Tag: Bistrita

  • אזרחי כבוד של מחוז ברומניה

    אזרחי כבוד של מחוז ברומניה

    שישה נציגים של המחוזות או האזורים מגרמניה, פולין, ישראל, הונגריה ורפובליקה של מולדובה שעמם חתמה מועצת מחוז ביסטריטה-נסאד (צפון-מערב רומניה) על פרויקטים משותפים בתחום התרבותי והאורבני ב-15 השנים האחרונות, קיבלו תארים של אזרחי כבוד של המחוז. . ביניהם היה גם דורון שידלוב, נשיא המועצה האזורית ברנר בישראל.


    נשיא מועצת המחוז של Bistrita-Năsăud, Radu Moldovan, הודה לשותפים על מעורבותם בפיתוח היחסים הבינלאומיים והקשרים שבין הקהילות. המאמצים שלכם הובילו לחברות ושיתוף פעולה חוצי גבולות והם הבסיס להתקדמות ולשגשוג המשותפים שלנו. היום, אנו מקבלים אותכם בברכה למשפחה המורחבת שלנו, משפחת אזרחי הכבוד של מחוז ביסטריטה-נסאד, ובכך מכירים בתרומתכם לחיזוק הקשרים בין הקהילות שלנו ולקידום ערכי כבוד הדדי והבנה בין-התרבותית, אמר ראדו מולדובן.


    דורון שידלוב, נשיא המועצה האזורית ברנר, אמר כי זו זכות מיוחדת לקבל את תואר אזרח כבוד ממחוז ביסטריטה-נסוד, וביקור זה יחזק את הקשרים בין שתי הרשויות.


    בנאומו הוא ציין את האתגר הגדול העומד בפני ישראל, אך סיפר גם בסיפור אישי, על אחיינו – יאיר שידלוב – שהיה הניצול היחיד מהפיגוע שהתרחש נגד אזרחים במסיבת טבע בנובה.


    “במהלך 75 שנות עצמאותה של ישראל, מעולם לא הפסקנו להילחם על קיומנו. גם היום, הכוונה של ארגוני הטרור הפלסטינים המשגרים רקטות כדי לפגוע באזרחים ישראלים המתגוררים בדרום ובצפון הארץ היא בדיוק אותה כוונה של אלה שביצעו את הטבח ב-7 באוקטובר — להפוך את חיי אזרחי ישראל לבלתי נסבלים.


    כוונתם היא להרתיע אותנו מדרך השלום . אין סיכוי שהם יצליחו. הדרך היא קשה, המציאות היא כואבת, אבל אין לי ספקות לגבי התוצאות. עם ישראל ידו על עליונה. נשיג את הניצחון רק ​​כשנצליח להגיע לשלום עם העם הפלסטיני. אלימות לא פותרת מחלוקות”, אמר הנשיא דורון שידלוב ראש אזור שנמצא במרחק של 40 ק”מ מהגבול עם עזה.


    שיתופי הפעולה בין Bistriţa-Năsăud ו-6 המדינות הנ”ל מכסים תחומים כמו תרבות, חינוך, בריאות וסיוע סוציאלי.

  • Sport Club RRI: Încep Mondialele de handbal feminin

    Sport Club RRI: Încep Mondialele de handbal feminin

    Danemarca, Suedia şi Norvegia găzduiesc,
    începând de miercuri, cel mai important eveniment al anului din handbalul
    feminin – Campionatele Mondiale.
    Finala va avea loc, pe 17 decembrie, în arena
    Jyske Bank Boxen, din oraşul danez Herning. Tot acolo se vor desfăşura jocurile
    Grupei E, din care face parte echipa României. Elevele antrenorului Florentin
    Pera vor întâlni, pe 1 decembrie, echipa statului Chile. Două zile mai târziu,
    se vor confrunta cu formaţia Serbiei. Meciul cel mai interesant va avea loc
    marţi, împotriva echipei Danemarcei, una dintre favoritele la medalii. Primele
    trei clasate din Grupa E merg în Grupa Principală III, alături de fruntaşele
    din Grupa F. România s-ar putea confrunta aici cu Germania, Polonia, Japonia
    sau cu Iranul, iar partidele vor avea loc tot la Herning. Primele două clasate
    în cele patru grupe principale se vor confrunta apoi în sferturile de finală. Vor
    urma semifinalele şi finalele.


    Obiectivul Naţionalei române la
    Mondiale este clasarea pe unul dintre primele şapte locuri, pentru a-şi putea continua
    drumul către Jocurile Olimpice din 2024. Campioana mondială merge direct la Paris,
    împreună cu echipele campioane continentale. Poziţiile 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 de la
    Mondiale vor asigura participarea la turneele preolimpice din aprilie, care vor
    completa lista echipelor participante la Jocurile de anul viitor.


    Echipa României este singura care
    a participat la toate cele 25 de ediţii de până acum ale Campionatului Mondial
    de handbal feminin, începând cu ediţia din 1957, care a avut loc în Iugoslavia.
    În 1962, competiţia a fost găzduită chiar de România, care a şi câştigat
    finala. Handbalistele tricolore au mai fost finaliste în 1973, când au pierdut
    în faţa Iugoslaviei, care era şi ţara gazdă, şi în 2005, învinse de Rusia, tot
    ţară organizatoare.


    Înaintea plecării la Mondiale,
    handbalistele din echipa României au câştigat, săptămâna trecută, la Bistriţa,
    Trofeul Carpaţi. Selecţionata tricoloră a terminat competiţia cu trei victorii:
    33-28 cu Elveţia, 32-22 cu Portugalia şi 41-35 cu Austria.


  • Naţionala feminină de handbal a României a câştigat Trofeul Carpaţi

    Naţionala feminină de handbal a României a câştigat Trofeul Carpaţi

    Naţionala feminină de
    handbal a României a câştigat, sâmbătă, la Bistriţa, Trofeul
    Carpaţi, după ce a învins Austria cu scorul de 41-35, în ultimul
    meci al competiţiei. Anterior, România s-a
    impus în fața Elveției cu 33-28 și Portugaliei cu 32-22.

