Radio România Internațional

Tag: cartofi

  • Usturoiul în … mâncăruri

    Usturoiul în … mâncăruri

    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este asociată cu apariţia unor spirite rele care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita „turtă de Indrei”, făcută odinioară de fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare, iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul soţ.

    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere înseamnă usturoi.

    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi. Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu mere. Există însă şi plăcinte cu umplutură de carne tocată, de porc, de pui, de oaie, de vită sau chiar de peşte. Aceste plăcinte pot fi preparate în foetaj, cu aluat dospit sau cu piure de cartofi.

    Cea mai mare varietate de plăcinte o întâlnim în Dobrogea. Plăcinta Dobrogeană, cu foi umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caş şi ouă este un produs cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP). În afară de această plăcintă, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek, o moştenire gastronomică de la minoritatea turco-tătară.

    Tot în Dobrogea, dar în Delta Dunării, se pregăteşte şi plăcinta cu carne de peşte, cu aluat sau cu piure de cartofi. În ambele variante, folosim file de peşte, cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Putem adăuga şi alte legume precum mazăre sau conopidă mărunţită. Ungem cu unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei, adăugând şi celelalte legume. Întindem un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.

    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post


    De la mijlocul lunii noiembrie şi până la Crăciun creşte ponderea mâncărurilor de bază de legume, pregătite în gospodăria tradiţională. Este postul Crăciunului şi, conform tradiţiei, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse lactate. Mâncărurile de cartofi, de fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea.



    Ciorbele de cartofi, de varză sau de rădăcinoase precum ţelină, pătrunjel, morcovi şi păstârnac, ciorbe acrite cu borş, sunt specifice perioadei postului Crăciunului. Mărunţite, tăiate în cubuleţe sau în rondele, legumele sunt puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată, aceasta trebuie spălată în apă rece, înainte de a fi tăiată în bucăţi mai mici. După ce legumele au fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care au fiert legumele. I se mai spune şi borş călugăresc, pentru că este un fel de bază în mănăstirile din România. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt. În cazul ciorbei la care punem numai varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de suc de roşii sau bulion.


    Prepararea nu este complicată, însă durează mai mult decât la borşul călugăresc deoarece se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiatăîn bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.



    O altă mâncare de post este cea de prune afumate, o alternativă la legume. Avem nevoie de un kg de prune uscate, de două cepe, de o ceaşcă de orez, de ulei, zahăr şi sare. După spălarea prunelor în apă caldă, acestea se pun la fiert în apă rece. Atunci când apa dă în clocot, se adaugă orezul şi ceapa tocată mărunt. Se lasă totul la fiert la foc mic, dar prunele trebuie să rămână întregi, iar la final, într-o variantă mai puţin mănăstirească, adăugăm puţin ulei, zahăr şi sare după gust. Ca să obţinem o culoare mai frumoasă, pasăm câteva prune mai fierte, apoi le introducem în mâncare şi amestecăm uşor. Mâncarea se serveşte caldă, cu gogonele sau castraveţi muraţi.






  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Pentru
    că în România avem o toamnă blândă, cu temperaturi care ne amintesc de vară şi
    pentru că prunele brumării, dulci şi zemoase încă se mai găsesc în pieţe, vă propunem
    câteva variante de desert la care să folosim acest fruct, în stare proaspătă.


    Găluştile cu prune sau
    gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor
    de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în mai multe ţări din
    Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una,
    două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La
    reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă
    adăugăm şi puţină sare. După
    fierbere, îi decojim şi îi
    transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină
    şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui
    aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi
    formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm
    bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o
    spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr
    şi le pudrăm cu scorţişoară.


    În stare proaspătă,
    prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat. Avem nevoie de 4 ouă, de 200 de grame de făină, de
    100 de grame de zahăr. Batem gălbenușurile de ou cu jumătate din cantitatea de
    zahăr, adăugăm esență de vanilie, după care încorporăm făina și praful de copt.
    Întindem aluatul într-o tavă unsă cu unt. Deasupra se pun jumătăți de prune,
    cărora le-am îndepărtat sâmburii şi pe care le-am lăsat puţin la scurs pentru a
    scăpa de surplusul de zeamă. Separat se bat albușurile până când se transformă
    în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de bezea, pe care o
    turnăm în tavă, peste aluat şi peste bucăţile de prune. Punem tava în cuptorul
    încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de minute. După ce se
    răcește, porționăm înainte de a fi servită.


