Tag: Brancusi

  • Constantin Antonovici, génération Brancusi

    Constantin Antonovici, génération Brancusi

    Chers amis, RRI vous invite à participer à un nouveau jeu avec des prix très intéressants à la clé. Cette fois-ci nous nous intéressons à l’art, notamment au célèbre sculpteur Constantin Brancusi et à un de ses disciples Constantin Antonovici (1911 – 2002), qui a fait une brillante carrière en Europe et aux Etats-Unis. Parmi tous les artistes avec lesquels Brancusi a travaillé, il a été le seul possesseur d’une recommandation écrite et signée par le grand sculpteur lui-même. Constantin Antonovici est sorti diplômé de la faculté des Beaux-Arts à Iasi, dans l’est de la Roumanie, en 1939 ; il a ensuite poursuivi sa formation pendant 3 ans à l’Académie des Beaux Arts de Vienne et pendant 2 ans au Tyrol. Il arrive à Paris en 1947, où il rencontre Brancusi, aux côtés duquel il travaille pendant 4 ans.

    A compter de 1953 Constantin Antonovici a travaillé à New York, dans un studio, au sous-sol de la cathédrale St John the Divine. Il a participé à de nombreuses expositions, étant récompensé de nombreux prix à des concours de sculpture organisés au Canada, aux Etats-Unis, en Autriche, France, Italie et Roumanie. Parmi ses créations classiques exposées dans des espaces publics, mentionnons la pierre tombale en marbre de la crypte de l’archevêque William T. Manning, une croix en pierre haute de 2 mètres placée sur la façade ouest de la cathédrale St John the Divine, ou encore le buste de l’ancien président américain Dwight Eisenhower exposé à la Maison Blanche. Par ailleurs, sachez que le motif central de l’œuvre de Constantin Antonovici a été le hibou, oiseau qu’il a représenté sous différentes formes.

    Nous vous invitons comme d’habitude à suivre nos émissions, à consulter notre site Internet www.rri.ro, ainsi que nos profils sur Facebook, Twitter, Pinterest, Flickr et Google+. Toutes ces sources d’information vous aideront à répondre correctement, par écrit, à nos questions. Le jeu se déroule jusqu’au 15 janvier 2016, le cachet de la poste faisant foi.

    Le Grand Prix de notre jeu consiste en un séjour de 7 jours (6 nuitées) en pension complète du 15 au 30 avril 2016 au département de Gorj, la contrée d’origine de Constantin Brancusi. Cette fois-ci nous aurons 2 grands gagnants.

    Ils auront l’occasion de visiter la maison où est né Constantin Brancusi et de nombreuses autres attractions touristiques de la région, dont l’ensemble monumental La voie des héros de Targu Jiu, un hommage rendu aux soldats disparus pedant la Première guerre mondiale. Il comporte 4 sculptures: la Table du Silence, l’Allée des chaises, la Porte du baiser et la Colonne sans fin – toutes étalées sur le même axe long de 1275 mètres orienté de l’ouest à l’est. S’y ajoute l’église des Saints Pierre et Paul inaugurée le 7 janvier 1937, le même jour que la Porte du baiser.

    Outre les deux séjours, vous aurez la chance de décrocher d’autres prix et mentions consistant en objets offerts par nos partenaires.

    Ce jeu est organisé en coopération avec le Centre de recherche, de documentation et de promotion Constantin Brancusi de Targu Jiu et avec d’autres partenaires locaux. Comme d’habitude, les frais de voyage en Roumanie et de visa, si nécessaire, sont à la charge des gagnants du grand prix.

    Voici maintenant les questions.

    1. Quel est le motif central de l’œuvre de Constantin Antonovici ?

    2. Qu’est-ce qui rend Constantin Antonovici unique parmi tous les disciples de Brancusi ?

    3. Quelles sont les sculptures célèbres qui forment l’ensemble monumental «la Voie des héros» de Targu Jiu ?

    4. Nous vous invitons également à nous dire la raison de votre participation et pourquoi vous écoutez les programmes de RRI.

    Nos coordonnées, vous les connaissez bien:

    – Radio Roumanie Internationale, Service Français, 60-64 rue du Général Berthelot, Boîte Postale 111, secteur 1, Bucarest, Roumanie, code postal 010165

    – fax : 00.40.21.319.05.62;

    – email: fran@rri.ro, service_francais_rri@yahoo.fr .

    Nous attendons vos réponses jusqu’au 15 janvier 2016, le cachet de la poste faisant foi. Les noms des gagnants seront annoncés peu après la fin du concours, pour que les grands gagnants aient le temps de préparer leur voyage en Roumanie.

    Bonne chance à tous !

  • A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici

    A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici

    We invite you to participate in a new prize-winning contest here on RRI, entitled “A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici”. This contest is devoted to the famous Romanian sculptor Constantin Brancusi and to one of his most outstanding disciples, Constantin Antonovici (1911-2002), who had a brilliant career in Europe and the US. Of all the artists who worked with Brancusi, Constantin Antonovici was the only one who had a letter of recommendation signed by the great sculptor. Antonovici graduated from the Fine Arts Institute in Iasi (1939) then studied for 3 years at the Academy of Fine Arts in Vienna, to further his studies for another 2 years in Tyrol. He went to Paris in 1947 where he met Brancusi together with whom he worked for 4 years.



    In 1953 he started working in a studio located at the ground floor of the New York-based cathedral St. John the Divine. Constantin Antonovici participated in numerous exhibitions and won sculpture competitions in Canada, Austria, France, Italy, Romania and the US. Some of his most notable public works include the marble cover on the crypt of bishop William T. Manning, a 2-meter stone cross on the western façade of St. John the Divine Cathedral and the bust of the former president Dwight Eisenhower at the White House. The central motif of Constantin Antonovici‘s work was the owl, which he represented in various ways.



    We invite you to follow RRI’s broadcasts, our site www.rri.ro and our Facebook, Twitter, Google+ and LinkedIn profiles and give correct answers, in writing, to the contest questions. The contest will end on January 15th 2016, posting date.The Grand Prize will be a 7-day full board trip, between April 15th and 30th 2016, for 2 RRI listeners, to Gorj County, the birthplace of Constantin Brancusi.



    The winners will visit the home where the artist was born and several other attractions in the area, starting with the “Avenue of Heroes” monumental ensemble in Targu Jiu, which pays tribute to the heroes of WWI and was designed and built by Constantin Brancusi. The four sculptures, the Table of Silence, the Chairs Alley, the Gate of the Kiss and the Endless Column are all located on the same axis oriented from west to east, measuring 1,275 meters. Other sites included in the trip are the Saints Peter and Paul Church that was inaugurated on November 7, 1937 on the same date with the Gate of the Kiss.



    The contest is organized jointly with the Constantin Brancusi Research, Documentation and Promotion Centre in Targu Jiu and other local partners. As usual you will have to provide for your own transportation to and from Romania and your visa for Romania, if necessary. For the other listeners we also have prizes and honorable mentions consisting in various objects offered by the Constantin Brancusi Centre.



    And now the questions:


    – Which is the central motif of Constantin Antonovici’s work?


    – Of all the artists who worked with Brancusi, what makes Constantin Antonovici unique?


    – For how long and where did sculptor Constantin Antonovici work his with maestro?


    – What famous works by Brancusi can one find in the monumental ensemble “The Avenue of Heroes” in Targu Jiu?



    Please tell us what prompted you to participate in the contest and why you are listening to RRI’s broadcasts and following RRI’s content online. Our address is: Radio Romania International, 60-64 G-ral Berthelot street, sector 1, Bucharest, PO Box 111, zip code 010165, fax 00.40.21.319.05.62, e-mail: engl@rri.ro. Please send your answers by January 15th 2016, posting date. The winner of the Grand Prize will be announced soon after that date. Good luck!

  • A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici

    A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici

    We invite you to participate in a new prize-winning contest here on RRI, entitled “A contemporary of Brancusi: Constantin Antonovici. This contest is devoted to the famous Romanian sculptor Constantin Brancusi and to one of his most outstanding disciples, Constantin Antonovici (1911-2002), who had a brilliant career in Europe and the US.

    Of all the artists who worked with Brancusi, Constantin Antonovici was the only one who had a letter of recommendation signed by the great sculptor. Antonovici graduated from the Fine Arts Institute in Iasi (1939) then studied for 3 years at the Academy of Fine Arts in Vienna, to further his studies for another 2 years in Tyrol. He went to Paris in 1947 where he met Brancusi together with whom he worked for 4 years.



    In 1953 he started working in a studio located at the ground floor of the New York-based cathedral St. John the Divine. Constantin Antonovici participated in numerous exhibitions and won sculpture competitions in Canada, Austria, France, Italy, Romania and the US. Some of his most notable public works include the marble cover on the crypt of bishop William T. Manning, a 2-meter stone cross on the western façade of St. John the Divine Cathedral and the bust of the former president Dwight Eisenhower at the White House. The central motif of Constantin Antonovici‘s work was the owl, which he represented in various ways.



    We invite you to follow RRIs broadcasts, our site www.rri.ro and our Facebook, Twitter, Google+ and LinkedIn profiles and give correct answers, in writing, to the contest questions. The contest will end on January 15th 2016, posting date.



    The Grand Prize will be a 7-day full board trip, between April 15th and 30th 2016, for 2 RRI listeners, to Gorj County, the birthplace of Constantin Brancusi.The winners will visit the home where the artist was born and several other attractions in the area, starting with the “Avenue of Heroes monumental ensemble in Targu Jiu, which pays tribute to the heroes of WWI and was designed and built by Constantin Brancusi. The four sculptures, the Table of Silence, the Chairs Alley, the Gate of the Kiss and the Endless Column are all located on the same axis oriented from west to east, measuring 1,275 meters. Other sites included in the trip are the Saints Peter and Paul Church that was inaugurated on November 7, 1937 on the same date with the Gate of the Kiss.



    The contest is organized jointly with the Constantin Brancusi Research, Documentation and Promotion Centre in Targu Jiu and other local partners.As usual you will have to provide for your own transportation to and from Romania and your visa for Romania, if necessary. For the other listeners we also have prizes and honorable mentions consisting in various objects offered by the Constantin Brancusi Centre.



    And now the questions:


    – Which is the central motif of Constantin Antonovicis work?


    – Of all the artists who worked with Brancusi, what makes Constantin Antonovici unique?


    – For how long and where did sculptor Constantin Antonovici work his with maestro?


    – What famous works by Brancusi can one find in the monumental ensemble “The Avenue of Heroes in Targu Jiu?



    Please tell us what prompted you to participate in the contest and why you are listening to RRIs broadcasts and following RRIs content online.


    Our address is: Radio Romania International, 60-64 G-ral Berthelot street, sector 1, Bucharest, PO Box 111, zip code 010165, fax 00.40.21.319.05.62, e-mail: engl@rri.ro. Please send your answers by January 15th 2016, posting date. The winner of the Grand Prize will be announced soon after that date. Good luck!

