Dușan Pârvulovici, director fondator al Agenției Timoc Press și președinte al Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin a fost condamnat la un an și jumătate închisoare de justiția din Serbia.
Reacții în Parlamentul de la București. Interviu cu deputatul Ringo Dămureanu, președintele Comisiei pentru constituționalitate a Camerei Deputaților.
Trăim vremuri în care libertatea de gândire, drepturile omului sunt restricționate din ce în ce mai mult și nu doar în statele autoritariste. Se întâmplă peste tot în lume, chiar și în Uniunea Europeană. În aceste circumstanțe, un semnal de alarmă poate fi tras și printr-o distincție precum Premiul Saharov pentru libertatea de gândire – cea mai importantă recunoaștere acordată de Uniunea Europeană pentru activitatea desfășurată în domeniul drepturilor omului.
Finaliștii pentru Premiul Saharov pe anul 2021 sunt un grup de femei afgane, nominalizate pentru lupta acestora pentru egalitate și drepturile omului; Jeanine Áñez, fosta președintă interimară a Boliviei, simbol al represiunii împotriva disidenților în America Latină; Alexei Navalny, om politic al opoziției ruse, activist anticorupție și adversar politic major al președintelui rus Vladimir Putin.
Acest premiu încurajează în special libertatea de exprimare, drepturile minorităților, respectarea dreptului internațional, dezvoltarea democrației și realizarea statului de drept. Mai mulți laureați, printre care Nelson Mandela, Malala Yousafzai, Denis Mukwege și Nadia Murad, au câștigat, ulterior, Premiul Nobel pentru Pace.
Fostul director al liceului Lucian Blaga din Tiraspol, Ion Iovcev, a devenit oficial funcţionar european şi se va ocupa de monitorizarea situaţiei drepturilor omului în Republica Moldova şi în statele din Parteneriatul Estic. Anunţul a fost făcut de europarlamentarul român Eugen Tomac, din a cărui echipă va face acum parte profesorul.
Domnul profesor Ion Iovcev s-a alăturat echipei mele şi vom lucra cot la cot pentru a-i apăra pe românii din stânga Nistrului şi nu numai, a scris Eugen Tomac pe Facebook. El a apreciat că un om care a păstrat, timp de trei decenii, vie conştiinţa naţională la Tiraspol şi nu a cedat nicio clipă presiunii separatiştilor în calitatea sa de director al Liceului Lucian Blaga este persoana potrivită pentru a prezenta realitatea din regiune. Eurodeputatul a mai anunţat că, împreună cu profesorul Ivocev, vor lucra intens pentru a repune pe agenda de priorităţi a Uniunii Europene chestiunea transnistreană.
Rusia trebuie să plece din Republica Moldova, iar cetăţenii din zona de conflict au dreptul să trăiască în pace şi bunăstare, a subliniat Eugen Tomac. Ion Iovcev a fost demis în luna iunie de la conducerea singurei instituţii cu predare în limba română din capitala regiunii separatiste Transnistria, ca urmare a unei decizii a ministrului Educaţiei de la acel moment Lilia Podolşa, despre care presa moldoveană a scris că este o apropiată a liderului prorus Igor Dodon, fost preşedinte al Republicii Moldova.
Trei asociaţii ale magistraţilor din România solicită Ministerului de Externe să continue eforturile de salvare şi evacuare a zeci de procurori şi judecători care au rămas în Afganistan şi a căror viaţă este pusă în pericol. Forumul Judecătorilor din România, Asociaţia Mişcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor şi Asociaţia Iniţiativa pentru Justiţie transmit că, în continuare, în Afganistan au rămas zeci de magistraţi care solicită cu disperare ajutorul Guvernului român şi asociaţiilor magistraţilor români. Este vorba despre oameni aflaţi în categoriile de risc maxim (judecători, procurori, ziarişti şi funcţionari). În faţa unei asemenea situaţii inimaginabile, Guvernul României nu trebuie să rămână nepăsător, fiind necesară deschiderea imediată a oricăror forme de asistenţă umanitară, transmit cele trei asociaţii ale magistraţilor într-un comunicat de presă. Cele trei asociaţii arată că, graţie demersurilor lor, 6 judecători şi un auxiliar al justiţiei, precum şi familiile acestora, toţi cetăţeni afgani, au fost evacuaţi în luna august de Ministerul Afacerilor Externe şi aduşi în România.
Doi traducători de marcă ai literaturii române în Franța, Mariana Cojan Negulesco și Nicolas Cavaillès, participă la a 9-a ediție a festivalului VO-VF (versiune originală – versiune franceză), de la Gif sur Yvette, localitate situată la periferia Parisului. Manifestarea, cu titlul Hai să traducem lumea!, se va derula în perioada 1 – 3 octombrie. Cei doi invitaţi le vor explica celor prezenți, după lectura fragmentelor alese dintr-o operă anume, mecanismele care au stat la baza deciziei din actul traducerii. Moderatorul întâlnirii este o altă traducătoare, Laure Hinckel, iar fragmentul ales este parte a romanului Tache de Catifea, de Ștefan Agopian. Institutul Cultural Român la Paris este partener al evenimentului şi aminteşte că, în urmă cu doi ani, organizatorii festivalului l-au avut invitat pe scriitorul Dan Lungu.
