Radio România Internațional

Tag: Dunare

  • Programul “Cu apele curate”

    Programul “Cu apele curate”

    Dunărea
    transportă zilnic tone de plastic, susţine Asociaţia MaiMultVerde, care a
    lansat Programul Cu apele curate
    pentru a combate poluarea cu plastic a fluviului și a Mării Negre. Este un apel la implicare în acţiuni de
    educare şi ecologizare, adresat membrilor comunităţilor şi autorităţilor publice
    din localităţile dunărene. In fiecare an, milioane de tone de deşeuri ajung în
    mările şi oceanele lumii. Materiile plastice, în special deşeurile
    de ambalaje din plastic, precum PET-urile şi pungile de unică folosinţă sunt
    principalul tip de deşeuri găsite în mediul marin. Planeta este în pragul unei
    catastrofe din cauza deşeurilor de plastic, avertizează și Organizația Naţiunilor
    Unite. Şi Comisia Europeană atrage atenţia că Marea Neagră conţine, după
    Marea Mediterană, cele mai multe deşeuri marine din UE, iar
    90% din aceste deşeuri sunt din plastic.

    Doru Mitrana, președintele Asociaţiei
    MaiMultVerde    , spune că Dunărea ar transporta cantităţi mult mai mari de deşeuri
    de plastic, întrucât apar şi fenomene neprevăzute, cum ar fi viiturile care
    aduc cu ele, în râuri, în Dunăre şi, în final, în mare, cantităţi suplimentare
    de deşeuri:

    Cel mai recent studiu arată că aproximativ 4,2
    tone de plastic sunt transportate, în fiecare zi, de Dunăre în Marea Neagră(1.533 tone/an). Este un studiu realizat de
    Universitatea din Viena și, pornind de la aceste cifre și completând cu
    imaginile pe care le tot vedem cu viiturile care aduc cantităţi mari de
    plastic, ne-am gândit că problema este de fapt mult mai mare. Așa a apărut
    ideea acestui proiect care, în primul rând, își dorește să fie un parteneriat
    pentru un bine comun pe o problemă pe care o avem cu toţii şi la care trebuie
    să contribuim cu toţii cu soluţii şi cu implicare pentru a rezolva
    această prolemă. Când vorbesc de parteneriat mă refer la cetățeni, la companii
    și la autoritățile statului, pentru că, de fapt, vorbim de o Dunăre cu
    apele curate, vorbim de o Românie cu apele curate. Am văzut că plasticul vine
    de peste tot și ajunge, în cele din urmă, în Dunăre, apoi în Delta Dunării.. Nu
    contează că aruncăm plastic în Moldova sau în Transilvania sau în sudul ţării.
    Apele ne leagă pe toți și tot ce e plastic este colectat de Dunăre și
    ajunge în Marea Neagră.



    Iniţiatorii Programului Cu apele curate, vor colabora şi cu celelalte ţări dunărene de
    unde vin cantităţi mari de deşeuri, dar şi cu instituţiile europene şi globale,
    precum Comisia Internaţionala pentru Protecţia Dunării, United Nations Water şi
    UN Environment. Pentru a opri distrugerea ecosistemului marin, Uniunea
    Europeană vrea să desfiinţeze complet poluarea cu plastic a mărilor sale până
    în anul 2030, au anunţat oficialii europeni cu ocazia celebrării Zilei Maritime
    Europeane în România. Se are în vedere interzicerea utilizării produselor de
    unică folosinţă din plastic, dar şi finanţarea de proiecte de eliminare a
    deşeurilor ajunse în mediul marin, spre exemplu plase de pescuit cu localizare
    electronică sau drone care detectează deşeurile din mare.Tot la
    nivel european, s-a propus încurajarea inovării în domeniul maritim, prin
    programul de cercetare european post-2020 Orizont Europa, prin
    promovarea cooperarii regionale şi internaţionale.

    Doru Mitrana:
    Plasticul acesta ajunge și în Delta Dunării, ajunge în zone cu
    o biodiversitate deosebită și acolo este ingerat de pești, de păsări și, mai
    devreme sau mai târziu, ajunge și în farfuria noastră. Deci e vorba de
    plasticul mare, care încă mai poate fi recuperat, dar vorbim și de acest
    microplastic care este deja în componența apelor și animalor și aici, din
    păcate, nu putem să mai intervenim. De aceea e important ca de acum
    încolo să nu adăugăm noi şi noi cantități de plastic. Un alt studiu spune
    că, dacă nu schimbăm lucrurile, în anul 2050 este
    foarte probabil să avem în ape mai mult plastic decât pește. Este o statistică
    foarte îngrijorătoare, pentru că apele constinuie o sursă de hrană dar și o
    potențială sursă de agrement și alte activități economice care pot duce la
    dezvoltarea locală și națională.



    Programul Cu apele curate cuprinde acțiuni de igienizare a malurilor
    Dunării, care urmează a fi puse în practică de voluntari și membri
    ai comunităților dunărene, în parteneriat cu autoritățile locale și
    Inspectoratele Scolare Județene, iar în toamnă, va urma etapa de
    implementare a soluțiilor identificate, ne mai spune Doru Mitrana: Ne
    propunem să găsim soluții pentru România și de aceea am început cu o tabara de
    curățenie în Delta Dunării, în luna mai. Atunci, 100 de voluntari au strâns
    aproximativ 5 tone de deșeuri din plastic de pe insula Sacalin. Proiectul
    continuă în 10 oraşe de pe Dunăre, oraşe din România unde lucrăm în parteneriat
    cu alte ONG-uri locale şi din Bucureşti. Ei ne ajută să constituim nişte grupuri
    de iniţiativă, cu oameni preocupaţi de această problemă care doresc să se
    implice în rezolvarea ei. Chiar pe 29 iunie, de Ziua Dunării vrem să avem
    primele acțiuni în aceste comunități, să lucreze împreună, inițial pentru
    acțiuni de curățenie pe malurile Dunării, apoi și pentru identificarea de
    soluții, astfel încât plasticul pe viitor să nu mai ajungă în ape. Când spun
    soluții mă gândesc la soluții de colectare separată a plasticului, de
    reciclare, de amenajare de locuri de agrement pe Dunăre în care deșeurile să nu
    rămână pe maluri, ci să fie colectate așa cum trebuie și direcționate spre
    reciclare.