  • A început „Brâncuşiana”, ediţia a XII-a

    A început „Brâncuşiana”, ediţia a XII-a

    La Târgu Jiu s-a deschis Simpozionul Internaţional de Arte Vizuale Brâncuşiana”, care se va desfăşura anul acesta pe două secţiuni: Tabăra Internaţională de Sculptură, ediţia a XII-a, în perioada 3-24 august şi Tabăra Internaţională de Pictură Iosif Keber”, ediţia a V-a, în perioada 10-24 august. La eveniment au fost prezenţi Aurel Popescu şi Adrian Tudor, viceprimarii Municipiului Târgu-Jiu, dl. Sorin Arjoca, subprefectul Judeţului Gorj şi Ciprian Florescu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj.



    După cuvântul de deschidere rostit de Doru Strîmbulescu, directorul Centrului “Brâncuşi”, şi mesajele de bun venit ale oficialităţilor, sculptorul Vlad Ciobanu, curatorul taberei de sculptură, a prezentat participanţii din acest an: Ion Zderciuc din Chişinău, Republica Moldova, Metin Kar şi Zekeriya Erdinç din Turcia, cadre universitare la Universitatea din Hereke, Florin Codre, Cătălin Geană şi Maxim Dumitraş din România.



    Preşedintele Filialei Gorj a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Vasile Fuiorea, a reamintit că peste doar o săptămână va debuta şi tabăra de pictură, care se va desfăşura în staţiunea Rânca. Manifestarea este realizată în parteneriat cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, Universitatea Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu şi Muzeul Judeţean Gorj Alexandru Ştefulescu”. Parteneri media sunt : Radio România Internaţional, Radio România Cultural, TV Sud, Gorjeanul TV şi cotidianul Gorjeanul. Proiectul cultural este finanţat de Ministerul Culturii​.


    >

  • La danseuse Lizica Codreanu

    La danseuse Lizica Codreanu

    En 1922, le sculpteur Constantin Brâncuşi a confectionné un costume de danse pour Lizica Codreanu, a fait jouer le disque de vinyle avec les « Gymnopédies » d’Erik Satie sur son électrophone et invité la danseuse à créer une danse dans son atelier, parmi ses sculptures. Toute l’action a été documentée par Brâncuşi à l’aide d’un Thornton Pickard à crémaillère ; sept images en ont résulté. En 1996, le réalisateur Cornel Mihalache reconstituait le costume de Lizica Codreanu d’après les images de 1922 et proposait à la chorégraphe Vava Ştefănescu une recréation, une remise en scène apparemment impossible : refaire la danse de l’atelier du sculpteur sur la musique de Satie. Récemment, le Centre national de la danse de Bucarest a organisé un événement centré sur la chorégraphe et danseuse Lizica Codreanu.



    La rencontre a eu lieu dans le cadre du programme « Hors les murs » du Centre national de la danse de Bucarest, lancé en 2014, par lequel l’institution se propose de sortir de son siège pour mettre en débat d’autres thèmes. L’événement a réuni le réalisateur Cornel Mihalache, la chercheuse Doina Lemny et la chorégraphe Vava Ştefănescu, le modérateur de la discussion ayant été Igor Mocanu.



    Igor Mocanu: « Cette édition, nos l’avons consacrée à Lizica Codreanu parce qu’elle était, jusqu’il y a peu, la danseuse et la chorégraphe par excellence, inconnue de l’histoire de la danse roumaine, que ce soit de Roumanie ou de la diaspora. Hors les murs se propose justement d’introduire dans l’actualité du débat, mais aussi de la pratique artistique de la danse, une histoire que nous ne connaissons pas. »



    Travaillant, en 1995, sur son documentaire « Brâncuşi », le réalisateur Cornel Mihalache a découvert des photos de la danse de Lizica Codreanu. Il a fait appel à Geta Solomon pour re-créer le costume et à la chorégraphe Vava Ştefănescu pour remettre en scène la danse.



    Vava Ştefănescu : « J’avais quelque chose comme 25 ans. Je n’avais aucune idée que je faisais une reconstitution et que les figures et la récupération des créations et des personnalités du monde de la danse allaient me préoccuper autant. Je ne pouvais pas savoir qu’à chaque fois que l’on essaie de faire une recherche, on bâtit sur des trous noirs. Comme je ne disposais pas de beaucoup d’informations, j’ai pu inventer et croire que j’accédais à l’esprit d’une personnalité merveilleuse, mais fantasmatique. En fait, j’étais sous la loupe de l’œil de Cornel et j’avais le repère d’Erik Satie. En plus, j’ai gardé religieusement le costume, parce que j’avais la sensation d’être vêtue d’une sculpture de Brâncuşi. »



    Voici deux ans, les Editions Vellant lançaient à Bucarest le livre « Lizica Codreanu. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne », livre déjà paru en France. L’auteure en est Doina Lemny, chercheuse au Musée national d’art moderne, à Paris, et spécialiste de Brâncuşi, à qui elle a consacré plusieurs ouvrages. Intriguée par le fait que personne ne savait qui était Lizica Codreanu, Doina Lemny commence à chercher des documents.



    Doina Lemny: « La recherche a été assez difficile, puisqu’au début du 20e siècle il n’y avait pas d’école de ballet que Lizica eut pu suivre, je n’ai trouvé personne qui aurait pu m’en parler. Avec le peu d’informations que j’avais, j’ai essayé de dresser le parcours de cette vie, que j’ai trouvé intéressante dès le début. Et pour cause : Lizica et sa sœur, la sculptrice Irina Codreanu, étaient des présences constantes dans l’atelier de Brancusi. Ce furent deux personnalités très courageuses, qui s’étaient lancées dans une aventure à Paris, sans avoir reçu trop d’aide, et qui ont réussi à se faire accepter par Brancusi. A mon avis, ce fut le moment le plus important de leur existence, car l’artiste roumain les a aidées à se créer beaucoup de liens avec l’avant-garde parisienne. J’ai travaillé sur plusieurs affiches fournies par le fils et le petit-fils de Lizica Codreanu. Des affiches originales, des photos et quelques lettres. Parmi elles — deux ou trois documents de l’écrivain Tristan Tzara. A cette occasion j’ai découvert Lizica Codreanu sur une photo se trouvant au Musée d’Art moderne de New York. »



    Lizica Codreanu a eu une très brève carrière de danseuse et de chorégraphe. Elle a arrêté son activité en 1927, lorsqu’elle s’est mariée avec le journaliste et écrivain français Jean Fontenoy, qu’elle a suivi dans sa mission en Chine. Au moment où son mariage n’a plus fonctionné, Lizica est rentrée à Paris. Esprit inventif, elle ne s’est pas laissée emporter par la tristesse, mais elle a ouvert un cabinet de Hathayoga, sous l’œil attentif d’un des plus grands spécialistes du yoga de l’époque. C’était justement le moment où le yoga faisait son apparition à Paris, au début des années ‘30.



    Doina Lemny raconte: « Son fils m’a découragée, me disant que Lizica n’avait pas fait de carrière de danseuse. Ce qui est vrai. Elle est apparue comme une étoile filante. Elle dansait surtout dans l’atelier de Brancusi et avait attiré l’attention de plusieurs artistes renommés, dont Sonia Delaunay, qui créait des costumes à l’époque. Elle a également attiré l’intérêt de Fernand Léger, mais elle a refusé de porter ses costumes, parce que Léger créait des costumes de ballet rigides. Elle n’a suivi aucune école de ballet classique. Bien au contraire, elle a pris des cours de cirque… elle parlait avec les artistes… Elle était pratiquement entrée dans une atmosphère de création. Esprit artistique et inventif, elle s’entraînait dans l’atelier de Brancusi et le sculpteur en était fasciné. »



    Le livre de Doina Lemny a connu de nombreux échos en France: « Mes collègues du Centre Pompidou, qui s’occupent surtout de Sonia Delaunay et de Fernand Léger, ont été très intéressés par le lien entre les costumes de Sonia et cette artiste complètement méconnue. A part cela, j’ai été invitée à de nombreux colloques. Je suis devenue la porte-parole de Lizica Codreanu. Tout le monde est surpris par ces images extraordinaires, par les mouvements qu’elle a inventés, par sa danse, par sa performance. »



    Quelle est la place de Lizica Codreanu dans la danse contemporaine roumaine? Vava Ştefănescu, manager du Centre national de la danse de Bucarest explique: « A mon avis, elle est un symbole à part. Elle symbolise cette fluidité, cette mobilité entre les différents univers, entre les domaines artistiques, entre les différentes idées, entre les différentes perceptions du corps et du mouvement. C’est en quelque sorte ce qui arrive aux artistes d’aujourd’hui. » (Trad. Ligia Mihaiescu, Valentina Beleavski)

  • Die Stadt Targu Jiu hat den „Goldenen Apfel“ bekommen

    Die Stadt Targu Jiu hat den „Goldenen Apfel“ bekommen

    Ab Oktober 2014 steht die rumänische Stadt Targu Jiu auf der Liste mit touristischen Zielen, die vom Weltverband der Reisejournalisten und –publizisten FIJET erstellt wurde. Der FIJET-Verband hat der Stadt Targu Jiu, im Südwesten Rumäniens, den Goldenen Apfel“ verliehen. Der Preis stellt eine Art Tourismus-Oscar dar, eine Auszeichnung, die von der Reisepresse weltweit vergeben wird. Der Tourismus-Presseklub vertritt Rumänien in dieser internationalen Organisation, der weltweit 600 Reisejournalisten zählen.



    Der Preis wird einer Gemeinde verliehen. In diesem Fall war es Târgu Jiu, für die Förderung der Brâncuşi-Achse. Es handelt sich dabei um die Helden-Achse, eine nicht nur in Rumänien oder Europa, sondern auch weltweit einmalige Künstler-Stätte. Es sind die einzigen Werke, die von Constantin Brâncuşi im Freien geschaffen wurden. Constantin Brancusi, der als grö‎ßten Bildhauer des 20. Jhs und einen der wichtigsten Bildhauer aller Zeiten gilt, schuf das Skulpture-Ensemble zwischen 1937 und 1938, zu Ehren der Helden, die im Ersten Weltkrieg gestorben waren. Die Elemente des Ensembles haben eine besondere Symbolistik. Das Tor des Kusses ist ein Raum des Übergangs in eine andere Welt. Die Allee der Stühle markiert den Weg zum Tisch des Schweigens, der zum Gedenken der Verstorbenen anmutet. Die Endlose Säule ist ein wahres spirituelles Testament des gro‎ßen Künstlers. Der Vorsitzender des FIJET-Verbands, Tijani Haddad, erklärte exklusiv für RRI:



    Wir haben ein Kommitee zum Verleihen der Trophäe “Der Goldene Apfel”. Dieses Kommittee erhielt eine Liste mit Vorschlägen aus fünf Ländern. Dieses Jahr haben wir drei Reiseziele ausgewählt, und die Heimatstadt des Bildhauers Constantin Brancusi, Targu Jiu, hat die Zustimmung des Kommitees für die Auszeichnung mit dem Tourismus-Oscar“erhalten. Wir haben uns einen Dokumentarfilm angeschaut, wir haben auch die gesamte schriftliche Dokumentationn gelesen und wir waren der Meinung, dass diese Stadt es verdient, mit dem Goldenen Apfel ausgezeichnet zu werden.“



    Das von Constantin Brancusi in Targu Jiu geschaffene Ensemble ist ein echter Touristen-Magnet, ein magischer Raum der Geistigkeit, meinen die Lokalbehörden, und laden die Gäste ein, auch andere touristische Attraktionen in der Region zu besuchen: die Klöster Tismana, Polovragi und Lainici. Das Gebirge mit Gletscherseen, Höhlen und engen Klammen, die von den schnellen Flüssen durch das Gestein gemei‎ßelt wurden, sind geeignete Ziele für die Liebhaber des Abenteuertourismus.