Artiştii Ștefan Stanciu, Andreea Chira și Liselotte Rokyta participă la Festivalul Internațional Flautul fermecat, care are loc în perioada 1-3 octombrie în oraşul Rožnov pod Radhoštěm din Cehia. Cei trei vor interpreta compoziții tradiționale românești, precum Mica suită transilvană, Sârba flăcăilor, Doina, Horă Lăutărească, Suită românească din Moldova șiGeamparalele ca la nuntă. De asemenea, vor fi prezentate publicului și o serie de cântece originale ale compozitorului Ștefan Stanciu, precum 7 Moods for 2 pan flutes, FantAsia și Ad Astra. Concertele din 1 și 2 octombrie vor avea loc la Muzeul Valah în Aer Liber, iar cel din 3 octombrie, la Biserica Tuturor Sfinților din Rožnov pod Radhoštěm. Prezenţa muzicienilor la eveniment este susţinută de reprezentanţa la Praga Institutului Cultural Român, care este partener al festivalului.
Politica UE față de Afganistan, în viitorul apropiat, va ține cont de cinci criterii de referință, convenite de miniștrii de externe ai statelor membre la începutul lui septembrie și asumate ulterior de Consiliul Uniunii Europene. În primul rând, talibanii trebuie să le permită să părăsească țara atât străinilor rămași în Afghanistan, dar și cetățenilor afghani care își doresc acest lucru. În al doilea rând, noul regim de la Kabul trebuie să asigure promovarea și respectarea tuturor drepturilor omului și mai ales a drepturilor femeilor, precum și a libertății de exprimare. În acest context, este necesar să fie protejate mass-media și cei care se luptă pentru drepturile omului. În al treilea rând, talibanii trebuie să le permită să opereze organizațiilor umanitare fără să se amestece în vreun fel în operațiunile lor, să le asigure accesul pe întreg teritoriul țării și să le respecte și protejeze întreg personalul, indiferent de naționalitate sau gen. Al patrulea criteriu de referință prevede că talibanii trebuie să taie orice fel de legături cu grupări teroriste internaționale și să nu permită ca Afganistanul să devină o bază a grupărilor teroriste, cum a fost și în trecut. În sfârșit, ultimul criteriu cere formarea unui guvern care să includă reprezentanți ai tuturor grupurilor etnice și religioase, dar și ai femeilor.
Talibanii au declarat în repetate rânduri că guvernarea începută în August va fi diferită față de cea din 1996 – 2001, marcată de încălcări ale drepturilor omului, abuzuri împotriva minorității șiite Hazara, execuții în public și un tratament discriminatoriu față de femei, obligate să fie sub tutela bărbaților și lipsite de dreptul de a lucra, învăța, sau chiar și de a ieși din casă fără un tutore bărbat. Există suspiciuni însă că aceste declarații țin mai mult de nevoia talibanilor ca regimul lor să fie recunoscut, în condițiile în care Afganistanul este în pragul colapsului economic și al unei crize umanitare severe și are nevoie urgentă de sprijinul comunității internaționale. Măsurile efective luate până acum încalcă multe din criteriile menționate de UE – guvernul nu e reprezentativ, din contră, include unii din cei mai radicali reprezentanți ai mișcării, organizațiile umanitare s-au plâns de unele hărțuiri, au existat rapoarte privind încălcările drepturilor omului și, deja, s-au luat unele măsuri împotriva femeilor și fetelor.
Dincolo de relațiile cu regimul taliban, prioritatea o reprezintă asistența umanitară pentru populație. UE este gata să ia în calcul și o prezență în teren, cu personal redus, pentru a coordona distribuția de ajutoare, se arată într-un comunicat al Consiliului. Totodată, Bruxellesul vrea să inițieze o platformă de regională de cooperare cu vecinii Afganistanului, astfel încât să poată preveni extinderea crizei în întreaga regiune.
Rusia și Turcia sunt printre cele mai importante vecine ale Uniunii Europene, iar relațiile cu ambele au cunoscut un declin semnificativ în ultimii ani. Cu Rusia, criza în relațiile bilaterale s-a declanșat la sfârșitul lui 2013, când Moscova a forțat practic Ucraina să nu mai semneze Acordul de asociere la UE. Criza s-a acutizat după ce Rusia a invadat și anexat peninsula ucraineană a Crimeii și a început să sprijine rebelii separatiști din Donbass. O serie de acțiuni ale Rusiei în ultimii 7 ani au alimentat constant tensiunile cu UE, care a răspuns ocazional cu sancțiuni care au vizat oficiali și companii. În prezent, nici măcar nu se poate pune problema reluării dialogului la nivel înalt – Franța și Germania, principalele puteri ale UE, au încercat să își convingă partenerii europeni să accepte un summit cu Vladimir Putin, dar s-au lovit de o opoziție puternică, mai ales din partea țărilor apropiate geografic de Rusia. O parte semnificativă din concluziile Consiliului European de vară se referă la relațiile cu Rusia. Acesteia i se cere să renunțe la acțiunile împotriva altor state și să își asume implementarea acordului de pace de la Minsk. Consiliul i-a cerut, totodată, Comisiei să pregătească noi măsuri, inclusiv sancțiuni, pentru a putea răspunde la activitățile dăunătoare și perturbatoare ale Rusiei, dar și-a manifestat disponibilitatea de a purta dialog pe anumite chestiuni de interes mutual.
În ceea ce privește Turcia, Consiliul a reiterat sprijinul pentru această țară în privința refugiaților pe care îi găzduiește pe teritoriul său, însă dincolo de acesta nu se văd progrese nici în acest dosar. În continuare rămân blocate negocierile privind aderarea Turciei la UE, în continuare Consiliul are preocupări cu privire la statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale ale omului de către Anakara, și tot în continuare există îngrijorări cu privire la acțiunile Turciei în regiunea în care se află.