    În fiecare an, în data de 29 iunie este aniversată Ziua Internaţională a Dunării. Această zi marchează semnarea
    Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a
    fluviului Dunărea, eveniment care a avut loc pe 29 iunie 1994, la Sofia în
    Bulgaria. În acest an, tema propusă de Comisia Internațională pentru
    Protecția Fluviului Dunărea este Fii
    activ pentru o Dunăre mai sigură! (Get
    active for a safer Danube!)    , promovând astfel solidaritatea între
    popoarele care împart această resursă comună. Manifestările dedicate acestei
    zile se desfăşoară în toate cele 14 state dunărene, în vederea adoptării de măsuri
    şi strategii comune pentru protejarea fluviului european în faţa unor
    ameninţări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inundaţii) sau
    poluări accidentale.

  • Prelungire restricții de circulație la podul peste Dunăre de la Giurgiu

    Prelungire restricții de circulație la podul peste Dunăre de la Giurgiu

    Restricţiile de circulaţie pe podul peste Dunăre de la Giurgiu au fost extinse până pe 24 iulie 2019, potrivit Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). Ca urmare a începerii lucrărilor de remediere a degradărilor identificate în perioada de garanţie pentru obiectivul ‘Podul de la Giurgiu, peste Dunăre, pe DN5 km 64+884’ – inclusiv drumul de acces de la ieşirea din vamă până la intrarea pe pod , se extinde perioada de instituire a restricţiilor de circulaţie până la data de 24.07.2019, precizează CNAIR pe pagina sa de facebook.

    Informaţii suplimentare privind starea reţelei de drumuri naţionale pot fi obţinute de la Dispeceratul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., la numerele de telefon 021/264.33.33; 021/9360, 0800.800.301 și pot accesa pe prima pagina în caseta din stânga: www.cnadnr.ro – DISPECERAT – Situatia Drumurilor Naţionale, dar și pagina de FB https://www.facebook.com/cnadnr/ și de TWITTER, @CNADNR

  • Protejarea sturionilor din bazinul Dunării

    Protejarea sturionilor din bazinul Dunării

    În Dunăre şi Marea Neagră încă se mai găsesc unele dintre cele mai importante populații de sturioni sălbatici din lume. Din păcate, în ultimele decenii, aceşti peşti migratori stravechi s-au confruntat cu un declin dramatic din cauza barierelor provocate de om. Barajele sau centralele hidroelectrice au fragmentat zonele naturale ale acestor peşti. Pe lângă acest lucru, pescuitul, poluarea şi distrugerea habitatelor au provocat dezechilibre ale ecosistemului marin iar sturionii au avut de suferit. Din şase specii au mai rămas patru: morun, cega, păstruga şi nisetru, specii care se află pe lista animalelor grav ameninţate din Lista roșie a speciilor pe cale de dispariție a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Pescuitul sturionilor a fost interzis, pentru prima oară în România, în 2006, pentru o perioadă de 10 ani, iar în 2016 prohibiția totală la sturioni a fost extinsă pentru încă cinci ani.



    Pentru a contribui la conservarea sturionilor, WWF România a implementat diverse proiecte legate de problema pescuitului excesiv, principala amenințare directă pentru supraviețuirea ultimelor populații sălbatice viabile de sturioni din Dunăre. Specialiştii de la această organizaţie susţin însă că este nevoie de mult mai multă implicare. Este nevoie de cooperare europeană, de crearea unor mecanisme prin care pescarii să fie susținuți pentru a obține venituri din surse alternative și prin care să fie implicați în activitățile de conservare, de protejare a habitatelor şi păstrarea căilor de migraţie esentiale.



    În prezent, în România este interzis pescuitul comercial al sturionilor, dar şi vânzarea cărnii şi a caviarului, provenite de la sturionii sălbatici din Dunăre, ne spune Cristina Munteanu, manager național al proiectului, WWF-România: “Sturionii sunt încă destul de afectaţi. Nu avem un număr exact al indiviziilor din speciile care au mai rămas în Dunăre sau în Marea Neagră, pentru că metodele acestea de monitorizari parţiale sunt destul de scumpe şi necesită mult timp. Insă, atât cât ştim din monitorizări parţiale încă nu se poate vorbi de populaţii care să susţină un pescuit comercial, de exemplu. Prohibiţia continuă până în aprilie 2021 şi apoi urmează să se ia o decizie, probabil, în anul anterior, pe baza ultimelor date știintifice de care dispunem”.



    WWF România colaborează cu Societatea Mondială de Conservare a Sturionilor, o rețea globală de cercetători, alături de care a realizat un plan de acțiune pan-european pentru aceşti peşti. Planul a fost adoptat de Convenţia de la Berna (convenție privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa) la sfârşitul anului trecut şi va servi drept cadru pentru toate statele din regiunea unde trăiesc sturionii pe continentul nostru. Anul trecut, 10 ţări europene (Germania, Austria, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria și Ucraina) au pornit un proiect, pe o perioada de trei ani, pentru conservarea peștilor migratori pe cale de dispariție din bazinul Dunării.



    Cristina Munteanu are detalii: Proiectul este finanţat de Uniunea Europeană, prin Programul Transnaţional Dunărea şi a fost lansat anul trecut, în iunie. El îşi propune identificarea unor metodologii comune de stabilire a habitatelor sturionilor, realizarea de repopulări demonstrative, identificarea unei metodologii prin care să se realizeze, de pildă, ferme de acvacultură care să repopuleze cu sturioni Dunărea sau Marea Neagră. În final, vom avea pe baza analizei politicilor actuale nişte recomandări despre modul în care conservarea acestor specii trebuie să se regăsească în diferite planuri, cum ar fi planurile de navigaţie, planurile de extracţie de pietriş sau nisip din Dunăre şi orice alt proiect care s-ar desfăşura pe Dunăre. Sunt 10 ţări în acest proiect şi suntem grupaţi pe pachete de lucru. In funcţie de experienţă, fiecare partener este angrenat într-unul sau două pachete de lucru. Un pachet de lucru este dedicat identificării habitatelor, altul este dedicat conservării ex-situ, deci acelor ferme de acvacultură care realizează repopularea cu sturioni, alt pachet este dedicat politicilor iar altul dedicat unei baze de date cu tot ce înseamnă date şi informaţii până în momentul acesta. Proiectul este într-o fază incipientă, dar s-au făcut unele lucruri. De pildă, există un draft de manual de habitate pentru identificarea acestora, am început analiza de politici existente şi suntem în cursul elaborării raportului privind aceste politici..