    Seit 1971 wird der Goldene Apfel an touristisch wertvolle Ortschaften oder Regionen verliehen. Dieses Jahr erhielt Rumänien den Goldenen Apfel zum 5. Mal – somit befindet sich Rumänien, zusammen mit Belgien und Spanien, an erster Stelle im Top der preisgekrönten touristischen Ziele. In den vorigen Jahren wurden folgende Reiseziele oder Unternehmen Rumäniens mit dem Goldenen Apfel ausgezeichnet: die Region Marginimea Sibiului, eine traditionsreiche Gegend mit besonderem historischen und kulturellen Wert, das Biosphäre-Reservat Donaudelta, die Klöster mit Au‎ßenwandmalereien in der Bukowina und die Blue Air Fluggesellschaft, für ihre starke Entwicklung in Südosteuropa.

  • Trofeul „Mărul de Aur” pentru Târgu Jiu

    Trofeul „Mărul de Aur” pentru Târgu Jiu

    Târgu Jiu a intrat pe harta destinaţiilor turistice de excelenţă ale Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism – FIJET. Aceasta a oferit trofeul Mărul de Aur”, echivalentul în turism al premiilor Oscar din cinematografie, oraşului din sud-vestul României, reputat pentru sculpturile celebrului Constantin Brâncuşi.



    Considerat cel mai important sculptor al secolului 20 şi unul dintre cei mai valoroşi ai tuturor timpurilor, el a creat, la Târgu Jiu, singurul său ansamblu sculptural în aer liber, unic în România, dar şi în lume, în memoria celor care au murit în localitate în Primul război mondial. Construit între 1937 şi 1938, ansamblul monumental reuneşte Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului — cea mai « fotogenică » dintre opere, alcătuită din module sub formă de clepsidră suprapuse pe o înălţime de circa 29 de metri.



    În exclusivitate pentru Radio România Internaţional, preşedintele FIJET, Tijani Haddad, a declarat: Noi avem un comitet pentru acordarea trofeului Mărul de Aur”, iar comitetul a primit un dosar cu propuneri din cinci ţări. Au ales, în acest an, doar trei. Oraşul lui Constantin Brâncuşi a primit acordul acestui comitet pentru ca FIJET să atribuie Oscar-ul acestui oraş. Am văzut un film, am văzut documentarea, le-am studiat şi eu cred că acest oraş, cu tot ceea ce are, merită distincţia.



    Ansamblul de la Târgu Jiu creat de Constantin Brâncuşi, un magnet pentru turişti, e un spaţiu magic al spiritualităţii — spun autorităţile locale, care le lansează celor care vor veni să îl vadă invitaţia de a explora şi alte atracţii turistice din regiune: mănăstirile Tismana, Polovragi şi Lainici. Zona montană – cu lacuri glaciare, peşteri, unele dintre ele declarate monumente ale naturii şi chei înguste, săpate în munte de ape repezi – este, şi ea, o destinaţie cât se poate de potrivită pentru iubitorii turismului de aventură.



    “Mărul de aur” se acordă, din 1971, în fiecare an, unor localităţi sau obiective turistice. Trofeul de anul acesta acordat oraşului Târgu Jiu este al 5-lea pe care îl câştigă România, care se situează, astfel, pe primul loc, alături de Belgia şi Spania, în topul celor mai premiate destinaţii turistice.



    Au mai primit, în trecut, “Mărul de aur” şi Mărginimea Sibiului, regiune din centrul ţării reputată pentru moştenirea ei unică etnologică, culturală, arhitecturală si istorică; rezervaţia Biosferei Delta Dunării, inclusă în patrimoniul mondial Unesco; atracţiile din Bucovina, reputată pentru bisericile ortodoxe cu fresce exterioare, şi, în fine, Blue Air, pentru cea mai puternică dezvoltare înregistrată de o companie aerienă din sud-estul Europei.

  • The Winners of RRI’s Contest “A Contemporary of Brancusi: Milita Petrascu”

    The Winners of RRI’s Contest “A Contemporary of Brancusi: Milita Petrascu”

    15 honourable mentions went to the following listeners or internet users: Abdelilah Izou, from Morocco, Abdelilah Boubchir, from Algeria, Zhi Yanjiao and Wang Li from China, Javier Hipólito Costa, Argentina, Christian Canoen, from France, Ramsurn Lohmus from Mauritius, a listener of the French Service, and the following listeners of the English Service: Debaki Biswas, S. B. Sharma and Deepa Chakrabarty from India, Brian Beker, from the USA, Jahangir Alam Manto from Bangladesh, Asghar Shah from Pakistan, Stephen Wara from Cameroon, and Jaroslaw Jedrzeczak from Poland.



    RRI offered 15 3rd prizes, as follows: Michael Lindner from Germania, Romanian-born Vasile Constantinescu from Canada, Alexandr Abramov from Russia, Olexandr Kozlenko from Ukraine, Abdelkarim Ahmad Ali Al-Mabrouk from Libya, Sami Ahmad Mosad from Egypt, Shan Jinhai and Yu Hongyan from China, Adrevall Lima Gomez from Brazil, Gilles Gautier from France, Sanusi Isah Dankaba and Ayeni Jeremiah Adedayo from Nigeria, who wrote to the English Service, Radhakrishna Pillai, India, Ferhat Bezazel from Algeria and Eddy Vansteelant from Belgium, who also listened to the English Service of RRI.



    The 10 2nd prizes went to the following: Volker Willschrey from Germany, Marco Di Leo from Italy, Alexandru Petrescu from Spain, Nikolai Matveev from Russia, Natalia Zabolotna from Ukraine, Boudoukha Mohamed, Algeria, Xue Fei from China, Enric Ballester Burcet, from Spain, Jacques Giraud from France, and Henk Poortvliet from the Netherlands.



    The 7 winners of the 1st prizes offered by RRI are: Ralf Urbanczyk from Germany, Miguel Ángel Calderón from Argentina, Mohamed El-Sayed Abdel-Rahim from Egypt, Chu Changrong from China, Jean-Michel Aubier from France, Adrian Micaleff from Malta, who wrote in to the English Service, and Matthew Loughlin from the UK.



    RRI also offered 5 special prizes, to the following listeners and internet users: Amady Faye from Senegal, Li Chunguo from China, Miguel Ramón Bauset from Spain, Adita Prithika from India, and Karel Koláček from the Czech Republic, who listened to RRI’s German Service.



    The Grand Prize will be a 7-day (6-night) full-board stay for one RRI listener, in the last half of this August 2014, in Gorj County, the home place of sculpture giant Brancusi. The winner is … Mr Jean-Marc Olry of France! He will have a chance to see Brancusi’s works in Targu Jiu, the artist’s home, as well as a variety of other cultural, tourist and historical attractions in the area.

  • Câştigătorii concursului “Contemporană cu Brâncuşi: Miliţa Petraşcu”

    Câştigătorii concursului “Contemporană cu Brâncuşi: Miliţa Petraşcu”

    Dragi prieteni, Radio România Internaţional v-a invitat până la 15 iulie 2014, data poştei, să participaţi la un concurs de cultură generală cu titlul “Contemporană cu Brâncuşi: Miliţa Petraşcu”. Concursul a fost dedicat unor mari artişti români, celebrul sculptor Constantin Brâncuşi şi una dintre elevele sale, nu mai puţin cunoscută, Miliţa Petraşcu.



    Concursul a trezit interesul dvs. şi am primit 199 de răspunsuri corecte, un număr apreciabil având în vedere că v-am propus un concurs mult mai scurt şi mai dens decât de obicei, de doar o lună! Vă mulţumim şi vă invităm să participaţi şi cu alte ocazii.



    Marele Premiu va fi un sejur de 7 zile (6 nopţi), cu pensiune completă, în ultima decadă a lunii august 2014, pentru un singur ascultător RRI, în judeţul Gorj, locul din care a pornit spre lume genialul Brâncuşi. Câştigătorul va avea ocazia să admire lucrările brâncuşiene de la Târgu Jiu, va vedea casa natală a artistului, dar va vizita şi multe alte atracţii culturale, turistice, istorice ale zonei.



    Concursul a fost organizat împreună cu Centrul Municipal de Cultură Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, cu Primăria Municipiului Târgu Jiu şi cu Consiliul Judeţean Gorj. Pentru a vă oferi un argument suplimentar să participaţi în număr cât mai mare la acest concurs, mai scurt decât celelalte pe care le-am lansat de-a lungul anilor, organizatorul principal va suporta şi costul biletului de avion până la Bucureşti al câştigătorului!



    Din emisiunile noastre, de pe site-ul RRI, dar şi de pe profilurile Facebook, Twitter şi Google+ aţi putut afla răspunsurile la întrebările cu care v-am provocat să ne scrieţi.



    Concursul s-a încheiat la 15 iulie 2014, data poştei. Până să aflaţi cine sunt câştigătorii vă reamintim întrebările la care v-am invitat să răspundeţi:



    – Unde s-a născut Miliţa Petraşcu? Răspuns corect: Miliţa Petraşcu s-a născut la sfârşitul lui 1892 la Chişinău, actualmente capitala Republicii Moldova.


    – Când a început să lucreze Miliţa Petraşcu în atelierul de la Paris al lui Brâncuşi? Răspuns corect: în 1919.


    – Cărei mişcări artistice din România i s-a alăturat artista în anii ’20 ai secolului trecut? Răspuns corect: Miliţa Petraşcu a participat la mişcarea artistică de avangardă românească din perioada interbelică (grupările “Contimporanul”, “Grupul nostru”, “Criterion”).


    – Ce opere celebre ale lui Constantin Brâncuşi se află la Târgu Jiu? Răspuns corect: Ansamblul sculptural monumental ”Calea Eroilor”, dedicat eroilor căzuţi în primul război mondial, compus din Poarta Sărutului, Coloana fără sfârşit (Coloana Infinitului), Masa Tăcerii şi Aleea scaunelor, dispuse pe o axă vest/est de 1275 de metri. Ansamblului i s-a alăturat şi biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.