Rusia și Turcia nu au fost însă singurele dosare analizate în cadrul Consiliului. În ceea ce privește vecinătatea UE, s-a discutat despre Belarus și Libia. În cazul Belarusului, Consiliul a cerut din nou eliberarea prizonierilor politici, inclusiv a jurnalistului Roman Protasevici, reținut după ce avionul în care se afla, care zbura între două capitale europene – Atena și Vilnius – a fost deturnat de autoritățile de la Minsk. Referitor la Libia, Consiliul a cerut retragerea imediată a mercenarilor și militarilor străini – o aluzie și la cei trimiși de Turcia și Rusia.
Afaf Zarrug are 46 de ani, este din Sudan, a trăit o vreme in Libia, iar anul trecut a ajuns cu cei doi copii ai ei în România cu dorinta de a fi în siguranță. Locuiește în Centrul de tranzit din Timișoara, iar în așteptarea relocării în Norvegia, a învățat să coasă și ajută la fabricarea măștilor de protecție.
Hangama Amiri s-a născut în Afganistan. Avea șapte ani când talibanii au invadat Kabulul în 1996. Războiul și haosul i-au devastat cartierul, astfel că familia ei nu a avut de ales şi a lăsat totul în urmă. Au mers mai întâi în Pakistan, apoi în Tadjikistan și în cele din urmă în Canada.
Sunt doar două povești ale unor oameni nevoiți să fugă din cauza violențelor sau a sărăciei. Un bilanț al Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați arată că anul trecut în plină pandemie, cu granițe închise în mai toată lumea, nu mai puțin de 82 de milioane și jumătate de persoane au plecat din calea războiului, persecuției și încălcării drepturilor omului, cu aproape 3 milioane mai mult decât în 2019.
În 2015 făceam parte din guvernul suedez și eram responsabilă pentru tot ce era legat de migrație și integrare. În acea perioadă, Suedia era țară de destinație. În fiecare săptămână soseau aproape 10 mii de oameni. A fost o adevărată provocare,a mărturisit recent actualul comisar european pentru afaceri interne, Ylva Johansson. Iar experiența de atunci, trăită din perspectiva autorității care are de-a face cu refugiații, a făcut-o să înțeleagă că: Nici o țară nu poate gestiona migrația de una singură. Este absolut necesar să cooperăm.
Este și motivul pentru care Comisia Europeană și-a reafirmat recent angajamentul ca împreună cu statele membre să respecte pe deplin Convenția de la Geneva, privind statutul refugiaților, să ajute la integrarea lor în societate și să le înlesnască accesul la îngrijire medicală .O atenție deosebită, promite executivul comunitar, va fi acordată în continuare copiilor care au nevoie să își continue educația și să nu se simtă marginalizați.
Și cum actuala pandemie de COVID 19 a arătat cât de interdependentă este omenirea, Comisia ține să transmită un mesaj clar:Uniunea Europeană este hotărâtă să pună capăt crizei sanitare în toate colțurile lumii și să nu ignore pe nimeni. Acest lucru înseamnă și sprijin pentru cei care trăiesc în taberele de refugiați și acces la vaccinul care poate salva vieți.
Pentru unii
cetățeni ai Uniunii Europene, discriminarea rasială și etnică este realitate de
zi cu zi. Aceasta poate lua mai multe forme: de la încălcarea dreptului la
tratament egal, până la ura etnică. Rasismul dăunează societății în multe
moduri. În modul cel mai direct, acest lucru se traduce în faptul că unele
persoane care trăiesc în Uniunea Europeană se confruntă cu discriminarea, ceea ce le afectează
demnitatea umană, oportunitățile pe care le au în viață, prosperitatea, starea
de bine și, adesea, inclusiv siguranța personală. Pentru a combate acest
fenomen complex, Comisia Europeană a lansat în 2020 un plan de acțiune. În
2021, au început să se vadă efectele acestei strategii. Pentru prima oară în
istoria sa, Comisia Europeană a numit prima coordonatoare antirasism: Michaela
Moua.
Christian Wigand, purtător de cuvânt: Rasismul sau orice
formă de discriminare nu pot exista în Uniunea Europeană, această discriminare
fiind pe baza rasei, a originilor etnice sau a religiei. Președinta Comisiei
Europene, Ursula von der Leyen, a exprimat foarte clar acest lucru și a spus în
mod repetat că trebuie să vorbim despre rasism și în Uniunea Europeană. Desigur,
nu începem de la zero și avem un cadru legal puternic și funcțional, însă
există inegalități în Uniunea Europeană și trebuie să facem eforturi mai mari
pentru a le rezolva. Comisia Europeană a prezentat un plan de acțiune ambițios
pentru combaterea rasismului, care propune un număr de măsuri de implementat la
nivelul Uniunii, dar și la nivel național. Printre primii pași în direcția
aceasta, la nivelul Uniunii Europene, am putea menționa primul summit pentru
combaterea rasismului, pe care l-am organizat în luna martie, iar, mai aproape
de prezent, în luna mai, am numit primul coordonator antirasism, a cărui
activitate se va concentra pe aceste probleme. Desigur, continuăm să lucrăm și
la cadrul legal, să adoptăm decizii pentru combaterea rasismului și xenofobia
și monitorizăm îndeaproape dacă statele membre țin cont de aceste legi. De
asemenea, la nivel național am lansat un număr de proceduri de constatare a
încălcării obligațiilor. În acest sens, sunt șapte state în care vrem să fie
respectată legislația.
