Tag: Bucureşti

  • Arestarea primarului Bucureştiului

    Arestarea primarului Bucureştiului

    Sfârşitul de săptămână a adus o surpriză neplăcută primarului Bucureştiului, Sorin Oprescu, care a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, după ce a fost acuzat de luare de mită. Decizia nu este definitivă, dar este executorie. Sorin Oprescu a fost reţinut după ce a primit o tranşă de 25.000 de euro dintr-un total de 60.000 pretinşi se pare de la patru persoane, prin intermediul unui subordonat care ar fi intermediat mita. Unul dintre cei patru denunţători afirmă că în total i-ar fi dat lui Sorin Oprescu 1 milion de euro, în perioada 2013 – 2015.



    Conform anchetatorilor, primarul lua mita la casa sa de lângă Bucureşti şi îşi luase măsuri de precauţie demne de mafia italiană. În curte, el avea un foişor în care se află un aparat în care toţi cei prezenţi erau obligaţi să îşi lase telefoanele mobile atunci când discutau “afaceri”. Aparatul avea rolul de a bruia semnalul telefoanelor, astfel încât să nu fie interceptate, le-a povestit denunţătorul anchetatorilor. Pentru a avea probe solide, anchetatorii şi-au notat toate seriile de pe bancnotele care urmau să ajungă la el. Ulterior, denunţătorul s-a dus acasă la Sorin Oprescu şi i-a dat mita. După ce tranzacţia s-a încheiat, edilul a fost urmărit o vreme de la distanţă. Seara, când a fost oprit în trafic, oamenii legii au găsit asupra sa o parte din banii marcaţi, iar cealaltă a fost găsită acasă.



    În timpul zilei de duminică, procurorii DNA au făcut percheziţii la domiciliul edilului, la sediul Primăriei Capitalei şi la sediile unor instituţii subordonate, reţinând mai multe persoane. Printre acestea, se află şoferul edilului, dar şi directoarea Palatului Mogoşoaia şi adjunctul acesteia. Potrivit DNA, în perioada 2013-2015, un grup bine organizat, la care a aderat şi Sorin Oprescu, a înfiinţat în administraţia locală din Bucureşti un sistem prin care firmele care doreau să primească contracte din partea instituţiilor publice aflate în subordinea edilului trebuiau să remită o parte din profitul realizat celor care le facilitau contractele.



    Astfel, executantul păstra pentru sine între 30% şi 33% din profitul brut, iar diferenţa era remisă celor din conducerea Primăriei sub formă de mită, un procent de 10% din valoarea contractului fiind cerut de edil. Medic de profesie şi fost membru al PSD (guvernare), Sorin Oprescu este primar al Capitalei din 2008 şi se află la al doilea mandat. Potrivit declaraţiei sale de avere, deţine două terenuri intravilane, unul lângă Bucureşti de 1.000 de metri pătraţi, şi unul de 500 de metri pătraţi în staţiunea montană Predeal, o vilă şi un apartament. De asemenea, Sorin Oprescu menţionează că deţine obiecte de artă şi cult de 65.000 de euro, bijuterii, ceasuri şi aparate electronice în valoare de 25.000 de euro. În conturi, el are circa 65 de mii de euro.

  • Transportul public din Bucureşti

    Transportul public din Bucureşti

    Respectivele carduri pot fi achiziţionate din majoritarea staţiilor, de la ghişeele Regiei Autonome de Transport Bucureşti şi pot fi reîncărcate la aceleaşi ghişee. Tariful unei călătorii este de 1 leu şi 30 de bani (cca. 28 de eurocenţi) pentru liniile obişnuite de transport în comun de suprafaţă, de 1 leu şi 50 de bani (33 de eurocenţi) pentru liniile preorăşeneşti de transport şi de 3 lei şi 50 de bani (77 de eurocenţi) pentru liniile de autobuze expres 780 şi 783. Linia 780 face legătura între Gara de Nord (cea mai importantă gară din capitala României) şi Aeroportul Internaţional Henri Coandă” Bucureşti, iar linia 783 — între aeroport şi centrul oraşului (Piaţa Unirii). Să notăm şi că abonamentul nenominal valabil o zi costă 8 lei (1,7 euro), iar cel valabil o săptămână costă 17 lei (3,7 euro). Copiii în vârstă de până la 7 ani sunt scutiţi de plata taxelor de călătorie.



    În Bucureşti, funcţionează şi 23 de linii de noapte care au terminalul central la Piaţa Unirii şi fac legătura cu zonele periferice. Între orele 23.00 şi 1.00, respectiv între orele 3.00 şi 4.30 circulă la un interval de 40 de minute, iar între orele 1.00 şi 3.00 – la 120 de minute. Preţul unei călătorii cu autobuzele de pe aceste linii este tot de 1 leu şi 30 de bani.



    În acestă perioadă, în Bucureşti, mai circulă încă autobuzele turistice supraetajate, care dispun şi de audio-ghiduri în engleză şi română. Cele 14 staţii sunt parcurse zilnic în aproximativ 50 de minute, între orele 10,00 şi 22,00. Printre obiectivele de pe traseu se numără Parcul Herăstrău, Muzeul Satului, Arcul de Triumf, Muzeul de Geologie, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa”, Muzeul Ţăranului Român, Ateneul Român, Muzeul Naţional de Artă, Palatul CEC, Muzeul Naţional de Istorie, Palatul Parlamentului, Patriarhia Română, Hanul lui Manuc, Curtea Veche şi Muzeul Municipiului Bucureşti. Preţul unui bilet este de 25 de lei (5,8 euro) pentru adulţi şi de 10 lei (2,35 de euro) pentru copiii cu vârste între 7 şi 14 ani. Copiii în vârstă de sub 7 ani beneficiază de gratuitate. Cardul de călătorie este valabil 24 de ore de la prima validare şi poate fi achiziţionat din autobuzele turistice.



    La metrou, o cartelă magnetică pentru două călătorii costă 5 lei (1,13 euro), iar cartela pentru 10 călătorii costă 20 de lei (4,5 euro). O cartelă valabilă o zi costă 8 lei (1,8 euro), iar una valabilă o săptămână pentru un număr nelimitat de călătorii costă 25 de lei (5,7 euro).



    Ghiduri privind traseele de transport în comun din Capitală pot fi procurate atât de la Aeroportul “Henri Coandă” Bucureşti Otopeni, cât şi de la multe dintre tonetele pentru vânzarea publicaţiilor. Astfel de ghiduri sunt disponibile şi pe Internet, la adresa Regiei Autonome de Transport Bucureşti, www.ratb.ro, şi la cea a Societăţii de Exploatare a Metroului, www.metrorex.ro, ambele site-uri fiind editate în engleză şi română.

  • Sport Club RRI – Competiţii de top la Bucureşti

    Sport Club RRI – Competiţii de top la Bucureşti

    Capitala României este, în ultimele zile, scena unor
    importante competiţii sportive internaţionale de top.


    Duminică s-au încheiat, la Bucureşti, Campionatele
    Internaţionale de înot ale României. Palmaresul general al sportivilor români a
    inclus 222 de medalii, din care 69 de aur, 76 de argint şi 77 de bronz.
    Înotătorii români au doborât şi 16 recorduri naţionale, din care unul la
    seniori, unul la ştafetă seniori şi restul la juniori de 15 şi 16 ani.


