Risipa
alimentară, una dintre efectele cele mai grave ale consumerismului actual, nu
ocolește, evident, nici România. Fenomenul a devenit suficient de problematic
pentru ca în 2016 să fie adoptată legea privind combaterea sa, lege care, din
păcate, își așteaptă încă definitivarea normelor de aplicare. Se estimează că românii
aruncă la gunoi alimente în cantități mari, suficiente cât să umple anual peste
120.000 de camioane. Hrana îi costă cam 40% din venituri, dar, din păcate, 33%
– 50% din aceasta ajunge la coșul de gunoi.
Informații mai clare și mai noi au
fost recent date publicității în urma unui studiu sociologic efectuat în vara
și toamna anului trecut de către Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca în cadrul unui proiect internațional finanțat de căter Agenția Universitară a Francofoniei. Cercetarea s-a axat pe trei țări – România, Republica Moldova și Macedonia de Nord -, iar rezultatele din aceste state nu diferă foarte mult între ele.
De pildă, luând în considerare obiceiurile alimentare, majoritatea respondenților au declarat că-și fac frecvent o listă de cumpărături ceea ce sugerează calcul și prevedere. De asemenea, cam 90% dintre ei au declarat că obișnuiesc să gătească acasă, iar asta înseamnă, teoretic, reducerea riscului ca hrana să se degradeze de vreme ce este preparată cât mai proaspătă. Totuși, studiul realizat de universitatea din Cluj confirmă estimările mai vechi privind risipa alimentară din România, după cum aflăm de la profesoara universitară Cristina Pocol, coordonatoarea echipei de cercetare:
Indiferent
de țara în care se află, respondenții declară că aruncă mâncare. Respectiv 83%
dintre participanții la studiu din România declară acest lucru. Tot asta
declară și 78,7% dintre cei din Republica Moldova și cei 67,2% dintre
participanții din Macedonia de Nord. Există multe obiceiuri legate de risipa
alimentară. Am încercat să vedem dacă respondenții verifică data de
valabilitate a unui aliment. Majoritatea spun că acesta este un demers aproape
de nelipsit în luarea deciziei de consum. Apoi majoritatea sunt atenți la felul
în care își depozitează mâncarea, respectiv unde și cum. Și sunt oarecum
interesați de evitarea risipei alimentare. Practic, a fost foarte interesant să
constatăm că la întrebarea cât de interesați de evitarea risipei alimentare,
majoritatea afirmă că sunt foarte interesați și este un subiect de care le
pasă. Dar asta vine în contradicție cu comportamentul lor. Adică îi interesează
subiectul risipei alimentare, dar aruncă mâncare. Aceste două lucruri nu se
împacă. Nu știu cum să diminueze risipa, nu au metodele potrivite, adică le
lipsește educația în acest sens. Deci, repet majoritatea aruncă mâncare.
Majoritatea sunt interesați de subiectul risipei alimentare. Cu toate acestea,
observăm această contradicție. Iar explicația pe care eu am găsit-o a fost că
ei încearcă și au în minte acest lucru, dar nu-I pun în practică. Nu-l pun în
aplicare din diverse motive: fie au încercat și nu au reușit, iar aici trebuie
să vedem și de ce nu reușesc.
De asemenea, în opinia participanților la
studiu, cei care risipesc cele mai multe alimente sunt consumatorii individuali
și restaurantele, de-abia apoi urmând agenții comerciali, în special
supermarketurile de unde oamenii își fac principalele achiziții, continuă
Cristina Pocol:
Am avut o întrebare legată de obiceiurile de
achiziție. Observăm în continuare un comportament care practic nu ne miră.
Majoritatea oamenilor își fac cumpărăturile din supermarket sau hipermarket.
Prea puțini aleg deocamdată micii comercianți, circuitele scurte de
aprovizionare. Cei mai mulți apelează la hipermarketuri urmate de piață. Foarte
puțini utilizează circuitele scurte sau apreciază relația directă a
producătorului cu consumatorul care este foarte importantă din mai multe puncte
de vedere. Practic retailul îți oferă oportunitatea de a consuma produse
proaspete și autentice, produse românești. Ca atare cred că aici mai este mult
de lucru, adică trebuie să realizăm campanii de educare și în acest sens. Ar fi
bine, totuși, să sensibilizăm consumatorul și asupra importanței consumului de
produse locale.
Criza sanitară declanșată de virusul Covid 19 nu a
modificat obiceiurile de cumpărare din România și Republica Moldova, cam două
treimi dintre respondenți declarând că se pot bucura de aceeași cantitate de
alimente cu aceeași bani. Există, însă, o modificare apărută în pandemie, dar
nu este cea așteptată, consideră Cristina Pocol:
Criza provocată de
virusul Covid 19 a făcut ca peste 10% din respondenți să arunce mai multă
mâncare. Eu mă așteptam la cu totul alt rezultat. În mintea mea funcționa următorul mecanism: credeam că, de
vreme ce am stat închiși în casă, ne-am preocupat mai mult de ceea ce mâncăm,
cum mâncăm și cum ne planificăm cumpărăturile. De aceea am pornit de la
presupunerea că acest lucru va avea ca efect diminuarea risipei alimentare.
Rezultatele studiului arată contrariul. 10% din respondenți spun că aruncă mai
mult in timpul pandemiei. Am încercat să găsesc explicații. Probabil că s-au
făcut stocuri prea mari. Aceasta ar fi principala explicație. Știm cu toții ce
s-a întâmplat la începuturile crizei sanitare când lumea cumpăra în neștire
baxuri întregi de alimente și cantități industrial de alimente de teamă că vor
rămâne fără hrană. Aceasta ar fi o explicație. Hrana respectivă nu a putut să
fie consumată imediat și într-un timp relativ scurt. Ca atare o parte a fost
aruncată. Cred că explicația clară este aceea că realizarea de stocuri care a
dus până la urmă la risipă.
Între timp,
anumiți agenți economici și asociații civice organizează campanii de
conștientizare a importanței unui consum mai ponderat și a consecințelor
nefaste pe care risipa alimentară le produce atât economiei, cât și mediului
înconjurător. O campanie de acest tip a fost desfășurată și de asociația
non-guvernamentală InfoCons, campanie axată pe costurile economice ale risipei alimentare.
Sorin Mierlea, președintele InfoCons, consideră că accentuând pierderile
economice mesajul privind ombaterea risipei alimentare ajunge mai ușor la
public.
Sorin Mierlea: În
primul rând, când discutăm despre risipa alimentară nu discutăm doar despre
problematica risipei, ci discutăm și despre costul pe care îl plătim de fiecare
dată când cumpărăm produse agroalimentare care ajung până la urmă la gunoi.
Acel cost înseamnă ore de muncă, iar acele ore de muncă până la urmă înseamnă
viața fiecăruia dintre noi.
Pe cealaltă parte cred că fiecare dintre noi în
calitatea noastră de consumator trebuie să avem toate datele și informările să
nu ajungem să spunem că n-am știut. Din această perspectivă InfoCons alături de
alte organisme din alte țări, căci e un proiect transfrontalier, și-a propus să
aducă la cunoștința atât a opiniei publice, cât și a autorităților publice,
impactul pe care îl are risipa.
Desfășurată în școli, în timpul orele de
dirigenție, cu ajutorul unor resurse digitale, campania InfoCons speră ca, în
felul acesta, viitorii consumatori să fie correct informați despre risipa
alimentară.
