micro de Valentina Beleavski.

  • The Fortress Square in Baia Mare

    The Fortress Square in Baia Mare

    Baia Mare, the residence of the County of
    Maramures, one of the most picturesque areas in Northern Romania, was first
    mentioned in historical documents as early as the 12th century. The
    city is a symbol of multi-culturality and multi-ethnicity, with various ethnic
    groups – Hungarian, Romanian and Saxon – living together in harmony. Evidence
    of the long history of the city can been seen all over the place, although some
    of its buildings and monuments have been left to decay. Their restoration also
    entails including them into a project that can provide a modern function for an
    old building and also including them in the city’s daily life.

    This is the
    situation of the central square in Baia Mare, dominated by Saint Stephen’s
    Tower, built in the 15th century. Also, the square hosts the
    foundations of the 1347 Gothic church, the Holy Trinity Roman-Catholic Church,
    a former Jesuit monastery from the 18th century, and the Degenfeld
    House, a compound of buildings erected in the 16th and 17th
    century. St. Stephen’s Tower is the bell-tower of a former church whose patron
    was the Holy King Stephen. Although the tower was built in the 15th
    century, the church dates from an earlier date, sometime in the 14th
    century.

    The tower was built at the initiative of the Transylvanian Prince of
    Hunedoara. Its building started in 1446 and was only completed in 1468, under
    the rule of the Hungarian King Matei Corvin, Iancu of Hunedoara’s son. In 1847,
    St. Stephen’s Church was dismantled, and only the tower was left standing. The
    recent project to rehabilitate the central square, also known as the Fortress
    Square, has focused particularly on bringing back to the city’s public memory
    the most important ecclesiastic structure dating from the time when Baia Mare
    was called Rivulus Dominarum (in English Ladies’ River), in the 14th
    century.

    Architect Stefan Paskucz, whose firm designed the rehabilitation
    project, tells us more:


    The aim of the project was to restore to the city its most notable
    ecclesiastical building, St. Stephen’s Cathedral, to which St. Stephen’s Tower
    is linked. Both structures date from the early days of Rivulus Dominarum, as
    Baia Mare was called back then. The project sought to turn the central square into
    an urban area serving a predominantly cultural purpose. I think we have managed
    to achieve this aim. The square we see today has an entirely new feel to it. It
    is both a place of inspiration and a place where people come together. It is
    like a stage that can by itself generate cultural events, all of which take
    place against the background provided by the historical remains unearthed
    through this project. I’m referring to other churches brought to life by the
    archaeological work and about which we knew a lot less than about St. Stephen’s
    Church, the main building in the square, namely St. Catherine’s Church and St.
    Mark’s Church. There are no less than five different churches within a surface
    area of 4,000 square meters, and two of them are still standing, namely St.
    Nicholas’ and the Holy Trinity Church, while the other three are in ruins.


    The modernisation of the central
    square and of St. Stephen’s Tower that dominates it also implied the addition
    of some new elements in a way that does not alter the mediaeval appearance of
    the whole ensemble. Architect Stefan Paskucz tells us about what was added:


    It used to be impossible
    to go up the tower. There used to be no access way for visitors, only a steep
    staircase, as was common in mediaeval towers, that provided access to the
    bell-ringer. So the tower has been redesigned and is today very popular with
    visitors. We also restored its clock, which is more than 300 years old. It
    dates, in fact, from 1670, and it’s one of the three clocks of its kind still
    to be found in Europe. It was restored by a Dutch firm and is now working
    properly, something no one believed could be possible. The aim of our project
    was to give the central square in Baia Mare back to the city’s residents and
    visitors and make it a popular public space. We believe we have achieved this
    aim.


    Tourists are not the only ones to
    be impressed with the new appearance of the Fortress Square in Baia Mare, but
    also international experts. The project was one of the 355 from around Europe
    to earn a nomination to the Mies van Der Rohe Award, the European Union Prize for Contemporary Architecture.