  • Găluşti cu prune

    Găluşti cu prune

    Pentru
    că în România avem o toamnă blândă, cu temperaturi care ne amintesc de vară şi
    pentru că prunele brumării, dulci şi zemoase încă se mai găsesc în pieţe, vă propunem
    câteva variante de desert la care să folosim acest fruct, în stare proaspătă.


    Găluştile cu prune sau
    gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor
    de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în mai multe ţări din
    Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una,
    două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare. La
    reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă
    adăugăm şi puţină sare. După
    fierbere, îi decojim şi îi
    transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină
    şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui
    aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi
    formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm
    bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o
    spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr
    şi le pudrăm cu scorţişoară.


    În stare proaspătă,
    prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat. Avem nevoie de 4 ouă, de 200 de grame de făină, de
    100 de grame de zahăr. Batem gălbenușurile de ou cu jumătate din cantitatea de
    zahăr, adăugăm esență de vanilie, după care încorporăm făina și praful de copt.
    Întindem aluatul într-o tavă unsă cu unt. Deasupra se pun jumătăți de prune,
    cărora le-am îndepărtat sâmburii şi pe care le-am lăsat puţin la scurs pentru a
    scăpa de surplusul de zeamă. Separat se bat albușurile până când se transformă
    în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de bezea, pe care o
    turnăm în tavă, peste aluat şi peste bucăţile de prune. Punem tava în cuptorul
    încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de minute. După ce se
    răcește, porționăm înainte de a fi servită.


  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.



    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.




  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea


    Provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea are o gastronomie cu puternice influenţe orientale datorită minorităţii turco-tătare. Bucătăria dobrogeană se bazează pe peşte şi pe carnea de oaie, însă nu exclude carnea de pasăre, de vacă şi de porc. Preparatele de bază sunt însoţite de garnituri de orez sau de legume. Produse din lapte de oaie precum iaurt sau telemea sunt folosite de asemenea pentru pregătirea altor mâncăruri. Gastronomia Dobrogei este influenţată însă şi de alte comunităţi etnice precum cele ale grecilor sau ruşilor lipoveni, aflaţi în partea de nord a Dobrogei, în satele Deltei Dunării.



    Pentru această ediţie vă oferim o reţetă potrivită pentru perioada iernii şi anume musacaua dobrogeană. În general, musacaua este o mâncare cu carne tocată de porc, vită sau amestec, cu felii de cartofi sau, în perioada verii, cu vinete sau dovlecei. La musacaua dobrogeană se pune însă carne de oaie. Cuvântul musaca provine din turcă (musakka), ceea ce dă dimensiunea geografică a acestui preparat gastronomic pe care îl putem întâlni în spaţiul balcanic. Avem nevoie de 2 kg de cartofi, 1 kg de carne tocată din pulpă de oaie, o ceapă mare, două roşii mari sau suc de roşii, ulei, sare, piper, cimbru, smântână. Dacă folosiţi alte cantităţi ale principalelor ingrediente, e bine să păstraţi raportul de 1 la 2 între cantitatea de carne şi cantitatea de cartofi folosită.



    Ceapa este tocată mărunt şi călită în ulei, apoi este amestecată cu carnea tocată şi cu sucul de roşii. Se adaugă, după gust, sare, piper şi cimbru. Cartofii, tăiaţi rondele, trebuie rumeniţi uşor în tigaie după care sunt puşi într-o cratiţă, în straturi, alternând cu carnea tocată. Se pot pune şi cartofi cruzi, însă este important ca primul şi ultimul strat să fie de cartofi. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor pentru circa jumătate de oră, iar spre sfârşit poate fi presărat caşcaval ras deasupra ultimului strat de cartofi. După ce se rumeneşte, musacaua trebuie scoasă din cuptor, porţionată şi, înainte de a fi servită, se poate turna deasupra fiecărei porţii fie sos tomat, fie smântână. Musacaua este servită caldă, alături de orice fel de murătură.



    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare. Un alt preparat specific, cu denumire de origine, este plăcinta dobrogeană, făcută cu foi de aluat în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna, după ce am pus deasupra umplutura. Umplutura poate fi brânză sărată, atunci când este servită ca aperitiv sau brânză dulce cu stafide atunci când plăcinta este servită la desert. Este o plăcintă care, în gospodăria tradiţională, este coaptă în cuptorul de lut amenajat în curte.