În acest context,
Comisia Europeană își reformează strategia de resurse umane. Christian Wigand,
purtător de cuvânt:
Vrem să fim un exemplu ca instituție. În
acest moment pregătim totul, avem o nouă strategie a resurselor umane, iar unul
dintre elementele cheie ale acesteia va fi o diversitate și o incluziune mai
mare. Un exemplu mai concret ar fi că încercăm să atragem candidați mai diverși
la testele de selecție. De asemenea, în luna noiembrie, Comisia Europeană a
hotărât să creeze un birou special pentru diversitate și incluziune, care
lucrează îndeaproape cu Comisarul pentru Egalitate, Helena Dalli. Astfel,
Comisia va atrage talente cât mai diverse și va fi inclusivă și în interesul
instituției.
Cazul jurnalistului
Roman Protasevici, arestat în Belarus după ce o cursă aeriană care se îndrepta
spre capitala Lituaniei a fost deturnată, a șocat întreaga lume. Liderii
statelor democratice au condamnat modalitatea prin care a acționat regimul
condus de Aleksander Lukașenko și au cerut eliberarea imediată a jurnalistului
și a partenerei sale. În urma acestui eveniment, Uniunea Europeană a recomandat
companiilor aeriene din cele 27 de țări membre să ocolească Belarusul și a
închis spațiul său aerian pentru aeronavele din acest stat. Eurodeputatul Eugen
Tomac consideră că UE trebuie să vină cu o serie de măsuri foarte dure
împotriva regimului de la Minsk:
În primul rând, plecăm
de la premisa că am asistat la un eveniment fără precedent în care un stat,
utilizând instrumentele pe care le are și folosind la nivel oficial o
dezinformare prin care obliga această navă să aterizeze la Minsk, urmărea în
realitate atingerea unor obiective politice de reprimare a opozanților. Seria
de măsuri pe care Uniunea Europeană le va impune împotriva Belarusului va fi
fără precedent.
Este inadmisibil ca un
stat aflat în Europa, în imediata vecinătate a UE, care a beneficiat de foarte
mulți bani trimiși din partea Uniunii Europene în ultimii 20 de ani să aibă un
asemenea comportament scandalos. Tocmai de aceea, cred că a sosit momentul ca
statele Uniunii Europene să aplice o serie de sancțiuni extrem de dure, cu
consecințe imediate împotriva acestui regim care a trecut dincolo de orice
linie roșie. Și, din acest punct de vedere, Consiliul European l-a mandat pe
Înaltul Reprezentant pentru politică externă să vină cu o listă de propuneri
pentru sancțiuni pe care Uniunea
Europeană le va aplica Belarusului.
Prima măsură a fost aceea de a le interzice
să mai folosească spațiul aerian al UE , iar recomandarea fost ca și statele
membre să nu mai folosească spațiul aerian al Belarusului – și deja se vede acest lucru, urmând ca, din
punct de vedere politică, să fie armonizată o poziție comună în ceea ce
privește Belarusul. Pentru că acest regim este ilegitim, am văzut în urmă cu un
an de zile cum întreaga opoziție a fost, practic, expulzată din propria țară
doar pentru că a contestat rezultatul alegerilor și cred că a sosit momentul în
care dictatorul Lukașenko trebuie să înțeleagă că nu mai există cale de
întoarcere iar poziția Uniunii va fi de o duritate fără precedent.
Din păcate,
asistăm la o situație pe care am mai întâlnit-o doar în perioada Războiului
Rece când un stat era izolat din toate punctele de vede, așa cum se întâmpla cu
Cuba.
Uniunea a răspuns rapid
la actul abuziv al regimului condus de Lukașenko, dar este nevoie de o nouă
abordare în politica externă a statelor UE față de Belarus?
În mod clar, și mă
bucur că ministerul nostru de externe a reacționat imediat și l-a convocat pe
ambasadorul Belarusului la București, i-a înmânat această notă de protest și
cred că la ora actuală se armonizează pozițiile mult mai ferm. Pentru că
Grecia, care nu avea printre prioritățile sale, în această etapă, relația cu
Belarusul, iată că a fost indirect implicată într-un incident care o obligă la
o serie de măsuri și, de altfel, toate guvernele sunt conștiente că s-a epuizat
această cale de găsire a unor soluție pentru a ameliora relațiile. Acum s-a
intrat într-o etapă extrem de dură și cred că aceste sancțiuni economice și
financiare trebuie să producă efecte imediate și să izoleze complet acest regim
ilegitim care practică o formă de terorism de stat, expunând proprii cetățenii,
dar și cetățenii altor state.
Relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia au fost marcate, în ultimii ani, de o serie de tensiuni provocate de numeroasele declarații dure făcute de Recep Tayyip Erdogan la adresa europenilor, dar și de nemulțumirea acestora din urmă față de o serie de pași făcuți de Turcia atât în plan intern – unde s-a văzut un derapaj către un regim autoritar – cât și extern, unde Ankara a avut dispute cu state membre UE în privința delimitării zonelor de interes economic din Marea Mediterană. Turcia a recurs, totodată, cu regularitate la amenințări că le va permite milioanelor de refugiați de pe teritoriul său să plece către Europa, chiar dacă Bruxellesul i-a dat Ankarei miliarde de dolari pentru a suporta costurile refugiaților.