    Printre sportivii de peste hotare care au onorat competiţia
    s-au aflat şi două înotătoare de înalt nivel, şi anume olandeza Sharon van
    Rouwendaal şi sportiva maghiară Katinka Hosszu. Sharon van Rouwendaal a reuşit,
    la Europenele din 2014, să cucerească medalii atât la înot în ape libere, cât
    şi la înot în bazin. Totodată, deţine una din cele mai bune performanţe
    mondiale ale anului 2015, în proba de 400 metri liber.


    Katinka Hosszu este deţinătoarea recordurilor mondiale în
    bazin scurt, de 25 de metri, în probele
    de 100 de metri mixt, 200 de metri mixt, 100 de metri spate şi 200 de metri
    spate. La Bucureşti, duminică, înotătoarea din Ungaria a reuşit a doua
    performanţă mondială a anului la 200 metri mixt, timpul ei fiind de 2 minute,
    opt secunde şi 77 de sutimi.


    Am rugat-o pe Camelia Potec, preşedinta Federaţiei Române
    de Nataţie şi Pentatlon Modern, să ne vorbească despre importanţa competiţiei
    la care am asistat. Eu cred că
    este foarte importantă, în primul rând pentru publicul din România şi, în
    aceeaşi măsură, pentru sportivii noştri, care au ocazia să-si indeplinească
    baremurile pentru Mondiale şi Olimpiadă aici, la ei acasă, în faţa rudelor şi a
    celor care îi iubesc şi care iubesc acest sport. După care cred că este
    important că am adus în România un campionat internaţional şi este important şi
    faptul că sportivi de renume mondial şi european au avut posibilitatea să
    ajungă în România, să vadă România şi să îşi schimbe puţin părerea despre cum
    sunt bazele sportive aici, la noi acasă, să vadă că şi noi avem condiţii de
    nivel mondial şi suntem capabili să organizăm o competiţie internaţională.



    De luni au început la Bucureşti jocurile
    de pe tabloul principal ale turneulul feminin de tenis BRD
    Bucharest Open, concurs WTA dotat cu premii totale de 226.750 de dolari.
    Printre sportivele române care au promovat în turul secund s-a aflat şi Monica
    Niculescu, ajunsă, în ediţia turneului de la Wimbledon, de anul acesta, până în
    optimile de finală. Ea a trecut în primul tur de la Bucureşti de o altă
    româncă, Ana Bogdan, cu 6-2, 5-7, 6-2. Monica Niculescu s-a arătat încântată că
    are din nou ocazia să joace în faţa spectatorilor bucureşteni: Mie îmi place foarte mult să joc aici.
    Publicul a fost întotdeauna bun cu mine şi m-a susţinut şi sper să vină în
    continuare cât mai mulţi oameni şi să mă susţină, bineînţeles….

    Turneul
    BRD Bucharest Open se încheie duminică.

  • Descoperind Bucureştiul la pas

    Descoperind Bucureştiul la pas

    Odată cu venirea verii, când atmosfera te îmbie la
    plimbări şi ziua e destul de lungă ca să poţi face asta pe îndelete, oraşul
    începe şi el să-şi etaleze mai bine comorile ascunse. De câţiva ani încoace, o
    face şi prin diferite festivaluri urbane şi stradale, cum ar fi Femei pe
    Mătăsari, de fapt un târg al micilor comercianţi şi artizani deschis pe una
    din străzile vechiului Bucureşti: strada Mătăsari. Timp de câteva zile, la
    începutul lunii iunie, strada este închisă pentru autovehicule şi redată
    pietonilor pentru ca astfel, străbătând oraşul la pas, bucureştenii să-l
    cunoască mai bine. Iulian Văcărean, organizatorul festivalului Femei pe
    Mătăsari crede că în felul acesta, Bucureştiul va redeveni un oraş al
    oamenilor, nu doar la maşinilor: Pur şi simplu noi încercăm să aducem
    comunitatea laolaltă pentru a-şi aminti că nu suntem indivizi care doar locuim
    pe o stradă, ci formăm o comunitate. Prin secolul al XIX-lea, locuitorii unei
    străzi erau foarte uniţi între ei. Exista acel troc foarte important care îi
    unea pe vecini, exista crâşma cartierului unde se întâlnea toată lumea, existau
    biserica şi baia publică unde oamenii se adunau şi discutau. La fel, încercăm
    şi noi să reînviem spiritul comunităţii prin care oamenii pot să construiască
    lucruri frumoase împreună.

    Ajuns
    deja la cea de-a cincea ediţie, festivalul urban Femei pe Mătăsari oferă, pe
    lângă atmosferă destinsă şi prietenească, concerte în aer liber, obiecte
    artizanale de vânzare – de la haine, bijuterii şi cosmetice la mâncare -, dar
    şi informaţii despre cum să-ţi ajuţi semenii prin voluntariat şi prin
    intermediul organizaţiilor neguvernamentale. Toate acestea nu doar pentru a
    trezi spiritul comunităţii, ci şi pentru a oferi altă reputaţie unei străzi
    care în anii 1990 – 2000, căpătase un renume trist legat de prostituţia
    practicată pe Mătăsari. Istoria străzii este însă alta, o istorie pe care ARCEN
    (Asociaţia Română pentru Cultură,
    Educaţie şi Normalitate) le-o propune bucureştenilor spre descoperire la pas.
    În cadrul festivalului Femei pe Mătăsari, ARCEN organizează plimbări prin
    vechea mahala, în cadrul cărora este prezentată şi istoria zonei, încă
    vie prin anumite clădiri. Dar ce se întâmpla în trecut pe strada Mătăsari aflăm
    de Cristian Andrei Iosif de la ARCEN: Istoria
    mahalalei Mătăsari este una veche. Strada este una foarte veche, atestată din
    jurul anului 1770. Importanţa ei a fost mare, aşa cum ne dăm seama şi din
    numele ei. Denumirea vine de la vechii comercianţi de mătăsuri. Este evidentă
    legătura cu Oborul sau Târgul Moşilor, aflat în apropiere. Se află, aşadar,
    într-o zonă comercială de tradiţie. Strada Mătăsari şi zona adiacentă s-au
    remarcat după revoluţie, în special, prin prostituţie şi trafic de droguri.
    Ideea festivalului chiar de la asta a plecat: de la revitalizarea zonei, pentru
    a arăta că se pot schimba opiniile, mentalităţile şi chiar obiceiuri.


    Dacă în partea estică a Bucureştiului
    este localizată mare parte din istoria veche a oraşului, totuşi nici partea
    nordică nu este de lepădat. Recent, studenţii Universităţii de Arhitectură şi
    Urbanism împreună cu Ordinul Arhitecţilor i-au invitat pe doritori să descopere,
    tot la pas, un cartier mai izolat al Capitalei, conceput ca o suburbie în stil
    american şi denumit, evident,… Bucureştii-Noi. Totul a început la sfârşitul
    secolului al XIX-lea când avocatul Nicolae Bazilescu şi-a parcelat moşia şi a
    împărţit-o în loturi pe care apoi le-a dat spre vânzare, la preţuri mici, celor
    care doreau să-şi construiască locuinţe aproape de capitală. A rezultat un
    cartier pitoresc care, deşi format din parcele şi străzi tăiate drept ca în
    suburbiile americane, era specific Bucureştiului prin amestecul de urban şi
    rural. Specificul şi istoria zonei sunt prezentate, tot în timpul unor plimbări
    lungi, de neobosiţii membri ai ARCEN. Edmond Niculuşcă despre cartierul
    Bucureştii-Noi şi Nicolae Bazilescu: Noul
    cartier trebuia să aibă de toate: biserică, şcoală, parc etc. Biserica a rămas
    în picioare. Bazilescu a dat spre vânzare loturile de pământ care s-au vândut
    rapid şi care s-au şi reîmpărţit. A construit şi patru fabrici care să susţină
    economic comunitatea de aici. Fabrica de cărămidă, de pildă, n-a avut niciodată
    profit pentru că a fost făcută strict pentru casele locuitorilor de aici. A
    existat şi o linie ferată privată care leagă acest cartier nou de oraşul
    vechi. Planurile lui erau mari, dar nu
    toate au fost duse până la capăt pentru că destinul familiei Bazilescu s-a
    frânt odată cu venirea comuniştilor.


