Sunt 14 minorităţi etnice ce convieţuiesc
în Dobrogea, regiune cuprinsă între Dunăre şi Marea Neagră. Aici este cea mai
importantă minoritate turco-tătară din România pentru că timp de peste 4 secole
provincia s-a aflat sub administraţie otomană. Există, de asemenea, localităţi
cu un număr mare de ruşi lipoveni şi ucrainieni.
Povestea noastră începe pe malul lacului
Goloviţa, în apropierea litoralului românesc al Mării Negre, unde se află un
sat care începe să iasă în evidenţă prin evenimentele culturale organizate aici,
Vişina. Totul a început după ce o orăşeancă a decis să cumpere o casă pentru
petrecerea vacanţelor, numai că noua proprietate i-a stârnit pasiunea pentru
promovarea tradiţiilor acestui loc.
Bianca Folescu, pentru că despre ea este
vorba, ne-a povestit: Cumva lucrurile au venit în timp, nu a fost o decizie imediată. Primul pas a
fost atunci când am achiziţionat căsuţa din satul Vişina, pentru a găsi locul
acela liniştit, în care să mă refugiez în weekend alături de copii. Şi, pas cu
pas, am început să iubesc locul, tadiţiile, obiceiurile, să înţeleg traiul la
ţară şi să îmi dau seama că simplitatea vieţii de aici este o bogăţie pe care
abia acum am descoperit-o. Şi, clar, în momentul acela gândurile au început să
mă ducă în direcţia de a mă aşeza efectiv aici. Bineînţeles, gospodăria a
crescut în tot acest interval de timp şi a intervenit nu numai dorinţa, dar şi
necesitatea de a fi efectiv aici zi de zi şi de a mă muta cu totul de la oraş
la ţară. Nu a fost o decizie uşoară, evident, mi-a adus foarte multe
transformări, dar cred că a fost una dintre cele mai bune decizii din viaţa mea.
Bianca Folescu a trecut de la confortul
oraşului, la traiul simplu, dar după ce i-a învăţat tainele, de la făcutul
focului în sobă cu surcele, până la cumpăratul pe caiet de la magazinul
sătesc sau cerutul vreunui produs de la vecini, interlocutoarea noastră a
început să îşi pună amprenta asupra locului. Astăzi, casa ei din sat are
centrală termică pentru că şi-a dorit confortul pe care îl ştia, dar impactul
său s-a extins şi asupra comunităţii: Nu era un sat cu
vizibilitate şi atunci am intervenit în viaţa unui ansamblu de dansuri
bulgăreşti, care păstra încă tradiţiile din sat, şi uşor, uşor s-a modificat,
componenţa ansamblului, toată activitatea, vizibilitatea. Toate au luat o altă
amploare în timp. Este un grup extraordinar de frumos acum. Cert este că acest
grup fiind format din femei din sat şi copiii, clar făceam o interacţiune
socială cu o parte reprezentativă a celor din sat.
Bianca Folescu a devenit promotoarea
gastronomiei locale: Am participat la anuminte evenimente şi am
creat diferite evenimente, în care am ţinut să scoatem în evidenţă gastronomia
locală. Ştim că populaţia este mixtă, adică nu mă pot rezuma numai la
gastronomie cu influenţă bulgară, să spunem aşa, având în vedere că Vişina mai
are o comunitate restrânsă de bulgari dobrogeni. Dar, bineînţeles, avem aici şi
gastronomie tătară, dobrogeană, românească, adunată de peste tot. Gastronomia
de aici este un buchet foarte bogat de produse pe care le poţi pune pe masă.
Şi, da, provocarea a fost să găsim tot felul de produse, cu diferite nume,
produse care se pot face repede, se pot pune la îndemână pe masă. Să nu uităm
că bulgarii erau buni zarzavagii, aşa că aici, clar, zacusca e regină, sunt
produsele făcute cu conţinut de legume, cum ar fi perdelele cu ceapă, spre
exemplu. Sunt tot felul de produse de gastronomie locală pe care le-am pus în
practică deseori. Să nu uităm de plăcinta dobrogeană, care e împărăteasă în
gospodăria mea.
Refacerea casei cumpărate şi, mai ales, a
interiorului acesteia a constituit pentru Bianca Folescu primul pas în
organizarea unei alte case din vecinătate drept mic muzeu vivant, după cum ne-a
explicat: Există cele 5 odăi, fiecare cu un specific
diferit, pentru că m-am gândit să reprezint Vişina. Este reprezentată de odaia
din mijloc, odaia bulgară, iar în vecinătăţi avem odaia lipovenească,
bineînţeles, odaia dobrogeană, pentru că populaţia română e preponderentă,
odaia orientală, ca să împac şi turcii şi tătarii şi odaia aromână. Fiecare
odaie este ornamentată în stilul specific, îmbinând obiectele vechi pe care
le-am găsit în localităţile cu populaţie preponderentă din etniile respective,
dar şi cu obiecte noi care imită obiecte vechi.
Piesele de mobilier, perdelele, ştergarele
şi diferitele obiecte de uz gospodăresc provin din donaţii făcute de oameni
obişnuiţi. Bianca Folescu a făcut singură modelele de flori traforate, plăcându-i
să înveţe de la meşteşugarii locali. Apoi interlocutoarea noastră a învăţat şi
despre broderia dobrogeană, despre artizanatul dobrogean, despre arhitectura
tradiţională, astfel încât a început să colaboreze cu muzeele de artă populară
din Constanţa şi din Tulcea.