  • QSL 9 / 2016: Metzgerturm in Baia Mare

    QSL 9 / 2016: Metzgerturm in Baia Mare

    Der Metzgerturm ist ein Überbleibsel des mittelalterlichen Verteidigungssystems der Stadt Baia Mare (dt. Frauenbach oder Neustadt). Am 9. November 1469 erteilte der ungarische König Matthias Corvinus den Einwohnern der Stadt die Erlaubnis, Umfriedungsmauern samt sieben Basteien zu errichten — der Metzgerturm war eine davon. Aus den Befestigungsanlagen des Mittelalters sind nur Teile des nördlichen Gemäuers erhalten und der Metzgerturm, der das südliche Tor verteidigte.



    Für die Errichtung und Instandhaltung des Turms wurde die Zunft der Metzger beauftragt. Der Metzgerturm ist ein Rundturm aus Stein und hat eine Höhe von 13 m. Die Mauer ist an der Basis 1,5 m dick und wird bis zur Spitze dünner, wo sie nur noch 1 m misst. Der Bau hat zwei Stockwerke, das untere diente als Munitionslager, das obere Stockwerk ist mit Schie‎ßscharten versehen. Der Turm wurde entlang der Zeit mehrfach restauriert. Während des Feldzugs der Truppen des Habsburgerreiches 1672 bis 1689 erlitt er gro‎ße Schäden. Bei der letzten Restaurierung vor wenigen Jahren wurde im unteren Geschoss ein Museum eingerichtet.

  • QSL septembre 2016 – Le centre historique de Baia Mare

    QSL septembre 2016 – Le centre historique de Baia Mare

    Les travaux de réhabilitation du centre historique ont démarré en 1993 par un plan urbanistique visant à restaurer un complexe architectural déclaré monument historique et comportant une vingtaine de constructions médiévales réalisées en style gothique tardif. Par exemple, un des immeubles restaurés est l’ancienne auberge « L’aigle noir » construite dans la seconde moitié du 18e siècle. Ce fut le siège de l’Hôtel de ville de Baia Mare pendant trois décennies, entre 1920 et 1950, puis le bâtiment a accueilli le Tribunal d’instance. Et c’est toujours du 18e siècle que date le bâtiment qui abrite l’Ecole populaire d’Art de Baia Mare.

    Chef-lieu du département de Maramures, Baia Mare est aussi un des centres miniers les plus importants de Roumanie. D’où son nom – la « Grande mine », « baia » signifiant « mine » en roumain. L’histoire de l’exploitation minière de l’endroit commence il y a 2 millénaires, la zone étant connue pour ses ressources en or, argent et autres métaux non ferreux. Sa première attestation documentaire remonte à 1329, alors qu’une de ses premières auberges date de 1440 et elle résiste de nos jours encore. Baia Mare est un très bon endroit pour passer ses vacances au cœur de la nature. Les touristes qui se rendent dans cette ville de quelque 137.000 habitants peuvent y visiter plusieurs musées – le musée d’histoire et d’archéologie, de minéralogie, le musée d’art ou encore le musée d’ethnographie et d’art traditionnel.

    Ou bien ils peuvent faire différents trajets aux alentours de la ville pour découvrir toutes les beautés de la magnifique contrée de Maramures dominée par les montagnes. A part les montagnes, à une cinquantaine de km Baia Mare se trouve le Cimetière joyeux de Sapanta, unique au monde par ses croix en bois sculpté. Non seulement ces croix sont peintes de bleu, mais on y retrouve aussi des inscriptions, des poésies humoristiques décrivant les personnes enterrées et leur vie. Et puis, c’est dans la même contrée qu’il faut absolument visiter les fameuses églises en bois de Maramures, elles aussi uniques du point de vue de l’architecture et des ornements sculptés. Huit de ces églises figurent au patrimoine mondial de l’UNESCO.