    Dar nu s-a frânt înainte de a da
    Capitalei un cartier care azi e admirat tocmai prin specificul său bucureştean.
    Arhitectul Tudor Elian ni-l descrie:
    Specificul este normalitatea, cu case care arată foarte tipic pentru
    Bucureşti: case mici, cu camere puţine, dar care lasă loc pentru grădină – fie
    de zarzavaturi, fie de flori – , unde o parte importantă din zi se desfăşoară,
    pentru bolta de viţă de vie, pentru o pisică… Nimic impresionant, dar foarte
    normal şi care aici încă subzistă. Acest tip de case e mai degrabă specific
    bucureştenilor care trăiesc aici de generaţii întregi decât celor veniţi recent
    fie de la ţară, fie din provincie care se modernizează rapid şi aşteaptă
    altceva de la Capitală.



    Deşi tipul acesta de locuire încă
    subzistă, el este ameninţat şi tocmai pentru a scoate în evidenţă acest
    pericol, studenţii de la Arhitectură au organizat o expoziţie de fotografii
    chiar în curtea unei căsuţe tipice pentru Bucureştii-Noi. Despre specificul
    expoziţiei, de data aceasta, ne vorbeşte tot arhitectul Tudor Elian,
    coordonatorul studenţilor: Încet,
    încet lucrurile au sporit de la un proiect de şcoală la un proiect care
    încearcă să vină în ajutorul Asociaţiei Salvaţi Cartierele Dămăroaia şi
    Bucureştii Noi, care se luptă în instanţă cu mai multe ilegalităţi care au loc
    în acest cartier. Este vorba de ridicarea unor construcţii fie ilegale, fie
    necorespunzând cu autorizaţiile de construcţie. Noi apărem în acest context cu
    o expoziţie mică de fotografie care arată în primul rând descoperirile
    studenţilor: caracterul normal, cotidian al unei arhitecturi şi ambianţe foarte
    plăcute a cartierului. Expoziţia mai propune şi o serie de proiecte alternative
    la noile clădiri, proiecte care pornesc dintr-o cunoaştere a profundă a
    oamenilor din cartier şi care se bazează pe arhitectura caselor deja
    existente.


    Expoziţia Locuirea în
    Bucureştii-Noi a fost însoţită, timp de câteva zile, de concerte de jazz,
    prelegeri şi discuţii, toate având loc în curtea acelei case tipice pentru
    cartier. Prin urmare, încă un eveniment care îmbină acţiunile culturale cu cele
    civice pentru a face locuirea în Bucureşti cât mai agreabilă şi naturală.

  • Topul celor mai scumpe oraşe pentru expaţi

    Topul celor mai scumpe oraşe pentru expaţi

    Astfel, Bucureştiul
    se află pe poziţia 178 în topul celor mai scumpe orașe pentru expați, cu nouă
    locuri mai jos faţă de 2014, conform studiului Cost of Living realizat de
    Mercer. De altfel, majoritatea oraşelor din fostul bloc comunist au coborât în
    clasament mult mai drastic decât capitala
    României. Praga se află pe locul 142, cu 50 de poziţii mai jos, Budapesta
    ocupă locul 170, în coborâre cu 35 de poziţii iar Varşovia a coborât de pe
    poziţia 142 pe 175. Sofia şi Belgrad se află în urma Bucureştiului în ceea ce
    priveşte costurile traiului, ocupând poziția 187, respectiv 196.




    În partea superioară
    a clasamentului, Parisul ocupă locul 46, Viena se află zece poziţii mai jos, iar
    Roma este pe locul 59, cele trei capitale coborând cu cel puţin 19 poziţii faţă
    de 2014. Doar Londra îşi păstrează locul 12, în coasta celor mai scumpe oraşe
    din lume pentru expaţi.




    Elveţia şi
    ţările asiatice ocupă aproape toate cele 10 poziţii din vârful clasamentului,
    dar Luanda (capitala Angolei) rămâne cel mai scump oraş şi în 2015.
    Următoarele clasate sunt: Hong Kong (2), Zurich (3), Singapore (4) Geneva (5), Shanghai
    (6), Beijing (7), Seul (8), Berna (9) și N’Djamena (10).

    În ciuda creșterii moderate a prețurilor în cele mai multe dintre orașele europene, monedele din Europa s-au depreciat față de dolarul american, ceea ce a făcut ca orașele din vestul Europei să meargă în josul clasamentului. În plus, și alți factori precum economia zonei euro, scăderea ratelor dobânzilor și creșterea șomajului au avut un impact în aceste orașe, spun realizatorii studiului, citaţi de Agerpres.

    Cercetarea a cuprins 207 oraşe din toată lumea, iar măsurătoarea compară costurile a peste 200 de produse și servicii în fiecare dintre aceste localități.

  • Oraşul din oraş. Sectorul 3 al Bucureştiului

    Oraşul din oraş. Sectorul 3 al Bucureştiului

    Prima datare istorică a
    localităţii Bucureşti a apărut la 20 septembrie 1459, într-un document întocmit
    de cancelaria voievodului Vlad Ţepeş. În anul 1862, Bucureştiul devine capitala
    Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Se dezvoltă ca un
    important centru cultural-artistic, iar la începutul secolului al XX-lea, elita
    bucureşteană împrumută modelul occidental, în special pe cel francez.
    Arhitectura deosebită şi atmosfera boemei bucureştene atrăgea, în perioada
    dinaintea Primului Război Mondial, denumirea de Micul Paris. Acest supranume
    avea să se păstreze şi în perioada interbelică. Din păcate, regimul comunist
    intervine în mod brutal asupra arhitecturii şi a infrastructurii bucureştene.
    Numeroase monumente istorice sunt complet distruse, mai ales în anii ’80, pentru
    a face loc cartierelor muncitoreşti. În prezent, Bucureştiul este împărţit,
    din punct de vedere administrativ, în şase sectoare, limitele acestora pornind
    razant din centrul oraşului către periferie. Istoricul Emanuel Bădescu s-a
    referit la naşterea actualei capitale a României.

    Bucureştiul a avut un
    nucleu, Curtea Domnească sau Palatul Domnesc, şi un sat din care a apărut cel
    mai vechi cartier care s-a dezvoltat în jurul Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi.
    Este vorba de mahalaua Popescului. Această mahala s-a întins până dincolo de
    Delea Veche şi de Delea Nouă, până în apropierea mănăstirii Mărcuţa, în estul
    Bucureştiului. Locotenent-colonelul Papazoglu, istoric, arheolog şi geograf
    român din secolul al XIX-lea, susţinea că al doilea cartier în care s-a mutat
    după ce locuise în casele banului Ghika de la podul Mihai Vodă, cartierul
    Dobroteasa, unde s-a ocupat de istoria locului, ar fi fost locul de naştere al
    oraşului. Se înşela doar cu câteva sute de metri, nucleul fiind în dreptul
    bisericii Sfântul Gheorghe Vechi.