    Tot în cadrul acestui proiect, pe 18 aprilie, la Isaccea, în judeţul Tulcea, a avut loc o activitate de repopulare a Dunării cu sturioni, mai exact cu nisetru: “Evenimentul care a avut loc a fost mai mult demonstrativ, nu neapărat de reînlocuire a specimenelor pe care nu le mai avem. Au fost eliberaţi în jur de 1500 de pui de sturioni, care au fost marcaţi şi care vor fi monitorizaţi pentru a se vedea cum anume se comportă din Dunăre până în Marea Neagră, dar şi în Marea Neagră cât vor rămâne probabil la locurile de hrănire. Repopulări vor fi şi în Ungaria cu un număr mic de sturioni, care vor fi urmăriţi să se vadă cum se comportă, iar cele două repopulări vor fi reluate şi în anul următor”.



    În România sunt şi ferme specializate în creşterea şi reproducerea sturionilor. Un kg ajunge la 45 de lei ( 9,5 euro) iar caviarul costă între 600 (127,6 euro) şi 1000 de lei (212,7 euro) suta de grame.

  • Cultura idiş în România

    Cultura idiş în România

    Limba
    şi cultura idiş cuprind un vast areal în Europa Centrală şi de Est, de la Marea
    Baltică la Dunăre, marele fluviu paneuropean fiind considerat frontiera sa de
    sud. Este limba și cultura evreilor central și est-europeni din fostul Imperiu
    habsburgic și din fosta Rusie țaristă, de pe teritoriul Țărilor Baltice și până
    în România. Vorbitorii români de idiş aproape au dispărut mai ales din cauza
    emigrărilor masive începând cu anii 1950. În România, conform recensământului din
    1930, locuiau aproximativ 800.000 de evrei din care jumătate foloseau idișul ca
    limbă curentă.


    Cercetarea
    limbii idiș a început în ultimul sfert al secolului al 18-lea, mai ales de
    către elitele evreiești din spațiul german. Limba idiș a
    suferit influențe din toate culturile europene în mijlocul cărora evreii
    europeni au trăit și, în mod natural, cultura idiș a fost o întâlnire a
    iudaismului cu formele culturale ale timpului său. Ea a fost în egală măsură
    națională și transnațională, una specifică poporului evreu în care se regăseau și
    elemente ale celorlalte etnii.

    Lista celor care au creat limbă și cultură idiș
    este impresionantă, printre cele mai importante nume cunoscute în cultura
    română prin traduceri fiind cel al lui Șalom Alehem și cel al poetului şi
    romancierului Iţic Mangher, cel mai cunoscut scriitor şi romancier de idiș din
    spaţiul românesc. Din data de 30 mai 2018 se aniversează ziua internațională a
    climbii și culturii idiș, ziua în care s-a născut Ițic Mangher.


    Camelia Crăciun
    predă cultură iudaică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine la
    Universitatea din București. Împreună am realizat o scurtă introducere în lumea
    fascinantă a limbii și culturii idi:
    Idişul este limba comunităţii aşkenade, adică a comunităţii evreieşti
    est-europene. Este o limbă care a fost vorbită timp de peste un mileniu în tot
    spaţiul est-european, pornind de la Marea Baltică până la Dunăre, Dunărea fiind
    considerată graniţa acestei culturi, mai la sud fiind dominantă cultura ladino,
    a evreilor sefarzi.

    În România, în mod firesc, majoritatea populaţiei evreieşti
    până în secolul 20 vorbea în mod natural idişul, o limbă înrudită cu limba
    germană, dar o limbă distinctă, care foloseşte caracterele ebraice, dar care
    are o componentă germanică foarte importantă, atât gramatical, cât şi lexical.
    Mai sunt, desigur, influenţe ale limbilor şi culturilor din Europa de Est: este
    o componentă polonă, una rusă, una ucraineană, bineînţeles aramaică şi ebraică
    biblică. Este o limbă extrem de flexibilă, s-a adaptat foarte bine realităţilor
    social-istorice în spaţiile în care a fost vorbită. În felul acesta se explică
    această diversitate lingvistică excepţională.



    Idișul în România a fost o cultură
    activă, au existat şcoli, teatru, presă, texte politice în idiş, a fost o
    adevărată manifestare plenară a unei limbi vii. Camelia Crăciun. Una dintre direcţiile mele de
    cercetare şi de care îmi face foarte mare plăcere să vorbesc este istoria
    teatrului de limbă idiş, teatru care porneşte, practic, din spaţiul românesc.
    În 1876, din toate ţările est-europene în care se vorbea idişul, tocmai la Iaşi
    a apărut contextul cel mai bun din care să pornească acest fenomen cultural
    care a ajuns până în SUA, iar cel care a creat acest fenomen, Abraham
    Goldfaden, evreu rus ajuns în Iaşi în preajma războiului de independenţă, este
    poate cel mai cunoscut creator în idiş care porneşte din România.

    A mai fost
    Iţic Mangher, scriitorul pe care l-am reeditat anul trecut, cu celebrul lui
    roman aparent pentru copii dar de fapt într-o cheie ludică accesibilă oricărei
    vârste, Cartea raiului. A fost un poet cunoscut, tradus în foarte multe
    limbi. Îl mai pot enumera pe celebrul fabulist Eliezer Steinbarg, pe poetul
    Jacob Groper, pe marele regizor Jacob Sternberg care a influenţat teatrul
    românesc nu numai pe cel de limbă idiş pe scenele bucureştene. Din câte am
    cercetat până acum, nu am găsit autoare de limbă idiş. Nina Cassian face
    traduceri din idiş în română ale unor poeţi cunoscuţi, dar ea e poetă de limbă
    română, nu creează în idiş.



    Presa a fost mediul prin care
    intelectualii de limbă idiș se adresau propriei comunități, dar și acelei
    comunități mai largi care depășeau granițele unei țări. Cu detalii, Camelia
    Crăciun: Presa de limbă idiş
    este un domeniu destul de puţin cercetat şi extrem de ofertant, având în vedere
    că există o populaţie atât de consistentă vorbitoare de idiş, mai ales în
    secolul 19 şi început de secol 20. Spre exemplu în Iaşi, unde populaţia era
    aproape jumătate de origine evreiască, marea ei majoritate vorbitoare de idiş,
    este un mare centru de presă evreiască. Primele publicaţii de limbă idiş deja
    apar acolo, prin anii 1850.