    Turneul de la Bistriţa a fost o ultimă
    verificare înaintea participării la Campionatul Mondial din Danemarca, Norvegia
    şi Suedia (29 noiembrie-17 decembrie), la care România va juca în Grupa E. Romancele vor infrunta Chile pe 1 decembrie, Serbia pe 3 decembrie şi Danemarca pe 5 decembrie.Primele
    3 clasate se califică în grupele principale și apoi, din acestea, primele două
    merg în sferturile de finală.

    Nationala are ca obiectiv clasarea pe unul dintre
    locurile 1-7, pentru a putea participa la turneul preolimpic. România este
    singura echipa care a participat la toate cele 26 de ediţii ale Campionatului
    Mondial de handbal feminin.

  • Piatra Neamţ

    Piatra Neamţ


    Astăzi vă invităm în nord-estul ţării, la Piatra Neamț, municipiul de reședință al județului Neamț. Situat pe valea Bistriței, municipiul Piatra-Neamț se află în centrul județului, mai exact la ieșirea râului Bistrița dintre munți.



    Orașul se bucură de câteva atuuri: climă temperat continentală cu veri scurte răcoroase, toamne lungi, ierni blânde, fără geruri mari, precum şi un cadru natural avantajos. Teritoriul de astăzi al municipiului Piatra Neamț a constituit o permanentă vatră de locuire. Astfel, aici pot fi vizitate: Muzeul de Istorie și arheologie, Muzeul de Artă neolitică Cucuteni, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie, Muzeul de Științe naturale, Muzeul Memorial Calistrat Hogaș, Curtea Domnească, toate valorificând artefacte-mărturie a locuirii îndelungate pe acest teritoriu.



    Unul dintre cele mai interesante obiective este Curtea Domnească. Situat în centrul orașului, în Piața Libertății, acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan și Turnul Clopotniță își are începuturile, potrivit izvoarelor istorice, în perioada 1468-1475, fiind ctitorit de Ștefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat doar o parte din pivnițele casei domnești (unde se află acum o expoziție muzeală) și porțiuni din zidul de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală și elegantă, este caracteristică stilului arhitectural moldovenesc din acea perioadă. Turnul, construit în 1499 din piatră brută și întărit cu patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălțime. Foișorul de pază a fost adăugat în epoca modernă.



    Alexa este o tânără din Bucureşti, care a fost recent la Piatra Neamţ şi s-a declarat impresionată: Pentru un tânăr, Piatra Neamţ mi se pare o destinaţie inedită, pentru că sunt foarte multe oportunităţi pentru fotografie şi socializare. Tânăra generaţie iubeşte să împărtăşească experienţele pe reţele de socializare. Piatra Neamţ oferă cadre spectaculoase, pentru a captura momente unice şi amintiri de neuitat, fie că este vorba de privelişti la înălţime, arhitectura istorică sau evenimente culturale.



    Piatra Neamţ este foarte ofertantă, ne-a mai spus Alexa: Este un oraş care oferă numeroase oportunităţi: eu şi cu soţul meu, fiind tineri, am fost la Lacul Roşu, destul de aproape de Piatra Neamţ, unde ne-am dat cu bob-ul de agrement. A fost extraordinar de distractiv! În zonă mai este unul şi la Topliţa, iar peisajul este superb. Să pleci de la Piatra Neamţ pe Cheile Bicazului este extraordinar! Iar în Piatra Neamţ am nimerit într-o zi uşor ploioasă. Dar nu ne-a afectat că ploua, fiincă e un oraş încărcat de istorie şi tradiţii! Acest oraş ne-a oferit oportunitatea de a explora case medievale, muzee, monumente istorice. E impresionant! Plus natura măiastră a zonei, munţii şi lacurile pitoreşti crează un cadru ideal pentru aventurile în aer liber, de la drumeţii şi ciclism, până la sporturi acvatice! Este un loc plin de surprize şi posibilităţi!



    Dacă adăugăm printre tentaţii şi bucătăria tipic moldovenească, plină de mâncăruri savuroase, avem ingradientele perfecte pentru un sejur de neuitat la Piatra Neamţ!






  • Bistrița, poarta Transilvaniei

    Bistrița, poarta Transilvaniei


    Situat în partea central-nordică a României, județul Bistrița Năsăud este foarte ofertant din punct de vedere turistic și se promovează ca fiind o adevărată poartă către frumusețile Transilvaniei. Punctul de plecare către toate atracțiile naturale poate fi municipiul Bistrița. Prima atestare documentară a acestuia este din anul 1264, fiind un vechi burg german și un centru istoric valoros. Dezvoltarea puternică a orașului în secolele trecute este dovedită de o serie de construcții, unele păstrate până în zilele noastre. Biserica gotică cu turnul de 75 de metri domină și astăzi peisajul urban. Construcția acestei biserici a început in 1470 și a durat aproape 100 de ani. Complexul comercial Șugălete, un complex format din 13 clădiri datând din secolul al XV-lea, construite în stil renascentist. Casa Argintarului, un monument de arhitectură de la începutul secolului al XVI-lea, fosta locuință a unui mare meșter bijutier care i-a înfrumusețat fațada cu ancadramente deosebite din piatră, în stilul Renașterii. Toate amintesc, prin arhitectură, de înfloritoarea Bistriță din secolele trecute.


    Răzvan Cerceja, directorul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară “Turism în Bistrița-Năsăud” ne ghidează pașii prin această așezare construită asemenea unui burg german.