    Enfin, une autre attraction de la zone est la «mocanita » un train de type decauville qui au cours des 8 heures de son voyage vous fera voir la nature splendide du Maramures. Et si je vous dis aussi que Baia Mare est une des 4 candidates roumaines au titre de capitale européenne de la culture 2021, j’espère vous avoir convaincus que c’est un endroit qui vaut le détour.

  • QSL mai 2016 – Le bastion des Bouchers de Baia Mare

    QSL mai 2016 – Le bastion des Bouchers de Baia Mare

    Le Bastion des Bouchers fait partie du système médiéval de défense de la ville de Baia Mare, située dans le nord de la Roumanie. Le 9 novembre 1496, le roi Mathias Corvin a permis aux habitants de la ville d’ériger des murs en pierre, garnis de 7 tours, dont une est celle que vous voyez sur la QSL du mois de mai.

    Des fortifications construites à l’époque il reste aussi des fragments des murs du côté nord de la ville et cette tour, dont le rôle était de défendre la porte sud de Baia Mare. C’était la guilde des bouchers qui avait la responsabilité de construire et d’entretenir cette tour. C’est pourquoi on l’appelle la Tour des Bouchers.

    Haute de 13 mètres, de forme circulaire, elle a été bâtie en pierre. La base de la tour a 1 mètre et demi d’épaisseur, alors que sa partie la plus haute n’a plus qu’un mètre d’épaisseur. La Tour des Bouchers comporte deux niveaux : le premier servait à stocker les munitions, le second disposait de créneaux orientés vers l’extérieur. La construction a été refaite à plusieurs reprises au fil des siècles. Elle a été sévèrement endommagée pendant la campagne des troupes impériales autrichiennes en 1672 et 1689. La restauration la plus récente date d’il y a quelques années seulement. Depuis, le premier niveau de la tour sert d’espace d’expositions.


    Voilà pour la carte QSL du mois de mai, sur la Tour des Bouchers de Baia Mare. Pourquoi en parlons-nous? Parce que Baia Mare, aux côtés de Timisoara, de Cluj-Napoca et de Bucarest étaient les 4 villes roumaines candidates au titre de Capitale européenne de la culture 2021. Nos QSLs sont donc consacrées aux monuments les plus importants de ces villes. Entre temps, on connaît déjà le gagnant de cette compétition : c’est la ville de Timisoara qui sera en 2021 la Capitale européenne de la Culture. Alors nous vous attendons nombreux à Timisoara (même avant 2021) ! (Trad.: Valentina Beleavski)

  • QSL 5 / 2016: Historische Altstadt in Baia Mare

    QSL 5 / 2016: Historische Altstadt in Baia Mare

    Die Sanierung des alten Stadtzentrums von Baia Mare (dt. Gro‎ß-Neustadt od. Neustadt, ung. Nagybánya) begann 1993. Der neue Städtebauplan sieht die Sanierung von über 20 mittelalterlichen Baudenkmälern vor, die grö‎ßtenteils im spätgotischen Stil errichtet wurden.



    Zu den historischen Bauten in Baia Mare zählt der ehemalige Gasthof Zum Schwarzen Adler“, der in der zweiten Hälfte des 18. Jh. errichtet wurde, von 1920 bis 1950 als Rathaus genutzt wurde und seitdem Sitz des örtlichen Amtsgerichts ist. Ebenfalls im 18. Jh. wurde das Gebäude errichtet, in dem heute die Volkshochschule für Künste untergebracht ist.

  • Marmaroscher Festtage: Tradition wird großgeschrieben

    Marmaroscher Festtage: Tradition wird großgeschrieben

    Im Zeitraum vom 6. bis zum 8. Mai fanden heuer zum zweiten Mal die Marmaroscher Festtage statt. Die Feierlichkeiten wurden in mehreren Institutionen in Baia Mare veranstaltet. Herkömmliche Traditionen, Volksmusik und örtliche Gastronomie verlockten die Gäste in die Region — diesmal in die Marmarosch (rum. Maramureş). Die Marmaroscher Festtage brachten die Volkstracht in den Vordergrund — es gab eine Vorstellungsparade, dazu Nähwerkstätte und Textilmalerei sowie spezifische Speisen und Verkostung traditioneller Produkte. Volksmusik ergänzte das verlockende Angebot.



