Tag: comert

  • UE și China  au semnat o declarație comună în care avertizează asupra războaielor comerciale

    UE și China au semnat o declarație comună în care avertizează asupra războaielor comerciale

    Tensiunile
    privind situatia comerțului la nivel global s-au accentuat după ce partenerii
    Statelor Unite au inceput să ia măsuri ca răspuns la politica Washingtonului de
    a introduce taxe vamale la importuri.


    Lumea
    are nevoie de o reformă a comerțului, nu de confruntări, afirma președintele
    Consiliului European, Donald Tusk cu ocazia summitului Uniunea Europeană-
    China. Tusk a solicitat atât Chinei cât și Statelor Unite și Rusiei să nu
    distrugă ordinea mondială ci sa o îmbunatațească.


    La
    rândul său, europarlamentarul Iuliu Winkler, raportor pentru legislativul european
    în domeniul relațiilor comerciale cu China spune că reuniunea a fost un succes,
    dar unul limitat din punct de vedere al comerțului internațional:Cred
    că acele angajamente pe care partea chineză le-a făcut în privința colaborării
    in Organizația Mondială a Comerțului, în privința sprijinirii comerțului global
    liber si neîngrădit de taxe și taxe vamale și tarife, în privința colaborării
    în contextul în care avem o perioadă tulbure a comerțului global, toate acestea
    sunt foarte frumoase, deci ar fi bine ca ele, aceste angajamente, să fie urmate
    și de acțiune concretă. Vedem o mare distanță între angajamentele politice la
    nivelul partenerului chinez și activitatea concretă, care sa aibă efecte
    benefice asupra companiilor europene prezente pe piața chineză.


    Nici
    șeful Comisiei Europene, Jean Claude Juncker nu s-a arătat prea încântat de
    faptul că in 2o17 investițiile europene de 6 miliarde de euro în China, au fost
    de 5 ori mai mici decât cele ale Chinei în Europa. Decalaj care reflectă
    preocuparea investitorilor europeni cu privire la problemele legislative și
    administrative cu care se confruntă companiile străine in China. Opinie
    confirmată și de Iuliu Winkler: Din
    documentele întocmite anual de către Camera de Comerț Europeană în China vedem
    că, din pacate, pe teren, practic condițiile de acțiune, de activitate de zi cu
    zi a companiilor europene nu se îmbunătățesc, ci dimpotrivă numărul de piedici
    creste. Deci este o distanță foarte mare între declarațiile politice și
    realitatea de pe teren. Ca să nu mai vorbim de intreprinderile mici si mijlocii
    europene al căror acces este îngreunat evident și de bariera geografică și de
    bariera lingvistică. De aceea, în permanență, în dialogul nostru pentru Acordul
    de Investiții insistăm pentru situația IMM-urilor europene care trebuie să
    poată activa mai ușor și mai liber pe piata chineză.


  • UE și Japonia au semnat cel mai mare pact comercial

    UE și Japonia au semnat cel mai mare pact comercial


    Preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi premierul japonez Shinzo Abe au semnat, marţi, la Tokyo, Acordul de parteneriat economic (APE) UE – Japonia. Prin acest parteneriat se vor elimina majoritatea taxelor vamale în valoare de 1 miliard de euro plătite anual de întreprinderile din UE care exportă în Japonia, dar și alte impedimente de lungă durată în ceea ce priveşte reglementarea anumitor domenii, precum importul autoturismelor.



    Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și-a afirmat satisfacția pentru acordul încheiat de cele două părți: “Documentul pe care l-am semnat reprezintă mult mai mult decât un simplu acord comercial. Este vorba despre un instrument care va crea oportunități pentru companiile noastre și pentru lucrătorii și cetățenii noștri și care va stimula economiile europeană și japoneză. Acest acord comercial reprezintă însă o declarație[…] în care afirmăm că credem într-un comerț deschis, echitabil și bazat pe reguli. O declarație în care afirmăm că un acord comercial nu este un joc cu sumă nulă, ci un proces din care toate părțile au de câștigat. Acest acord va aduce beneficii concrete ambelor părți, protejând în același timp sensibilitățile fiecăreia dintre ele.



    Produsele agroalimentare europene, avantajate de noul acord



    Produsele agricole și alimentare europene sunt principalele beneficiare ale noului acord comerciale. Documentul prevede eliminarea taxelelor vamale aplicate de Japonia pentru multe brânzeturi, precum Gouda şi Cheddar (care sunt în prezent de 29,8%), precum şi pentru exporturile de vin (actualmente de 15%, în medie), notează Agerpres.



    Totodată statele din Uniunea Europeană îşi vor crește în mod substanţial exporturile de carne de vită către Japonia, în timp ce pentru carnea de porc vor exista schimburi comerciale scutite de taxe vamale la exportul de carne prelucrată, precum şi schimburi comerciale scutite aproape complet de taxe vamale pentru carnea proaspătă.