  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Gastronomia este
    influenţată de climă, de ceea ce se cultivă în zonă şi, nu în ultimul rând, de
    specificul şi de intensitatea muncii. În arealul Munţilor Apuseni, muncile în
    gospodărie presupun un efort fizic mai mare, care trebuie echilibrat cu
    mâncăruri consistente. Carnea de porc şi de oaie, varza, cartofii şi produsele
    derivate din lapte sunt folosite mult în bucătăriile din Apuseni. Se foloseşte
    destul de mult untura, iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă,
    însoţite de un pahar de palincă fiind consumate
    frecvent, dacă nu chiar zilnic. Ciorbele cu carne se aromează cu tarhon, iar
    supele se fac cu găluşte sau cu tăiţei de casă. Pâinea se face în mod tradiţional
    din făină de grâu şi din cartofi.


    Un preparat specific îl
    reprezintă plăcintele moţeşti, coapte fie în cuptor, fie pe lespede de piatră,
    fie pe plită, la foc mic. Sunt mici şi rotunde, seamănă cu o clătită, numai că
    în interiorul lor găsim brânză sărată. Este acelaşi aluat ca la prepararea
    pâinii, din făină, apă, drojdie şi puţină sare. După ce a fost lăsat la dospit,
    aluatul se întinde în foi subţiri pe care se pune brânză sărată. Foile, de
    formă rotundă, sunt puse una peste alta astfel încât în interior să rămână
    stratul subţire de brânză. După ce s-a copt, plăcinta trebuie unsă cu unt şi,
    eventual, smântână şi se serveşte imediat. Dacă este umplută cu brânză dulce
    sau cu dulceaţă de fructe de pădure, atunci poate fi servită şi ca desert.


    Ciorba cu afumătură
    este un preparat specific Apusenilor, fiind pregătită fie cu cartofi, fie cu
    varză. Avem nevoie de jumătate
    de kg de carne afumată, de 8 … 10 cartofi de mărime mijlocie, de două cepe, de
    doi morcovi, un pahar de smântână, două ouă, oţet. Prima etapă constă în
    opărirea costiţei sau a şuncii, pe care o punem într-un vas cu apă clocotită.
    Lăsăm să fiarbă timp de câteva minute. După aceea, tăiem carnea în cubuleţe pe
    care le trecem într-un vas cu 4 … 5 litri de apă şi lăsăm la fiert. Adăugăm,
    pe rând, cartofii, morcovii şi cepele, toate tăiate mărunt. Lăsăm să fiarbă şi
    separat, într-un castron, amestecăm gălbenuşurile cu smântâna şi cu puţin oţet.
    Luăm de mai multe ori zeamă din ciorbă şi o turnăm în castron amestecând uşor
    atât pentru omogenizare cât şi pentru a încălzi bine această combinaţie.
    Răsturnăm în oala de ciorbă şi o mai lăsăm puţin pe foc şi, astfel obţinem o
    ciorbă cu afumătură dreasă cu smântână.


  • Mâncăruri din Apuseni

    Mâncăruri din Apuseni

    Gastronomia este
    influenţată de climă, de ceea ce se cultivă în zonă şi, nu în ultimul rând, de
    specificul şi de intensitatea muncii. În arealul Munţilor Apuseni, muncile în
    gospodărie presupun un efort fizic mai mare, care trebuie echilibrat cu
    mâncăruri consistente. Carnea de porc şi de oaie, varza, cartofii şi produsele
    derivate din lapte sunt folosite mult în bucătăriile din Apuseni. Se foloseşte
    destul de mult untura, iar şunca, slănina afumată, ceapa şi pâinea de casă,
    însoţite de un pahar de palincă fiind consumate
    frecvent, dacă nu chiar zilnic. Ciorbele cu carne se aromează cu tarhon, iar
    supele se fac cu găluşte sau cu tăiţei de casă. Pâinea se face în mod tradiţional
    din făină de grâu şi din cartofi.


    Un preparat specific îl
    reprezintă plăcintele moţeşti, coapte fie în cuptor, fie pe lespede de piatră,
    fie pe plită, la foc mic. Sunt mici şi rotunde, seamănă cu o clătită, numai că
    în interiorul lor găsim brânză sărată. Este acelaşi aluat ca la prepararea
    pâinii, din făină, apă, drojdie şi puţină sare. După ce a fost lăsat la dospit,
    aluatul se întinde în foi subţiri pe care se pune brânză sărată. Foile, de
    formă rotundă, sunt puse una peste alta astfel încât în interior să rămână
    stratul subţire de brânză. După ce s-a copt, plăcinta trebuie unsă cu unt şi,
    eventual, smântână şi se serveşte imediat. Dacă este umplută cu brânză dulce
    sau cu dulceaţă de fructe de pădure, atunci poate fi servită şi ca desert.