Ursula von der Leyen a spus acum la Ankara că este necesară o cooperare mai intensă în domeniul economic, dar și pentru abordarea unor crize globale precum pandemia sau cea climatică. Von der Leyen a menționat, însă, și problemele din relația bilaterală:
Ne propunem un parteneriat onest și asta înseamnă că un parteneriat între UE și Turcia ne permite să consolidăm ceea ce ne apropie, dar și să fim foarte sinceri și să abordăm ceea ce ne desparte. Astăzi, Charles Michel și cu mine am subliniat clar că respectarea drepturilor fundamentale și a statului de drept sunt cruciale pentru Uniunea Europeană. Aceasta trebuie să fie o parte integrantă a relației noastre. Turcia trebuie să respecte regulile și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, pe care, de altfel, țara și le-a asumat ca membru fondator al Consiliului Europei.Sunt profund îngrijorată de faptul că Turcia s-a retras din Convenția de la Istanbul. Această Convenție privește protejarea femeilor și protejarea copiilor de violență. În mod clar, retragerea din Convenție reprezintă un semnal greșit. Uniunea Europeană nu va ezita niciodată să atragă atenția asupra unor evoluții negative. Acest lucru este valabil și pentru acțiunile unilaterale împotriva statelor membre ale UE precum Grecia sau Cipru.
Vizita a fost marcată de o gafă de protocol: la întâlnirea dintre Charles Michel, Ursula von der Leyen și Recep Tayyip Erdogan, partea turcă aranjase doar două scaune pentru principalii oficiali, iar Erdogan și Michel s-au așezat pe ele. După un moment în care nu și-a ascuns surpriza, von der Leyen a luat loc pe o canapea rezervată oficialilor de rang doi. Poziția oficială a Comisiei, exprimată clar de aceasta, este că președintele său are rang similar cu cel al președintelui Consiliului. Turcia susține că nu a făcut decât să urmeze indicațiile primite de la partea europeană, dar numeroase voci în Europa au interpretat gafa de protocol drept o provocare deliberată și un semn de misoginie – iar asta în condițiile in care von der Leyen era în Turcia și pentru a pleda pentru drepturile femeilor turce.
Lumea a fost
‘zdruncinată’ de COVID-19 pe parcursul anului trecut, iar pandemia şi măsurile
adoptate de autorităţi în general pe glob cu scopul combaterii ei au avut
impact asupra tuturor şi pe alocuri au agravat inegalităţile şi abuzurile
existente. Este concluzia la care a ajuns organizaţia Amnesty International în
raportul său privind situaţia drepturilor omului în lume. Referitor la România,
măsurile adoptate de guvern în faţa pandemiei au stârnit preocupări în ce
priveşte drepturile omului, în special privind menţinerea ordinii, a libertăţii
de întrunire paşnică şi a dreptului la educaţie, consideră autorii raportului.
În
martie 2020 – aminteşte Amnesty – guvernul de la Bucureşti a declarat stare de
urgenţă, ulterior înlocuită cu stare de alertă, măsură care a făcut posibilă
derogarea temporară de la un anumit număr de drepturi garantate de Convenţia
europeană a drepturilor omului, precum dreptul la educaţie, dreptul de a
circula liber sau dreptul la libertatea de exprimare şi asociere. La capitolul
discriminare, un proiect de lege privind consolidarea legislaţiei menite să o
combată era încă în aşteptare în Senat, la sfârşitul anului trecut, a constatat
Amnesty International. Potrivit unui raport al Comisiei Europene, publicat în
februarie şi citat de organizaţie, romii au continuat să se confrunte cu discriminarea
şi segregarea, în special în domeniile educaţiei şi al ocupării forţei de
muncă, precum şi al accesului la locuinţe, fiind în special ţinta evacuărilor
forţate. În timpul stării de urgenţă, ONG-urile şi mass-media au relatat cazuri
de utilizare ilegală a forţei de către poliţie şi de maltratări la care ar fi
fost supuşi aceştia.
Grupuri pentru drepturile omului şi ONG-uri şi-au exprimat
îngrijorarea cu privire la utilizarea populaţiei de romi ca ţapi ispăşitori în
timpul pandemiei şi au deplâns ceea ce consideră a fi o ‘creştere a
discursurilor de ură şi rasism’ împotriva acestor populaţii în mass-media şi pe
reţelele de socializare, în special din partea unor lideri de opinie sau a altor
figuri publice influente. În privinţa comunităţii LGBTI (lesbiene, homosexuali,
persoane transgender şi intersexuale), Parlamentul a adoptat în iunie o lege
care a interzis în special cursurile şi instruirea cu privire la identitatea de
gen. Votat în absenţa unei dezbateri publice, acest text a prevăzut
interzicerea ‘activităţilor de propagare a teoriei sau a opiniilor privind
identitatea de gen în virtutea cărora genul este un concept diferit de sexul
biologic şi cele două nu sunt întotdeauna identice’, afirmă Amnesty.
La capitolul
educaţie, organizaţia citează un studiu care demonstrează dificultăţile cu care
s-au confruntat copiii din categoriile vulnerabile ale populaţiei în contextul învăţământului
la distanţă stabilit în perioada lockdownului. Elevii romi s-au numărat printre
cei mai afectaţi. Conform studiului, doar 15% dintre copiii din grupurile
marginalizate au participat regulat la activităţi oferite online, printre
principalele obstacole fiind lipsa de echipament tehnic şi de spaţiu pentru a
studia în mod adecvat în locuinţe supraaglomerate şi incapacitatea părinţilor
de a oferi sprijinul necesar pentru finalizarea temelor.