    Comisarul european pentru comerţ, Cecilia Malmstrom, a declrat după semnarea pactului economic: “Sectorul agricol european în special are motive de satisfacţie, dobândind acces la enorma piaţă japoneză şi protecţie pentru peste 200 de produse alimentare şi băuturi distinctive, precum Champagne şi jambonul de Parma. Fac apel, cu această ocazie, la Parlamentul European să aprobe rapid acest acord, astfel încât întreprinderile, cetăţenii şi fermierii să îi poată valorifica avantajele cât mai curând posibil.



    Acordul UE-Japonia, un semnal către Casa Albă



    Presa internțională semnalează că semnarea acordului economic UE-Japonia și un semnal dat protecționismului președintelui SUA, Donald Trump, după recentul summit NATO și întâlnirea șefului de la Casa Albă cu președintele rus, Vladimir Putin. De altfel, și reacțiile oficialilor europeni și japonezi susțin comentariile jurnaliștilor.


    Transmitem un mesaj clar, care spune că facem front comun contra protecţionismului, a subliniat președintele Consiliului European, Donald Tusk. Prim-ministrul Japoniei, Shinzo Abe, a secondat declarația înaltului oficial european: Semnarea acestui acord de parteneriat economic arată lumii voinţa politică de nezdruncinat a Japoniei şi Uniunii Europene de a fi campioanele liberului schimb şi de a ghida lumea în această direcţie, în contextul răspândirii protecţionismului, a insistat Abe.



    “Împreună cu Japonia, transmitem un semnal puternic prin care arătăm lumii întregi că două dintre cele mai mari economii încă mai cred într-un comerţ deschis, opunându-se unilateralismului şi protecţionismului, a afirmat, la rândul său, comisarul pentru comerţ, Cecilia Malmstrom.



  • Fanariotismul în spațiul românesc

    Fanariotismul în spațiul românesc

    Secolul al 18-lea este cunoscut în
    istoria României ca secolul fanariot după numele cartierului Fanar din
    Constantinopol, de unde proveneau principii Munteniei și Moldovei. Tradus în
    limbajul istoriografiei universale, secolul fanariot românesc s-ar numi l’ancien régime. Considerat de perioada
    romantică un secol al corupției și decăderii generalizate, istoricii de azi
    cred că el a fost și un secol al culturii și căutărilor.


    Fanarioții erau membri ai familiilor
    aristocratice grecești bogate care se ocupau cu comerțul în capitala otomană. Fanarioții
    controlau Patriarhia ecumenică și pătrunseseră și în ierarhia administrativă
    otomană, unde erau mai ales dragomani (traducători) ai Înaltei Porți și ai
    ambasadelor din capitala otomană. Din punct de vedere cultural, epoca fanariotă
    este sinonimă cu părtrunderea stilului de viață oriental și al moravurilor
    acestuia și cu consolidarea creștinismului ortodox de limbă greacă în toate spațiile
    de influență ale turcilor. Uneori, fanariotismul a fost denumit și bizantinism.
    De fapt, fanariotismul începe din a doua jumătate a secolului al 17-lea, alți
    istorici îl consideră un corespondent oriental al barocului.


    Formal, fanarioții apar în istoria
    României în 1711 în Moldova, când ultimul principe Dimitrie Cantemir se
    refugiază în Rusia, și 1716 în Muntenia. Pentru mai bine de 100 de ani, pe
    tronurile celor două principate române s-au așezat mai mulți principi din
    familii de origine greacă precum Mavrocordat, Caragea, Suțu, Mavrogheni,
    Moruzi, albaneză ca Ghica, dar și din familii românești grecizate precum Callimachi
    și românești pure ca Racoviță și Sturdza.


    Romantismul a pus pe seama
    orientalismului și a fanariotismului responsabilitatea înapoierii economice și
    lipsa reformelor politice din societatea românească. Dar trebuie spus că dintre
    fanarioți s-au recrutat noile elite naționale care au susținut modernizarea și
    scoaterea societății românești de sub moravurile de până în anul 1800. Istoricul
    Georgeta Penelea-Filiti a arătat ce percepții au rămas până azi legate de
    moștenirea fanariotă care, formal, a dispărut în 1821, după revoluția condusă
    de Tudor Vladimirescu. Cercetările
    făcute și nedate publicității în legătură cu istoria României arată că există
    două epoci de maxim interes. Una este epoca veche, când dacii și romanii erau
    aici, când era un imperiu și nimeni nu mai era ca noi. Și mai este apoi epoca
    fanariotă. Antichitatea este o epocă de glorie, aceasta e o epocă de criticat.
    Tot ce a ost rău a fost făcut de fanarioți. Se spune că astăzi ne purtăm așa
    din cauza fanarioților. Sigur că mentalitatea noastră de azi nu este neapărat o
    consecință, dar omul este bucuros că are pe cine să dea vina fără să se mai
    controleze pe sine, să se gândească la ce a făcut el. Această imagine nu s-a
    creat acum, ea a fost creată de istoriografia romantică în frunte cu Bălcescu
    și Kogălniceanu, au fost și greci care i-au demonetizat total pe fanarioți.
    Rezultatul a fost cu totul negativ. Însă a venit Nicolae Iorga spre sfârșitul
    secolului al 19-lea şi a încercat să pună lucrurile la punct.