    Acum putem derula lista câştigătorilor.



    Cele 15 Menţiuni au revenit ascultătorilor sau utilizatorilor de Internet: Abdelilah Izou, din Maroc, Abdelilah Boubchir, din Algeria, Zhi Yanjiao şi Wang Li, ambii din China, Javier Hipólito Costa, Argentina, Christian Canoen, din Franţa, Ramsurn Lohmus, din Mauritius, ascultător al Secţiei Franceze, Debaki Biswas, S. B. Sharma şi Deepa Chakrabarty, toţi 3 din India, Brian Beker, din SUA, Jahangir Alam Manto, din Bangladesh, Asghar Shah, din Pakistan, Stephen Wara, din Camerun, şi Jaroslaw Jedrzeczak, Polonia, care au scris Secţiei Engleze.



    Abdelilah Bouchir, din Algeria, argumenta concis: ”Mi-aş dori să pot vizita o dată România. In fiecare zi caut la RRI noutăţile care apar în această ţară”.



    ”Mi-am petrecut 10 ani din viaţă în România, atât pe timpul regimului comunist, cât şi în democraţie. De aceea, consider România ca fiind a doua mea patrie – acolo mi-am făcut studiile profesionale, cu sprijinul burselor oferite de statul român, căruia îi rămân recunoscător”, ne mărturisea un alt vechi prieten, Ramsurn Lohmus, din Mauritius.



    Debaki Biswas, din India, scria: Am fost profund mişcată de lucrările monumentale ale lui Constantin Brâncuşi şi de modul în care ele abordează concepte metafizice — timpul, spaţiul, axa lumii. De asemenea am fost încântată să descopăr că acest mare iubitor al artelor nu iubea faima, nici n-a căutat-o vreodată. Este o calitate rar întâlnită în lumea materialistă din zilele noastre. A fost un om auster, care a fost profund absorbit de munca lui. Unul dintre discipolii lui renumiţi, Miliţa Petraşcu, a devenit o portretistă desăvârşită, creând portrete şi busturi ale unor celebrităţi din România, precum compozitorul George Enescu, despre care RRI a organizat recent un concurs unde şi eu am câştigat un premiu. Aceste personalităţi extraordinare m-au atras şi m-au inspirat să particip la acest concurs, deoarece doresc să viziez locurile unde au trăit, atelierele unde au lucrat şi să văd o parte din creaţiile lor cu ochii mei”.



    Cele 15 Premii III au revenit ascultătorilor sau userilor: Michael Lindner, din Germania, conaţionalul nostru Vasile Constantinescu, din Canada, Alexandr Abramov, din Rusia, Olexandr Kozlenko, din Ucraina, Abdelkarim Ahmad Ali Al-Mabrouk, din Libia, Sami Ahmad Mosad, din Egipt, Shan Jinhai şi Yu Hongyan, ambii din China, Adrevall Lima Gomez, din Brazilia, Gilles Gautier, din Franţa, Sanusi Isah Dankaba şi Ayeni Jeremiah Adedayo, ambii din Nigeria, care au scris Secţiei Engleze, Ferhat Bezazel, din Algeria, şi Eddy Vansteelant, din Belgia, care au scris ambii Secţiei Engleze, Radhakrishna Pillai, India.



    Michael Lindner (Germania), un vechi ascultător RRI, scria: ”Atenţia asupra noului concurs mi-a fost atrasă de pagina dvs. de internet şi de newsletterul pe care-l primesc regulat. Pentru mine, ca prieten de decenii al postului dvs., este de la sine înţeles să particip cu bucurie la astfel de acţiuni pentru ascultători. În acest sens, nu are absolut nicio importanţă dacă întrebările concursului îmi trezesc sau nu interesul. În orice situaţie, ai ceva nou de învăţat. Mi se pare absolut remarcabil faptul că RRI pune ascultătorilor la dispoziţie astfel de mici bonusuri”. Ele contribuie la legătura sufletească şi la menţinerea prieteniei. Mulţumesc mult şi vă urez mult succes în continuare!”



    “Am fost foarte impresionat de seria de QSL-uri dedicată operelor lui Constantin Brâncuşi, de acum mai mulţ ani. Semnătura inconfundabilă a maestrului transpare în toate lucrrile sale prezentate pe QSL-uri. E suficient să le priveşti ca să descoperi bogata lor simbolistică. Colecţia de QSL-uri a fost urmată de un concurs dedicat vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi. De atunci încerc să nu pierd nicio emisiune sau postare legată de Brâncuşi, pentru că sunt foarte interesat de acest mare sculptor. De fapt, am devenit interesat de viaţa şi opera maestrului datorita Secţiei Ucrainene a RRI. De aceea, nu pot să ratez acest concurs legat de numele lui Constantin Brâncuşi.”



    Ayeni Jeremiah Adedayo, din Nigeria, explica: Ce m-a motivat să iau parte la acest concurs cu premii este faptul că arta cuprinde o gamă largă de activităţi umane şi produse ale acestor activităţi. Arta poate spune o poveste mult mai bogată despre un anumit loc, iar noi, oamenii, ne exprimăm părerile şi opiniile prin artă. Datorită artiştilor celebri precum Miliţa Petraşcu şi Constantin Brâncuşi, care au contribuit la istoria bogată a României, am acum oportunitatea de a vedea diferite lucrări de artă realizate de artişti români”.



    Ascult RRI pe unde scurte deoarece îmi oferă posibilitatea să aflu mai multe despre cultura română şi europeană în general. RRI de asemenea oferă informaţii actualizate despre subiecte sociale, economice, materiale educative şi ştiri din sport. Întotdeauna ascult RRI când mă trezesc. RRI face parte din viaţa mea de mulţi ani”


    10 Premii II au revenit următorilor: Volker Willschrey, din Germania, Marco Di Leo, din Italia, conaţionalul nostru Alexandru Petrescu din Spania, Nikolai Matveev, din Rusia, Natalia Zabolotna, din Ucraina, Boudoukha Mohamed, din Algeria, Xue Fei, din China, Enric Ballester Burcet, din Spania, Jacques Giraud, Franţa, şi Henk Poortvliet, din Olanda.



    Vechiul nostru ascultător Volker Willschrey (Germania), a transmis următoarea argumentare: ”Pe de o parte, mă interesează mult cultura României, pe de altă parte, timpul extrem de scurt de desfăşurare a concursului a fost pentru mine o provocare deosebită pentru a mă documenta pe această temă. Desigur, însă, că am vrut să arăt redacţiei RRI că şi noi, prietenii ascultători, sprijinim cu mult angajament programele dvs., ceea ce este foarte important pentru existenţa lor în continuare”.



    Marco Di Leo, din Italia, explica de ce ne-a scris: “Am fost de două ori în România, la Constanţa şi Braşov, dar şi la Bucureşti. Vreau să cunosc mai bine istoria şi tradiţiile unei ţări cu mare potenţial turistic: ospitalitate, mâncare bună şi multe lucruri de făcut şi de vizitat. Îmi place mult muzica românească şi vă ascult în pe Internet, direct streaming. Mi-aş dori să revin şi să vizitez alte oraşe”.



    Nikolai Matveev, din Rusia, ne-a scris: “Am participat la concurs din plăcerea concurenţei, pentru mine este un hobby. În acest mod pot afla mai multe lucruri noi despre ţara voastră şi oamenii care trăiesc în ea”.



    Natalia Zabolotna, din Ucraina, afirma: “După o lungă pauză, un nou concurs dedicat sculptorului Constantin Brâncuşi mi-a stârnit interesul în mod deosebit, mai ales că îmi oferă posibilitatea de a o descoperi pe discipola sa, Miliţa Petraşcu. In lucrările sale, Brâncuşi a reuşit să combine remarcabil elementele sculpturii abstracte cu rădăcinile sale naţionale. Încerc să-mi imaginez cum arată în realitate ‘Coloana Infinitului’. Cred că este într-adevăr impresionantă în mărime naturală şi sunt convinsă că este una dintre cele mai enigmatice opere de artă, combinând admirabil simplitatea formei cu un bogat conţinut filosofic. În ceea ce-o priveşte pe Miliţa Petraşcu, m-a impresionat simplitatea sculpturilor sale, faptul că a atins un nivel ridicat de abstractizare, reuşind să ofere o imagine cât mai realistă a vieţii, inspirându-se din perioade diferite ale artei.”



    Xue Fei, din China, ne-a scris: ”De când am luat legătura, pentru prima dată, cu postul dumneavoastră de radio, cu foarte mulţi ani în urmă, impresiile mele despre România s-au clarificat tot mai mult, din neştiutorul într-ale României de atunci am devenit expertul de acum. Toţi prietenii mei îmi spun că sunt “foarte românesc”, un apelativ care mă măguleşte, pentru că eu le împărtăţesc mereu prietenilor mei tot felul de cunoştinţe despre România şi particip cu plăcere la fiecare concurs românesc despre care aflu din ştiri sau de pe net”.



    Cele 7 Premii I au revenit următorilor ascultători sau internauţi: Ralf Urbanczyk, din Germania, Miguel Ángel Calderón, din Argentina, Mohamed El-Sayed Abdel-Rahim, din Egipt, Chu Changrong, din China, Jean-Michel Aubier, din Franţa, Adrian Micaleff, din Malta, care a scris Secţiei Engleze, şi Matthew Loughlin, Marea Britanie.



    Fidelul nostru ascultător Ralf Urbanczyk (Germania), explica extrem de convingător de ce a răspuns la concurs: ”Concursurile RRI le privesc ca pe o completare minunată a programelor pentru străinătate. În timp ce emisiunile le consum mai degrabă pasiv, toate concursurile mă stimulează să devin activ, să reflectez la întrebări şi să consult eventual şi alte surse. Cunoştinţele astfel căpătate sunt un motiv de satisfacţie. Pe de altă parte, concursurile sunt o bună ocazie pentru a-mi compara cunoştinţele de teme româneşti cu cele ale altor ascultători, să aflu răspunsurile din diverse alte perspective şi — desigur — să câştig un premiu legat de România şi de tema concursului. În cazul particular al actualului concurs, se poate spune că numele unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti români în lume, Brâncuşi, îmi era cunoscut de multă vreme. Mai ales motivul Coloanei fără Sfârşit e adesea întâlnit. Ansamblul de la Târgu Jiu, de fapt un monument pentru soldaţii români căzuţi în primul război mondial, îl găsesc fascinant, tocmai pentru că nu are nimic de-a face cu monumentele uzuale dedicate războaielor, eroilor şi jertfelor. Eroii lipsesc din acest monument, la fel şi durerea şi suferinţele războiului, astfel încât nu este suficientă o privire superficială, pentru a înţelege sensul complexului sculptural; privitorul trebuie să facă el însuşi efortul de a descifra sensul şi absurdul războiului, pentru a înţelege acest ansamblu. La Miliţa Petraşcu mi se pare fascinant că şi-a părăsit patria la o vârstă atît de fragedă, încă din 1910, pentru a pleca în Germania, aşadar în ţara în care trăiesc. Prin lucrările sale, elaborate sub îndrumarea maeştrilor avangardei Kandinsky şi Jawlensky, a contribuit şi la dezvoltarea artei avangardiste în patria mea, Germania, şi a preluat, în operele sale ulterioare, intuiţiile avangardei germane”.