    Al treilea sector al
    Capitalei cuprinde partea cea mai însemnată din centrul istoric al oraşului.
    Amestec inedit între clădiri vechi, reprezentative pentru Bucureşti, şi
    cartiere noi, sectorul
    3 se întinde din zona Pieţei Universităţii până la limita estică a
    Bucureştiului. Are o suprafaţă de 34 kilometri pătraţi, (fiind cel mai
    populat dintre sectoarele Capitalei – pasaj eliminat), cu o
    populaţie stabilă de 342 de mii de persoane, conform recensământului din 2011.
    Prin urmare, este considerat un adevărat oraş în sine, care, de-a lungul
    istoriei sale, a suferit numeroase transformări, din motive mai mult sau mai
    puţin cunoscute. Revine cu detalii istoricul Emanuel Bădescu.

    Acest oraş din oraş este locul
    care a avut de suferit cel mai mult în urma marelui incendiu din 23 martie
    1847. Dacă ne uităm pe harta concepută tot de locotenent-colonelul Papazoglu,
    putem remarca incendiul declanşat din curtea familiei Filipescu, din faţa
    bisericii Sfântul Dumitru, care s-a întins dincolo de biserica Sfântul Ştefan
    de pe actuala Calea Călăraşilor, în trecut Podul Vergului. Practic, acest mare
    incendiu a cuprins întregul sector 3 al Bucureştiului actual. Tot sectorul 3 a
    fost primul care, ulterior incendiului, a dat şi primele reglementări de construcţie,
    propuse atât de Gheorghe Bibescu, cât şi de fratele lui, Barbu Ştirbey. Aceste
    norme au rămas valabile până în ziua de astăzi pentru construirea locuinţelor
    particulare. Nu ştiu ce rol a jucat întâmplarea în focul cel mare şi ce rol a
    jucat incendierea benevolă în acea epocă. Mă gândesc la anumite zone care, în
    mod suspect, nu au fost arse. De pildă, vechea primărie, construită de Xavier
    Villacrosse în 1843, a scăpat în mod miraculos de incendiu. Clădirea a fost
    demolată mai târziu, odată cu canalizarea Dâmboviţei, în jurul anului 1880.


    Pe locul actual al
    Universităţii din Bucureşti, una dintre cele mai importante clădiri de pe
    graniţa dintre sectoarele 1 şi 3 ale Bucureştiului, exista vechea mănăstire
    Sfântul Sava. În secolul al 18-lea, mănăstirea-şcoală devine Academia
    Domnească. Gheorghe Lazăr a pus aici
    bazele învăţământului românesc, iar actuala Universitate, fondată în 1864, este
    instituţia emblematică a învăţământului superior din România. Banca
    Naţională a României, Palatul Poştelor (actualul Muzeu Naţional de Istorie a
    României), Hanul lui Manuc, dar şi bisericile Stavropoleos, Colţea, Buna
    Vestire şi Biserica Rusă sunt monumente care au rezistat, din fericire,
    perioadei comuniste. Nu a fost însă şi cazul unor alte zone din sectorul 3, deosebit
    de importante pentru istorie Bucureştiului, după cum explică Emanuel Bădescu.

    Cu atât mai dureroasă a fost constatarea istoricului când s-a lovit de
    marile distrugeri din perioada 1981-1986. În acea vreme, acest sector a avut
    mai mult de suferit decât celelalte cinci. Este vorba de distrugerea celei mai
    vechi mahalale din Bucureşti, mahalaua Popescului, care însemna vechiul nucleu
    cuprins între biserica Sfântul Gheorghe Vechi şi biserica Sfânta Vineri,
    acestea dispărând pur şi simplu. Blocurile noi au ajuns până la intersecţia
    Căii Călăraşilor cu Şoseaua Mihai Bravu. Vedem cum partea veche a sectorului,
    inclusiv a Capitalei, a fost mutilată. Dincolo de Calea Moşilor a rămas
    biserica întemeiată de mareşalul Ion Antonescu, unde se păstrează şi bustul
    acestuia.


    Cartierele de locuinţe
    Centrul Civic, Dristor, Muncii, Titan şi Timpuri Noi concentrează astăzi cea
    mai mare parte a populaţiei sectorului 3 al Capitalei. Organizarea pe verticală
    a oraşului era gândită în perioada comunistă ca o soluţie care venea în
    sprijinul politicii de urbanizare. În prezent, dezvoltarea imobiliară stârneşte
    îngrijorare cu privire la soarta monumentelor şi zonelor istorice ale
    Bucureştiului.

  • Bucureştiul, între memorie şi exploatare

    Bucureştiul, între memorie şi exploatare

    “Memorie” este un proiect participativ despre memoria colectivă a Bucureştiului, care lansează candidatura oraşului la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021. Proiectul se desfăşoară la Hanul Gabroveni din Bucureşti, reabilitat recent, şi este structurat sub forma unei trilogii (Memoria, Explorarea, Imaginarea Oraşului), în care oraşul devine atât cadru de desfăşurare, cât şi protagonist. “Bucureştiul a fost generos cu scriitorii lui, i-a lăsat să se hrănească din substanţa sa, uneori în mod dureros, handicapant, lăsându-se hrănit la rândul lui, ca pasărea uriaşă din poveste, de către cei care au scris despre el. Ei au mai tăiat din când în când câte o bucată din propria coapsă, pentru ca în schimb oraşul să-i transporte dintr-o parte în alta, pe spatele lui. Scriitorii i-au întors generozitatea şi paradoxurile, deşi adesea împărţiţi, la fel ca mai toţi locuitorii lui, între iubire şi ură pentru oraşul în care trăiesc. L-au transformat în cadru de desfăşurare, dar şi în personaj. L-au venerat, l-au blestemat, l-au explorat până în cea mai halucinantă intimitate a lui.” Am citat-o pe scriitoarea Svetlana Cârstean, curator al evenimentelor literare desfăşurate la Hanul Gabroveni.



    Suntem la faza Memorie şi rămânem la această etapă până la mijlocul lunii mai. Unul dintre evenimentele desfăşurate la Hanul Gabroveni şi organizat într-un weekend – pentru că avem multe evenimente şi în weekend – a fost dedicat literaturii. Am făcut o selecţie foarte riguroasă de autori, pentru că avem autori foarte buni şi i-am invitat să vorbească despre oraş. I-am pus faţă-n faţă, pentru că în felul acesta se poate crea o tensiune interesantă, se pot auzi lucruri puse în paralel, în oglindă, chiar în contradicţie. Unii spun că iubesc necondiţionat Bucureştiul, alţii spun că se simt înstrăinaţi în acest oraş, unii spun că se simt acasă doar când se întorc în Bucureşti, alţii spun că pot părăsi oricând acest oraş. Am alcătuit un program de trei zile dedicat literaturii. Unul din evenimente i-a avut ca invitaţi pe scriitorii Ioana Pârvulescu şi Răzvan Petrescu, moderaţi de criticul Florina Pârjol. A urmat o dezbatere Adrian Schiop–Mihai Duţescu, amândoi scriitori, Mihai Duţescu şi arhitect, dezbatere moderată de criticul Paul Cernat. Evident, toţi scriitorii incluşi în acest program au o legătură foarte importantă în scrisul lor cu Bucureştiul. O altă dezbatere le-a avut ca invitate pe scriitoarele Gabriela Adameşteanu şi Simona Sora, moderatoare fiind criticul şi istoricul literar Andreea Răsuceanu. Pe Andreea Răsuceanu plănuiesc să o invit într-o conferinţă, pentru că este o extraordinară specialistă în geografie literară şi lucrează la o carte care are ca temă Bucureştiul în literatura contemporană, de la Mircea Cărtărescu la Simona Sora.”