    Ciorba cu afumătură
    este un preparat specific Apusenilor, fiind pregătită fie cu cartofi, fie cu
    varză. Avem nevoie de jumătate
    de kg de carne afumată, de 8 … 10 cartofi de mărime mijlocie, de două cepe, de
    doi morcovi, un pahar de smântână, două ouă, oţet. Prima etapă constă în
    opărirea costiţei sau a şuncii, pe care o punem într-un vas cu apă clocotită.
    Lăsăm să fiarbă timp de câteva minute. După aceea, tăiem carnea în cubuleţe pe
    care le trecem într-un vas cu 4 … 5 litri de apă şi lăsăm la fiert. Adăugăm,
    pe rând, cartofii, morcovii şi cepele, toate tăiate mărunt. Lăsăm să fiarbă şi
    separat, într-un castron, amestecăm gălbenuşurile cu smântâna şi cu puţin oţet.
    Luăm de mai multe ori zeamă din ciorbă şi o turnăm în castron amestecând uşor
    atât pentru omogenizare cât şi pentru a încălzi bine această combinaţie.
    Răsturnăm în oala de ciorbă şi o mai lăsăm puţin pe foc şi, astfel obţinem o
    ciorbă cu afumătură dreasă cu smântână.


  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Crăciunului, care a început în 15 noiembrie şi se va încheia la 24 decembrie,
    sunt pregătite, conform tradiţiei, mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult timp.


    Mâncărurile de cartofi, de
    fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile
    sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea. Sarmalele reprezintă una dintre mâncărurile pregătite
    cu ocazia Crăciunului, iar atunci când nu conţin carne pot fi consumate şi de cei care ţin post.


    Avem nevoie de o varză acră
    de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion, cimbru,
    piper boabe şi piper măcinat, două foi de dafin şi sare. Ceapa, tăiată subţire,
    trebuie călită în ulei, după care se adaugă
    orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs de apă, precum şi morcovii, daţi
    pe răzătoare. În umplutură se mai pot adăuga fie ciuperci, tocate mărunt,
    fie fructe uscate precum stafide şi prune, tocate mărunt. După ce s-au incins
    bine, se adaugă bulion, piper măcinat şi sare după gust şi se omogenizează.


    Varza murată trebuie desfăcută cu
    grijă, foaie cu foaie. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor de
    varză le sunt îndepărtate nervurile pentru a putea rulate apoi cu umplutura.
    După aşezarea sarmalelor în cratiţă, se toarnă puţină apă clocotită, se
    amestecă cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de
    cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la
    foc potrivit pentru circa 45 de minute, până când varza şi
    sarmalele de la suprafaţăîncep să se
    rumenească.


    Înainte
    de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a roşiilor în spaţiul
    europen, în principatele române pentru garnituri erau folosite cereale precum
    meiul şi grâul, dar şi fructe precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul
    că rezistă vreme îndelungată după recoltare, iar prunele, după un proces de
    afumare, pot fi păstrate , de asemenea, vreme îndelungată. În Muntenia , o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau fără carne.
    Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva
    linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au fost
    spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi la
    călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu
    se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
    puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
    zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, pentru a schimba gustul uşor acrişor al
    gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină, care are rolul
    de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau rece.



  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Crăciunului, care a început în 15 noiembrie şi se va încheia la 24 decembrie,
    sunt pregătite, conform tradiţiei, mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult timp.


    Mâncărurile de cartofi, de
    fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile
    sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea. Sarmalele reprezintă una dintre mâncărurile pregătite
    cu ocazia Crăciunului, iar atunci când nu conţin carne pot fi consumate şi de cei care ţin post.


    Avem nevoie de o varză acră
    de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion, cimbru,
    piper boabe şi piper măcinat, două foi de dafin şi sare. Ceapa, tăiată subţire,
    trebuie călită în ulei, după care se adaugă
    orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs de apă, precum şi morcovii, daţi
    pe răzătoare. În umplutură se mai pot adăuga fie ciuperci, tocate mărunt,
    fie fructe uscate precum stafide şi prune, tocate mărunt. După ce s-au incins
    bine, se adaugă bulion, piper măcinat şi sare după gust şi se omogenizează.