    Miguel Ángel Calderón, din Argentina, explica: “M-am hotărât să particip la acest concurs pentru că mă interesează să cunosc cultura română şi locurile ei turistice şi istorice şi pentru că este singura mea posibilitate de a vizita România. Ascult programele transmise de RRI pe unde scurte pentru că mă interesează să cunosc ţara, cu atât mai mult cu cât este unul dintre puţinele posturi de radio din Europa care mai transmit pe unde scurte.”



    Chu Changrong, din China, argumenta: ”Sunt un om în etate, pentru care ascultarea radioului, mai ales a posturilor în limba chineză din toată lumea, între care RRI ocupă un loc special, reprezintă un adevărat hobby. Din feluritele informaţii difuzate eu mă aleg cu foarte mult, fie că vorbim de elemente ce ţin de politica, economia, cultura sau relaţiile bilaterale româno-chineze. Alaturi de dumneavoastră, de programele variate pe care le difuzaţi, pot să spun că anii senectuţii îmi sunt mai plini şi mai voioşi. Vă mulţumesc pentru efortul pe care-l depuneţi!”



    Vechiul nostru prieten Jean-Michel Aubier, din Franţa, ne-a făcut o caracterizare extrem de măgulitoare: ”Fără a dori să vă acopăr de laude, doresc să vă spun că programele RRI sunt de o foarte bună factură şi că site-ul dumneavoastră este un excelent suport pentru ele”.



    5 Premii Speciale au revenit următorilor ascultători sau Internet useri: Amady Faye, din Senegal, Li Chunguo, din China, fidelul nostru prieten Miguel Ramón Bauset, din Spania, Adita Prithika, din India, şi Karel Koláček, din Cehia, ascultător al programelor RRI în germană.



    ”Ascult programele RRI graţie dinamicei echipe a Secţiei Franceze, care mă informează zilnic despre realităţile româneşti şi viaţa de zi cu zi a oamenilor care trăiesc în România. Graţie magiei RRI, călătoresc în România fără să-mi părăsesc ţara, Senegal”, ne mărturisea un alt vechi prieten, Amady Faye.



    Li Chunguo, din China, afirma: ”Particip la acest concurs deoarece sunt un iubitor al artei, de-a dreptul pasionat de sculptură. Ştiam de Brâncuşi că este unul dintre cei mai renumiţi artişti români, dar, să spun drept, nu ştiam nimic despre studenta lui, Miliţa Petraşcu. Însă pentru a răspunde la întrebări am urmărit emisiunile şi postările pe site, am împrumutat cărţi de la bibliotecă şi am cercetat diverse resurse. Ba chiar am citit o carte a unui autor chinez, Liu Xinwu, care a călătorit în România şi a vizitat oraşul Târgu Jiu, admirând mai ales cele trei mari lucrări ale sale expuse în centrul oraşului”.



    Fidelul şi dragul nostru prieten Miguel Ramón Bauset, din Spania, scria: Concursurile reprezintă o altă formă de a te apropia de ţară şi de a cunoaşte mai bine viaţa românilor. Sunt mândru de a fi prietenul României, o ţară pe care o port în suflet ca pe ţara mea şi sunt încântat să colaborez cu Secţia Spaniolă a RRI prin intermediul programului meu ’România în presa spaniolă’. O colaborare de 18 ani, prin care mă străduiesc să arăt imaginea reală, modernă a României. Nu pierd nicio activitate legată de ţară, indiferent de locul unde se desfăşoară aceasta pe teritoriul Spaniei, şi am legături strânse cu Universitatea din Alicante şi cu catedra de română de acolo. Aşa o să fie întotdeauna. Totul a început într-o zi când aveam aproape 15 ani şi bunicul m-a lăsat să-i folosesc radioul. Printre interferenţe şi atâtea limbi am distins o voce care m-a introdus în universul frumoasei muzicii populare româneşti. Era emisiunea în spaniolă transmisă de pe teritoriul României, era Radio Bucureşti, astăzi RRI. Datorită RRI azi ştiu atâtea lucruri despre România şi cu fiecare zi ce trece aflu lucruri noi. România, te iubesc!”



    Ascultătoarea noastră Adita Prithika, din India, ne-a trimis un răspuns deosebit: Aveam 15 ani când am ascultat prima dată RRI pe unde scurte şi am rămas uimită să aflu că Radio România este unul dintre puţinele posturi de radio europene care transmit pe unde scurte către India. Obişnuiam să ascult RRI în fiecare dimineaţă, în timp ce toate celelalte posturi de radio aveau transmisiuni seara, iar acest lucru chiar a scos în evidenţă RRI. Pe atunci studiam istoria lumii la şcoală, şi ori de câte ori identificam un loc pe harta Europei, îmi plăcea să caut şi alte locuri, în special în Europa de sud-est, ca de exemplu Bucureşti şi alte locuri din România. Ne era foarte uşor să vorbim despre peisajele din România, deoarece citeam despre folclorul din România la fel de mult cât citeam despre folclorul din India. Să câştig acest concurs ar însemna împlinirea unui vis pentru o ascultătoare tânără ca mine”.



    La rândul său, Karel Koláček, din Cehia, un obişnuit al României, dar şi un ascultător extrem de aviyat al programelor noastre, ne-a scris: ”Ascult emisiunile Radiodifuziunii Române pentru străinătate de mai multă vreme, ştirile sunt echilibrate şi actuale. Din punct de vedere tehnic, emisiunea se receptează foarte bine pe unde scurte, puterea semnalului e foarte bună, în special prin DRM (cel mai puternic semnal). Am fost de şapte ori în concediu în România, vacanţele petrecute la Costineşti au rămas de neuitat pentru mine”.



    Mulţumim tuturor celor care ne-au răspuns la întrebări şi care au argumentat ce i-a convins să participe. Şi acum, momentul cel mai aşteptat. A participat la concurs, a răspuns corect şi a câştigat un sejur de 7 zile (6 nopţi), cu pensiune completă, în ultima decadă a lunii august 2014, pentru un singur ascultător RRI, în judeţul Gorj, locul din care a pornit spre lume genialul Brâncuşi … Jean-Marc Olry, din Franţa! Felicitări şi vă aşteptăm în România spre sfârşitul lunii august!



    Câştigătorul Marelui Premiu, francezul Jean-Marc Olry, a argumentat astfel de ce ne-a răspuns la întrebări: ”Arta contemporană mă interesează în mod special şi, mai ales, opera lui Brâncuşi. Acest concurs a fost o ocazie excelentă de a o descoperi pe Miliţa Petraşcu şi oraşul Târgu Jiu. Am descoperit RRI deoarece am dorit să învăţ câteva rudimente de limba română (acum dl. Olry a început să vorbească limba româna graţie cursului oferit de Secţia Franceză, adăugăm noi!). În prezent, ascult postul aproape în fiecare zi, deoarece emisiunile sunt interesante şi variate şi deoarece Secţia Franceză este foarte atentă”.



    Premiile şi menţiunile vor fi expediate prin poştă şi vă rugăm să ne confirmaţi, într-o scrisoare, într-un fax sau într-un e-mail atât primirea, cât şi conţinutul! Vă mulţumim, din nou, că v-aţi încercat şansele şi ne-aţi răspuns la concursul consacrat salinelor din România, şi vă invităm să participaţi în număr cât mai mare şi la următoarele noastre concursuri!

  • Brancusi pour enfants

    Brancusi pour enfants

    La petite ville de Târgu Jiu (située dans le sud de la Roumanie) accueille les sculptures monumentales du célèbre artiste d’origine roumaine Constantin Brâncuşi: la Colonne sans fin, la Porte du Baiser, la Table du Silence et l’Allée des chaises. Toutes ces sculptures monumentales sont en pierre, à l’exception de la Colonne sans fin, construite de 17 modules en fonte superposés et qui s’élève à une trentaine de mètres. Ces oeuvres en miniature peuvent s’avérer des jouets très attrayants.



    Ainsi, pour commencer, la Porte du Baiser a-t-elle été transformée en un anneau de dentition. Ensuite, la Colonne sans Fin en miniature a été démontée et ses pièces, peintes chacune dans une couleur différente, ont été mises à la disposition des petits qui souhaitent jouer aux batisseurs ou guerriers de l’infini, muni d’une épée sans fin.



    La Table du Silence leur a suivi. Les 12 chaises — figurant les 12 heures d’une journée ou les 12 mois de l’année – ont été enfilées sur son pied central.


    Taillées en bois laqué et peint en couleurs pastel, les répliques miniaturisées des sculptures monumentales de Constantin Brâncuşi à Târgu Jiu, sont désormais un jeu pour enfants. C’est qu’en 2013, deux artistes ont tenté d’amener l’art plus proche des mains des gamins, de briser les barrières d’accès, de le découper des couvertures luisantes des albums. C’est du moins ce qu’affirme Gabriel Boldis, un des initiateurs du projet Minitremu. « Minitremu est une démarche visant à ramener l’art à la portée des enfants. Quand j’étais petit, les visites guidées, agrémentées de mises en garde du type « ne touche pas », ou « fais attention » représentaient mon seul accès à l’art. Il y avait aussi les albums dont les pages devraient être tournées toujours très soigneusement. Or, les enfants ont besoin de faire d’expérimenter, de toucher, de déchirer, d’interagir avec les objets d’art. De ce point de vue, Minitremu essaie de faire sortir l’art de la zone sacrée pour la ramener au niveau des enfants. L’idée m’est venue alors que je regardais des enfants jouer dans un bac à sable. Les parents essaient de compenser leurs longues absences de la vie de leurs enfants en leur offrant des jouets chers qui, en théorie, enchantent les enfants. On peut remarquer assez souvent des enfants qui jouent tout seuls, qui n’entrent pas en contact avec les autres. Bien qu’ils soient entourés d’objets, ils en demeurent en quelque sorte isolés. Ainsi, avons –nous conçu ces objets qui gagnent une signification plus intense, bien que dépourvus de sens à une première vue, des objets qui aident les parents à entrer en relation avec leurs enfants. »



    L’ensemble modulaire n’est pas une première dans l’univers des jouets design. Frank Lloyd Wright et Le Corbusier ont été élevés avec les présents” du psychiatre Fröbel et autres jeux de construction. La fameuse apprentie Bauhaus, Alma Siedhoff-BuscherIn, a imaginé une série de jouets reposant sur des principes pédgogiques et utilisant des couleurs primaires, de la géométrie simple et des abstractions.