    Tot în cadrul proiectului “Memorie” a existat şi un maraton de poezie cu Adela Greceanu, Florin Iaru, Octavian Soviany, Miruna Vlada şi Elena Vlădăreanu, moderaţi de Svetlana Cârstean: “Fiecare dintre aceşti scriitori a acceptat să scoată la iveală relaţia lui cu Bucureştiul. Astfel că din întâlnirea noastră a ieşit ceva extraordinar şi vreau să continui pentru că sunt mulţi alţi scriitori pe care îmi doresc să-i aud povestind despre Bucureşti. Acesta este însă doar unul dintre proiecte. Există în Hanul Gabroveni şi o expoziţie care mi-e foarte dragă, foarte diferită de ceea ce am văzut în Bucureşti. E vorba de o mică arhivă cu fotografii vechi din Bucureşti. Orice poate veni să-şi aleagă o fotografie, apoi să meargă la infokioskul din Gabroveni, fotografia va fi scanată, iar vizitatorul o poate lipi într-un alt spaţiu expoziţional, unde să scrie ce crede despre acea fotografie, ce amintiri îi trezeşte. Am văzut foarte mulţi oameni care au făcut lucrul acesta, şi avem amintiri de felul de acesta şi de la scriitori.”



    Prima parte a trilogiei dedicată Bucureştiului – Memoria Oraşului — are ca scop şi alcătuirea unei hărţi cognitiv-afective a Bucureştiului pornind de la imagini fotografice şi secvenţe filmate extrase din colecţii personale şi fonduri documentare, la care locuitorii oraşului sunt invitaţi să participe cu propriile mărturii fotografice şi istorii subiective ce surprind dinamica vieţii bucureştene. Sunt invitaţi să contribuie, în mod direct, cu propriile fotografii şi secvenţe filmate, atât cei care trăiesc în oraş, cât şi cei care lucrează cu oraşul. Svetlana Cârstean, curator: Intrând în povestea asta şi gândindu-mă la ce gen de evenimente să organizez, cum să aduc oameni cât mai interesanţi, nu m-am gândit la consecinţele de altă natură, nu m-am gândit că voi fi obligată să mă repoziţionez. Procesul memoriei” a început cu câţiva oameni şi cred că va continua cu cât mai mulţi. Acesta este şi unul dintre scopurile proiectului şi unul din criteriile de apreciere a candidaturii, acela de activare cât mai credibilă şi mai masivă a comunităţii. Îmi doresc ca nu numai oamenii din mediul nostru artistic să povestească despre Bucureştiul lor, deşi şi acest aspect este foarte interesant, pentru că nu s-au mai adunat scriitorii să vorbească despre Bucureştiul lor. Este interesant să-l auzi pe prozatorul Adrian Schiop spunând că, atunci când va avea bani, îşi va cumpăra un apartament în Ferentari. Sau altcineva, în replică, spunând că vrea să plece cât mai departe de Bucureşti. Eu nu sunt născută în Bucureşti, am crescut în oraşul Botoşani, iar primii ani din viaţă i-am petrecut la ţară, la bunicii mei, deci am fost traumatizată de două ori, odată la şapte ani când a trebuit să accept oraşul, chiar dacă era un oraş mic, şi a doua oară când am venit în oraşul cel mare, în metropolă. Locuiesc în Bucureşti din 1988, asta înseamnă că în septembrie împlinesc 27 de ani în Bucureşti, teoretic aş putea spune că aici sunt acasă aici şi într-un fel sunt acasă. Totuşi, nu mă simt cu adevărat acasă, nu mă simt adoptată complet de acest oraş. Am văzut oraşul în diverse faze ale lui, am trăit în multe apartamente, case, unele care se prăbuşeau, altele care nu se prăbuşeau, unele ghetoizate din Piaţa Reşiţa, altele de pe Bulevardul Dacia. Cred că acest proiect îmi va aduce surprize permanente şi mi-e foarte clar că trebuie să mă repoziţionez faţă de subiect.”



    În anul 2021, există oportunitatea ca numele oraşului Bucureşti să se alăture listei lungi de oraşe din diverse state europene, ce au purtat de-a lungul timpului, vreme de un an, titlul de Capitală Europeană a Culturii. Competiţia naţională pentru alegerea oraşului ce va reprezenta România s-a deschis în decembrie 2014. La acest titlu candidează, alături de Bucureşti, oraşele: Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova, Arad, Sfântu Gheorghe, Oradea, Alba Iulia, Brăila şi Braşov.

  • Capricii meteorologice

    Capricii meteorologice

    România se confruntă cu fenomene meteorologice extreme la acest început de aprilie. Vremea neobişnuit de rece pentru această perioadă a anului i-a luat prin surprindere pe români, care se pregăteau să treacă la haine de primăvară, mai ales că peste câteva zile este Paştele ortodox şi, conform traditiei autohtone, oamenii îşi cumpără haine noi. Din păcate, românii s-au văzut nevoiţi să scoată din garderobă hainele groase, manuşile şi cizmele. In ultimele zile, jumătate din judeţele din centrul, estul şi sudul ţării s-au aflat sub incidenţa codului galben de vreme rea.



    România s-a confruntat cu ploi abundente şi vant puternic în est şi sud-est. Local, în aceste zone cantităţile de apă au depăşit 40-45 de de litri pe metru pătrat. In plus, senzaţia de frig a fost amplificată de vânt, a cărui viteză a depăşit, la rafală, 50-60 de km pe oră. Porturile la Marea Neagra – Constanţa Nord, Constanţa Sud-Agigea şi Midia au fost şi ele închise , temporar, din cauza vântului puternic. În oraşul Constanţa, mai multe maşini au fost distruse după ce copaci au fost smulşi din rădăcină şi au căzut peste ele. Din cauza precipitaţiilor abundente din ultimele zile, în judeţul Prahova(sud) 17 localităţi au fost afectate de alunecări de teren.



    Locuinţe sunt în pericol de a se prăbuşi, iar mai multe familii familii au fost evacuate. Tot din cauza alunecărilor de teren sau a copacilor doborâţi de vânt, tronsoane de drum au fost închise total sau parţial, iar traficul rutier a fost restricţionat. În centrul ţării şi la munte a nins, iar vântul a viscolit zăpada. In Harghita, centru-est, s-a circulat în condiţii de iarnă. Totuşi, meteorologii vin cu veşti bune pentru partea a doua a săptâmânii şi anunţă că acest episod de iarnă va fi urmat de vreme caldă, începând de miercuri, când vremea va deveni frumoasă în aproape toată ţara. Gabriela Băncilă, de la Administraţia Naţională de Meteorologie:


    Vremea intră într-un proces de ameliorare începând de miercuri, asta pentru că temperaturile încep să crească aici, în regiunile extracarpatice; în a doua parte a săptămânii, respectiv începând de joi, vremea nu numai că se va încălzi, va fi şi frumoasă, adică aşa cum ne-am dori, o primăvară caldă, însorită, iar sărbătorile pascale vor veni cu o vreme caldă, temperaturi de până la 20-22 de grade în unele zone din ţară şi şanse mici de apariţie a ploilor.”