    Im Mineralogischen Museum Victor Gorduza“ in Baia Mare wurden verschiedene Studien und Arbeiten über Naturschutzgebiete, Bio- und Geodiversität, sowie über das EU-weite Netz von Schutzgebieten Natura 2000“ vorgestellt. Akademiker, Forscher, Wissenschaftler, Museographen und Ethnologen tauschten sich im Verwaltungspalast in Baia Mare über die regionale Volkstracht, ihre Symbolik und Hauptmerkmale aus. Dana Buzura Gagniuc, die Sprecherin des Kreisrates Marmarosch, lieferte uns einige Einzelheiten zum diesjährigen Fest:



    Die Festtage wurden dieses Jahr unter dem Zeichen der Volkstracht organisiert. Ab dieses Jahr dürfen wir laut Gesetz die Volkstracht offiziell zelebrieren. Demnach gab es zu Beginn der Festtage ein Symposium zu diesem Thema. Am zweiten Tag begaben wir uns ins Dorfmuseum in Baia Mare. Wir veranstalteten ein Festival der freien Daker und stellten verschiedene Traditionen und Bräuche aus den Marmaroscher Dörfern vor. Wir stellten eine traditionelle Hochzeit wie im Dorf Groşii-Ţibleşului nach, es gab Kochdemonstrationen — alles in allem war es sehr interessant. Viele Aufführungen, von früh am Morgen bis spät in den Abend. Es gab auch ein Kunsthandwerker- und ein Mineralienmarkt. Die Marmarosch ist eine Bergbauregion und hat eine lange Tradition diesbezüglich.“




    Veranstalter waren das Museum für Ethnografie und Volkskunst in der Marmarosch und der Kreisrat Marmarosch. Sie teilten den Event in zwei Teilen auf — eine erste Etappe fand im Kreisrat Marmarosch statt, wobei ein zweiter Teil im Dorfmuseum organisiert wurde. Ein Höhepunkt der Marmaroscher Festtage war mit Sicherheit das Festival der Freien Daker, ausgetragen im Dorfmuseum. Dazu Dana Buzura Gagniuc, die Sprecherin des Kreisrates Marmarosch:



    Das Festival der Freien Daker bringt 2000 Jahre alte Traditionen auf die Bühne: die Kunst der Töpferei wie vor 2000 Jahren, Weberei, Herstellung von Eisenketten. Eine Gruppe von Historikern in Baia Mare und Klausenburg verkleideten sich, sie trugen Kostüme wie die Daker vor 2000 Jahren und führten kunsthandwerkliche Demonstrationen vor. Auch Kämpfe zwischen Dakern und Römern wurden nachgestellt. Die Kinder haben besonders Spa‎ß daran.“




    Doch es gab auch viele andere interessante Momente während der Festtage. Dazu Dana Buzura Gagniuc, die Sprecherin des Kreisrates Marmarosch:



    Die traditionelle Hochzeit! In der Marmarosch werden in manchen alten Dörfern traditionelle Hochzeitsbräuche immer noch beachtet. Am Samstag stellten wir eine traditionelle Hochzeit, so wie sie bei Groşii Ţibleşului, also in der Region Lăpuşului ausgetragen wird, nach. Am Sonntag führten wir die Hochzeitsbräuche im Dorf Petrova vor. Das hei‎ßt, unterschiedliche Bräuche wurden gezeigt und verschiedene Volkstrachten getragen. In der Umgebung von Groşii Ţibleşului wurden einige Bräuche und Sitten aus der Region Bistritz übernommen. Die Musik ist demnach anders, so wie auch die Hochzeitsrufe, die Glückwünsche für das Brautpaar zum Ausdruck bringen. Die Braut trägt in dieser Gegend einen unterschiedlich verzierten Brautschleier als bei Petrova. Und auch die üblichen Volkstänze unterscheiden sich. In der Umgebung von Groşii Ţibleşului wird gewöhnlich paarweise getanzt, wobei bei Petrova der Reigentanz üblich ist.“