    “E o întreagă poveste în ceea ce privește orașul Bistrița. Sunt foarte multe de văzut. Voi începe cu o recomandare de vizitare a Siebenbürgenului, adică a celor șapte cetăți săsești, care au lăsat urme în municipiul de azi. Veți vedea un mic burg medieval, asemănător cu alte burguri din Transilvania. Datorită acestui fapt, au apărut mici proiecte, aflate în plină dezvoltare, cu privire la exploatarea turistică a acestei destinații: renovarea pasajelor vechi ale burgului, a mai multor obiective care făceau parte din burg. Astfel, aș putea începe cu cea mai importantă recomandare: Biserica Evanghelică. Aceasta se remarcă printr-un turn dotat cu lift. Poate că este primul turn săsesc cu lift panoramic. Mai recomand Casa Argintarului, Casa cu Lei, vechile pasaje ale Bistriței și o parte din cetate. Aceasta a beneficiat de un amplu proces de renovare și de reconstrucție. De asemenea, la Sinagoga veche se organizează multe evenimente. Bistrița e un punct forte al turismului transilvănean.”



    Dintre toate monumentele de patrimoniu, se remarcă vechea mănăstire minorită, în prezent, biserică ortodoxă. Este construită în 1270 și e cea mai veche biserică din județul Bistrița. A fost mănăstire franciscană, apoi biserică catolică, iar acum e ortodoxă. Apoi, simbolul principal al orașului, Biserica Evanghelică, a fost construită în secolul al XIV-lea, pe ruinele unei vechi biserici în stil romanic. I s-au adus în timp adăugiri. Ultima, care i-a dat înfățișarea actuală, e din anul 1563, în stil renascentist. Lucrările au fost executate de către un meșter italian, rămas în istorie drept Petru Italus. Biserica are cel mai înalt turn din piatră, din Transilvania. Două incendii majore au afectat clădirea: primul în 1857, al doilea, în 2008. În urma renovării turnului după al doilea incendiu, turiștii pot admira panorama orașului de la 40 de metri înălțime.



    Pe de altă parte, în Casa cu Lei, la Ansamblul Șugălete, în Turnul Dogarilor și la Muzeul Județean se organizează mai multe expoziții de pictură, de sculptură, precum și evenimente de muzică și de poezie.




  • Anamaria Vition din Belgia

    Anamaria Vition din Belgia

    Anamaria Vition, iniţiatoarea Bibliotecii Prichindeilor din Belgia, o bibliotecă dedicată copiilor din comunitatea de români de acolo.



  • Dorel-Adrian Muthi din Belgia

    Dorel-Adrian Muthi din Belgia

    Dorel-Adrian Muthi, cu studii în informatică la Universitatea Liberă din Bruxelles, Belgia


    Absolvent al Facultăţii de Informatică de la Universitatea Liberă din Bruxelles, Dorel-Adrian Muthi a terminat acolo, în 2023, şi un masterat în domeniu. Tânărul s-a născut pe 18 aprilie 1996 în România, în oraşul Bistriţa din judeţul Bistriţa-Năsăud, unde a urmat inclusiv clasa a VII-a la Liceul de Arte Plastice Corneliu Baba”, după care a plecat în Belgia.


    Tata deja lucra în străinătate, în Belgia, acolo el a ajuns să lucreze ca independent în construcţii, iar înainte de Belgia, a lucrat în mai multe ţări şi ne era greu, cred, să trăim în România, de aceea am decis să fim toţi împreună. Iar în jurul anului 2009-2010, eu, mama şi fratele meu am plecat împreună. Mama lucrează ca menajeră. Fratele meu mai mic se numeşte Andrei Muthi, e mai mic decât mine cu 5 ani.”


    Dorel-Adrian Muthi locuieşte împreună cu familia în Waterloo, o comună francofonă din regiunea valonă a Belgiei. Studiile începute în România şi le-a continuat în Bruxelles, la şcoala Athénée Royal de la Rive Gauche. Cum s-a adaptat ?


    La început te simţi străin şi poate să dureze să te simţi străin, dar am reuşit să ne obişnuim, să învăţăm limba franceză. Fiind copil, e mai uşor să înveţi o limbă străină şi m-am descurcat, destul de repede am învăţat limba franceză, am avut o perioadă mai grea de o lună-două, în care luam note proaste la şcoală pentru că nu ştiam să vorbesc franceză, dar m-aş fi descurcat foarte bine dacă aş fi ştiut limba franceză.”


    Lui Dorel-Adrian Muthi i se face câteodată dor de România, unde are încă prieteni, dar distanţa şi-a spus cuvântul, iar legăturile s-au mai pierdut, însă îşi doreşte să meargă mai des acasă. De obicei, a revenit în România împreună cu familia cam o dată la 2-3 ani. În 2022, de exemplu, a fost aici atât în vară, cât şi în toamnă.


    Vara trecută am fost în Bistriţa, în oraşul meu natal, după aceea am vizitat mai mulţi membri ai familiei. Am fost pe la o mătuşă care stă la ţară, se numeşte Sarata satul acela, şi pe la o altă mătuşă care stă într-un sat de pe lângă Timişoara. De asemenea, am vizitat şi un unchi, care a stat şi el în Belgia şi s-a mutat în România de vreo 2-3 ani, cred că în judeţul Arad. Din România mi-e drag satul Sarata. Când eram copil, mergeam destul de des acolo pentru că acolo trăiau bunicii mei, mutaţi din Rebrişoara, bunicii paterni. N-am apucat, de fapt nu am putut să-i cunosc mai bine. Când eşti copil nu ştii cum să faci, nu te gândeşti să-i cunoşti mai bine, după ce creşti însă te gândeşti că ţi-ar fi plăcut să ştii mai multe despre bunicii tăi. România e o ţară frumoasă, doar că anumite locuri nu mi se par destul de bine întreţinute, ceea ce e un pic dezamăgitor. În România m-am simţit ca acasă fiindcă m-am întâlnit cu membrii familiei mele, care îmi sunt foarte dragi. România e o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi şi de treabă.”