    Este o presă foarte dinamică dar care din motive
    economice fluctuează foarte mult, apar foarte multe publicaţii care nu sunt
    foarte longevive şi care reflectă realitatea social, politică şi culturală a
    momentului. În perioada interbelică şi mai ales după Holocaust, presa de limbă
    idiş scade ca pondere dar în anii 1950 radioul naţional avea emisiuni în limbă
    idiş. Până de curând există publicaţii de limbă idiş, inclusiv revista
    Realitatea evreiască a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România avea o
    pagină din care își făcea un titlu de onoare să o continue.




    Actualmente, limba și cultura idiș în România sunt
    pe cale de dispariție. Însă bogata moștenire și vitalitatea idișului sunt
    oricând surse de inspirație pentru prezent.

  • Sectetariatul Tehnic Comun al Programului România – Ucraina, program cu fonduri europene

    Sectetariatul Tehnic Comun al Programului România – Ucraina, program cu fonduri europene

    Dacă la începutul acestei primăveri, Secretariatul Tehnic
    Comun din cadrul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Suceava
    pentru granița România – Ucraina făcea cunoscută semnarea primului contract de
    anvergură prin prisma finanțării
    europene, de această dată, sunt în pregătire alte trei inițiative și care vor
    avea ca sursă cele 60 de milioane de euro alocate de Uniunea Europeană programului.
    Clarificările sunt oferite de doamna Adriana Nicula, ofițer de comunicare și
    informare în cadrul Secretariatului Tehnic Comun al Programului România -
    Ucraina.




    Avem ca proiecte mari de
    infrastructură care au fost scrise de către beneficiari din România și Ucraina,
    în parteneriat, și care au fost aprobate direct de către Comisia Europeană, un
    proiect promovat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență din
    România, respectiv, Îmbunătățirea siguranței populației prin managementul
    situațiilor de urgență. În acest proiect, IGSU din România este partener cu
    departamentele de situații de urgență din regiunile Cernăuți și Ivano -
    Frankivsk. Grantul pentru acest proiect va fi, probabil, în jurul sumei de 6,5
    milioane de euro.




    Mai avem un proiect care este
    promovat de către zona Dunării de Jos, respectiv, de către Consiliul Local al orașului Izmail
    din regiunea Odesa, și care se numește Râu curat, Dunărea. Se dorește să se
    reabiliteze rețelele de colectare și
    canalizare, să se modernizeze și să se reconstruiască stațiile de pompare a
    apelor reziduale și uzate de pe teritoriul
    Izmailului, dar și din orașul Tulcea.




    Mai avem un proiect,
    Cooperare regională pentru prevenirea și lupta împotriva infracționalității
    transfrontaliere, care a fost promovat de către Inspectoratul General al
    Poliției Române, în parteneriat cu Inspectoratul General al Poliției de
    Frontieră din România și Departamentul Poliției Naționale din Regiunea Ivano -
    Frankivsk. Acest proiect își propune să reabiliteze spațiile de lucru cu
    publicul și să realizeze o platformă IT de colaborare între polițiile de pe
    zona de frontieră a României cu Ucraina, astfel încât să poată lupta împotriva
    crimei organizate, a traficului de
    bunuri, dar mai ales, împotriva traficului de ființe umane. Acest proiect are
    un grant care se învârte în jurul sumei de 3,2 milioane de euro.




    Aceste trei
    proiecte pe care le-am menționat încă nu sunt semnate, sunt la faza de
    contractare, se lucrează foarte mult la
    ele, astfel încât, până la sfârșitul lunii iunie, să putem avea semnate toate
    contractele pentru aceste proiecte și să înceapă implementarea.




  • Ciocăneşti Dunăre

    Ciocăneşti Dunăre

    Pentru că vremea este schimbătoare în această perioadă, vă propunem o fugă în natură, la vreo o oră şi jumătate de Bucureşti. Vă invităm la Ciocăneşti-Dunăre, judeţul Călăraşi. WWF România propune iubitorilor de natură un petic de Deltă aproape de Bucureşti, pentru că este vorba despre o zonă valorificată în cadrul unui proiect european: LENA (Dezvoltarea economiei locale şi conservarea naturii în lunca Dunării – Local Economy and Nature Conservation in the Danube Region n.r.), care beneficiază de un sprijin financiar de 2 milioane de euro prin Programul Transnaţional Dunărea, în care activează 13 parteneri din 7 ţări dunărene: Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Germania, România, Slovenia şi Serbia şi 11 arii protejate (cuprinzând mai mult de 15 situri Natura 2000), încorporate în comunităţile rurale cu o populaţie de aproape o jumătate de milion de oameni.



    WWF-România, prin intermediul proiectului, va colabora cu Parcul Natural Comana, Consiliul Judeţean Giurgiu şi Ferma piscicolă Ciocăneşti pentru testarea acestei noi abordări inovatoare pentru dezvoltarea economică bazată pe natură la nivelul bazinului Dunării.



    Raluca Dan, manager de politici publice şi manager de proiect WWF, ne-a detaliat: În zonă am dorit să promovăm conceptul de e-mobilitate, adică de mobilitate sustenabilă. Promovăm mobilitatea pe două roţi electrice. În cadrul proiectului am identificat cinci trasee de cicloturism, însumând peste 550 de kilometri, care sunt gândite să fie parcurse cu bicicleta electrică sau cu o bicicletă normală, într-un interval de una până la trei zile. Noi am gândit aceste trasee, pentru promovarea zonei, pentru valorile naturale care sunt în Ciocăneşti, dar şi pentru cultura şi tradiţiile, meşteşugurile, care încă se păstrează. Bicicliştii care vor parcurge aceste trasee vor putea admira atât zone naturale, situri Natura 2000, dar vor putea vizita şi gospodării cu meşteşugari: împletitori, fierari, tâmplari din zonă şi astfel să descopere meşteşuguri ce nu au fost încă uitate.”



    Turiştii pot vedea cum se făceau pe vremuri butoaiele din lemn, coşurile împletite sau meşteşugul celui mai renumit fierar din zonă.