Cazul Navalnîi a adus noi complicații politice în relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia. Multe voci de la Bruxelles și din alte capitale europene cer noi sancțiuni împotriva Moscovei, în plus față de cele adoptate odată cu anexarea Crimeei și susținerea separatiștilor din Estul Ucrainei. De asemenea, se cere chiar sistarea unor proiecte economice comune, printre care gazoductul North Stream.
Cum sancțiunile aduc, în general, contramăsuri care pot afecta sectoare întregi ale economiei anumitor state membre UE, l-am întrebat pe eurodeputatul Gheorghe-Vlad Nistor, din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European și membru al Grupului Partidului Popular European, dacă nu este oare prea costisitoare intransigența europeană față de Rusia?
E exagerată formula intransigenţă, după părerea mea, pentru că nu cred că Europa a fost intransigentă faţă de Rusia, în ultima vreme. Ba din contră, eu cred că a fost, în multe situaţii, extrem de tolerantă. Chiar şi măsurile pe care Uniunea Europeană le-a luat, împreună cu aliaţii transatlantici, în momentul anexării ciudate şi complet ilegale a Crimeei, chiar şi acelea au fost – s-a dovedit ulterior – insuficiente, iar mişcările politice pe care Kremlinul le face în ultima vreme dovedesc că nu e vorba de exces de intransigenţă europeană. Şi acum mă refer, de pildă, la atitudinea extrem de amicală pe care preşedintele Vladimir Putin a manifestat-o în ultimele zile faţă de atât de contestatul preşedinte al Belarusului, Lukaşenko, în condiţiile în care manifestaţiile pentru anularea alegerilor de la Minsk şi mai ales arestarea atâtor militanţi pentru democraţie din Belarus au fost atât de vizibile şi atât de sprijinite de către Uniunea Europeană.
Ce vreau să spun este că sigur că există contramăsuri. Sigur că întotdeauna, atunci când un stat sau o structură suprastatală cum este Uniunea Europeană ia o atitudine, e firesc să se aştepte la reacţia celorlalţi faţă de atitudinea noastră. Dar dacă Uniunea Europeană acceptă în continuare renunţarea la principiile democratice, acceptă în ultimă instanţă să tolereze manifestări foarte dure şi nedemocratice care încalcă totalitatea principiilor fundamentale pe care Uniunea Europeană este constituită, Uniunea Europeană nu va mai avea un viitor. Şi nu cred ca se va intâmpla aşa.
La sfârșitul anului trecut, Uniunea Europeană a adoptat un regim mondial de sancțiuni în materie de drepturi ale omului. Pentru prima dată, UE se dotează cu un cadru care îi va permite să vizeze persoane, entități și organisme, inclusiv state, responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și de abuzuri împotriva acestora, indiferent unde au avut loc. Acest regim ar putea opera, în premieră, chiar împotriva Rusiei, spune eurodeputatul Gheorghe-Vlad Nistor:
Am ocazia, de un an şi câteva luni de când sunt membru al Parlamentului European, să văd, săptămânal, luări de poziţie extrem de tranşante în Parlamentul European faţă de toate zonele, din întreaga lume, în care există atitudini, manifestări şi încălcări ale drepturilor omului şi ale principiilor democratice. Cred că acesta este unul dintre rolurile fundamentale ale Parlamentului European, de pildă, de a atrage umanităţii atenţia asupra locurilor şi speţelor în care se încalcă principiile democratice, se încalcă drepturile omului, se încalcă statul de drept si aşa mai departe. Pentru că, de fapt, acum despre ce vorbim? Vorbim despre un nou, hai să zicem, regulament global, regulament general de sancţionare a tuturor statelor şi a tuturor persoanelor care încalcă principii democratice, drepturi ale omului, în mod principal, într-o parte sau alta a lumii. Şi care, sigur, ar putea să fie, pentru prima oară, aplicate în cazul Federaţiei Ruse. Numai că asta este realitatea. Eu cred că soluţia nu e la Bruxelles. Soluţia e la Moscova.
Anunțul
privind intrarea în vigoare a interdicției aproape totale a avorturilor în
Polonia, decisă de Tribunalul Constituțional, a fost publicat la sfârșitul lunii
ianuarie și a fost urmat de proteste masive de stradă în Varșovia. La sfârșitul
anului trecut, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care condamnă decizia
Triunalului Constituțional din Polonia de a interzice avorturile, iar după
intrarea în vigoare a legii în Parlamentul European a avut loc o dezbatere.
Eurodeputatul Ramona Strugariu a criticat decizia Tribunalului constituțional din
Polonia, de a interzice aproape în totalitate avorturile, și ne-a vorbit despre
importanța Rezoluției adoptată în noiembrie anul trecut.
E un mesaj politic foarte puternic. După cum
știm, legislația în ceea ce privește avorturile este o chestiune de competență
exclusiv națională, legiferată de statele membre. Pe de altă parte, dacă ne
uităm la jurisprudența CEDO, vom vedea că aceasta subliniază faptul că legile
care sunt restrictive cu privire la avort încalcă drepturile omului. Pe scurt,
dacă discutăm despre drepturile omului nu putem avea legislație foarte
restrictivă în ceea ce privește avortul. Mai mult de atât, discuția este mai
largă, când discutăm despre legislație antiavort discutăm și despre servicii de
sănătate sexuală și reproductivă, esențiale.