    Varza murată trebuie desfăcută cu
    grijă, foaie cu foaie. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor de
    varză le sunt îndepărtate nervurile pentru a putea rulate apoi cu umplutura.
    După aşezarea sarmalelor în cratiţă, se toarnă puţină apă clocotită, se
    amestecă cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de
    cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la
    foc potrivit pentru circa 45 de minute, până când varza şi
    sarmalele de la suprafaţăîncep să se
    rumenească.


    Înainte
    de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a roşiilor în spaţiul
    europen, în principatele române pentru garnituri erau folosite cereale precum
    meiul şi grâul, dar şi fructe precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul
    că rezistă vreme îndelungată după recoltare, iar prunele, după un proces de
    afumare, pot fi păstrate , de asemenea, vreme îndelungată. În Muntenia , o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau fără carne.
    Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva
    linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au fost
    spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi la
    călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu
    se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
    puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
    zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, pentru a schimba gustul uşor acrişor al
    gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină, care are rolul
    de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau rece.



  • Deserturi cu prune

    Deserturi cu prune

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii de valorificare a prunelor care, pe măsura trecerii zilelor, devin din ce în ce mai dulci şi zemoase. Un preparat tradiţional este magiunul de prune, România având un preparat cu indicaţie geografică protejată – magiunul de Topoloveni. Având o denumire asemănătoare în limba turcă – macun (se citeşte maciun – n.r.), magiunul este o pastă din pulpă de fructe, lăsată multe ore la fiert înainte de a fi pusă în borcane. De menţionat că un kg de magiun este obţinut din circa 5 kg de prune bine coapte, zemoase şi dulci. Prepararea nu este complicată, pericolul fiind acela ca magiunul să prindă gust de afumat fie din cauza unui foc prea puternic, fie pentru că nu a fost amestecat periodic.



    Prunele trebuie spălate, apoi li se îndepărtează codiţele şi li se scot sâmburii. Pentru a mai reduce timpul de fierbere, prunele trebuie trecute prin maşina de tocat sau terciuite cu ajutorul unui pasator, după care sunt puse într-un vas, la fiert. În varianta tradiţională, prunele sunt fierte într-un vas de lut pus deasupra jarului, amestecând periodic, până când, după 6 … 8 ore, volumul pastei de prune se reduce la un sfert faţă de cel iniţial. Dacă a fiert suficient, magiunul de prune nu are nevoie de conservanţi. De asemenea, nu se adaugă nici zahăr, fructoza din prune fiind suficientă pentru ca magiunul să aibă un gust plăcut, dulce-acrişor. Magiunul de prune poate fi consumat ca atare, întins pe o felie de pâine, sau poate fi folosit la diverse produse de patiserie precum cornuleţe, tarte şi checuri sau pentru a umple gogoşi sau clătite.




    În stare proaspătă, prunele pot fi folosite şi la o prăjitură cu aluat de tip pandişpan, la fel ca şi alte fructe precum caisele, vişinele sau piersicile. Cel mai popular desert la care folosim această fructă specifică toamnei îl reprezintă găluştile cu prune. Găluştile cu prune sau gomboţii cu prune, aşa cum li se spune în Transilvania, reprezintă un desert uşor de preparat, pe care îl întâlnim şi în Banat, precum şi în ţările din Europa centrală. Avem nevoie de un kg de prune, de un kg de cartofi sau de una, două căni de făină, de un ou, de pesmet, zahăr, scorţişoară, ulei şi sare.



    La reţeta cu cartofi, începem prin a pune cartofii la fiert în coajă, iar în apă adăugăm şi puţină sare. După fierbere, îi decojim şi îi transformăm în piure pe care îl lăsăm să se răcească. Apoi adăugăm puţină făină şi gălbenuşul unui ou şi frământăm până obţinem un amestec cu consistenţa unui aluat pe care îl întindem şi pe care îl porţionăm. Învelim prunele în aluat şi formăm bile pe care le punem, pe rând, într-un vas cu apă clocotită. Lăsăm bilele să fiarbă până când acestea se ridică la suprafaţă. Le luăm cu o spumieră, le scurgem puţin, după care le tăvălim în pesmet amestecat cu zahăr şi le pudrăm cu scorţişoară.