    Iar Raluca Dan a adăugat: Infrastructura este destul de bună, sunt drumuri judeţene, asfaltate. Sunt într-adevăr pe aceste trasee, şi zone neasfaltate, dar care se pot parcurge cu o bicicletă electrică sau cu o bicicletă normală, de teren. Meşteşugarii sunt dornici să primească vizitatori, există posibilitatea cazării în zonă. Există o pensiune în Ciocăneşti, dar şi în Călăraşi, care este foarte aproape. Unul dintre trasee chiar leagă zona Ciocăneşti de Parcul Natural Comana, unde există infrastructură de cazare. Toate aceste cinci trasee pornesc de la ferma piscicolă Ciocăneşti, care este o mini deltă, în Călăraşi. Se pot observa sute de specii de păsări, multe dintre ele migratoare, cum sunt pelicanii. Este o fermă piscicolă, astfel administratorul fermei le poate povesti despre speciile de peşti şi despre activitatea economică a fermei care susţine biodiversitatea în zonă.”



    De la observatorul de păsări amenajat în fermă se pot vedea majoritatea speciilor întâlnite în Delta Dunării. În minidelta de la Ciocăneşti cuibăresc în jur de 100-110 specii de păsări. Pot fi observate specii ca stârcul de noapte, cormoranul mic şi cormoranul mare, stârcul cenuşiu, raţa roşie, pelicanul creţ şi pelicanul comun, cufundacul polar, ferestraşul mic, codalbul, etc. Natura luxuriantă şi bogăţia de specii de păsări sunt atracţii garantate pentru iubitorii de birdwatching.

  • Proiecte transfrontaliere româno-bulgare

    Proiecte transfrontaliere româno-bulgare

    De aproape două decenii, Asociația Euroregiunea Danubius apropie malurile fluviului Dunărea în dreptul a două orașe vecine: Ruse, în Bulgaria și Giugiu, în România. De tot atât timp, românii și bulgarii trag o fugă, în wekend, în țara vecină, la fel de simplu cum și-ar vizita un prieten de la marginea oraşului.




  • Myrat Velnazarov din Turkmenistan

    Myrat Velnazarov din Turkmenistan

    Myrat Velnazarov este din Turkmenistan. Timp de un an studiază limba română în Ploiești, la Universitatea
    Petrol – Gaze, după care, între 2013 și 2017, urmează Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
    Până în 2019, tot în orașul transilvănean, tânărul face un masterat în
    ingineria materialelor și protecția mediului. Ne povestea cum a ales să vină în
    toamna lui 2012 în România.


    Eram student în
    Belarus la inginerie chimică, dar în regim cu taxă, mi-era greu să tot plătesc
    şi aveam un vecin şi prieten care studia deja în România, l-am întrebat cum e
    acolo, mi-a spus că e foarte bine, să încerc şi eu, să-mi depun dosarul şi
    mi-am luat toate documentele de acolo, am dat examen la noi în ţară, şi am
    reuşit, din 625 de dosare depuse doar 25 au fost acceptate.


    Myrat Velnazarov, masterand la Facultatea de Chimie din Cluj-Napoca, şi-a
    dorit din copilărie să devină inginer chimist.


    Mi-a plăcut
    chimia de când eram copil. Am vrut să devin doctor iniţial, tatăl meu e doctor,
    dar apoi mi-am dat seama că nu e o profesie potrivită pentru mine. Şi dacă tot
    am apucat să învăţ chimia, în plus, a început să se dezvolte industria chimică
    la noi, chiar şi în oraşul nostru, Yoloten. Acolo e cel mai mare zăcământ de
    gaze din ţara noastră şi acum se construiesc fabrici foarte mari pentru
    extragerea şi prelucrarea gazului natural. Şi mi-am spus că asta mi se
    potriveşte.


    Din 2012, Myrat Velnazarov învaţă în România, ţară despre care are numai
    cuvinte de laudă, după cum ne mărturisea.

    Mi-a plăcut
    foarte mult în România, în primul rând natura, aveţi şi munţi, şi câmpii, de
    toate. Îmi place să urc pe munte, să fac drumeţii. Am fost pe Dunăre, la
    Orşova, am văzut statuia lui Decebal, am fost în munţii Bucegi, am vizitat
    Sfinxul şi Babele, după aceea am fost la Marea Neagră, la Constanţa. Am fost la
    Oradea, la Craiova, Braşov, Buşteni, Sinaia, Sighişoara, n-am fost în Maramureş,
    unde vreau să ajung să mă plimb cu mocăniţa. În Moldova am ajuns la Iaşi. Cel
    mai frumos oraş pentru mine e Buşteniul, când mă plictisesc sau mă simt
    stresat, mă duc la Buşteni, e un oraş cu munti înalţi, scap de stres când ajung
    la munte, e chiar frumos şi e mai aproape de sufletul meu.


    Myrat Velnazarov s-a simţit foarte bine printre români. A ajuns şi la o
    nuntă în Vatra Dornei în septembrie 2018.


    Despre români
    numai lucruri frumoase pot să spun. Până acum nu m-am simţit aici ca un străin,
    credeţi-mă, mă simt ca acasă aici. Nu ţin minte să mă fi certat cu vreun român
    pentru ceva. Pe oriunde am fost, m-au ajutat, m-au ajutat să mă acomodez aici,
    şi în câmin am stat cu români şi a fost chiar bine. La Vatra Dornei am fost la
    o nuntă românească anul acesta, în septembrie, s-a căsătorit un coleg pe care
    îl ştiu din anul întâi, când stăteam în cămin. El era din Republica Moldova,
    fata e din Vatra Dornei. Suntem prieteni buni, mi-a plăcut că toată lumea purta
    costum tradiţional. A fost pentru prima oară când am ajuns la o nuntă în
    România şi toată lumea dansa, se dansează foarte mult, au avut prăjituri faine,
    a fost o atmosferă foarte frumoasă.


    Când nu e ocupat cu studiile masterale în chimie, Myrat Velnazarov îşi face
    timp şi pentru hobbyuri.


    Joc fotbal,
    sunt portar. Joc baschet. Îmi place să desenez la calculator, când am timp
    ascult muzică, am şi preferinţe, de la Dan Spătaru şi Drumurile noastre – pe
    care am auzit-o la un festival acum vreo 2-3 ani – până la muzică rap, ascult
    Cheloo. Ascult multă muzică românească, am învăţat şi versurile anumitor
    cântece.


    Momentan Myrat Velnazarov lucrează cu normă parțială la un institut de cercetare din Mediaş, îşi continuă
    studiile masterale în chimie la Cluj-Napoca şi vrea să se înscrie inclusiv la
    un doctorat în domeniu, poate chiar la Universitatea din Bucureşti. Ce îşi
    doreşte în viitor?