    Capitalele celor două principate, București
    și Iași, erau două capitale orientale, după modelul epocii, în cel mai clar
    sens al cuvântului. Puținele surse iconografice din secolul al 18-lea ne arată
    un București și un Iași în care predomină casele de mici dimensiuni și câteva
    biserici, pe malul unor râuri de importanță modestă. În secolul următor, cele
    două capitale tind să capete identități urbane mai pronunțate, Bucureștiul
    începând să capete o importanță ceva mai mare. Capitala Munteniei este
    reprezentativă pentru acea perioadă deoarece era cel mai mare oraș, aici se
    întâlneau interesele economice ale regiunii și, după 1800, și interesele
    politice ale marilor Puteri europene ca Franța și Anglia. Bucureștiul
    începutului de secol 19 era un amestec de etnii, un nod economic în creștere,
    de categorii sociale în schimbare, de reforme, de crize de autoritate și
    instituții în formare. Elitele imaginau formule statale și căutau susținere în
    cancelariile Marilor Puteri. Într-o mare măsură, fizionomia Iașiului, capitala
    Moldovei, corespundea celei bucureștene.


    Istoriografia română, în cei 200 de
    ani, a avut în general interpretări nefavorabile fanarioților și istoriei lor.
    Însă în ultimii ani unii autori au revizuit acei ani și privesc mai obiectiv
    perioada. Georgeta Penelea-Filiti crede că a venit momentul ca detașarea să
    restituie locul pe care îl merită secolul al 18-lea românesc, unul fără patimă. Tudor Dinu nu-și propune
    nici să-i laude, nici să-i înjure pe fanarioți, ci pur și simplă să prezinte
    istoria Bucureștiului în toate aspectele posibile. În momentul în care te
    adâncești în viața bucureșteană de secol fanariot, de secol 18, constați
    prezența și influența, contribuția, ctitoriile esențiale pentru oraș ale acelor
    greci. De ce? Pentru că în spațiul românesc sunt câteva elemente dinamice:
    grecii, evreii și armenii. Dintre aceștia, românii s-au apropiat cel mai mult
    de greci. Această legătură sufletească între greci și români s-a întărit în
    acea perioadă. Negustorii, mișcarea comercială, acea piață a Bucureștilor, au
    format punctul de confluență al unor curente de idei cu totul neașteptate,
    organizarea comerțului, obiceiurile, legăturile localnicilor cu grecii. Deasupra
    tuturor erau domnii fanarioți. Este o imagine echilibrată și corectă, nouă
    pentru foarte multă lume.



    România s-a despărțit de Fanar acum aproape două
    secole. Moștenirea acestuia este încă discutată și pluralitatea părerilor
    despre ea nu poate fi decât un semn al maturității și al detașării. (

  • Lobby-ul în Uniunea Europeană

    Lobby-ul în Uniunea Europeană

    Lobby-ul la nivelul Uniunii
    Europene
    se traduce prin reprezentarea intereselor la nivel comunitar. Această
    activitate a diferitelor grupuri de interese este menită să influenţeze
    deciziile legislative şi executive ale instituţiilor europene prin intermediul
    afacerilor publice. Încă de la adoptare, Tratatul de la Lisabona a conferit
    lobby-ului european o nouă dimensiune, diferită de lobby-ul care are loc la
    nivel naţional. Reprezentarea intereselor europene devine, astfel, parte din
    noţiunea de democraţie participativă
    care defineşte comunitatea europeană.

    Cu detalii, Inge Graessle,
    europarlamentar, membru al comisiei pentru control bugetar: Politica nu este lipsită de
    lobby, iar fără lobby nu este de dorit ca noi să facem reguli pentru cele 28 de
    state membre. Nu putem şti ce anume funcţionează şi ce nu fără lobby, cu
    ajutorul căruia se pot sesiza greşeli şi se pot schimba informaţii. Acest
    instrument face ca mai multe voci să fie auzite şi, printr-un tablou larg, se
    poate construi un sens comun. Aceasta este sarcina politicii comunitare. În mod
    clar, trebuie să se ofere acces la un lobby eficient tuturor statelor membre
    ale Uniunii. Desigur, nu trebuie ascultate sfaturile proaste doar de dragul de
    a urma o anumită direcţie, ceea ce ar însemna un lobby viciat. Trebuie luate în
    calcul toate opiniile, indiferent spre ce direcţie ar îndrepta ele. Aceasta
    este treaba politicii şi este exact ceea ce facem aici. Grupurile trebuie să
    asigure acces egal la lobby, iar susţinătorii unei anumite reglementări trebuie
    să îşi asculte adversarul. De asemenea, Uniunea Europeană asigură accesul egal la
    lobby pentru toate organizaţiile, finanţate din bugetul Uniunii sau
    neguvernamentale. Spre exemplu, în ceea ce priveşte încheierea de acorduri de
    comerţ mondial, politicienii ascultă toate opiniile lobby-iştilor, fie ele pro
    sau contra. Tot ceea ce trebuie este să fie formulată o opinie bine susţinută.