    Astfel că, românii care vor să-şi petreacă sărbătorile pascale în staţiunile montane, dar mai ales iubitorii sporturilor de iarnă, se vor putea bucura încă de condiţii foarte bune pentru schi, după ninsorile din ultimele zile care au aşternut strat proaspăt de zăpadă pe pârtii. Iar cei care vor alege să meargă la mare sau să iasă la iarbă verde cu familia şi prietenii se vor bucura de soare şi caldură.

  • Jurnal românesc –  1.04.2015

    Jurnal românesc – 1.04.2015

    Bucureştiul este oraşul din Europa cel mai afectat de ambuteiaje, fiind urmat de Varşovia, în timp ce, la nivel mondial, Istanbul şi Mexico City sunt cele mai afectate de traficul rutier aglomerat, potrivit unui clasament prezentat de publicaţia elveţiană Le Matin. Capitala României a fost, în 2014, cel mai aglomerat oraş din Europa din punctul de vedere al circulaţiei rutiere. În Bucureşti, timpul petrecut în ambuteiaje creşte cu 41% parcurgerea unui traseu, iar la orele dimineţii chiar cu 89%, potrivit unui studiu al unui cunoscut producator de aparate de navigatie GPS. În clasamentul celor mai aglomerate oraşe din Europa mai figurează Roma, Londra şi Marsilia.




    Ministrul roman al Apărării Naţionale, Mircea Duşa, s-a întâlnit la Bucureşti, cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Philip Breedlove. Agenda discuţiilor a cuprins situaţia de securitate din Ucraina, stadiul aplicării planului de acţiune al Alianţei pentru creşterea capacităţii operaţionale, precum şi misiunea NATO din Afganistan. Cei doi oficiali au discutat şi despre o posibilă dislocare pe teritoriul României a tehnicii grele de luptă a NATO, în contextul crizei din Ucraina, dar şi despre măsurile care trebuie luate astfel încât baza de la Deveselu (sud-vest), unde vor fi amplasate elemente ale scutului american antirachetă, să devină operaţională din toamnă. Philip Breedlove a fost primit şi de şeful statului, Klaus Iohannis şi s-a întâlnit şi cu premierul Victor Ponta.




    În nord-estul României, la Fântâna Albă, pe Valea Siretului, pe 1 aprilie, au fost comemorate victimele masacrului din 1941. Atunci, 3.000 de români au fost executaţi de trupele sovietice pentru că au vrut să se refugieze în România din Bucovina de Nord, anexată de URSS. Unii români au supravieţuit însă au fost aruncaţi în gropi comune şi îngropaţi de vii. În memoria evenimentelor de atunci, 1 aprilie a fost decretată “Ziua Naţională în memoria românilor victime ale masacrelor, deportărilor, foametei şi altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ţinutul Herţei şi Basarabia”. Deputatul Eugen Tomac a propus înfiinţarea unei comisii parlamentare speciale cu privire la evenimentele petrecute acum 74 de ani, la Fântâna Albă. În opinia sa, Parlamentul României trebuie să facă lumină în acest caz, iar familiile victimelor să primească o recompensă simbolică.




    Banca Naţională a României a decis reducerea dobânzii de politică monetară de la 2,25 la 2% – un nou minim istoric. Potrivit BNR, decizia vizează asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, într-o manieră care să sprijine creşterea economică, inclusiv prin refacerea încrederii şi revigorarea procesului de creditare. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a lăsat să se înţeleagă că ar putea să nu fie ultima scădere a dobânzii cheie. El a declarat că este de acord cu măsurile de relaxare fiscală propuse de către Executiv prin noul Cod Fiscal, însă a insistat că masurile trebuie să fie sustenabile.

  • Eclipsa de Soare în România

    Eclipsa de Soare în România

    O eclipsă de Soare care va fi vizibilă şi din România se va produce vineri, 20 martie. Fenomenul coincide cu echinocţiul de primăvară. Discul Soarelui se va vedea acoperit în proporţie de 40-55% de pe teritoriul României. De altfel, doar în zonele apropiate de Polul Nord va fi eclipsă totală.



    Locuitorii Insulelor Feroe vor avea parte de o totalitate a eclipsei de maxim două minute şi 30 de secunde, la fel se va întâmpla şi în arhipeleagul Svalbard, informează Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu”. Soarele se va vedea aproape intergral acoperit de Lună şi din Irlanda sau Marea Britanie.



    La Bucureşti, eclipsa va avea o acoperire a Soarelui de 43% şi va putea fi observată în intervalul orar orele 10:48-13:04, maximul de intensitate fiind atins în jurul orei 12.00 (11:56). Observatorul Astronomic a publicat online lista cu orele de început, maxim şi sfârşit ale eclipsei pentru toate judeţele României.



    Tot Observatorul Astronomic precizezază că eclipsa poate fi observată fără instrumente astronomice şi modalitatea prin care fenomenul poate fi observat în siguranţă:


    Puteţi privi spre Soare, în siguranţă, folosind un filtru de sudură verde. Cel mai bun fitrul este Mylar […] Trebuie să priviţi Soarele din 5 în 5 minute şi veţi vedea cum marginea Lunii va atinge discul acestuia. Acoperirea maximă se va produce în momentul de maxim.


    Cei ce au un instrument astronomic trebuie să fie foarte precauţi în observarea eclipsei. Se poate folosi o metodă sigură, metoda proiecţiei. În spatele telescopului sau lunetei, la ocular, se pune un carton alb sau o foaie albă. Discul Soarelui va fi proiectat pe foaie unde poate fi observată eclipsa, de către mai mulţi privitori deodată.”



    src=/files/Diverse

  • Românii şi războiul din estul Ucrainei

    Românii şi războiul din estul Ucrainei

    Anexarea de către Moscova a peninsulei Crimeea, din sud, precum şi alimentarea, financiară, logistică, politică şi militară, a rebeliunii secesioniste pro-ruse din regiunile estice au fost condamnate, fără echivoc, de toţi oficialii de la Bucureşti. Comisiile de specialitate şi plenul Parlamentului, actualul preşedinte, Klaus Iohannis, predecesorul său, Traian Băsescu, premierul Victor Ponta, şefii de anul trecut ai diplomaţiei române, Titus Corlăţean şi Teodor Meleşcanu, ca şi titularul de azi al portofoliului, Bogdan Aurescu, au calificat, la unison, acţiunile Rusiei drept agresiune şi au pledat pentru respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei.



    Ca membru al Uniunii Europene şi NATO, ca partener strategic al Statelor Unite, România s-a raliat fără ezitări tuturor sancţiunilor economice şi politice instituite de Bruxelles şi Washington contra Moscovei. Instalat la începutul lui 2014, noul regim pro-occidental de la Kiev a beneficiat de susţinere consecventă din partea României. Ucraineni răniţi în represiunea sângeroasă declanşată de fostul preşedinte pro-rus Vikor Ianukovici au fost trataţi în spitale din Bucureşti.



    În cadrul Alianţei Nord-Atlantice, România şi-a asumat asigurarea securitatăţii cibernetice a Ucrainei. Preocuparea constantă a românilor faţă de criza ucraineană are două resorturi principale. Pe de o parte, Ucraina e cel mai mare, teritorial şi demografic, dintre vecinii României, cu care împarte sute de kilometri de frontieră comună. Pe de alta, are aproape o jumătate de milion de cetăţeni de etnie română, majoritatea concentraţi de-a lungul acestei frontiere.