    Eu mă întorc în ţară, vreau să lucrez acolo. Întâi vreau să câştig
    experienţă, să mă dezvolt, ca să contribui apoi şi la dezvoltarea ţării mele.
    Un chimist poate face multe lucruri frumoase. E visul meu să îmi înfiinţez o
    firmă a mea de producţie, pentru că avem în ţară multe materii prime, de
    exemplu, avem foarte mult gaz natural, îngrăşăminte, minerale. Turkmenistanul e
    în Asia Centrală, lângă Marea Caspică, e o ţară cam de două ori mai mare decât
    România, dar are o populaţie de 6-7 milioane de locuitori. Avem multe resurse
    naturale, e o ţară bogată şi avem nevoie de chimişti, de aceea şi trimitem
    tineri la studii în străinătate să devină ingineri chimişti. Se construiesc
    multe fabrici în prezent care au nevoie de specialişti.


  • Forță de intervenție rapidă în caz de urgență chimică, biologică, radiologică și nucleară pe Dunăre

    Forță de intervenție rapidă în caz de urgență chimică, biologică, radiologică și nucleară pe Dunăre

    Pentru
    o gestionare eficientă a urgențelor chimice, biologice si nucleare de-a lungul
    fluviului Dunărea, autoritățile de urgență româno- bulgare doresc să înființeze
    în zona transfrontalieră o zonă comună de intervenție rapidă. Un proiect
    ambițios finanțat de UE, despre care ne oferă detalii domnul Bogdan Mușat,
    șeful secretariatului comun CBC, Călărași.


    Este
    un proiect care va oferi autorităților cu rol în gestionarea situațiilor cu
    caracter de urgență mijloace tehnice de detectare și izolare a substanțelor
    contaminatoare, împreună cu posibilități de salvare, asftel, ajungându-se la
    îmbunătățirea calității răspunsului în situații de urgență pe Dunăre.     În
    cadrul proiectului va fi stabilită o structură transfrontalieră de specialitate
    fiind achiziționate echipamente care vor asigura un management complet al
    situațiilor de urgență pe Dunăre cu obiectivul final de a se creea o forță
    rapidă de intervenție în cadrul autorităților transfrontaliere cu rol în
    gestionarea situațiilor de urgență.


    Vorbim
    despre două unități de intervenție rapidă, una pe apă, cealaltă pe uscat.


    Proiectul
    este încă în implementare, cele două unități vor fi funcționale la final, perioada
    de implementare fiind finalul lunii noiembrie. Unitățile par a fi foarte
    aproape de funcționare, având în vedere că la Calafat și Vidin au loc exerciții
    de testare ale acestor unități.


    Cu
    o finanțare de 6 milioane de euro, proiectul va oferi și formarea personalului
    de intervenție și va pregăti instrumentele necesare, conform cadrului legal,
    pentru operaționalizarea D’EMERSYS, stabilind un parteneriat puternic pentru a
    răspunde situațiilor de tip CBRN survenite de-a lungul fluviului Dunărea, în
    beneficiul populației și mediului din această zonă.


  • Inundaţii în România

    Inundaţii în România

    Din cauza
    precipitaţiilor căzute în ultimul timp, dar şi a încălzirii vremii, hidrologii
    au emis coduri portocalii şi galbene de inundaţii pe aproape tot cursul
    românesc al Dunării până pe 6 aprilie. De asemenea, mai multe râuri mici din
    bazinele hidrografice din sud – respectiv judeţele Olt, Teleorman, Argeş,
    Dâmboviţa şi Giurgiu    – s-au aflat sub cod portocaliu de inundaţii.
    Râuri din sud, centru şi nord-est sunt vizate de un cod galben valabil pana
    vineri după-amiază.


    Principalele acumulări hidrografice aflate în zonele vizate
    de avertizările de inundaţii din această perioadă vor fi pre-golite pentru a se
    atenua fenomenul de viitură, a anunţat Administraţia Naţională ‘Apele Române’.
    Până acum, cel mai afectat de creşterea apelor a fost judeţul Teleorman, unde
    au fost inundate 27 de localităţi, câteva mii de hectare de teren arabil şi
    păşuni, precum şi drumuri comunale.


    Şi pe Dunăre este
    cod portocaliu până săptămâna viitoare, pe sectoarele Calafat – Olteniţa şi Cernavodă
    – Galaţi, precum şi în Delta Dunării    .


    Nivelul crescut al fluviului a determinat
    autorităţile locale să rămână în stare de alertă şi să monitorizeze în
    permanenţă starea digurilor. La Giurgiu,
    cota de inundaţie, de 640 de centimetri, a fost depăşită, iar în zona dig-mal
    au fost acoperite de ape aproximativ patru sute de hectare de pădure.


    Şi la
    Brăila, Dunărea a depăşit cota de inundaţie, situată la 610 cm. Primăria a luat
    deja măsuri pentru a supraînălţa gurile de canalizare din zona Căpităniei
    Portului cu tuburi de ciment, ca să nu se mai repete episodul din 2010, când
    fluviul a atins 713 cm, iar faleza a fost total inundată. Nivelul Dunării continuă să crească la
    Galaţi. Ultima data când fluviul a depăşit cota de inundaţie a fost în 2014,
    când toate restaurantele aflate pe mal au fost inundate. Tot atunci a fost
    nevoie de instalarea unui dig din saci cu nisip, pentru a se evita inundarea
    Şantierului Naval. Dunărea a acoperit cu apă si marginea falezei din oraşul
    Tulcea.


    Pentru prevenirea apariţiei unor probleme, oficialităţile locale au
    decis punerea în funcţiune a 16 staţii de pompare din nordul şi nord-estul
    judeţului şi impunerea unor restricţii de tonaj. Autorităţile au decis ca toate
    navele care tranzitează sectorul românesc al Dunării să reducă viteza până la
    limita producerii de valuri. Măsura are în vedere protejarea digurilor de
    apărare împotriva inundaţiilor. Ea va fi
    ridicată după îmbunătăţirea condiţiilor hidrometeorologice. Pe de altă parte, câteva comune din judete
    sudice au fost afectate de alunecări de teren produse în urma precipitaţiilor,
    iar mai multe persoane au fost evacuate.