De asemenea, discutăm despre acces
la contracepție, despre prevenirea și tratamentul unor boli foarte grave cu
transmitere sexuală. Acesta este un aspect. Al doilea aspect este legat de
faptul că prin decizia Curții Constituționale din Polonia din 22 octombrie 2020
se constată că legea din 1993 care permite avorturile în cazuri de anomalii
fetale severe și ireversibile este neconstituțională.
În plus, Polonia este unul
dintre statele membre care deja avea una dintre ele mai restrictive legislații
în ceea ce privește avorturile. Din cauza acestei legislații foarte restrictive,
în 2019, 96% dintre avorturile din Polonia au fost efectuate din aceste motive,
cazuri de anomalii fetale severe și ireversibile. În acest cadru legal au fost
efectuate 96% din avorturile din Polonia. Acum, această legislație care
permitea acest tip de avort a devenit brusc neconstituțională. Există un mare semn de întrebare
asupra legitimității Curții Constituționale din Polonia, îngrijorare
manifestată de Comisia Europeană încă din decembrie 2017, confirmată de
raportul asupra statului de drept din 2020, care a constatat o politizare
excesivă. Au fost foarte multe voci în PE care au condamnat vehement ceea ce se
întâmplă în Polonia. Poziția comisarei pentru egalitate din UE, Helena Dalli,
de asemenea a fost una foarte clară, în favoarea drepturilor omului, în
favoarea drepturilor femeii ,în favoarea susținerii serviciilor de sănătate
sexuală și reproductivă.
Mult-dezbătutul
caz al tratamentului de care beneficiază opozantul rus Alexei Navalnâi este cel
mai recent episod al disputei în serial dintre Uniunea Europeană și Rusia. Din
2014, de la anexarea Crimeii de către Rusia, act condamnat de comunitatea
inernațională, sancțiunile economice au fost metoda de răspuns a blocului
european la provocările ruse. Recent, șeful diplomaţiei europene Josep Borrell a recomandat adoptarea de noi sancţiuni împotriva Kremlinului, după eșecul care l-a înregistrat vizita sa la Moscova la începutul lunii februarie.
Sunt foarte îngrijorat de
perspectivele alegerilor geostrategice ale autorităților ruse și de
implicațiile pe care acțiunile lor le vor avea pentru noi și pentru societatea
rusă, a afirmat Borell.
Declarația șefului diplomației
europene a fost urmată de un acord politic la care au ajuns miniștrii de
externe ai țărilor membre cu privire la măsurile anunțate. Sancțiunile vor viza
mai ales interdicția unor persoane de a intra pe teritoriul european și blocări
de conturi bancare. Uniunea Europeană a gândit mai multe categorii de
infracțiuni pentru care poate impune sancțiuni: încălcări ale drepturilor
omului, utilizări de arme chimice, atacuri cibernetice și terorism. L-am
întrebat pe expertul Mihai Sebe în ce constă noutatea sancțiunilor pe care
blocul european le aplică acum Rusiei.
Noutatea actualelor sancțiuni constă în folosirea pentru prima dată a
regimului mondial al UE în materie de drepturi ale omului. Acesta a fost
adoptat în anul 2020, la sfârșitul anului, și prevede constituirea unui regim
de mondial de sancțiuni în materie de drepturi ale omului, inclusiv detaliind o
serie de infracțiuni asupra cărora se pot aplica aceste sancțiuni, respectiv
tipuri de măsuri care pot fi luate. Acestea merg de la interdicția de călătorie
până la înghețarea fondurilor, aplicabil atât persoanelor fizice, cât și
persoanelor juridice.
În plus, cu prilejul recentei reuniuni a Consiliului
Afacerilor Externe s-a convenit că gestionarea relației cu Rusia va trebui să
se concentreze, printre altele, pe riposta la încălcarea dreptului
internațional și a drepturilor omului, pe îngrădirea dezinformării și
atacurilor cibernetice dar și pe implicarea în chestiuni de interes pentru UE.
Totodată s-a reiterat nevoia de a spori sprijinul tuturor celor implicați în
apărarea libertăților și politicilor civile din Rusia. În linii mari, este o
reiterare a vechilor sancțiuni din trecut, de data aceasta pe o notă mai
apăsată, cu atât mai mult cu cât în luna martie 2021 va avea loc un Consiliu
European unde vor fi dezbătute din nou aceste problematici.
La finele anului 2020, Uniunea
Europeană a creat o nouă bază juridică pentru sancțiuni economice, cea a
drepturilor omului. Astfel, blocul european s-a dotat cu un regulament de
instituire a unui regim mondial de sancționare a tuturor entităților, persoane
fizice și juridice, care încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale
omului.
Alexei Navalnîi, unul dintre cei mai virulenţi critici ai
preşedintelui rus Vladimir Putin, a fost arestat la 17 ianuarie la revenirea sa
în Rusia din Germania, unde a primit îngrijiri după ce a fost otrăvit în august
cu agent neurotoxic din familia Noviciok, cu caracter militar. La începutul acestei luni, el a
fost condamnat de un tribunal din Moscova, care a decis că acesta ar fi încălcat
condiţiile de eliberare în urma unei condamnări cu suspendare în 2014 -
condamnare catalogată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept
ilegitimă, arbitrată și motivată politic – și a dispus ca Navalnîi să petreacă
următorii doi ani și opt luni în detenție.