    Anexate, în 1940, de Stalin, în urma unui ultimatum, o parte a teritoriilor româneşti răsăritene — nordul Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei, ţinutul Herţa, Insula Şerpilor — au revenit, în 1991, Ucrainei, ca stat succesor al fostei Uniuni Sovietice. Fără niciun mobil revizionist, interesul Bucureştiului faţă de situaţia de acolo se referă exclusiv la respectarea drepturilor comunităţii româneşti. Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, i-a comunicat, din nou, ambasadorului Ucrainei la Bucureşti, Teofil Bauer, dorinţa ca mobilizarea parţială, desfăşurată în contextul conflictului din estul Ucrainei, să nu aibă un caracter selectiv şi să evite abordări discriminatorii, pe considerente de ordin etnic.



    Declaraţiile survin după informaţiile potrivit cărora, pentru a opri fuga de mobilizare, autorităţile ucrainene au decis să impună restricţii de călătorie în străinătate pentru toţi bărbaţii încorporabili. România, a precizat Aurescu, urmăreşte îndeaproape modul în care se desfăşoară acest proces şi este în contact permanent, prin intermediul consulatelor generale de la Cernăuţi şi Odessa şi al Ambasadei de la Kiev, cu reprezentanţi ai etnicilor români, dar şi cu cei ai autorităţilor ucrainene, civile şi militare. Cetăţeni loiali ai statului ucrainean, etnicii români nu vor să devină carne de tun într-un război care nu e al lor.

  • Emigraţia politică greacă în România comunistă

    Emigraţia politică greacă în România comunistă

    Între 1946 şi 1949, în Grecia avea loc un sângeros război civil între gherilele comuniste finanţate de URSS şi forţele guvernamentale elene. Confruntarea a început prin atacarea forţelor guvernamentale de către rebelii comunişti în regiunile muntoase de la graniţa cu Iugoslavia şi Albania. Obiectivul asumat de comunişti era înlăturarea regimului legitim monarhic, considerat fascist, şi instaurarea unei republici socialiste. Dar conflictul dintre Stalin şi Tito a însemnat înfrângerea gherilelor comuniste greceşti, iar Partidul Comunist Grec s-a îndreptat către Moscova. Astfel, Tito a decis închiderea graniţelor iugoslave cu Grecia şi gherilele comuniste au fost private de sprijin vital, strategic şi moral. Albania, aflată sub influenţa lui Tito, a renunţat şi ea să-i sprijine pe comuniştii greci. Până în septembrie 1949, grupurile tot mai răzleţe de partizani comunişti fie s-au predat, fie au trecut graniţa în Albania de unde cei mai mulţi au emigrat în ţările socialiste.



    România devenea, astfel, locul predilect al emigraţiei comuniste elene aflată în căutarea unui refugiu. 200.000 de emigranţi politici greci au ajuns în ţările socialiste, din care între 11.500 şi 12.000 de emigranţi au ajuns în România: copii, luptători, membri ai familiilor acestora. România a primit cel mai mare număr de copii greci, aproximativ 5700, începând cu anul 1948, dintr-un total de aproximativ 28.000 de copii greci ajunşi în 7 state comuniste. Cea mai mare colonie de copii greci a fost cea de la Sinaia, care a funcţionat între 1948 şi 1953. În hotelurile staţiunii de pe valea Prahovei au fost cazaţi 1700 de copii, cărora li s-au adăugat alte câteva mii de copii nord-coreeni refugiaţi în România din cauza războiului din Coreea din 1950-1953.



    Prin tradiţie, în România se aşezaseră colonişti greci în decursul timpului. Intrată în sfera de influenţă sovietică, România era preferată de cei care părăsiseră Iugoslavia şi Albania. Istoricul Radu Tudorancea de la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din Bucureşti a arătat cum au fost primiţi combatanţii comunişti greci în România. Track: ”O parte din foştii combatanţii comunişti eleni care au părăsit Grecia la sfârşitul războiului civil au emigrat şi în România. Aici au primit sprijin din partea autorităţilor de la Bucureşti, răniţii pentru a se trata, ceilalţi pentru a se acomoda la condiţiile din ţară şi pentru a se integra în societatea românească. Existenţa unei importante comunităţi elene în România părea că va favoriza integrarea nou-veniţilor, mai ales că din 1948 gruparea filo-comunistă din interiorul comunităţii elene reuşise, cu sprijinul autorităţilor române, să preia controlul în cadrul comunităţii şi să configureze o nouă entitate intitulată Uniunea Patriotică Elenă. Astfel, puţinii susţinători ai taberei regaliste care mai rămăseseră în România erau marginalizaţi.”



    Guvernul comunist român a acordat sprijin generos foştilor membri ai gherilelor comuniste elene. Sprijinul oferit a fost unul total, de la asigurarea de cazare şi îngrijire medicală până la bani. Ca în orice altă ţară acaparată de regimul comunist, şi în România presa a manipulat informaţiile despre războiul civil grec. Radu Tudorancea. Track: ”Desfăşurarea războului civil din Grecia a fost urmărită cu preocupare în România fiind reflectată intens în periodicele de partid. În mod aşteptat, referirile din presa românească au luat forma unor campanii acide, coordonate de partid, care invariabil favorizau lupta partizanilor comunişti greci, denigrând constant tabăra anglo-americană şi rolul ei în ansamblul războiului civil grec.



    Liderul comunist grec Nikos Zahariadis trimisese în România încă din ianuarie 1948 pe Letferis Apostolou, acreditat ca reprezentant al aşa-numitului guvern democratic al Greciei. Însărcinările acestuia au vizat relaţionarea cu autorităţile române, obţinerea de ajutoare din partea guvernului RPR pentru susţinerea comuniştilor greci, îngrijirea răniţilor şi pregătirea coloniilor de copii greci ce urmau să fie înfiinţate în România. Autorităţile comuniste române au alocat importante sume de bani pentru susţinerea emigranţilor politici eleni. Sprijinul financiar era asigurat prin acoperirea unui buget consistent pentru PCG, doar pentru anul 1951 au fost alocaţi aproximativ 300.000 de dolari americani, cărora li se adăugau alte cheltuieli pentru conducere. Sumele de la buget alocate PCG au crescut în anul următor. În 1952 au fost viraţi aproximativ 750.000 de dolari americani şi multe alte sume pentru susţinerea editurilor. Sediul CC al PCG a fost mutat la Bucureşti şi multora dintre activiştri PCG li s-au oferit locuinţe în cartierul de lux Primăverii, în diferite vile secrete.”



    Refugiaţii greci nu au renunţat niciodată la luptă pentru instaurarea idealului comunist în ţara lor. Ei consideraseră înfrângerea drept ceva provizoriu, fiind gata oricând de a se întoarce la luptă, dacă situaţia internaţională o favoriza. România devenea astfel baza pentru acţiuni ale agenţilor comunişti greci în Grecia, instruiţi de ideologi comunişti greci cu stagii la Moscova. Radu Tudorancea. Track: ”Preconizând o viitoare reluare a confrunărilor pe teritoriul elen, activiştii greci din România şi-au dorit menţinerea grupurilor de foşti partizani în alertă, gata de luptă. În 1950 a fost organizată la Breaza o şcoală politică unde au predat inclusiv personaje ca Nikos Zahariadis şi Vasilis Barţiotas. Respectiva entitate avea să pregătească agenţi dispuşi să activeze ilegal pe teritoriul Greciei pentru susţinerea cauzei comuniste. În timpul perioadei 1952-1955, peste 120 de asemenea activişti şi agenţi au fost trimişi clandestin în Grecia, mulţi dintre ei fiind capturaţi de poliţia elenă.”