    Grupurile de lobby de interes european diferă
    într-o măsură importantă de cele naţionale. Principalele diferenţe constau în
    faptul că grupurile europene sunt transnaţionale, au impact strict asupra
    instituţiilor europene, activitatea lor de a influenţa adoptarea de
    reglementări este recunoscută la nivel comunitar şi funcţionează sub cadrul
    Iniţiativei europene în materie de transparenţă. De asemenea, grupurile de
    lobby participă la procesele legislative încă din stadiile incipiente. Comisia
    Europeană
    invită grupurile de lobby-işti să-şi exprime poziţia ori de câte ori
    are loc o nouă iniţiativă legislativă. Înainte de a fi formulată o directivă, o
    hârtie verde sau o hârtie albă este lansată, cu scopul de a facilita
    consultările bilaterale.


  • Acorduri comerciale cu Japonia și cu Singapore

    Acorduri comerciale cu Japonia și cu Singapore

    Acordul cu Japonia este cel mai
    important acord de parteneriat comercial bilateral negociat vreodată de Uniunea
    Europeană
    . Acesta va crea oportunități uriașe de piață pentru ambele părți, va
    intensifica cooperarea dintre Europa și Japonia în diverse domenii, va reafirma
    angajamentul comun al celor două părți față de dezvoltarea durabilă și va
    include, pentru prima oară, un angajament specific referitor la Acordul de la Paris
    privind schimbările climatice. Pe de altă parte, acesta va elimina marea majoritate a taxelor vamale,
    suprimând astfel costurile de aproximativ 1 miliard EUR pe an suportate de
    întreprinderile din UE care exportă către Japonia. Acordul comercial și acordul
    de investiții cu Singapore sunt primele acorduri bilaterale încheiate de UE cu
    un membru al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). În cadrul ei,
    Singapore este de departe principalul partener al UE, valoarea totală a
    comerțului bilateral cu mărfuri ridicându-se la 53,3 miliarde EUR (2017), iar a
    comerțului cu servicii la 44,4 miliarde EUR (2016). Grație acestor acorduri, UE
    a făcut un important pas înainte în promovarea unor standarde ridicate și a
    unor reguli exigente în relațiile sale comerciale cu Asia de Sud-Est, o regiune
    dinamică, cu un ritm rapid de dezvoltare. În plus, acordurile reprezintă primul
    pas în direcția unui viitor acord comercial și de investiții interregional
    între UE și ASEAN.

    Comisarul european pentru comerţ, Cecilia
    Malmström
    , a declarat : Acordul economic cu
    Japonia este de fapt cel mai important acord de parteneriat comercial bilateral
    negociat vreodată de Uniunea Europeană. Iar Singapore este o țară mai mică și
    totuși importantă, care reprezintă poarta de acces pentru UE în Asia de sud-est.
    10 000 de companii europene s-au stabilit deja în Singapore, care a devenit o
    platformă de deservire pentru întreaga regiune. Conform celor mai recente
    statistici, schimburile bilaterale de bunuri și servicii au atins deja aproape
    1 million de euro pe an. Astfel că stabilim un punct de referință pentru
    acordurile comerciale în această regiune, iar acordul cu Singapore este primul
    încheiat cu un membru al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), o
    piatră de temelie în direcția unui viitor acord comercial și de investiții
    interregional între UE și ASEAN. Ne angajăm prin
    aceste acorduri să sprijinim progresiv o serie de reguli privind drepturile
    forței de muncă și respectarea mediului înconjurător. Ambele acorduri includ
    capitole cuprinzătoare privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care
    garantează cele mai ridicate standarde și consolidează acțiunile comune în
    materie de forță de muncă, mediu, schimbări climatice și protecția animalelor,
    domenii importante de reglementat în toate țările.

    Pe lângă oportunitățile economice
    enorme pe care le oferă, acordurile comerciale încheiate includ, de asemenea, capitole
    cuprinzătoare privind comerțul și dezvoltarea durabilă, care stabilesc cele mai
    ridicate standarde în materie de forță de muncă, siguranță, mediu și protecția
    consumatorilor, consolidează acțiunile comune cu privire la dezvoltarea
    durabilă și la schimbările climatice și protejează pe deplin serviciile
    publice.




  • Comerțul, pus în slujba dezvoltării durabile

    Comerțul, pus în slujba dezvoltării durabile

    Potrivit acestuia, Partidul Popular European are încredere în eficiența
    dialogului cu partenerii comerciali ai UE și în cooperarea cu organizațiile
    internaționale.



    Tratatele UE impun ca toate politicile relevante ale UE, inclusiv Politica
    comercială, să promoveze dezvoltarea durabilă.


    În luna iulie a anului trecut, Comisia a lansat dezbaterea cu privire la
    îmbunătățirea implementării dezvoltării durabile în țările partenere comerciale
    ale UE propunând două scenarii. Unul se referă la realizarea de parteneriate
    mai asertive privind comerțul și dezvoltarea durabilă, menținându-se mecanismul
    actual de aplicare, iar cel de-al doilea vizează introducerea de sancțiuni
    obligatorii în tratate.