    Die Marmaroscher Festtage verwöhnten ihre Gäste auch mit Kochdemonstrationen. Örtliche traditionelle Speisen wurden zur Verkostung angeboten. Es gab auch zahlreiche Kunstaufführungen im Dorfmuseum, so unsere Gesprächspartnerin:



    Es wurden viele leckere traditionelle Speisen zubereitet: Krautwickel, Balmusch — die Hauptspeise der Schäfer — besteht aus Polenta, wobei Milch und verschiedene Käsesorten dazu gegeben werden. Die Nachspeisen durften selbstverständlich nicht fehlen. Die Krapfen nach Marmaroscher Art waren sehr gefragt unter den Teilnehmern. In den Haushalten im Dorfmuseum wurden unterschiedliche Werkstätten organisiert. Es beteiligte sich eine Kinderkruppe vom Kinderpalast. Ihnen wurden vielfältige Aktivitäten wie z.B. handwerkliche Arbeiten, Nähen, Schnitzen, Glasmalerei usw. angeboten. Wir hatten auch eine Schülergruppe von der Kunstvolksschule in Baia Mare zu Gast. Sie begeisterten das Publikum mit Volksliedern. Auch auf einer im Dorfmuseum parallel hegerichteten Bühne gab es Volksmusik und -tänze. Am Samstagabend wurde eine Parade der Volkstrachten in den Stra‎ßen der Stadt Baia Mare präsentiert.“




    Zahlreiche Gäste aus Marmarosch, aber auch aus Bukarest, Klausenburg, Zalău und Sathmar beteiligten sich an den Marmaroscher Festtagen. Sie stellten wissenschaftliche Studien vor oder aber genossen die spannenden Aufführungen, die Volksmusik und die leckeren Speisen.

  • Zilele Maramureşului

    Zilele Maramureşului

    Cea de-a doua ediţie a Zilelor Maramureşului s-a
    desfăşurat în perioada 6-8 mai anul acesta în mai multe instituţii din Baia
    Mare. Tradiţii, muzică şi gastronomie populară i-au invitat pe vizitatori să le
    cunoaştem în amănunt la ele acasă. De această dată, în Maramureş, unde sunt
    sărbătorite costumul popular, prin paradă de prezentare şi ateliere de cusut şi
    pictură pe material textil, tradiţiile culinare, prin degustări de produse
    tradiţionale şi folclorul zonei, prin participarea mai multor artişti populari.


    Astfel, la Muzeul de Mineralogie Victor Gorduza
    s-au prezentat lucrări despre ariile naturale protejate, biodiversitate,
    geodiversitate şi despre reprezentarea Reţelei Natura 2000 în Transilvania. La
    Palatul Administrativ Baia Mare, cadre universitare, cercetători, muzeografi şi
    etnologi au vorbit despre portul tradiţional, despre simbolistica acestuia şi
    despre caracteristicile portului din Maramureş.


    Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la
    Consiliul Judeţean Maramureş, ne-a spus cum s-a desfăşurat ediţia din acest an: În acest an toată manifestarea s-a derulat sub semnul costumului
    tradiţional, pentru că, pentru prima oară, în acest an s-a legiferat
    sărbătorirea costumului naţional. Şi s-a început cu un simpozion dedicat
    acestei zile. A doua zi de manifestări a fost concentrată toată activitatea în
    Muzeul Satului din Baia Mare, unde am avut un festival al dacilor liberi şi o
    serie de tradiţii şi obiceiuri din satele maramureşene. S-a putut vedea o nuntă
    tradiţională ca la Groşii-Ţibleşului, au fost demonstraţii de gătit, a fost
    spectacol de dimineaţa până seara, am avut şi un târg al meşterilor populari şi
    un târg de minerale, ştiut fiind că Maramureşul este o zonă minieră şi cu o
    tradiţie deosebită în acest sens.