    Le pari des artistes de Minitremu avec les parents roumains a été gagné. Les jouets s’inspirant des œuvres de Brancusi sont suffisamment chers pour attirer l’attention des acheteurs. Ils sont réalisés avec soin, les couleurs en sont très belles et les laques dont ils sont enduits, non–toxiques. Chaque pièce en bois est manufacturée, car ce sont des produits fabriqués sur commande. Ce sont de véritables jouets métaphysiques, estime l’artiste: «L’œuvre de Brancusi est monumentale; elle nous donne accès à des concepts métaphysiques: le temps, l’espace et l’axe du monde. Nous avons segmenté et coloré ces concepts. Lorsqu’ils jouent avec la petite Table du silence, les enfants peuvent caresser le temps. A première vue, ces jouets sont dépourvus de sens, ce qui n’est plus le cas lorsqu’ils sont mis ensemble. Ils ne suggèrent pas à l’enfant un certain rôle, tels le prince ou le chevalier, ils n’imposent pas de délimitations claires. C’est pourquoi ils stimulent l’imagination. Je n’ai jamais suggéré un certain jeu aux enfants. Mais, à ce que j’aie vu, hormis le plaisir qu’ils prennent à les toucher, en raison de leurs formes rondes et très équilibrées, les enfants finissent invariablement par ériger une colonne à partir de petites chaises. Il s’agit aussi d’un plaisir esthétique qui relève du mélange des couleurs visant à parvenir à un équilibre chromatique. Nous avons privilégié la dimension artistique, ce n’est qu’à présent que l’on se rend compte de ce côté pédagogique. Le plaisir de construire et de contempler la notion d’équilibre est bien évident. »



    En 2013, les artistes de Minitremu ont lancé une campagne de collecte de fonds, qui leur permette de fabriquer un milliers d’unités de chaque jouet. L’argent aurait fait baisser leur prix de moitié, et aidé les artistes à atteindre leur objectif : celui de créer des œuvres d’art à la portée des enfants et non pas des jouets exclusivistes. Déroulée sur le site Indiegogo, la campagne visait à obtenir des donations qui allaient de 5 à 250 dollars. Malheureusement, les artistes n’ont pas réussi à ramasser les 17 mille dollars nécessaires. N’empêche, la campagne les a aidés à développer leur notoriété: «La campagne a du succès parce qu’elle compte sur des personnes qui font circuler l’information, qui nous encouragent à continuer. Le soutien reç me fait m’interroger si la collecte d’argent est encore importante ou non. »



    L’idée de donner aux enfants l’occasion de jouer avec des œuvres d’art, de les connaître et de les aimer, est une initiative qui mérite notre attention. D’ailleurs, les artistes de Minitremu ne s’arrêteront pas là: ils envisagent de transformer en jouets les créations d’autres artistes roumains renommés, et les premiers pas ont déjà été franchis. Il s’agit d’un livre d’activités pour enfants et de coloriage comprenant les dessins de l’illustrateur Dan Perjovschi. (trad. : Dominique, Alexandra Pop)

  • Brâncuşi de jucărie

    Brâncuşi de jucărie

    La Târgu Jiu se află operele în aer liber ale celebrului sculptor Constantin Brâncuşi: Coloana Infinitului, Poarta Sărurului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii. Toate sunt realizate din piatră, excepţia fiind Coloana Infinitului, realizată din module din bronz puse unul peste altul astfel încât monumentala operă brâncuşiană atinge o înălţime de aproape 30 de metri. Uneori, replicile în miniatură ale acestor opere pot deveni jucării atractive…



    La început, Poarta Sărutului a fost transformată în inel de dentiţie. Apoi Coloana Infinitului a fost demontată bucată cu bucată, piesele ei vopsite fiecare în altă culoare şi reinterpretată de fiecare dată după placul celui ce se juca de-a constructorul ori poate de-a războinicul Infinitului, cu sabia sa fără sfârşit. A urmat Masa Tăcerii, al cărei blat a fost scos şi în al cărei picior s-au înghesuit toate cele 12 scaune din jurul ei, ca 12 ore într-o zi sau 12 luni într-un an. Tăiate din lemn lăcuit şi colorat în pasteluri prietenoase, replicile miniaturale ale operelor lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu, sunt de-acum o joacă de copii. Asta pentru că anul trecut, doi artişti s-au gândit să aducă arta mai aproape de mâinile copilului, să taie barierele de acces şi să scoată frumosul din vitrine, să-l decupeze dintre coperţi lucioase de albume. Cel puţin asta spune Gabriel Boldiş, unul dintre iniţiatorii proiectului Minitremu. Minitremu e un demers prin care încercăm să aducem arta la îndemâna copiilor. Când eram copil aveam acces la artă doar prin vizite ghidate, condimentate cu nu pune mâna”, ai grijă”… Cam aşa aveam noi acces la artă, sau prin intermediul unor albume, cu care trebuia să ai mare grijă cum întorci pagina. Noi încercăm să aducem arta la un absolut tangibil. Copiii au nevoie să experimenteze, să pipăie, să rupă, să interacţioneze cu obiectele de artă. Din acest punct de vedere, Minitremu încearcă să scoată arta din zona sacră, înaltă şi să o aducă la un nivel copilăros. Ideea mi-a venit în timp ce contemplam nişte copii ce se jucau la groapa cu nisip. Părinţii încearcă să compseneze absenţa lor îndelungată din viaţa copiilor prin obiecte, jucării scumpe care teoretic, îi bucură pe cei mici. Şi acum sunt locuri unde pot fi văzuţi copii ce se joacă singuri, nu interacţionează neapărat între ei dar sunt înconjuraţi de obiecte, cumva izolaţi de ele. Într-un moment de acest gen ne-am gândit că poate ar fi ok ca anumite obiecte care nu au sens pentru ei să capete o semnificaţie mai intensă, care să îi oblige cumva şi pe părinţi să aibă o relaţie cu copiii. Aşa au apărut jucăriile astea.”



    Setul modular nu este o premieră în lumea jucăriilor care au tangenţă cu lumea designului. Frank Lloyd Wright şi Le Corbusier au fost crescuţi cu “cadourile” educatorului Froebel şi alte forme de jucării constructive. Faimoasa ucenică Bauhaus, Alma Siedhoff-BuscherIn, a creat o suită de jucării pe baza principiilor pedagogice, utilizând culori primare, geometria simplă şi abstracţiuni.



    Pariul artiştilor de la Minitremu cu părinţii români a fost însă câştigat. Seturile de joacă inspirate de operele lui Brâncuşi sunt suficient de scumpe ca să atragă atenţia celor ce iau decizia de cumpărare. Sunt bine realizate, culorile sunt frumoase, marginile sunt rotunjite şi şlefuite, lacurile cu care sunt date nu sunt toxice. Fiecare bucată de lemn este prelucrată de mâna omului şi nu de o maşinărie, sunt produse în serie mică, doar cu precomandă — ceea ce implică o scurtă perioadă de aşteptare, numai bună să răscolească dorinţa celor ce plătesc pentru aşa nişte jucării metafizice, după cum le denumeşte artistul.



    Opera lui Brâncuşi este monumentală şi prin ea avem acces la concepte metafizice: timpul, spaţiul, axis mundi. Noi ce am făcut a fost să segmentăm aceste concepte şi să le colorăm. Copiii pot să pipăie timpul dacă iau măsuţa tăcerii. Sunt jucării care la prima vedere nu reprezintă nimic, însă puse împreună pot să capete sens. Sunt jucării care nu le induc copiilor un rol de prinţesă sau de cavaler, nu impun delimitări clare şi din perspectiva asta le pot stârni imaginaţia. Nu le-am sugerat niciodată copiilor cum să se joace cu aceste jucării. Dar din ce am văzut, în afară de faptul că le place să le pipăie, pentru că sunt forme rotunde şi foarte echilibrate, invariabil clădesc o coloană din scăunele. Cred că e inclusiv o plăcere estetică să combine culorile, să găsească un echilibru cromatic. Noi am făcut totul din perspectiva artistică, abia acum aflăm valoarea lor pedagogică. E clar plăcerea de a construi şi de a contempla noţiunea de echilibru.”



    În 2013, artiştii de la Minitremu au început o campanie de strângere de fonduri, care să le permită realizarea unei serii de 1000 de bucăţi din fiecare jucărie. Această sumă ar fi scăzut preţul jucăriilor la jumătate, ceea ce i-ar fi ajutat pe artişti să îşi atingă scopul: acela de a crea artă la îndemâna copiilor şi nu o jucărie exclusivistă. Campania, desfăşurată pe site-ul Indiegogo, urmărea să obţină donaţii între 5 şi 250 de dolari. Din păcate, nu au strâns cei 17 mii de dolari pe care şi-i propuseseră. Mai mult decât sume importante de bani, această campanie le-a adus însă notorietate, spune Gabriel Boldiş: Campania are foarte mare succes pentru că se bizuie pe multe persoane care au dat mai departe informaţia, care ne-au încurajat să continuăm şi din punctul ăsta de vedere, e un succes. Dacă se strâng banii sau nu, deja nu ştiu dacă mai are importanţă, comparat cu sprijinul pe care l-am primit deja.”



    Totuşi, ideea în sine, aceea de a le da copiilor ocazia să se joace cu opere de artă, să le cunoască şi să le iubească, este demnă de atenţie. Artiştii de la Minitremu au în vedere şi alţi români faimoşi, ale căror lucrări pot fi transformate în jucării. Primii paşi au fost făcuţi. O carte de activităţi şi de colorat cu desenele ilustratorului Dan Perjovschi a urmat proiectului cu Brâncuşi de jucărie.

  • Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi

    Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi

    Considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul XX, participantă la mişcarea artistică de avangardă din ţara noastră din perioada interbelică, mai ales la gruparea constituită în jurul revistei “Contimporanul”, neîntrecută maestră în arta portretului, Miliţa Petraşcu va evoca până la sfârşitul vieţii sale, în scrisori sau discuţii, importanţa întâlnirii sale cu sculptorul Constantin Brâncuşi. Sculptura Miliţei Petraşcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul său păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care lucrează cu Brâncuşi, să se apere de tentaţia imitării marelui său maestru şi să nu încerce gestul simplu al abstracţiei” notează Dan Brudaşcu despre sculptura Miliţei Petraşcu. Constantin Zărnescu, cel care a strâns şi editat aforismele lui Brâncuşi, ne vorbeşte despre întâlnirea dintre Miliţa Petraşcu şi marele artist, întâlnire care avea să le marcheze amândurora destinele. Se întâmpla în 1919.



    Cu câţiva ani în urmă, Brâncuşi a fost invitat la două expoziţii de grup de avangardă europeană la New York. Acolo a expus o variantă a Sărutului”, Mademoiselle Pogany”, Muză adormită”, Cap de copil”. Miliţa remarcă în operele sale puritatea geometrică, esenţializarea făpturii umane. Învaţă sculptura alături de Brâncuşi care o numeşte Petrică”. Ei şi celorlalte tinere sosite din România, Brâncuşi le pune dalta în mână şi le aminteşte că şi-au ales o meserie masculină. Le învaţă importanţa blocului de marmură pe care, spune el, n-ai voie să-l distrugi. Sculptura înseamnă în primul rând gândire şi nu este pentru tineri, i-a spus artistul Miliţei de faţă cu poetul american Ezra Pound.