    Referitor la acest subiect, in cadrul unui seminar organizat la Bruxelles
    din BIPE Romania eurodeputatul Iuliu Winkler a declarat: Suntem martorii naşterii unei noi lumi a comerţului; o activitate care
    eminamente era decisă în spatele uşilor închise, în spatele cortinelor, pentru că negocierile comerciale sunt de o
    tehnicitate nemaipomenită, nici nu poţi să înţelegi acele lucruri dacă nu eşti
    specialist în comerţ, deci şi ei se retrăgeau, negociatorii şi negociau. Acest
    lucru nu mai este sustenabil. Societatea, actorii, dumneavoastră – mass media
    şi ONG-urile, doresc transparenţă, doresc să înţeleagă ceea ce se întâmplă,
    doresc să afle cu ce mandat. Deci, se naşte o nouă lume a comerţului. Subliniez
    că nevoia de transparenţă este un lucru legitim, va trebui să ne îndreptăm spre
    un comerţ nu numai liber, dar şi un comerţ echitabil. Cine face analiza
    regională -analiza în profil teritorial, dacă doriţi, a benefiiilor şi a
    costurilor unui acord comercial? Când facem această analiză, constatăm că, din
    nefericire, o parte dintre beneficii sunt situate mereu în altă parte, decât
    estul Europei, acolo unde ţările respective ale UE sunt marii comercianţi,
    marii exportatori. Cel mai mare exportator al UE este, evident, Germania şi cel
    mai preţios exportator pentru că dicutăm despre tehnologie şi depre produse cu
    înaltă valoare adăugată. Şi costurile acordurilor, de multe ori, din păcate,
    sunt situate în estul Europei, de exemplu, în România. Eu cred că este
    important, când vorbim, fie de politica comercială, fie de alte chestiuni, să
    nu evităm subiectele incomode, ele trebuie făcute într-un mod constructiv şi
    aici, sigur că avem nevoie de putere şi acasă.


  • UE este cel mai mare comerciant din lume

    UE este cel mai mare comerciant din lume

    Timp de 7 ani consecutiv balanţa comercială a UE în
    produsele agroalimentare a fost pozitivă. După un an record pentru
    exporturile de produse agroalimentare în 2016 (131 miliarde euro exporturi şi
    112 miliarde euro importuri), performanţa comercială a UE a continuat şi în
    2017. Acest lucru a adus beneficii semnificative sectorului
    agricol.


    Referindu-se la comerţul internaţional şi
    competitivitatea agriculturii europene, în cadrul Conferinţei privind
    perspectivele agricole, comisarul european Phil Hogan a declarat: În
    negocierile noastre comerciale, vom continua să recunoaştem şi să reflectăm
    sensibilitatea acelor produse care se confruntă cu o concurenţă mai puternică
    din partea viitoarei pieţe de acces către UE. Obiectivul nostru este acela de a
    ne asigura că obţinem un rezultat care să ofere garanţii suficiente pentru
    aceste produse mai sensibile.
    Vom lucra din greu pentru a găsi
    echilibrul adecvat pentru agricultură în cadrul acordurilor noastre comerciale,
    găsind un echilibru adecvat între interesele ofensive şi defensive, care
    include aspectele SPS şi protecţia indicaţiilor geografice. Dar, la fel de mult
    ca produsele alimentare europene este căutat în întreaga lume pentru reputaţia
    sa de calitate şi siguranţă, comerţul este în cele din urmă cu privire la competitivitate.



    Competitivitatea înseamnă investiţii în ferme care se
    referă la modernizarea, inovarea, diversificarea şi absorbţia noilor
    tehnologii, precum şi a oportunităţilor oferite de datele digitale, cum ar fi
    agricultura de precizie şi energia curată, pentru a îmbunătăţi durabilitatea,
    competitivitatea şi rezilienţa individuală a exploataţiilor, împotriva
    efectelor negative ale schimbărilor climatice.