    Organizatorii, Muzeul de Etnografie şi Artă
    Populară Maramureş şi Consiliul Judeţean Maramureş, au gândit acest eveniment
    în două etape; o primă parte care s-a desfășurat la Consiliul Judeţean
    Maramureş, a doua parte fiind în Muzeul Satului.


    Unul dintre momentele de atracţie a Zilelor
    Maramureşului, desfăşurat la Muzeul Satului, l-a reprezentat Festivalul dacilor
    liberi. Vine cu detalii Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la Consiliul
    Judeţean Maramureş: Festivalul dacilor liberi este o
    manifestare în care se readuc pe tapet tradiţiile de acum 2000 de ani; olăritul
    ca acum 2000 de ani, ţesutul, confecţionarea zalelor. Sunt un grup de istorici
    din Baia Mare şi Cluj care vin îmbrăcaţi în costume ca pe vremea dacilor şi
    care fac aceste demonstraţii de meşteşuguri şi, de asemnea, ca un punct de
    atracţie pentru copii, prezintă luptele dintre daci şi romani.



    Ce alte momente au fost evidenţiate, ne-a spus tot
    Dana Buzura Gagniuc, purtător de cuvânt la Consiliul Judeţean Maramureş: Nunta tradiţională! În Maramureş, în satele arhaice, nunta încă se mai
    desfăşoară cu ritualul specific. Am avut sâmbătă nunta din Groşii Ţibleşului,
    deci din zona Lăpuşului, iar duminică am avut nuntă tradiţională ca la Petrova,
    deci două obiceiuri diferite, costumaţii diferite. În primul rând diferă
    costumele, în al doilea rând, zona Groşii Ţibleşului, este o zonă cu o uşoară interferenţă
    de Bistriţa, diferă muzica, diferă strigăturile de nuntă, pentru miri şi
    mireasă. De asemenea, din zona Petrova, s-a venit cu obiceiul jucatului găinii,
    care a fost spectaculos, cu colaci împodobiţi altfel, cu steagurile împodobite
    altfel, cu mireasa care are un alt fel de voal. Hora diferă, dacă la Groşii
    Ţibleşului este joc de doi la nuntă, la Petrova este şi joc roată, horă.



    Alt reper al culturii locului s-a manifestat prin
    demonstraţii de gătit tradiţional ale gospodinelor maramureşene, iar
    gospodăriile din Muzeul Satului au fost toate animate de momente artistice,
    ne-a mai spus interlocutoarea noastră:
    S-au gătit sarmale, s-a gătit balmuş (mâncarea
    principală a ciobanilor, constând din mămăliga servită cu lapte, brânză, caş,
    urdă, cu jintiţă dulce sau acră), s-au gătit gogoşi ca în Maramureş. De
    asemenea, fiecare gospodărie din Muzeul Satului a fost populată cu câte un
    grup. Am avut grupul de copii de la Palatul Copiilor, care au avut ateliere de
    meşteşuguri, cusut, cioplit, pictură pe sticlă, şi a fost extrem de populată
    acea curte. De asemenea, am avut o curte cu elevii de la Şcoala Populară de Artă,
    din Baia Mare, care au avut câte un spectacol foarte consistent de muzică
    populară. În paralel, la o scenă amenajată în Muzeu, toate formaţiile şi toate
    ansamblurile prezente au susţinut momente artistice. Sâmbătă seara a fost o
    paradă a portului popular, pe străzile municipiului Baia Mare.



    La manifestările organizate cu ocazia Zilelor
    Maramureşului au fost prezenţi mulţi invitați, atât din Maramureș, cât și din
    București, Cluj Napoca, Zalău și Satu Mare, care fie au prezentat lucrări
    științifice, fie s-au bucurat doar de aspecte din viaţa localnicilor prezentate
    aici.