    Milita Petraşcu este cea care-l convinge pe Brâncuşi să renunţe la proiecte importante în Franţa, pentru a veni în ţară şi a realiza, la Târgu Jiu, renumitul ansamblu ce culminează prin “Coloana fără sfârşit”. Este perioada cand Brâncuşi, aflat în România, îi pozează Miliţei Petraşcu, ea realizând primul portret al sculptorului, turnat în bronz, în prezent amplasat în Piaţa Dorobanţi din capitală. Uşurinţa de care Miliţa Petraşcu dădea dovadă atât în realizarea sculpturilor în spiritul artei clasice, cât şi în cel al artei moderne, atrage admiraţia lui Brâncuşi, care-i mărturiseşte: Te pricepi să lucrezi cum vrei, figurativ sau abstract, ce bine de tine!”. Scriitorul Constantin Zărnescu: ”În 1927, după Congresul Presei Latine la Bucureşti, Miliţa Petraşcu este elogiată pe plan internaţional. Foarte interesant este că Aretia Tătărescu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, o invită pe Miliţa să ridice la Târgu Jiu un monument închinat memoriei eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Miliţa realizase deja monumentul Ecaterinei Teodoroiu şi era o personalitate cunoscută în Gorj. Miliţa refuză propunerea doamnei Tătărescu, spunând că Brâncuşi este cel mai potrivit pentru a ridica un astfel de monument dedicat soldaţilor care s-au stins pe front. Şi în acest moment începe o intensă corespondenţă între Miliţa şi Brâncuşi, iar în 1937 Brâncuşi vine la Târgu Jiu cu intenţia de a realiza o singură lucrare.



    Datorită lui Victor Crăciun, putem urmări corespondenţa celor doi artişti pe care, spune el,” i-a legat deopotrivă arta, dar şi o mare prietenie. O prietenie care a durat din 1919 până la moartea lui Brâncuşi, din care Miliţa Pătraşcu a câştigat preceptele/dimensiunile artei moderne, iar România avea să-şi îmbogăţească patrimoniul artistic cu Ansamblul de la Târgu Jiu, pentru că ea este cea care a impus ideea ca Brâncuşi să înfăptuiască aceste sculpturi arhiectonice, unice în lume”. Scriitorul Constantin Zărnescu: În 1946 Miliţa îi scrie lui Brâncuşi Împreună cu prietenii mei ne gătim să-ţi trimitem merinde”. Era momentul în care criza cuprinsese mare parte din Europa. Tot în acea perioadă, Miliţa îl informează pe Brâncuşi de fiecare dată când apare un articol despre el. Îi semnalează ce a scris Petru Comarnescu despre el, îl anunţă că Ionel Jianu a scris în revista Lumină şi Culoare”, de asemenea, că teoriile sale legate de artă au fost publicate în presă. Şi nu poate uita cum, în urmă cu 20 de ani, el îi spusese atâtea lucruri despre noua sculptură modernă, lucruri şi gânduri care acum se puteau verifica deja.”



    Cu prilejul vernisajului expoziţiei organizată împreună cu Marcel Iancu, în 1934, criticul Petru Comarnescu afirma: Însuşirea principală a Miliţei Petraşcu rămâne calitatea de temelie a sculpturii însăşi: cultul formei pline, legată de spaţiu şi lumină”. Artista nu caută în chipul celui portretizat o dominanţă expresivă, ci reconstituie, în ansamblul detaliilor, atributele unei personalităţi. Portretul actriţei Elvira Godeanu, goală până la brâu, este naturalist şi discret hieratic în acelaşi timp, preluând îndrăzneţ şi neconvenţional tipologia clasică a bustului fără braţe. Portretul în marmoră al unei alte actriţe cunoscute, Agepsina Macri, soţia lui Victor Eftimiu, expus la Salonul Oficial din 1934, încalcă de asemenea uzanţele timpului, în care nu era permis ca portretul unei persoane clar individualizate, bine cunoscute în lumea bucureşteană, fie ea şi actriţă, să fie reprezentată cu sânii goi. Nimic frivol însă în această remarcabilă sculptură, monumentalitatea şi statismul acestui portret trimit la antichitatea clasică, în numele căreia nuditatea putea fi acceptată.”


  • Amintiri despre Brâncuşi

    Amintiri despre Brâncuşi

    Constantin Brâncuşi este artistul român despre care s-a vorbit la nivel mondial, probabil, cel mai mult. Niciun alt român nu a adunat atâtea distincţii şi aprecieri universale ca Brâncuşi, niciun alt român nu şi-a legat numele atât de profund de un domeniu artistic cum şi l-a legat Brâncuşi de sculptură. Numele lui apare în cele mai multe topuri ale artiştilor şi operelor de artă din toate timpurile.



    Constantin Brâncuşi nu a fost însă un iubitor de celebritate. Dimpotrivă, s-ar putea spune. Era un om auster, preocupat mult de arta sa şi destul de rezervat cu oamenii şi în relaţiile cu media. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu există interviuri înregistrate cu el, iar filmările sunt şi ele puţine. Dar Brâncuşi a trăit în memoria celor care l-au cunoscut şi pe care Centrul de Istorie Orală din Societatea Română de Radiodifuziune i-a intervievat sau a intrat în posesia unor înregistrări recuperate din alte arhive. Unul dintre cei care l-au cunoscut pe Brâncuşi a fost criticul de artă George Oprescu. În 1963, el povestea Radiodifuziunii Române despre cele două întâlniri ale sale cu Brâncuşi. Prima a avut loc după primul război mondial în atelierul artistului din Paris, pe Impasse Ronsin, unde a trăit o jumătate de secol, din 1907 până la moartea sa din 1957.


    Atelierul lui Brancuşi, foarte vast, era în întregime ocupat de enorme bârne de lemn vechi, unele late de 50 — 60 cm şi lungi de câţiva metri, aduse dintr-un sat din Bretania unde se dărâmase un număr de case. Unele peste altele, aceste bârne aşteptau mâna măiastră a artistului. Te-ai fi crezut într-o peşteră, poate sub pământ, în care un ciclop era preocupat să transforme acest material lemnos în lucruri de care să se minuneze lumea. Şi cum în aceea epocă eram foarte pasionat de Wagner şi de mitologia wagneriană, nimic nu mi se părea străin ca înfăţişare de ceea ce vedeam.



    În 1937, Oprescu se reîntorcea la Paris, în atelierul lui Brâncuşi, şi îl revedea pe artist puţin schimbat în mediul său, şi el schimbat. ”De data aceasta, ceea ce dădea un aspect particular atelierului nu mai erau imensele bârne din lemn de altădată. În această perioadă, Brâncuşi era preocupat de sculptura în piatră şi în metal lustruit. Asemenea opere, instalate pe platforme mobile puse în mişcare de un mecanism electric, m-au cam surprins şi nu tocmai favorabil. A urmat o masă pregătită de artist şi conversaţie în legătură cu ceea ce vedeam, o conversaţie de cel puţin două ceasuri. Ceea ce izbea în înfăţişarea lui Brâncuşi şi ceea ce-mi lăsase o amintire de neuitat încă de la primul meu contact cu dânsul, era nobleţea rustică a înfăţişării sale, supleţea mişcărilor, trupul său vânjos, deşi mai degrabă scund. Ochii, mai ales, erau extraordinari! Mici, însă săgetători, când râzători, când gravi, când ironici, nu exagerat, schimbători şi suficient ca să te facă să înţelegi ce se petrecea în sufletul lui. Vorba îi era domoală, clară, lung judecată. În aceea seară domnea parcă în jurul lui ceva din seninătatea artistului care a ajuns în sfârşit la adevărul suprem al artei.



    Dyspré Paleolog a fost jurnalist la Radio România în anii celui de-al doilea război mondial şi s-a refugiat la Paris după ocupaţia sovietică. Ca student, acolo a început să-l frecventeze pe Brâncuşi, coleg de facultate de-al tatălui său. ”Era foarte legat de tatăl meu. Perioada lor de studenţie au petrecut-o împreună şi erau prieteni la cataramă, cum se spune în Oltenia. Tatăl meu a fost un exeget al lui Brâncuşi, a scris primele cărţi despre Brâncuşi, vreo 4-5 şi pe ultima am tipărit-o eu pe cont propriu, în limba franceză. A stârnit o vâlvă în domeniul cultural de la Paris şi a fost apreciată extrem de mult de cei mai mari cunoscători ai lui Brâncuşi. Şi Brâncuşi avea prietenie pentru un tânăr student, muritor de foame, care îşi căuta un rost în Franţa. Mi-a spus: Măi băiete, fii deştept, fereşte-te de legaţia română” M-a ajutat cu vorbe. Brâncuşi m-a primit de multe ori, de 5-6 ori, din cauza cărţii şi desigur din cauza prieteniei cu tatăl meu şi cu el am avut convorbiri destul de interesante. Brâncuşi era foarte puţin în contact cu românii. Brâncuşi se ferea de colonia română, care, bineînţeles ca toate coloniile, trăia o perioadă de readaptare fiind împărţită în diferite clanuri: cei care erau anticomunişti declaraţi, cei care erau mai democraţi şi cei care erau de stânga. Şi foarte puţini care erau comunişti înfocaţi. Şi m-am ferit de colonia română, ca şi Brâncuşi.



    Ofiţerul şi profesorul Virgil Coifan şi-a amintit de o serbare la monumentele din oraşul Târgu Jiu în 1938 şi îşi aduce aminte ce i s-a spus lui Brâncuşi cu acea ocazie. “Ne-am dus în parcul din Târgu Jiu, să aşteptăm să vină prefectul. Directorul şcolii primare din Tismana, Chiţiba l-a întâlnit pe Brâncuşi. Şi vorbea cu Brâncuşi, aşa prieteneşte. Nu mai ştiu dacă erau rude sau prieteni mai apropiaţi. I se adresa lui Brâncuşi: “Hei, maestre, gorjenii noştri spun că ţi-ai bătut joc de ei cu lucrările astea, pe care le-ai făcut aicea!”. Şi Brâncuşi a răspuns: “Aşa zic adversarii domnului Tătărescu” Şi în timpul ăsta a spus că familia Tătărăscu l-a ajutat foarte mult în realizarea lucrărilor şi că Aretia Tătărăscu a fost cea care a insistat cel mai mult să facă un monument eroilor din primul război mondial.


    Nu e un secret pentru nimeni că adesea artiştii nu sunt înţeleşi de contemporanii lor, mai ales de cei care nu sunt de specialitate. Dar aceasta nu-i face mai puţin excepţionali, ba dimpotrivă.