    În Belgia, Dorel-Adrian Muthi îşi aminteşte cu drag de cei 14 ani trăiţi în România, de orele de desen de la Liceul bistriţean de Arte Plastice Corneliu Baba”. Încă mai desenează şi vrea chiar, când timpul îi va permite, să se iniţieze în utilizarea noilor tehnologii în artă. Face şi sport, a şi lucrat puţun, l-a mai ajutat pe tatăl lui pe şantier. Cum se gândeşte la viitor?


    Mă gândesc să lucrez câţiva ani în Belgia şi, după ce voi pune ceva bani deoparte, cred că îmi voi lua să am o casă în România, nu ştiu exact unde, dar sigur va fi într-un loc foarte aproape de natură, plin de verdeaţă. Aş lucra în domeniul informaticii şi în România, ca programator. Părinţii mei ar fi mai siguri de o decizie ca aceasta, ei şi-ar dori să se întoarcă în România pentru că s-au cam săturat să stea în Belgia, dar ei rămân mai mult pentru mine şi pentru fratele meu, vor să vadă că reuşim să ne descurcăm singuri.Câteodată am dorinţa să pot să merg în România şi să contribui la o Românie mai bună, dar nu ştiu, e destul de greu de unul singur, trebuie să fie mai mulţi oameni care să gândească la fel, care să vrea să contribuie la o ţară mai bună.”


    La final, un scurt mesaj pentru prieteni şi părinţi din partea bistriţeanului Dorel-Adrian Muthi, proaspăt absolvent de informatică al Universităţii Libere din Bruxelles.


    Bună, tuturor, ascultaţi Radio România Internaţional. Dragii mei prieteni din România, mi-a făcut mare plăcere să vă am colegi în România, unde eram ca o familie, îmi pare rău că nu am putut să ne vedem mai des în ultimi ani. Iar dragii mei părinţi, vă iubesc foarte mult pentru toate eforturile pe care le-aţi făcut pentru mine, m-aţi ajutat să fac o facultate, vă iubesc foarte mult.”



  • Bistrița: printre orașele finaliste selectate pentru “premiile europene ale orașului verde”

    Bistrița: printre orașele finaliste selectate pentru “premiile europene ale orașului verde”

    Se vorbește tot mai des de energie verde şi de orașe verzi. Pactul verde este noua strategie prin care Uniunea Europeană își propune să aibă creștere economică și să reducă în același timp emisiile de gaze cu efect de seră, responsabile de încălzirea climei.

    Locuitorii statelor membre trăiesc în cea mai mare parte a lor în orașe, iar acest lucru generează o serie de probleme legate de mediu, cum ar fi poluarea aerului sau a apei, nivelul ridicat de zgomot sau pierderea biodiversității.

    Comisia Europeană a lansat în 2008 premiile Capitală europeană verde și Frunza verde europeanăcu scopul de a încuraja orașele să devină mai curate, mai eficiente din punct de vedere energetic și mai prietenoase cu mediul.
    Sunt așadar două categorii de distincții. În competiția pentru titlul de capitală europeană verde se pot înscrie orașele cu peste 100 de mii de locuitori. În 2020, câștigătoare a fost capitala Portugaliei, Lisabona, grație angajamentului de a planta 100 de mii de copaci.

    Anul trecut, premiul a fost acordat orașului Lahti, din Finlanda, apreciat pentru eforturile sale de a contribui la sănătatea locuitorilor. Începând din anul 1997, municipalitatea a luat măsuri a îmbunătăţi calitatea aerului, iar astăzi, 99 la sută dintre cetăţeni locuiesc la cel mult 300 de metri distanţă de un spaţiu verde urban.

    Grenoble, capitala europeană verde din acest an, a pus în aplicare politici pentru a reduce poluarea și pierderea biodiversității, cum ar fi o limită de viteză de 30 kilometri pe oră în întreg orașul.

    Anul viitor, titlul va fi deținut capitala Estoniei, Tallin, iar pentru 2024, bătălia se dă între orașele Valencia, din Spania, şi Cagliari, din Italia.

    Pentru premiul Frunză verde europeană pot candida orașele care au între 20 și 100 de mii de locuitori. Valongo, din Portugalia, a primit acest titlu pentru eforturile sale de a proteja ariile naturale, iar localitatea Gabrovo, din Bulgaria, pentru angajamentul său de a implementa eficiența energetică și tehnologiile curate.

    Bistrița intră în finala pentru desemnarea câștigătoarei din 2024 alături de Elsinore, din Danemarca, și Velenje, din Slovenia. Rezultatele vor fi anunțate pe27 octombrie.

    Mai trebuie spus că titlul de oraș verde nu se obține ușor. Implică un proces de selecție foarte strict, în cadrul căruia orașele trebuie să prezinte planuri concrete cu privire la ceea ce au de gând să facă în viitor pentru a deveni și mai verzi.


  • Vizită de informare a ministrului apărării naţionale la Brigada 81 Mecanizată

    Vizită de informare a ministrului apărării naţionale la Brigada 81 Mecanizată

    Ministrul apărării naţionale, Vasile Dîncu, s-a aflat sâmbătă, 12 februarie, în vizită de informare la Brigada 81 Mecanizată ,,General Grigore Bălan” din Bistriţa. Cu acest prilej, echipa comandă a brigăzii a prezentat starea actuală a unităţii, tehnica din dotare, misiunea, obiectivele şi proiectele de modernizare a infrastructurii, atât cele aflate în plină desfăşurare, cât şi cele planificate pentru perioada viitoare.

    Vasile Dîncu a avut o întâlnire cu familiile eroilor brigăzii căzuţi la datorie în teatrele de operaţii, precum şi cu militari răniţi în misiunile externe. Cu acest prilej, Vasile Dîncu a conferit cea mai înaltă distincţie a Armatei României plutonierului-adjutant Daniel Claudiu Sfecheş, fratele sublocotenentului post-mortem Marius Florin Sfecheş, care şi-a pierdut viaţa la 1 octombrie 2010, în Afganistan, şi plutonierului-major Anca Filip, sora sublocotenentului post-mortem Cristian-Petru Filip, căzut în acelaşi atac.