  • Acord privind protejarea comerţului Uniunii Europene

    Acord privind protejarea comerţului Uniunii Europene

    În această săptămână,
    Comisia, Consiliul şi Parlamentul European au ajuns la un acord politic privind
    modernizarea instrumentelor comunitare de protecţie comercială. În ultimii ani
    au fost situaţii neplăcute în unele ramuri industriale ale căror produse au
    intrat în competiţie cu altele similare, venite din ţări terţe, la preţuri
    subvenţionate sau de dumping. Acest acord va conduce la prima revizuire
    majoră a instrumentelor antidumping şi antisubvenţii ale UE din ultimii 15 ani.
    Acordul survine după 4 ani de consultări cu părţile interesate şi de negocieri între
    instituţiile europene, iar noile instrumente de protecţie comercială ţin seama,
    conform oficialilor de la Bruxelles, de interesele producătorilor,
    utilizatorilor şi importatorilor din Uniunea Europeană. La finalul unei recente
    dezbateri din Parlamentul European pe tema protejării Uniunii împotriva
    produselor care vin din ţări terţe la preţuri subvenţionate sau chiar la preţuri
    de dumping, comisarul pentru comerţ Cecilia Malmstrom făcea referire la noile
    instrumente de protejare a intereselor comerciale ale Uniunii:
    Metodologia antidumping vrea să surprindă distorsiunile pieţei şi este
    legată de intervenţii în state terţe sau în anumite sectoare dintr-o ţară. Noi
    vom întări instrumentele antidumping pentru a creşte capacitatea noastră de a
    surprinde amploarea acestor fenomene, pentru a identifica toate interventiile
    de subvenţie chiar în cursul investigaţiei. Vom face publice şi rapoartele
    noastre cu privire la sectoarele sau la ţările unde constatăm astfel de distorsionări.
    Nu sunt rapoarte secrete! Acesta este un instrument de protecţie comercială
    care este eficient şi care va respecta obligaţiile noastre internationale.
    Comerţul este bun cel puţin pentru multele sale avantaje, precum creştere
    economică, investiţii, locuri de muncă, dar comerţul trebuie să fie echitabil.



    În unele
    cazuri, UE va putea impune impune taxe mai mari la importurile de produse
    subvenţionate sau care fac obiectul unui dumping din ţări în care preţurile
    materiilor prime şi ale energiei sunt distorsionate. De asemenea, companiile
    vor beneficia de un sistem de alertă rapidă care le va ajuta să se adapteze la
    noua situaţie în cazul impunerii de taxe. Companiile mai mici vor primi, de
    asemenea, asistenţă de la un birou de ajutor specific, pentru a le facilita
    declanşarea şi participarea la procedurile de protecţie comercială.


  • Un acord pentru competitie loială

    Un acord pentru competitie loială

    De
    aproape trei ani, ţări reprezentând 70% din comerţul
    mondial cu servicii poartă negocieri în vederea
    ajungerii la un nou acord – TISA (Trade in Services Agreement) – în domeniu.
    Între cei 23 de participanţi la aceste discuţii, Uniunea Europeană constituie o
    entitate unică. De ce este nevoie de un nou acord? În
    primul rând pentru că se impune reglementarea anumitor servicii, apărute sau
    dezvoltate între timp, neavute în vedere în acordul actual, în vigoare din
    1994. Un exemplu în acest sens este piaţa digitală. În acelaşi timp, este vorba
    despre importanţa tot mai crescută a serviciilor în ponderea PIB-ului.

    Potrivit
    indicatorilor Băncii Mondiale, ponderea valorii adăugate de sectorul de
    servicii în PIB-ul global sporeşte în ritm alert – de la 53% în 1970, la 57% în
    1990, 67% în 2000, 70% în 2011, spre exemplu. Negocierile actuale au ca scop
    stabilirea unui set minim global de cerinţe pentru comerţul în sectoare, precum
    cel al serviciilor financiare sau de transport. Reuniţi în plen, deputaţii
    europeni au votat, în februarie, o rezoluţie privind orientarea politicii
    comerciale a UE în interesul companiilor comunitare şi al consumatorilor. Votul de astăzi este un moment important.
    Sunt mândră că am obţinut un sprijin larg în spectrul politic în acest sens. Ieri,
    Comisia Europeană a avut un cec în alb. Astăzi, primeşte un mandat parlamentar
    foarte clar – dacă recomandările noastre sunt respectate, TiSA va permite mai
    multe drepturi pentru cetăţenii noştri acasă şi va îndepărta unele obstacole
    pentru companiile noastre în străinătate. Dacă nu, Parlamentul nu va ezita să
    dea un veto acestui acord
    , a declarat raportorul Viviane Reding.

    Toate acestea
    pentru că nu vrem ca TiSA să ne submineze serviciile publice, cultura,
    legislaţia muncii, standardele de mediu, de protecţie a consumatorilor, de
    protecţie a datelor – altfel spus, modul în care trăim în Europa
    , a precizat raportorul.

    Pentru a proteja
    companiile UE faţă de competiţia neloială în străinătate, deputaţii au mandatat
    negociatorii comunitari să ceară ajustarea practicilor statelor terţe împotriva
    companiilor din UE, cum ar fi cele legate de localizarea obligatorie a datelor
    sau limitelor de capital străin. De asemenea, vor mai puţină birocraţie pentru IMM-uri şi, poate
    cel mai important, reciprocitate în deschiderea pieţelor, în special în ceea ce
    priveşte licitaţiile publice internaţionale, transportul, serviciile financiare
    şi digitale. Aceasta, în condiţiile în care, în prezent, serviciile UE sunt
    deja mai deschise la competiţia străină decât cele ale partenerilor săi.