  • Povestiri de pe Dunăre

    Povestiri de pe Dunăre

    Cu puțin timp în urmă, am fost în Germania, la izvoarele Dunării. Dunărea-copil izorând din Munții Pădurea Neagră e la fel de frumoasă ca Dunarea-bătrână sărutând Marea, la Sulina. Al doilea fluviu, ca lungime (2840 km), din Europa, cu 2416 km navigabili, este de patru ori ma ieftină decât autostrada și calea ferată și poate transporta de patru ori mai multa marfă decât acestea. Marinarii dunăreni o pot admira pe-ntreg parcursul ei navigabil și unul dintre aceștia este comăneșteanul Romeo Antochi. I-am putut cunoaște mai bine dragostea pentru meserie și mândria nesofisticată de a fi român, călătorind, ocazional, împreună pe uscat: el încercând să descopere farmecul Munților Carpați, eu – stârnindu-i povestea despre Dunăre.



  • Avram Iancu: Împing limitele umane la extrem

    Avram Iancu: Împing limitele umane la extrem

    Avram Iancu a ajuns, pe Dunăre, la Giurgiu



    Avram Iancu, bibliotecarul din Petroșani, care înoată de-a lungul Dunării de la izvoare până la Sulina, fără costum de protecție, a declarat sâmbătă, în Portul Giurgiu, că “împinge limitele umane la extrem”, adăugând că “pur teoretic, există posibilități de abandona”.



    “Astăzi împlinesc 75 de zile de efort continuu, azi am înotat 39 de kilometri, ieri 46 de kilometri, deci aceste limite umane pe care doresc să le împing la extrem chiar sunt împinse la maximum, la extrem și este o vorbă din bătrâni: Nu zice hop până nu sari pârleazul! Până la kilometrul 0 mai sunt aproape 500 de kilometri, 13 zile de înot în care se poate întâmpla orice, totul este foarte greu și din punct de vedere mental. Sper să reușesc să duc până la capăt această cursă, este foarte subțire linia aceea dintre a merge mai departe și a renunța. Sper că voi reuși, mai ales cu atâta căldură din partea românilor. Cred că voi reuși să găsesc energia necesară”, a precizat Iancu.




    El a fost întâmpinat, în Portul Giurgiu, de primarul municipiului, Nicolae Barbu, și o mulțime de susținători. Înotătorul român a spus că “o eventuală victorie finală nu va fi doar o performanță personală, ci comună, a noastră, a tuturor a românilor”.




    75 de zile de înot pe Dunăre



    Avram Iancu care, la data de 30 august 2016, a traversat înot Canalul Mânecii în aproape 18 ore, și-a propus ca în acest an să fie primul din lume care parcurge toată lungimea fluviului Dunărea numai în slip, fără protecție termică. Au trecut 75 de zile de când bibliotecarul din Petroșani înoată zilnic pe traseul de la izvoarele Dunării la Sulina.

  • Expediţia lui Avram Iancu: străbate Dunărea înot

    Expediţia lui Avram Iancu: străbate Dunărea înot

    Românul care și-a propus să parcurgă înot Dunărea de la izvoare până la vărsare




    Avram Iancu este românul care și-a propus să parcurgă înot Dunărea de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră.



    Marţi, 15 august, acesta va ajunge la granița cu România și va intra oficial pe pământ românesc prin vama de la Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, după 56 de zile de când a început marea aventură.




    Odată intrat în România, bibliotecarul din Petroșani mai are de înotat 1.075 de kilometri pentru a ajunge la punctul final al călătoriei sale de pe Dunăre. Practic, din 2.860 de kilometri ai fluviului, el a străbătut până acum aproape 70% din totalul distanței, prin șase țări și patru capitale europene. Avram Iancu a fost întâmpinat pe traseu de autorităţile locale şi de comunităţile de români din zonele pe care le-a traversat.







    2.860 de kilometri de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră



    Românul a plecat înot pe Dunăre pe 20 iunie, din Munții Pădurea Neagră, într-o călătorie în care și-a propus să parcurgă 2.860 de kilometri de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră. Alături de Avram Iancu se află caiacistul Valerică Rîmbu, din Galați, un sportiv experimentat care a plutit cu caiacul pe Dunăre peste 2.500 de kilometri, dar și o echipă de suport.




    Predecesorii



    Avram Iancu a spus că doar două persoane au reușit până acum să străbată înot Dunărea, de la izvoare la vărsarea în Marea Neagră. Primul este slovenul Martin Strel, care, în anul 2000, a înotat timp de 58 de zile în Dunăre, ajutându-se de un costum de neopren și labe de înot. Șase ani mai târziu, canadianca Mimi Huges a terminat același parcurs, după 90 de zile, echipată cu un costum de neopren, dar fără labe de înot.



    Bibliotecarul din Petroșani este cunoscut pentru că a reușit să traverseze înot Canalul Mânecii, pe 30 august 2016, fără să poarte costum de neopren, la capătul unui efort continuu de aproape 18 ore în care a parcurs 62 de kilometri.

  • Cernavodă

    Cernavodă

    Astăzi vă propunem un popas inedit
    într-un oraş care fără a fi o destinaţie turistică în sine are foarte multe de
    oferit: Cernavodă. Cernavodă se găseşte în judeţul Constanţa, la o distanţă de
    59 km de municipiul Constanţa.


    Oraşul a fost fondat de colonişti greci, sub numele
    de Axiopolis în secolul al IV-lea î.Hr., ca punct de comerţ cu dacii din
    împrejurimi. Apoi, în secolul al IV-lea d.Hr. aşezarea a fost reconstruită de
    romani, la ordinul lui Constantin cel Mare, care au construit aici o cetate.
    Aici a existat şi o episcopie şi s-au găsit inclusiv ruine de basilici din
    secolul IV.


    Primele descoperiri istorice de
    aici aparţin culturii Hamangia (eneolitic timpuriu) – mai multe aşezări şi o
    necropolă (cca. 400 de morminte). În anul 1945 au fost descoperite Gânditorul
    de la Hamangia, alături de perechea sa Femeie şezând datând din a doua jumătate
    a mileniului V – începutul mileniului IV î.Hr.


    Localitatea are o poziţie
    privilegiată prin situarea sa pe malul drept al braţului Dunărea Veche, în
    punctul de contact cu fluviul Dunărea. Este considerat a fi un nod de transport
    de interes national, avându-se in vedere magistralele de transport rutier,
    fluvial si feroviar care trec prin Cernavoda. Oraşul are port la Dunăre, iar în
    apropiere se află Centrala Nucleară de la Cernavodă, singura centrală de acest
    tip (CANDU) din România.