    Aceeaşi distincţie a fost conferită şi unor militari bistriţeni răniţi în misiuni internaţionale: plutonier-adjutant Vasile Zbâncă, plutonier-adjutant (rtr.) Florin Boc, sergent-major Gabriel Czifrak, sergent Ionuţ-Marius Brumă, caporal clasa I Ioan-Iosif Reman şi fruntaş Floare Dorian-Emil Reman.

    ‘Este impresionant că fratele şi sora eroilor sublocotenenţi Marius Florin Sfecheş şi Cristian-Petru Filip duc mai departe, în aceeaşi brigadă, misiunile fraţilor lor. Mulţumesc domnule plutonier-adjutant Daniel Claudiu Sfecheş şi doamnă plutonier-major Anca Filip pentru modul profesionist în care vă faceţi datoria faţă de Ţară şi vă încredinţez că memoria fraţilor dumneavoastră nu va fi nicicând uitată,’ a declarat Vasile Dâncu.

    Ministrul apărării naţionale i-a asigurat pe militarii răniţi de întregul său sprijin pentru depăşirea tuturor problemelor cu care s-ar putea confrunta. ‘Curajul şi spiritul de sacrificiu dovedite de dumneavoastră pe câmpul de luptă, felul în care reuşiţi să învingeţi, în fiecare zi, suferinţele reprezintă pentru fiecare dintre noi exemple de patriotism autentic,’ a spus ministrul Dîncu.

    Ministrul s-a întâlnit, de asemenea, cu cadre militare în rezervă şi retragere din garnizoana Bistriţa, pe care i-a informat că este la curent cu problemele cu care aceştia se confruntă.

    ‘Ne-am apucat serios de treabă pentru a găsi soluţii pragmatice pentru rezolvarea problemelor semnalate de dumneavoastră, în special a celor legate de eliminarea inechităţilor din sistemul de pensii militare. Suntem în permanent dialog cu echipele de conducere a structurilor centrale ale structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi am toată încrederea că vom reuşi să deblocăm procesul legislativ prin care să acordăm tratament egal şi corect tuturor celor din rezerva armatei, indiferent de perioada în care şi-au servit ţara,‘ a declarat Vasile Dîncu.

  • Piatra Neamţ

    Piatra Neamţ

    La început de
    an vă spunem La mulţi ani! şi vă propunem o vizită într-un oraş montan din
    nord-estul României. Mergem la Piatra Neamț, municipiu de reședință al
    județului Neamţ, situat pe valea Bistriței, unde ne putem bucura de o atmosferă
    de excepţie!



    Ne spune mai
    multe Alina Ferens, de la Centrul de informare şi promovare turistică din Piatra Neamţ:

    Oraşul nostru este un cochet şi liniştit oraş de
    provincie, al cărui farmec e dat în primul rând de atmosfera medievală din zona
    centrală a oraşului, dar şi de poziţionarea geografică, pentru că oraşul este
    înconjurat de munţi, iar de aceea, în toate anotimpurile sunt peisaje foarte
    frumoase şi, mai ales acum, dacă avem noroc şi de zăpadă, e o atmosferă foarte
    frumoasă. Oraşul Piatra Neamţ, spunem noi, că ar putea constitui o destinaţie
    de vacanţă atât pentru familii cu copii, cât şi pentru tineri mai dornici de aventură,
    pentru că oferă o diversitate de obiective, de servicii şi de activităţi. Aici
    pot găsi lucruri interesante şi cei pasionaţi de cultură, de istorie, cei care
    caută tradiţii. Pentru cei care iubesc natura, suntem înconjuraţi de munţi şi
    suntem foarte aproape de principalele obiective turistice ale judeţului:
    lacuri, cheile Bicazului, muntele Ceahlău. Există multe posibilităţi de
    petrecere a timpului, atât în oraş, cât şi în împrejurimi, la o distanţă de
    30-40 km. Revenind strict la oraş, în zona centrală este Curtea domnească, din
    vremea lui Ştefan cel Mare, s-au păstrat zidurile de incintă ale Curţii
    domneşti, este Biserica Domnească, Turnul clopotniţă şi pivniţele domneşti,
    care sunt organizate ca muzeu. Tot în zona centrală se află şi principalele muzee
    din oraş, deci cei care sunt pasionaţi de această parte cultural-istorică au ce
    vedea. Avem un muzeu unic în ţară, Muzeul de artă eneolitică Cucuteni, este
    (n.r. şi ) un Muzeu de etnografie, cu expoziţia principală Anotimpurile
    satului, care prezintă tradiţiile şi viaţa sătenilor de altădată organizate pe
    cele patru anotimpuri.



    Tot aici se găseşte şi Muzeul de Artă din Piatra
    Neamț care a fost fondat în 1980. Constituirea colecţiei de artă la
    Piatra-Neamţ este legată de activitatea lui Constantin Matasă (1878-1971),
    preot, arheolog și memorialist. Dincolo de expoziţia permanentă, muzeul
    găzduieşte diferite expoziţii temporare.


    La Piatra Neamţ, o plimbare cu telegondola,
    deasupra oraşului, îl poartă pe vizitator pe muntele Cozia, la o altitudine de
    657 de metri, iarna, atunci când este suficientă zăpadă, loc de pornire pentru
    cei pasionaţi de schi.


    Tot în zona Curţii Domneşti a fost organizată, în
    această perioadă, cea de-a V-a ediţie a
    Târgului de Crăciun, ce se încheie mâine, 2 ianuarie, unde au fost prezenţi
    producători locali, cu produse tradiţionale, pregătite după reţetele bunicilor
    sau diferite decoraţiuni de sezon realizate manual, precum şi atrişti cu colinde,
    obiceiuri de iarnă, cântece de sezon.