    Este
    nevoie de reguli foarte clare, din raţiuni de
    competiţie, explică europarlamentarul Norica Nicolai: Se simte
    nevoia unui tip de protecţie. Ştim toţi care au fost consecinţele unor servicii
    financiare dezvoltate fără reglementări în ceea ce priveşte criza. Se pune, de
    asemenea, problema ridicării barierelor comerciale cu state terţe. Foarte
    importante mi s-au părut discuţiile cu privire la forţa de muncă, la
    mobilitatea interioară şi exterioară a forţei de muncă. Trebuie să spun că, din
    păcate, în UE se simte o tendinţă a limitării accesului pe piaţa muncii şi
    propunerea de a se introduce acea celebră clauză Golden standard, care
    priveşte forţa de muncă foarte bine calificată, la care UE este receptivă.
    Continuă, în opinia mea, fenomenul de theft brain, de furt de
    creiere, de care toată lumea are nevoie.

    Cifrele arată că Uniunea
    Europeană în ansamblul său este principalul exportator, dar şi importator de
    servicii la nivel mondial. îi este ameninţată această poziţie în vreun fel? Norica Nicolai: Nu,
    nu, în momentul de faţă nu este ameninţată, mai ales că suntem într-o negociere
    pe care eu o văd de lungă durată şi destul de dură pentru că, economia globală
    aflându-se într-o perioadă de recesiune, foarte multe state nu vor renunţa la
    măsurile protecţioniste care să le dea o şansă să-şi menţină creşterea şi să
    limiteze daunele. Cu siguranţă, însă, în măsura în care alte servicii se vor
    dezvolta în raport de evoluţia tehnică există un risc şi pentru capitole de
    servicii ale UE să fie afectate. Dar asta pe termen scurt, pentru că gândesc că
    în termen de 5-6 ani vom finaliza aceste negocieri şi ştim foarte bine cât de
    lung este procesul de ratificare a acordului în UE, spre 2020-2025 putem
    discuta de un acord general cu privire la comerţul cu servicii.

    Evoluţia structurii economiei
    româneşti din ultimii ani indică o economie emergentă care a trecut printr-o
    fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub
    media Uniunii Europene, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu
    valoare adăugată mică, precum agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată
    mare, ceea ce este benefic şi con­tri­buie la îndeplinirea criteriilor de con­ver­genţă
    reală spre zona euro, spun analiştii. Cele mai recente date publicate de
    Eurostat arată că România a înregistrat a treia cea mai mare creştere
    economică din Uniunea Europeană în ultimul trimestru al anului trecut,
    alăturându-se astfel Suediei, Cehiei şi Slovaciei.

  • Jurnal românesc – 3.09.2014

    Jurnal românesc – 3.09.2014

    Premierul român Victor Ponta a făcut o vizită oficială în China, unde s-a întâlnit cu şeful statului, Xi Jinping, şi cu omologul său, Li Keqiang. Oficialii celor două ţări au calificat drept exceptionale relaţiile politice bilaterale si au pledat pentru intensificarea celor economice, prin proiecte comune în domenii precum agricultura, energia şi infrastructura. La Beijing, seful guvernului de la Bucuresti a discutat şi cu reprezentanţii companiei naţionale chineze de căi ferate despre construcţia unei linii de tren de mare viteză Bucureşti-Iaşi, cu posibilitatea extinderii până la Chişinău, în Republica Modova.




    În România, comerţul cu amănuntul a crescut cu 8,2% în primele 7 luni din acest an, comparativ cu perioada similară a anului trecut. Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, creşterea a fost generată de vânzările mari la produsele alimentare şi nealimentare, la tutun şi băuturi. Pe de altă parte, preţurile producţiei industriale au scăzut cu 0,1% în luna iulie a acestui an, comparativ cu luna precedentă, mai arată sursa citată.




    Experţi din mai multe ţări europene participă, până vineri, la Bucureşti, la o conferinţă internaţională de criminalistică în domeniul analizei imaginilor digitale. La eveniment sunt dezbatute teme privind comparaţia imaginilor faciale, de obiecte sau persoane, scanerele laser, analiza şi prelucrarea înregistrărilor video şi a fotografiilor. Alături de politiştii români, la Bucureşti sunt prezenţi reprezentanţi ai Reţelei Europene a Institutelor de Criminalistică şi ai unor centre universitare din Spania, Suedia, Danemarca, Ungaria, Finlanda, Cipru, Italia, Olanda, Belgia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Elveţia, Estonia şi Lituania.





    Peste 1.800 de turişti români aflaţi în vacanţă pe litoralul bulgăresc au fost consiliaţi de poliţişti români în această vară în legătură cu prevederile legislative din Bulgaria. Poliţiştii români detaşaţi în ţara vecină au fost în misiune comună, alături de colegii lor bulgari, în staţiunile Balcic, Albena şi Nisipurile de Aur. În urma încheierii unui acord guvernamental româno-bulgar, poliţişti din cele două ţări acţionează în patrule comune pentru asigurarea ordinii şi a liniştii publice. Activităţile au loc pe perioada sezonului turistic, atât vara, cât şi iarna, în zonele în care se deplasează turişti români şi bulgari.