    Moartea lui Stalin şi procesul de desovietizare au dus şi la decesul cauzei comuniştilor greci. Normalizarea relaţiilor dintre România şi Grecia, interesele relaţiilor bilaterale, au făcut ca opţiunea confruntărilor armate să fie abandonată.

  • TAROM: Cursa Bucrești-Amman redirecționată

    Cursa Bucureşti – Amman efectuată de TAROM, duminică, 18 ianuarie, a fost redirecționată pe un alt aeroport din statul arab. Din această cauză cei 38 de pasageri români ce aveau bilet pentru retur nu s-au putut întoarce acasă cu aeronava TAROM. Într-um comunicat emis de compania aeriană se specifică următoarele:



    “Cursa TAROM RO187 Bucureşti – Amman, de astăzi 18.01.2015, a fost redirectionată catre un alt aeroport, Marka International Airport, din cauza conditiilor meteo nefavorabile de pe aeroportul Queen Alia, Amman.



    Cei 38 de pasageri care trebuiau sa se întoarcă la București […] au fost informați de către agentul de vânzări care reprezintă TAROM pe piața din Iordania de această situație. Având în vedere timpul de transfer al pasagerilor de la un aeroport la celalalt, precum și procedurile de securitate anvoioase, echipajul TAROM de pe cursa RO 188 a depașit timpul legal de odihnă. Din acest motiv, aeronava s-a reîntors la București fără pasageri la bord.



    Agentul de vanzari de pe piața locală cu care TAROM are un contract comercial se ocupa să redirecționeze pasagerii către Bucuresti, pe alte zboruri ale altor companii. Regretăm situaţia creată, însă prioritatea companiei TAROM este de a oferi pasagerilor săi călătorii sigure.”

  • Jurnal românesc – 13.01.2015

    Jurnal românesc – 13.01.2015

    Forţele Aeriene Române au preluat, luni, în cadrul unei ceremonii, încă o aeronavă de tip Spartan, a şaptea – şi ultima din contractul de 200 de milioane de euro semnat în 2007 cu o firmă italiană. Aparatele Spartan au dotări diferite, de la funcţii de transport special şi pentru evacuare medicală, până la echipare pentru lupta împotriva incendiilor, cum este cazul ultimei aeronave recepţionate. Prezent la ceremonie, ministrul apărării, Mircea Duşa, a declarat că programul mai cuprinde pregătirea piloţilor, dotarea Bazei Aeriene 90 cu simulator şi cu infrastructura necesară operării cu avioane Spartan şi pregătirea personalului tehnic. Totodată, Mircea Duşa a mai spus că este foarte bucuros că toate partidele politice au convenit să mărească bugetul apărării la 2% din Produsul Intern Brut, începând din 2017.



    Sute de revoluţionari au protestat în Piaţa Victoriei din Bucureşti faţă de o ordonanţă guvernamentală care introduce o nouă evaluare a certificatelor de revoluţionar. Manifestanţii au cerut demisia secretarului de stat Adrian Sanda şi repunerea imediat în vigoare a Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptători care au contribuit la victoria revoluţiei din decembrie 1989. La finalul negocierilor, executivul şi-a păstrat poziţia faţă de acest act normativ. Revoluţionarii din Piteşti şi Constanţa sunt în greva foamei şi spun că o vor continua până la retragerea ordonanţei. Executivul de la Bucureşti a modificat în ultima şedinţă din 2014 legea amintită, în sensul în care beneficiază de recunoştinţa statului român numai persoanele care au avut un rol determinant în victoria revoluţiei anticomuniste.



    Adjunctul secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia, Victoria Nuland, se află într-o vizită oficială de două zile la Bucureşti, pentru a discuta cu reprezentanţi ai autorităţilor române, cu cei ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile chestiuni bilaterale şi regionale. După încheierea vizitei la Bucureşti, Victoria Nuland va pleca, joi, la Sofia, unde i se va alătura secretarul de stat american, John Kerry, alături de care va merge, apoi, la Paris. Precedenta vizită la Bucureşti a adjunctului secretarului de Stat american a avut loc în ianuarie 2014, în cadrul unui turneu european.



    Românca Simona Halep se menţine pe locul al treilea în clasamentul celor mai bune jucătoare de tenis din lume (WTA), dat publicităţii luni, după ce a câştigat sâmbătă turneul de la Shenzhen (China). În finală, ea a învins-o pe elveţianca Timea Bacsinszky. Halep, care şi-a trecut în palmares al nouălea titlu WTA din cariera, a primit 280 de puncte WTA şi a fost recompensată cu un cec de 111.163 dolari. Marţi, în optimi, Halep, principala favorită a turneului WTA de la Sydney, trebuia să joace cu Karolina Pliskova (Cehia), dar s-a retras în ultimul moment din competiţia de la Antipozi, din cauza unei gastroenterite. După concursul de la Sydney, pe 19 ianuarie începe Australian Open, primul turneu de Mare Slem al anului. Anul trecut, la Melbourne, Halep a fost eliminată în sferturi.

  • Organizarea de evenimente în Bucureşti

    Organizarea de evenimente în Bucureşti

    Deşi nu există date oficiale cu privire la numărul de evenimente organizate anual în Bucureşti, cele cca. 80 de săli cu această destinaţie din hotelurile de cinci stele din Capitală aduc anual încasări de 30 — 40 de milioane de euro. Capacitatea totală a celor 80 de săli este de 12.000 de persoane, iar suprafaţa acestora — de 10.700 de metri pătraţi. Spre exemplu, o sală de conferinţe cu o capacitate de 400 de locuri dintr-un hotel de cinci stele din Bucureşti poate avea un tarif de închiriere de peste 3.000 de euro pe zi. Iar dacă se adaugă serviciile de catering şi echipamentele tehnice necesare, costul creşte cu alte câteva mii de euro.



    Astfel, la unul dintre aceste hoteluri, pentru o conferinţă clasică de 8 ore pe zi, care include două pauze de cafea, prânzul şi dotările sălii, costul este de 160 de lei (cca. 36 de euro) de persoană în weekend, iar în timpul săptămânii — de 120 de lei (cca. 27 de euro) de persoană, pentru a stimula cererea. La Palatul Parlamentului, una dintre cele mai mari clădiri din lume, în sălile de conferinţe pot fi găzduite până la 1.500 de persoane, iar preţul de închiriere a unei săli se ridică la 6.000 — 7.000 de euro. Iar Sala Tronului din Muzeul Naţional de Artă al României (fostul Palat Regal) poate fi închiriată cu 10.000 de euro pe zi.



    Echipele specializate în organizarea conferinţelor, seminariilor, meselor rotunde, lansărilor de firme, de mărci sau de servicii îşi pot asista clienţii în activităţi pornind de la realizarea conceptului general al evenimentului şi până la detalii cum ar fi editarea alocuţiunilor, grafica invitaţiilor, realizarea scenografiei, a obiectelor promoţionale şi primirea invitaţilor. Ar fi de remarcat şi că sălile de evenimente din hotelurile de cinci stele din Bucureşti sunt modernizate de curând şi reprezintă instrumente de vânzare a celorlalte servicii oferite, respectiv cazare, restaurant, servicii personale.



    O parte dintre cei care organizează evenimente în sălile din hoteluri cumpără, aşadar, şi serviciul de cazare, în condiţiile în care 80% din clienţii hotelurilor de cinci stele vin în interes de afaceri. De altfel, între 35% şi 45% din veniturile hotelurilor provin din organizarea de evenimente şi din restaurantele pe care le deţin.