    Oraşul este însă mereu gata să îşi dezvăluie
    tradiţiile vizitatorilor. În pensiunile de aici vă puteţi bucura pe tot
    parcursul anului de delicii culinare amintind de bucătăria bunicii, de la borş
    cu hribi, la tochitură şi vărzări
    (plăcinte cu varză şi mirodenii), sau la o papară (omletă cu jumări) şi
    pârjoale stropite cu ţuică din schinduc. De asemenea, suntem siguri că vei
    aprecia hârzobul (păstrăv afumat în crengi de brad), puiul călugăresc, iar la
    desert, vor fi binevenite nişte alivenci, vestitele plăcinte poale-n brâu sau
    dulceaţă de zmeură, afine ori trandafiri. Iarna, de Crăciun, gospodinele servesc
    tochitură moldovenească şi julfă, o delicatesă din foi fine de aluat, cu
    umplutură din seminţe de cânepă pisate, numită şi Pelincile Domnului.






  • Transport public ecologic cu bani europeni în municipiul Bistriţa

    Transport public ecologic cu bani europeni în municipiul Bistriţa

    Uniunea Europeană finanţează cu prioritate acele programe de investiţii care urmează linia Green Deal. Edilii municipiului Bistriţa au înţeles acest lucru şi s-au conformat. Detalii ne aduce primarul municipiului, dl. Ioan Turc:

    Vă prezint proiectul intitulat Linia verde de transport public utilizând mijloace de transport cu motor electric, care se referă la reducerea emisiilor de carbon în municipiul Bistriţa prin crearea unui traseu nou pentru transportul public urban operat cu autobuze electrice. Oraşul va fi traversat de la Est la Vest, prin centrul istoric, concomitent cu crearea de piste pentru ciclişti şi trasee pentru pietoni. Va fi asigurat astfel transportul din periferii spre centru al cetăţenilor şi elevilor, rapid şi curat, încurajându-i să renunţe la autoturismele personale.

    Proiectul va fi completat de o politică de taxare a parcărilor in centrul istoric. Organizarea în artere prietenoase cu pietonii, pasagerii şi cicliştii răspunde atât cerinţelor de protecţie a mediului, cât şi criteriilor de siguranţă, accesibilitate şi creştere a calităţii vieţii urmărite de Planul de Mobilitate Urbană Durabilă.

    Care vor fi rezultatele? Scăderea anuală estimată a gazelor cu efect de seră cu 6,2%, creşterea numărului de pasageri în transportul public cu 20%, creşterea numărului de utilizatori ai pistelor pentru ciclişti cu 140%. Vom avea 10 autobuze electrice şi 44 de staţii moderne pentru transportul public. Lungimea benzilor reabilitate dedicate autobuzelor va fi de 7 km.

    Valoarea totală a proiectului este de 68.899.677 lei, din care nerambursabili 53.096.831 lei, la care se adaugă TVA-ul recuperat pentru autobuzele electrice. Aceste autobuze le cumpărăm de la o firmă din România care le aduce din străinătate, fiindcă la noi nu se produc, deocamdată, autobuze electrice care se încadrează în caietul de sarcini.

    Proiectul a fost întocmit de specialişti din Primărie, unde avem o echipă foarte bună care lucrează proiecte cu finanţare europeană. Ordinul de începere a lucrărilor a fost dat, iar acum se lucrează la pistele de ciclişti din localităţile componente Unirea şi Viişoara, precum şi pe strada Grigore Bălan din municipiu. La finele anului viitor am putea avea proiectul finalizat.


  • Athlete of the Week

    Athlete of the Week

    Until Sunday,
    Russia’s Capital Moscow is hosting the European Weightlifting Championships, a
    competition attended by 9 athletes from Romania, 7 in the women’s contest and 2
    in the men’s. Since the beginning of the competition, the Romanian delegation
    has already obtained 8 medals, three gold, four silver and one bronze. Monica
    Csengeri became gold medalist in the 49-kilogram category where another
    Romanian Mihaela Cambei obtained a silver medal in the clean and jerk and
    bronze in the total events.






    Adriana Pană
    also from Romania stepped onto the podium’s second step in the clean and jerk 45-kilogram
    event. In the men’s contest Valentin Iancu-Ionadi obtained two silver medals in
    the 55 kilograms clean and jerk and total. For the results she obtained in
    Moscow, Radio Romania International has designated Monica Csengeri Athlete of
    the Week.






    In Moscow Csengeri
    compelled international recognition with 86 kg in the snatch contest after two
    failed attempts at 90 kilograms. In the clean and jerk she won with a 103 kg
    lift and romped home in the total with 189 kg.






    Monica Csengeri was
    born on March 21st 1996 in Bistriţa (northern Romania) in a disadvantaged
    family. In spite of an unhappy childhood marred by dire poverty, Csengeri
    managed to shoot to fame in various international competitions at an early age.
    At only 15 she was the owner of several national records and won the world
    title in the under-21 competition held by Kosice in Slovakia.






    She won bronze
    in the jerk event of the European Weightlifting Championship in Tbilisi in 2015.
    A year later Csengeri stepped onto the first and the third steps of the podium
    in the snatch and total events of the European Championships in Norway. After
    testing positive for performance-enhancing drugs in December 2017 she got
    suspended by the International Weightlifting Federation until February 2019.
    She managed to get over this period and made a successful comeback to the
    European weightlifting elite.

  • Athlete of the Week

    Athlete of the Week

    Until Sunday,
    Russia’s Capital Moscow is hosting the European Weightlifting Championships, a
    competition attended by 9 athletes from Romania, 7 in the women’s contest and 2
    in the men’s. Since the beginning of the competition, the Romanian delegation
    has already obtained 8 medals, three gold, four silver and one bronze. Monica
    Csengeri became gold medalist in the 49-kilogram category where another
    Romanian Mihaela Cambei obtained a silver medal in the clean and jerk and
    bronze in the total events.