    Desi au înregistrat o scădere în luna august, de 1,8% în ritm anual, înmatriculările de autoturisme Dacia în Franţa au devansat mărci auto de prestigiu precum Toyota, BMW sau Mercedes, a anunţat Comitetul Constructorilor Francezi de Automobile. Vanzările au scăzut şi în rândul altor constructori auto mari precum Renault (10,7%), Peugeot Citroen (3,1%) sau Hyundai (26,9%). În schimb, au crescut vânzările grupului auto german Volkswagen(11%) şi ale grupului american Ford (40,9%). În primele opt luni din acest an, peste 72 de mii de autoturisme Dacia, marca românească deţinută de constructorul francez Renault, au fost vândute pe piaţa din Franţa, în creştere cu 20% comparativ cu perioada similară a anului trecut.

  • Jurnal românesc – 29.07.2014

    Jurnal românesc – 29.07.2014

    Ministerul român de Externe îşi exprimă preocuparea faţă de situaţia care a generat protestele etnicilor români din regiunea Cernăuţi din Ucraina, în contextul procesului de mobilizare militară a tinerilor ucraineni, declanşat de autorităţile de la Kiev. Totodată, Ministerul urmăreşte îndeaproape modul în care acest proces se desfăşoară, ceea ce a generat îngrijorare atât în familiile etnicilor români, cât şi la nivelul opiniei publice din România. În cadrul dialogului constant cu partea ucraineană, preocuparea autorităţilor române a fost transmisă ambasadorului Ucrainei la Bucureşti. Au fost cerute elemente suplimentare şi clarificări referitoare la procedurile de mobilizare în curs a tinerilor, înţelegând raţiunile fireşti ale oricărui stat privind necesitatea asigurării securităţii şi apărării integrităţii teritoriale. A fost exprimată, în egală măsură, aşteptarea părţii române ca aceste proceduri să nu aibă un caracter selectiv, care să introducă o abordare discriminatorie pe criterii etnice. Mesaje similare au fost transmise autorităţilor centrale ucrainene prin Ambasada României la Kiev.



    Vicepreşedintele Comisiei din Camera Deputaţilor pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, social-democratul Bogdan Diaconu, afirmă, într-un comunicat, că Ucraina face “un joc periculos” recrutând tineri români din regiunea Cernăuţi pentru a-i trimite “în prima linie a frontului în locul ucrainenilor”. În opinia deputatului, aceasta este soluţia pe care autorităţile de la Kiev au găsit-o pentru “exterminarea” etnicilor români din regiune. El spune că România “nu va sta cu mâinile în sân” în faţa unei astfel de atitudini prin care “Kievul egalează Rusia în cruzime şi dovedeşte că nu e cu nimic mai bună decât Moscova”. Circulaţia pe autostrada Cernăuţi-Suceava, a fost reluată după ce aceasta fusese blocată, de vineri, de etnici români în semn de protest faţă de mobilizarea la război ordonată de autorităţile de la Kiev. Protestatarii au declarat că sunt gata să iasă, din nou, în stradă şi să stea până vor primi o garanţie în scris de la autorităţi în care să se specifice că tinerii din regiunea Cernăuţi nu vor fi înrolaţi şi duşi în estul Ucrainei, pentru a lupta împotriva separatiştilor pro-ruşi.



    Comisia Europeană propune dublarea contingentelor de export fără taxe vamale pe piaţa europeană pentru mere, prune şi struguri de masă din Republica Moldova. Anunţul a fost făcut, luni, de comisarul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş. Măsura, valabilă până la sfârşitul anului 2015, vine în contextul deciziei Federaţiei Ruse de a înceta importul de fructe şi legume din Republica Moldova. Dacian Cioloş a precizat că aceasta este dovada solidarităţii Uniunii Europene cu producătorii moldoveni, afectaţi de deciziile de limitare a comerţului pe una dintre pieţele lor tradiţionale.



    Românii care obişnuiesc să cumpere produse din străinătate cel puţin o dată la 3 luni optează, în proporţie de 67%, pentru produse alimentare, 62% pentru băuturi sau sucuri, 48% pentru produse destinate îngrijirii locuinţei, iar 39% pentru parfumuri şi produse cosmetice. Potrivit unui studiu, produsele vestimentare şi încălţămintea sunt achiziţionate de 33% dintre românii care optează pentru cumpărături în afara ţării, în timp ce electronicele şi electrocasnicele de 22% dintre aceştia. În intervalul mai-iulie 2014, românii au cumpărat produse din ţări precum Bulgaria, Ungaria, Italia, Moldova şi Spania.



    Fiecare al cincilea austriac provine din rândurile imigraţiei, relevă un raport întocmit de un grup de experţi de la Viena. Documentul precizează că, în 2013, în Austria au imigrat peste 151 de mii de persoane, iar 96 de mii au plecat, rezultând o imigraţie netă de aproape 55 de mii de persoane. 57% dintre imigranţi au venit din Uniunea Europeană sau din Spaţiul economic european. Dintre aceştia, 17.700 au venit din Germania, 14.900 din Ungaria şi 13.500 din România. Experţii care au realizat raportul au propus, între altele, adoptarea mai multor măsuri, între care subvenţii pentru cetăţenii europeni veniţi în Austria şi asigurarea de cursuri mai eficiente de limbă.