  • Werke von Brâncuşi in den Museen der Welt

    Werke von Brâncuşi in den Museen der Welt

    1913 wurden Werke von Constantin Brâncuşi zum ersten Mal in den Vereinigten Staaten, in New York, im Rahmen der Internationalen Ausstellung für moderne Kunst, der sogenannten Armory Show, ausgestellt. Seine Werke Eine Muse“, Die schlummernde Muse I”, Mademoiselle Pogány I“ und Der Kuss“ haben gleich das Interesse des Publikums, der Kunstsammler und der Kunstkritiker erweckt. Heutzutage befinden sich die meisten Kunstwerke von Constantin Brâncuşi in amerikanischen Museen und Sammlungen. Der Kunstkritiker Cătălin Davidescu über die Werke von Brâncuşi:



    Die meisten Werke sind im Museum für Moderne Kunst in New York und im Guggenheim-Museum zu finden. Auch in weiteren weltweit anerkannten amerikanischen Kunstmuseen, in Pennsylvania, Atlanta, Philadelphia sind viele Brâncuşi-Werke zu finden. Dann gibt es Universitäts-Museen wie das Museum in Berkeley, die sich im Besitz von Brâncuşi-Werken befinden. Natürlich gibt es Werke von Brâncuşi auch in Europa. So das Museum für Moderne Kunst »Centre Georges Pompidou«, wo sich auch die Werkstatt von Brâncuşi befindet. Es gibt mehrere Museen in England, die Tate Gallery und die Galerie für Moderne Kunst im Oxford Museum, die Werke von Brâncuşi beherbergen. Zu finden sind Werke von ihm in Canberra und in der Züricher Kunsthalle. Wir sollten auch die rumänischen Museen nicht vergessen. Leider sind in nur zwei Museen in Rumänien seine Werke zu sehen: im Nationalen Kunstmuseum in Bukarest und im Kunstmuseum von Craiova. In Bukarest gibt es 11 Werke von Constantin Brâncuşi. In Craiova ist das bekannteste Werk zu sehen: »Der Kuss«. Das Kunstmuseum in Craiova ist im Besitz von fünf Kunstwerken.“




    Das Schicksal der Werke von Brâncuşi war unterschiedlich, abhängend von ihrer Berühmtheit, meint Cătălin Davidescu:



    Man muss zugeben, dass die Amerikaner ihn entdeckt haben. Das geschah infolge des Gerichtsverfahrens zwischen Brâncuşi und dem amerikanischen Zollamt. Der amerikanische Zoll hat ihn beschuldigt, in Amerika Metall einführen zu wollen. Es handelte sich eigentlich um ein Kunstwerk. Die Amerikaner haben anschlie‎ßend in seine Werke investiert, seine Berühmtheit in Europa und weltweit folgte seiner Berühmheit in Amerika. Diese kam erst viel später. Es kam zu sehr hohen Preisen, in Höhe von Dutzend Millionen Euro für seine Werke in der zweiten Hälfte des 20. Jahrhunderts, sogar Ende dieses Jahrhunderts und am Anfang unseres Jahrhunderts. Auch wenn dem Künstler Frankreich und Rumänien am Herzen lagen, haben diese Länder seine Schöpfungen leider nicht besonders stark gefördert, das ist die Wahrheit. Beginnend mit der Armory Show am Anfang des 20. Jahrhunderts wurden seine Werke in den Vereinigten Staaten gefördert und erst dann weltweit.“



    Manche Werke von Brâncuşi wurden unter besonderen Umständen wieder gefunden, erzählt der Kunstkritiker Cătălin Davidescu:



    Die Skulptur »Vitellius«, die Brâncuşi während seiner Studienzeit an der Belle Arte-Fakultät in Bukarest hergestellt hat, wurde im Dachboden der Präfektur des Landkreises Dolj im Jahr 1944 von einem wichtigen Brâncuşi-Experten, Vasile Georgescu Paleolog, gefunden. Dieser hat auch die erste Monographie über Constantin Brâncuşi geschrieben, er war auch eng mit Brâncuşi befreundet. Dann gibt es die Geschichte der Werke von Craiova — der Kuss, zwei Kinderköpfe und Schenkel — wurden im Dorf Ostroveni gefunden. Der Grundbesitzer Victor Popp, Sammler und Freund von Constantin Brâncuşi, besa‎ß diese. Sie wurden nach 1949, nach der Verstaatlichung, von hier entfent.“




    Es ist bekannt, dass zu Hause“ für Constantin Brâncuşi die ganze Welt bedeutete. Seine Werke haben ebenfalls in der ganzen Welt ein Zuhause gefunden. Wo immer ich auch schaue sehe ich die Kraft und den Einfluss von Brâncuşi. Er ist nach wie vor der modernste unter den modernen Bildhauern.“ Das meinte Paul Kasmin. In seiner Galerie fand letzes Jahr die Ausstellung Brâncuşi in New York 1913-2013“ statt.



    Audiobeitrag hören:




  • Opere brâncuşiene în marile muzee ale lumii

    Opere brâncuşiene în marile muzee ale lumii

    La sfârşitul lui 1913, primele lucrări brâncuşiene ajungeau pe pământ american, trimise de însuşi autorul lor pentru a fi parte din Expoziţia Internaţională de Artă Modernă de la New York, cunoscută sub numele Armory Show”. Capul”, Domnişoara Pogany II”, Cap de copil”, Muza adormită II” şi Peştele” au atras imediat atenţia publicului, a colecţionarilor şi criticilor de artă.



    Aşa se face că, în prezent, cele mai multe creaţii ale lui Constantin Brâncuşi, celebrul sculptor apreciat ca fiind cel mai cunoscut artist român dincolo de graniţe, se află în muzee şi colecţii din Statele Unite. Criticul de artă Cătălin Davidescu atrage atenţia asupra faptului că lucrările lui Brâncuşi sunt răspândite în toată lumea, în cele mai mari muzee şi colecţii.



    Ele sunt, începând de la Muzeul de Artă Modernă din New York, la Guggenheim, tot în New York… acolo sunt deţinute majoritatea lucrărilor. Apoi, tot pe teritoriul Statelor Unite, în Pennsylvania, Atlanta, Philadelphia — muzee de artă recunoscute pe plan internaţional, care deţin multe lucrări de Constantin Brâncuşi. De asemenea, sunt muzee universitare, cum este Muzeul de la Berkeley, care deţine lucrări de Constantin Brâncuşi. Sigur, lucrări de Brâncuşi există şi în Europa. Este Muzeul de Artă Modernă Centre Georges Pompidou, unde este atelierul lui Brâncuşi, care are, în afara lucrărilor rămase în atelier, şi altele. Există mai multe muzee în Anglia, începând cu Tate Gallery şi terminând cu Galeria de Artă Modernă de la Oxford Museum. Există în Canberra, la Muzeul Kunsthalle Zurich… Nu ar trebui să uităm nici muzeele din România. Din păcate, sunt numai două deţinătoare ale creaţiei sale: Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti şi Muzeul de Artă din Craiova. În Bucureşti sunt aproximativ 11 piese de Constantin Brâncuşi. La Craiova este cea mai cunoscută lucrare, Sărutul”. Muzeul din Craiova deţine cam cinci piese de artă. Mai are şi din perioada sa artizanală câteva piese. Mă refer la Ecorşeu”, la o cutie de bijuterii sculptată de Constantin Brâncuşi, de asemenea, este şi un scaun din perioada în care era elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, două dintre rame…”.




    Destinul creaţiilor brâncuşiene a fost diferit, în funcţie şi de “destinul” notorietăţii acestora, subliniază Cătălin Davidescu: “Trebuie recunoscut faptul că americanii l-au descoperit, sigur, în urma celebrului proces pe care Brâncuşi l-a avut cu vama americană, care l-a acuzat că expediază în Statele Unite metal, care era, de fapt, o lucrare de artă, dar ulterior ei au reuşit să investească în piesele sale, notorietatea sa în Europa şi în restul lumii fiind ulterioară notorietăţii sale americane. Aceasta a venit cu mult mai târziu, de fapt. Preţurile mari, foarte mari, de zeci de milioane de euro pentru piesele sale au început să vină în a doua jumătate a secolului al 20-lea, chiar spre finalul lui şi începutul secolului nostru. Din păcate, deşi Franţa şi România au fost ţările dragi sufletului său, ele nu au fost cele care au promovat foarte puternic creaţia brâncuşiană, asta a fost realitatea. Începând cu Armory Show, cu începutul secolului al 20-lea, creaţia sa este promovată în Statele Unite şi abia după aceea izbucneşte pe plan internaţional.



    Unele dintre sculpturile lui Constantin Brâncuşi aui fost recuperate în împrejurări cu totul speciale, povesteşte criticul Cătălin Davidescu: Îmi este foarte apropiată povestea găsirii lui Vitellius”, una dintre lucrările realizate de Brâncuşi în perioada în care era student la Belle Arte, la Bucureşti. Sculptura a fost găsită în podul prefecturii din Dolj după 1944 de un important brâncuşolog român, V.G.(Vasile Georgescu) Paleolog, cel care a scris şi prima monografie despre Constantin Brâncuşi — şi este menţionat ca primul său monograf, prieten bun cu Brâncuşi, de altfel. De asemenea, istoria pieselor de la Craiova — este o mărturisire a aceluiaşi biograf. Este vorba de Sărutul”, două Capete de copii şi Coapsa, toate fiind acum la Muzeul de Artă din Craiova, care au fost găsite în comuna Ostroveni, unde moşierul Victor Popp, colecţionar, prieten cu Brâncuşi, le deţinea şi de unde au fost luate după naţionalizare, după 1949, Sărutul” fiind folosit drept piatră pentru butoiul cu varză de către cei care intraseră în casă, unde era cooperativa satului în acel moment. Recuperarea lor a fost destul de uşoară, pentru că preşedintele cooperativei îşi amintea că a văzut nişte lucruri speciale, dar nici măcar nu bănuia că e vorba de nişte piese de artă. Aşa cum povesteşte V.G.Paleolog în amintirile sale, Orgoliu şi Cap de băiat, două bronzuri, au fost găsite undeva pe terasa conacului, pe lângă nişte struguri puşi la stafidit, Sărutul era pe butoiul cu varză, pentru că era o piatră bună, pătrăţoasă şi destul de grea ca să îi ţină varza şi Coapsa era şi ea aruncată ca o bucată de marmură, tot prin conac”.



    Este binecunoscut faptul că, pentru sculptorul Constantin Brâncuşi, acasă însemna în întreaga lume, aşa cum, de altfel, şi lucrările sale sunt împrăştiate în întreaga lume. Oriunde mă uit văd puterea şi influenţa lui Brâncuşi. El este în continuare cel mai modern dintre sculptorii moderni”, aprecia Paul Kasmin, a cărui galerie a găzduit anul trecut expoziţia Brâncuşi în New York 1913 – 2013”.