    Adriana Pană
    also from Romania stepped onto the podium’s second step in the clean and jerk 45-kilogram
    event. In the men’s contest Valentin Iancu-Ionadi obtained two silver medals in
    the 55 kilograms clean and jerk and total. For the results she obtained in
    Moscow, Radio Romania International has designated Monica Csengeri Athlete of
    the Week.






    In Moscow Csengeri
    compelled international recognition with 86 kg in the snatch contest after two
    failed attempts at 90 kilograms. In the clean and jerk she won with a 103 kg
    lift and romped home in the total with 189 kg.






    Monica Csengeri was
    born on March 21st 1996 in Bistriţa (northern Romania) in a disadvantaged
    family. In spite of an unhappy childhood marred by dire poverty, Csengeri
    managed to shoot to fame in various international competitions at an early age.
    At only 15 she was the owner of several national records and won the world
    title in the under-21 competition held by Kosice in Slovakia.






    She won bronze
    in the jerk event of the European Weightlifting Championship in Tbilisi in 2015.
    A year later Csengeri stepped onto the first and the third steps of the podium
    in the snatch and total events of the European Championships in Norway. After
    testing positive for performance-enhancing drugs in December 2017 she got
    suspended by the International Weightlifting Federation until February 2019.
    She managed to get over this period and made a successful comeback to the
    European weightlifting elite.

  • Dokumentarfilm „Profu’“ von Alex Brendea: vom Scheitern des Bildungssystems

    Dokumentarfilm „Profu’“ von Alex Brendea: vom Scheitern des Bildungssystems

    Lehren“ erzählt die Geschichte von Dorin Ioniță, einem Mathematiklehrer in Bistrița, der das staatliche Bildungssystem verlässt und in seiner eigenen Wohnung Privatstunden zu geben beginnt. Sein grö‎ßter Traum ist es, eine Schule zu haben, die nicht dem traditionellen Bildungssystem folgt, einen Ort frei von der Tyrannei konventioneller Lehrmethoden.



    Der Film gewann 2019 den Preis für den besten Dokumentarfilm in Mittel- und Osteuropa in dem Wettbewerbsabschnitt Zwischen den Meeren“ des Internationalen Dokumentarfilmfestivals in Jihlava, in der Tschechische Republik, und 2019 den Preis für den besten Film im Rumänien-Wettbewerbsabschnitt des Astra-Filmfestivals.



    Der Film sollte ursprünglich im Mai in die Kinos kommen, die Premiere wurde aber wegen der Pandemie verschoben. Kurz vor der rumänischen Premiere profitierte Lehren“ jedoch von Vorführungen mit Publikum im Tschechischen Kulturzentrum in New York, im Rahmen des Internationalen Dokumentarfilm-Festivals Jihlava“ und im Internationalen Filmfestival Transilvania (TIFF) in Cluj (Klausenburg), hier mit ausverkauften Eintrittskarten. Die Besucher der Filmvorführungen in den Kinos hatten die Gelegenheit, Dorin Ioniță, den charismatischen Protagonisten des Films Lehren“, in den Frage- und Antwortrunden zu treffen. Alex Brendea, der Regisseur des Films, erzählte uns von der Premiere in der nordrumänischen Stadt Bistrița (Bistritz), der Stadt, in der die Handlung des Films stattfindet.



    Fein war es, denn zumindest in Cluj und Bistrița hatten wie ein Heimspiel, um es so zu sagen. Ursprünglich waren in Bistrița zwei Vorführungen vorgesehen, diese wurden jedoch später hinzugefügt. So sollte es beispielsweise an einem Tag nur eine Filmvorführung geben, schlie‎ßlich waren es drei. Dann beschlossen die Kinobetreiber auf Wunsch des Publikums, weitere drei Vorführungstage anzusetzen. Das hat mich sehr angenehm überrascht, denn der Film wurde in beiden Kinos Bistrițas gezeigt, und viele Leute sahen sich ihn an. Eine andere Sache, über die ich mich sehr gefreut habe, war, dass viele Lehrer sich den Film zusammen mit ihren Schulklassen ansahen. Das war gut, weil wir über einen Dokumentarfilm sprechen, ein spezielleres Genre. Anscheinend war es die richtige Entscheidung, diesen Film als einen Dokumentar zu drehen, sowohl die Hauptfigur als auch das Thema haben das Publikum gefesselt. Heutzutage wird viel über Erziehung und die Art und Weise, wie das Erziehungssystem in Rumänien funktioniert, gesprochen. Viele Eltern sind unzufrieden. Nach den Filmvorführungen sprachen mich viele Eltern an. Es waren Eltern, die mit der Art und Weise, wie in Rumänien unterrichtet wird, unzufrieden sind, Menschen, die sich mehr Lehrer wie Dorin Ioniță wünschten. Die Reaktionen waren durchgehend gut, ich traf auch Lehrerinnen und Lehrer, die mir nach der Vorführung von ihren innovativen oder originellen Projekten erzählten und gleichzeitg klagten, dass sie diese aufgrund der Bürokratie oder mangelnden Interesses nicht umsetzen konnten. Eine dieser Lehrerinnen unterrichtete Geografie und wollte eine virtuelle Plattform schaffen, auf der sie den Schülerinnen und Schülern die Formen des Reliefs mithilfe von 3D-Grafiken erklären konnte, was ich für eine sehr gute Idee hielt. In Cluj traf ich auch einen Lehrer, der mir erzählte, dass es ihm durch diesen Dokumentarfilm gelungen sei, in gewisser Weise eine Alternative zum gegenwärtigen Unterrichtssystem anzubieten. Er genoss den Film, sagte mir, dass er ihn sehr mochte und sich von ihm inspirieren lie‎ß. Mit diesem Film wollte ich zuerst einmal auf das marode Unterrichtssystem hinweisen und versuchen, auch andere Lehrer zu motivieren, ihren Träumen oder Wünschen nachzugehen und etwas Gutes für die Kinder zu tun.“




    Alex Brendea hat viel Erfahrung als Bildregisseur und ist der Ansicht, dass ihm das Genre Dokumentarfilm mehr Freiheit bietet als der Spielfilm.