Uniunea Europeană, țările sale membre, SUA și NATO au condamnat în termeni duri atât otrăvirea opozantului, cât și arestarea lui la întoarcerea în țară și au atras atenția Kremlinului că încalcă angajamentele internaţionale ale Rusiei în ceea ce priveşte statul de drept şi libertăţile fundamentale.
Condamnarea a survenit cu doar două zile înainte ca șeful diplomației europene, Josep Borrell, să se deplaseze la Moscova pentru a solicita eliberarea acestuia și a miilor de oameni care au fost reținuți de forțele de ordine ruse după ce au ieșit în stradă pentru a-l susține pe Alexei Navalnîi. Demersul lui Josep Borrell s-a soldat cu un eșec. Mai mult, chiar în timpul vizitei sale, Rusia a expulzat trei diplomaţi – din Germania, Suedia şi Polonia – pentru că aceştia ar fi participat la demonstraţiile de susţinere a opozantului rus. După afrontul suferit la Moscova, Josep Borrell a recomandat adoptarea de noi sancţiuni împotriva regimului Putin.
Despre cazul Navalnîi și poziția Uniunii Europene în această cauză am discutat cu eurodeputatul Eugen Tomac:
În mod clar, Rusia ne confirmă
această teză pe care cel puțin europenii din zona de est – România, Polonia,
țările baltice – o cunosc foarte bine, și anume că Moscova nu crede în lacrimi
și iată că nu se abate de la această teză cu care a ținut sub presiune Europa
de Est după cel de-al doilea Război Mondial.
Ceea ce se întâmplă acum ne
demonstrează foarte clar că Rusia nu s-a schimbat, că mentalitatea sovietică
domină în continuare Administrația de la Kremlin și ultimele evoluții legate de
cazul Navalnîi și inclusiv vizita Înaltului Reprezentant pentru Politică
Externă și Securitate al UE la Moscova, modul cum a fost tratat și primit,
demonstrează foarte clar că Rusia nu este un partener și nu poate fi un
partener pentru UE având acest comportament.
Am evocat în urmă cu câteva
săptămâni în Parlamentul European faptul că este absolut șocant răspunsul pe
care-l dau autoritățile de la Moscova în ceea ce privește cazul Navalnîi. După
ce medicii europeni au demonstrat că acesta a fost otrăvit, deci s-a încercat
lichidarea fizică a unei voci credibile de la Moscova, după ce s-a reîntors în
propria țară acesta este reținut și condamnat deja.
Deci, toată această
situație ne pune în alertă și ne îngrijorează, iar UE va veni cu un răspuns
extrem de dur pentru Putin, pentru că ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă
demonstrează foarte clar că avem nevoie de unitate în acțiune și de sancțiuni
extrem de ferme care să zdruncine din temelii acest regim, pe care nici
cetățenii ruși nu-l mai vor.
Josep Borrell a afirmat, chiar în deschiderea discursului său în Parlamentul European, că speranțele legate de Carta de la Paris, care ar fi trebuit să pună bazele unui spațiu cu valori comune de la Lisabona până la Vladivostok nu s-au materializat, iar Rusia nu a reușit să devină o democrație.
Relațiile dintre Moscova și Europa au devenit în timp tot mai reci și s-au deteriorat sensibil începând cu 2014, când Federația Rusă a invadat și anexat peninsula ucraineană a Crimeii și a început să sprijine rebelii pro-ruși din Donbass. UE a răspuns, alături de Statele Unite, cu sancțiuni care, potrivit lui Borrell, au dus la contractarea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor cu 30%. Una dintre ultimele punți de legătură, unde există interese mutuale, este în domeniul energetic, date fiind importurile de gaze natural ale statelor europene. Chiar și acolo, însă, timpul rămas este limitat, dată fiind determinarea UE de a trece la o economie verde, cu zero emisii. În acest context, șeful diplomației europene a considerat că trebuie să meargă la Moscova pentru a vedea la fața locului dacă dialogul poate fi reluat:
Scopul vizitei a fost dublu. În primul rând am vrut să transmit direct, față-n față, poziția Uniunii cu privire la chestiunile care ne preocupă: drepturile omului, libertățile politice și situația domnului Navalnîi – și nu le-a plăcut. Cazul Navalnîi a fost în centrul dialogului meu tensionat cu Serghei Lavrov. În al doilea rând, în pregătirea discuției cu privire la relațiile cu Rusia care este programată la următorul Consiliu European, în martie, am vrut să văd dacă autoritățile ruse sunt cu adevărat interesate de o inversare a deteriorării relațiilor noastre și dacă vor să profite de posibilitatea de avea un dialog mai constructiv. Răspunsul a fost clar: nu sunt și nu vor. Nu dacă noi o să continuăm să includem pe agendă situația politică și drepturile omului, dar drepturile omului sunt parte din ADN-ul nostru și nu avem cum să nu vorbim despre ele.
Josep Borrell, care la Moscova îi dăduse asigurări părții ruse că nu vor fi impuse noi sancțiuni, le-a mai spus europarlamentarilor că va face propuneri concrete de sancțiuni. Șeful diplomației europene nu a reușit să îi convingă pe eurodeputați, iar mulți dintre aceștia au afirmat că vizita la Moscova nu ar fi trebuit să aibă loc. Nu doar Borrell a fost ținta criticilor ci și Consiliul, care nu a luat măsuri mai ferme împotriva Rusiei, precum și acele țări care susțin proiectul Nord Stream.