    Iulia Oanără de la Centrul de
    informare turistică ne întâmpină cu povestea acestor locuri: Este un oraş ce reprezintă
    poarta de intrare în Dobrogea şi către Marea Neagră. Pentru un turist pasionat
    de tainele istoriei putem să recomandăm Muzeul de istorie şi arheologie
    Axiopolis, care prezintă o colecţie de artă preistorică, romană şi locală,
    precum şi monumente datând din secolul XIX. De asemenea, în această incursiune
    istorică vizitatorul poate merge la Cetatea Axiopolis, aşezare de pe vremea
    strămoşilor noştri geto-daci. Este de menţionat aici o curiozitate şi anume că
    pietre din cetate au constituit fundaţia pentru geamia cultului musulman de la
    noi din oraş şi pentru biserica ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi
    Elena. De asemenea, în periplul său istoric, turistul mai poate vizita şi
    cetatea Capidava, veche fortăreaţă, care de ceva vreme este într-un proces de
    modernizare. Turistul pasionat de istorie poate să viziteze şi locurile
    fosilifere de la Cernavodă, locul fosilifer de la Limani şi reciful de la
    Topalu, într-o stare de conservare foarte bună.


    Şi cum aici între 1890 şi 1895,
    inginerul Anghel Saligny a construit un pod peste Dunăre şi peste braţul Borcea
    al Dunării, Podul Regele Carol I, redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny,
    turistul poate vedea un turn Eiffel pe orizontală, cum îl laudă localnicii. În
    lungime totală de 4087,95 m podul a fost cel mai lung complex de poduri din
    Europa, la vremea construirii lui. Ultimul piron al podului, turnat din argint,
    a fost, simbolic, bǎtut de Anghel Saligny reprezentând încheierea lucrǎrilor la
    pod. Se spune că la ceremonia de punere în folosinţă a podului, inginerul A.
    Saligny a stat într-o barcǎ, sub pod, cu întreaga familie, în vreme ce pe pod
    treceau vagoane încǎrcate cu rocǎ, semn al încrederii şi garanţiei.


    La numai 28 de kilometri de
    Cernavodă, călătorul pasionat de cultură se poate bucura de Muzeul de artă
    Dinu şi Sevasta Vintilă, unic în mediul rural din ţara noastră.
    Colecţia muzeală este prezentată în treisprezece încăperi. Pot fi admirate
    peste 200 de lucrări de artă între care 212 tablouri şi 16 sculpturi, creaţii
    ale marilor artişti plastici ai secolelor XIX şi XX: Nicolae Grigorescu, Ioan
    Andreescu, Octav Băncila, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Alexandru
    Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba,
    Nicolae Dărăscu. Printre exponatele extrem de valoroase ale muzeului se număra
    lucrările Cap de copil şi Cap de femeie aparţinând
    maestrului Tonitza sau una dintre ultimele picturi ale maestrului Grigorescu
    din seria Carul cu boi, unul dintre cel mai bine vândute tablouri
    româneşti ale tuturor timpurilor, după părerile evaluatorilor de artă.



    La Cernavodă şi în împrejurimi vă puteţi bucura de
    ospitalitatea unor hoteluri de trei stele şi a unor restaurante cu specific
    turcesc sau local, în cele din urmă borşul de peşte reprezentând cea mai mare
    atracţie.

  • Problema migranţilor

    Problema migranţilor

    Crizele umanitare declansate de conflictele din Orientul Mijlociu se adancesc si devin tot mai preocupante. Ele sunt constituite dintr-o migraţie masivă care, spre Europa, a atins, in 2015, peste un milion de refugiaţi şi migranţi fugiţi din calea războaielor. Până recent, România a părut a fi ocolită de acest fenomen extrem. Ea nu s-a aflat nici pe traseul refugiaţilor care plecau din Grecia şi nu a fost nici o ţară de destinaţie predilectă.



    Lucrurile sunt, însă, în schimbare, pentru că, pe de o parte, unele rute au fost obturate, iar pe de alta, ţările europene au convenit să împartă povara şi să preia din refugiaţii ajunşi în Occident. Oricum, Poliţia de Frontieră, împreună cu Inspectoratul General pentru Migrări, semnalează creşterea presiunii la graniţele României, în special, la Dunăre, fluviu care a devenit capcană pentru unii refugiaţi al căror traseu sfârşeşte, câteodată, tragic.



    În acelaşi timp, la frontierele din Vest, au loc, zilnic, evenimente în care sunt implicate grupuri de oameni aduse de călăuze, din Serbia. Cine sunt acesti migranţi şi care e traseul lor, ne spune Petre Nicola, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara:” În general, migranţii sunt de origine afroasiatică, iar ruta lor este Serbia-România-Ungaria, cu destinaţia, de fapt, ţări din vestul Europei, pentru un trai mai bun, din declaraţiile lor, România fiind doar o ţară de tranzit, pentru aceşti migranţi.”



    Fie că folosesc ruta bulgară ori pe cea sârbă, migranţii vor să ajungă, în principal, în Ungaria, prin România, pentru a ocoli gardurile de protecţie maghiare, recunoaşte Cătălin Bercaru, coordonator de proiecte la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie: “Într-adevăr, au început să crească aceste cifre, ceea ce este, până la urmă, firesc, pentru că, atunci când apare un gard într-o parte, migranţii întotdeauna se vor reorienta către alte rute.”



    În aceste condiţii, statistica imigraţiei din ultimul an devine preocupantă pentru autorităţile de la Bucureşti, după cum subliniază Fabian Bădilă, purtatorul de cuvânt al Poliţiei de Frontieră: “De la începutul anului şi până în prezent, în urma acţiunilor de supraveghere şi control ale colegilor mei de la frontieră, au fost depistaţi 670 de cetăţeni străini implicaţi în fenomenul migraţiei ilegale” .



    Migraţia face, zilele acestea, şi obiectul sesiunii Adunării generale a ONU. Este prima reuniune organizată pe această temă de Naţiunile Unite. Preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, se va adresa, miercuri, Adunării în numele UE şi va participa la o serie de reuniuni dedicate crizei refugiaţilor şi migranţilor. Romania este reprezentată de premierul Dacian Cioloş, însoţit de ministrul de externe, Lazăr Comănescu.