  • QSL janvier 2016 – La Tour Stefan de Baia Mare

    QSL janvier 2016 – La Tour Stefan de Baia Mare

    cette année RRI vous invite à découvrir les villes roumaines candidates au titre de capitale européenne de la culture 2021. Elles étaient 11 l’année dernière. Après la première sélection il n’en reste plus que 4 : Baia Mare (dans le nord-ouest), Cluj Napoca (au centre), Timisoara (ouest) et Bucarest, la capitale, dans le sud de la Roumanie. Nous en avons déjà parlé l’année dernière à l’antenne, dans la série des émissions RRI Spécial intitulée « Une semaine pour 2021 ». Cette fois-ci, grâce à nos cartes QSL, vous aurez l’occasion de découvrir quelques images de ces villes, qui sont effectivement des plus belles de Roumanie.

    Alors, commençons par la carte QSL de janvier. Sur cette carte, on voit la Tour Stefan de Baia Mare, la plus ancienne construction et le symbole de la ville, bâtie au 15e siècle pour servir de clocher à l’église paroissiale catholique Sf Stefan (St. Etienne), érigée un siècle auparavant. La construction de la tour a démarré en 1446, à l’initiative du prince de Transylvanie Jean Hunyadi (Iancu de Hunedoara) pour marquer sa victoire contre les Ottomans, à Ialomita, en 1442. Les travaux se sont achevés deux ans plus tard, en 1448, pendant le règne du fils de Jean Hunyadi, Matthias Corvin, ou Matthias Ier, roi de Hongrie entre 1458 et 1490.

    Dès le début, la tour haute de 50 m a été l’endroit idéal pour observer la ville de Baia Mare et ses alentours. Deux siècles plus tard, en 1628, sa partie supérieure a été refaite et une horloge y fut installée ; le mécanisme d’origine, remplacé par un autre électronique, a été exposé au Musée d’histoire de la ville. Au fil du temps, la tour Stefan a été endommagée, reconstruite et modernisée à plusieurs reprises. Par contre, l’église à laquelle elle appartenait fut démolie en 1847 à cause de son état de dégradation avancé.

    La forme actuelle de la Tour est celle de 1896. Les derniers travaux de restauration remontent à 2007. Pour visiter la Tour de Stefan de Baia Mare, il faut y accéder par la porte sud. Des marches en pierre, en colimaçon, mènent au premier niveau. Pour arriver au dernier niveau, il faut monter un escalier en bois. Enfin, sachez aussi que la Tour de Stefan est non seulement un objectif historique et touristique, elle est aussi un repère culturel de la ville, car elle accueille de nombreux événements.

    Voilà pour la carte QSL de janvier 2016, un endroit essentiel de la ville de Baia Mare, une des 4 candidates roumaines au titre de capitale européenne de la culture 2021.

  • QSL 1 / 2016: Stefansturm in Baia Mare

    QSL 1 / 2016: Stefansturm in Baia Mare

    Der Stefansturm (auch Stundturm genannt) in Baia Mare (dt. Frauenbach oder Gro‎ßneustadt) ist als ältestes erhaltenes Bauwerk ein Wahrzeichen der Stadt in der Marmarosch. Der Turm wurde im 15. Jh. als Glockenturm der Sankt-Stefan-Pfarrkirche errichtet. Die Kirche selbst wurde ein Jahrhundert zuvor erbaut und ist römisch-katholisch. Die Errichtung des Turms begann 1446 auf Veranlassung des transsilvanischen Fürsten Johann Hunyadi (1387–1456), der damit seinem Sieg über die Osmanen in der Schlacht von Ialomiţa (1442) ein Denkmal setzen wollte. Der 50 m hohe Turm wurde allerdings erst 1468 unter der Herrschaft seines Sohns, des ungarischen Königs Matthias Corvinus (1458–1490), fertiggestellt.