    In gewisser Weise muss der Dokumentarfilm diese Freiheit haben, weil hinter ihm kein Drehbuch steht und man deshalb nicht wei‎ß, welches Bild oder welches Licht er in der nächsten Sequenz einfangen wird. Und das fasziniert mich, weil ich in solchen Situationen schnell Lösungen und Antworten finden muss. In gewisser Weise erfordert der Dokumentarfilm während der Dreharbeiten etwas mehr Aufwand, aber im Vergleich zu einem Spielfilm braucht er nicht so viel Vorbereitung. Im Falle eines Fiktionfilms bereitet man sich vor dem Drehen darauf vor, den besten Rahmen und das beste Licht einzufangen — man geht gewisserma‎ßen mit erledigten Hausaufgaben an die Arbeit. Bei dem Dokumentarfilm muss man viel freier sein, um vor Ort Lösungen zu finden.“




    Eine der Auszeichnungen, die der Film Lehren“ erhielt, war der Preis für den besten Dokumentarfilm in Mittel- und Osteuropa im Wettbewerbsabschnitt Zwischen den Meeren“ des Internationalen Dokumentarfilmfestivals in Jihlava. Die Jury begründete ihre Entscheidung wie folgt: Es ist ein wichtiger Film, den die Leute sehen müssen. Ein Mathematiklehrer arbeitet am Rande eines gescheiterten Bildungssystems und wird zum Mentor einer Gruppe von Schülern. Durch sein Engagement für die Erziehung lernen diese jungen Menschen die wichtigste Lektion ihres Lebens: Sie müssen sich »auf tragische Weise in das verlieben, was Sie tun«. Um das Unkonventionelle zu feiern, die Unordnung, die Fantasie und die Leidenschaft für Erziehung, geht der Preis »Zwischen den Meeren« an »Lehren«.“

  • Piatra Neamţ

    Piatra Neamţ

    Astăzi vă propunem o vizită într-un oraş montan din nord-estul României.
    Mergem la Piatra Neamț, municipiu de reședință al județului Neamţ, situat pe
    valea Bistriței, unde ne putem bucura de 19 colecţii muzeale şi o galerie de
    artă, aer curat, pădure şi o atmosferă de poveste.



    Atracțiile și obiectivele turistice sunt concentrate în centrul orașului. Curtea
    Domnească din Piatra Neamț este un ansamblu de monumente: Biserica domnească
    Nașterea Sf. Ioan Botezătorul; Turnul lui Ștefan cel Mare; Muzeul Curții
    Domnești. Curtea Domnească a fost ridicată în perioada 1497-1498 şi reprezintă
    unul dintre cele mai reușite monumente moldovenești. Fațadele bisericii atrag
    privirile și impresionează prin decorația originară în ceramică policromă și ancadramentele
    cu influențe gotice. Turnul clopotniță sau Turnul lui Ștefan cel Mare,
    construit în 1499, tronează cu înălțimea de 19 metri peste piaţa în care este
    amplasat.


    Tot aici se găseşte şi Muzeul de Artă din Piatra Neamț care a fost fondat
    în 1980. Constituirea colecţiei de artă la Piatra-Neamţ este legată de
    activitatea lui Constantin Matasă (1878-1971), preot, arheolog și memorialist.


    Muzeul de Etnografie din Piatra Neamț a fost construit în 1931 de
    arhitectul Roger Bolomey. Bazele colecţiei de etnografie datează de la mijlocul
    secolului trecut. Tot aici se găseşte Muzeul Curtea Domnească – Pivnița II. În
    spaţiul amenajat chiar lângă sediul primăriei, turiştii pot vedea ruinele
    caselor domneşti descoperite în urma cercetărilor arheologice. Construcţiile se
    înscriu în rândul caselor cu pivniţă, sistemul fiind foarte răspândit în
    Moldova.


    Inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua municipiului Piatra-Neamţ, Muzeul
    de Artă eneolitică Cucuteni este un obiectiv cultural premium, după cum ne-a spus
    Constantin Preoteasa, cercetător ştiinţific, custode al Muzeului, care ne-a
    invitat să descoperim colecţia de artefacte găzduită aici: o colecţie ordonată
    pe cele două direcţii de bază ale artei cucuteniene, la parter, capodoperele
    artei decorative, vasele cu decor pictat, iar la etaj, capodoperele artei
    figurative, reprezentări plastice antropomorfe şi zoomorfe.

    În partea de aici, inclusiv în
    vitrinele din partea centrală sunt capodoperele din prima perioadă de evoluţie
    artistică. Sunt vase mai puţin voluminoase, multe dintre ele vase zvelte, cu
    picior, care sunt decorate atât cu decoruri adâncite, excizii, incizii,
    caneluri, dar mai ales cu pictură. Pictura este bicromă sau tricromă.

    Tricomia
    sau tricolorul cucutenian este alcătuit din nuanţe de alb, roşu şi negru.
    Atunci când decorul este bicrom, întâlnim doar două combinaţii de culori, alb
    cu negru sau alb cu roşu, niciodată roşu cu negru. La început, pictura a fost
    aşternută pe vase după aderea acestora, este aşa numită pictură crudă, care din
    păcate s-a păstrat mai puţin. Este ştearsă în mare parte. Însă , ulterior,
    datorită perfecţionării tehnicii, au aşternut pictura înainte de ardere, şi au
    fixat-o practic pe vase prin ardere. Iar calitatea artefactelor este cu totul
    şi cu totul excepţională.



    La Piatra Neamţ, o plimbare cu telegondola, deasupra oraşului, îl poartă pe
    vizitator pe muntele Cozia, la o altitudine de 657 de metri, iarna loc de
    pornire pentru cei pasionaţi de schi.



    Invitaţia odată lansată, vă aşteptăm şi data
    viitoare cu o nouă destinaţie.