    Der Stefansturm war von Anfang an ein idealer Aussichtspunkt für die Stadt und ihre Umgebung; 1628 wird nach der Neugestaltung des oberen Teils ein Uhrwerk eingebaut, das heute im Geschichtsmuseum der Stadt Baia Mare ausgestellt ist. Im Turm zeigt heute eine elektronische Uhr die Zeit an. Entlang der Jahrhunderte wurde der Turm mehrmals beschädigt, wiederaufgebaut und modernisiert — er überlebte sogar die Kirche, die 1847 aufgrund des fortgeschrittenen Verfalls abgerissen wurde. Die derzeitige Bauform datiert von 1896, die letzten Konsolidierungsarbeiten wurden 2007 durchgeführt.



    Der Zugang zum Stefansturm erfolgt durch das Südportal. Ins erste Stockwerk führt eine spiralförmige Steintreppe, zum Aussichtspunkt im oberen Stockwerk geht es weiter über eine enge Holztreppe. Der Stefansturm in Baia Mare ist eine beliebte Touristenattraktion, aber auch ein kulturelles Wahrzeichen der Stadt — hier finden regelmä‎ßig diverse Kulturevents und Festivals statt.

  • Rugby-Superliga: Saracens gewinnen Meistertitel

    Rugby-Superliga: Saracens gewinnen Meistertitel

    Die Mannschaft Timişoara Saracens ist neuer rumänischer Rugby-Meister. Im Endspiel setzten sich die Westrumänen gegen den amtierenden Meister CSM Ştiinţa Baia Mare mit 18:15 durch. Zur Halbzeit hatte es noch 10:10 Unentschieden gestanden. Die Partie fand im Lascăr Ghineţ- Stadion zu Baia Mare statt.



    Damit krönten die Timişoara Saracens eine perfekte Saison, in der sie zusätzlich den Königspokal und den Rumänischen Pokal holten. Für den Verein ist es der vierte Meistertitel in der Vereinsgeschichte, nach den Erfolgen von 1972, 2012 und 2013. Ştiinţa Baia Mare hat nach wie vor fünf Meistertitel auf dem Konto, aus den Jahren 1990, 2009, 2010, 2011, 2014.



    Das Meisterschaftsendspiel war ausgeglichen, die Schlussphase dramatisch. Die Saracens punkteten als erste durch den Versuch des Neuseeländers Shennan in der 6. Minute, Calafeteanu verwandelte die Erhöhung. Ştiinţa profitierte in letzter Sekunde von der gelben Karte gegen Drenceanu und glich in der 23. Minute zum 7:7 aus. Dănila war der Versuch gelungen, der Neuseeländer im Dress von Baia Mare, Luke Samoa verwandelte die Erhöhung. Die Gastgeber aus Baia Mare übernahmen kurze Zeit später die Führung, durch einen Dropkick des Fidschianers Ratu Taniela in der 27. Spielminute. Und dennoch stand es zur Halbzeit unentschieden, denn vor dem Pausenpfiff punktete Calafeteanu per Strafkick für Timişoara.



    Nach dem Seitenwechsel kamen die Gäste besser aus den Startlöchern, sie erzielten einen weiteren Versuch durch Fonovai Tangimana aus Tonga, in der 47. Minute. Fünf Minuten später baute Timişoara die Führung auf 18:10 aus, nach einem Strafkick von Calafeteanu. Ştiinţa nahm die Angriffe wieder auf und verschoss einen Strafkick durch Samoa. Dafür sollte noch ein Versuch durch Alexandru Bucur in der 70. Minute gelingen. Trotz der Überzahl auf dem Feld konnte Baia Mare allerdings bis zum Schluss nicht mehr punkten. Die Saracens waren Meister.



    Die Bronzemedaille der Rugby-Superliga ging an den CSM Olimpia Bukarest. Sie bezwangen den Stadtrivalen Steaua mit 21:8, 15:8 der Halbzeitstand. Der Militärklub war in Führung gegangen, allerdings meldete sich der CSM zurück und führte bis zum Schluss. Steaua sollte im Schlussspurt kein Punkt mehr gelingen.