Tag: Expat în România

  • Ricardo Silva din Portugalia

    Ricardo Silva din Portugalia

    Ricardo Silva vine din Porto,
    oraş din nordul Portugaliei. Are 42 de ani, a studiat limbi străine şi a ales
    să se stabilească în România. Experienţa de la Bucureşti a început în urma dorinţei
    lui Ricardo de a căuta noi oportunităţi profesionale: România a fost un fel
    de surpriză pentru mine. Am primit o invitaţie de a veni aici, la Bucureşti, pentru
    o experienţă nouă. Principalul motiv de a accepta invitaţia a fost faptul că
    economia Portugaliei nu traversează o perioadă prea bună. Aşadar, împreună cu
    alţi portughezi, am căutat oportunităţi în străinătate. Pe neaşteptate, a
    apărut perspectiva de a lucra în România, am fost interesat de compania care
    mi-a făcut propunerea, aşa că am hotărât să încerc. Am făcut o alegere bună, fiindcă
    diferenţele culturale între România şi Portugalia nu sunt atât de importante. Cele
    două ţări se aseamănă, de fapt.



    Cum arată o zi obişnuită
    din viaţa lui Ricardo Silva? Am un program obişnuit. Lucrez între orele
    10:00 şi 19:00, de luni până vineri. Bineînţeles, cel mai adesea, zilele de
    lucru se reduc la activitatea de la birou. Uneori, după orele de program, particip
    la întâlniri cu alţi colegi străini. Am şi alte preocupări, fac sport sau merg prin
    cluburi cu câţiva prieteni. Mă întâlnesc şi cu alţi expaţi, fie pentru a
    promova limba portugheză, fie pentru a schimba idei despre experienţa fiecăruia
    în România.



    L-am întrebat pe Ricardo
    care sunt locurile din Bucureşti în care îi place să-şi petreacă timpul liber
    şi dacă a călătorit prin România:
    Îmi plac parcurile pe care le aveţi în
    Bucureşti, sunt mari şi frumoase. De asemenea, oamenii sunt amabili. Locul care
    îmi place cel mai mult, mai ales pentru arhitectura lui, este centrul vechi. Am
    vizitat şi alte oraşe din România. Am fost la Braşov, la Constanţa, la Vama
    Veche. Am vizitat, de asemenea, Sibiul şi Sighişoara. Cel mai mult mi-a plăcut
    Sibiul, mai ales datorită ochilor din acoperişuri. Acele ferestre mici par că
    se uită la tine mereu. Sibiul este foarte diferit de Bucureşti, este un mediu
    mult mai liniştit şi m-am simţit foarte bine acolo.



    Ceea ce l-a impresionat
    cu adevărat pe Ricardo Silva a fost ospitalitatea cu care a fost întâmpinat la
    Bucureşti, dar şi empatia de care dau dovadă românii: Am senzaţia că
    oamenii din România se aseamănă foarte mult cu cei din Portugalia, ambele
    popoare sunt latine şi nu există mari diferenţe nici din punct de vedere fizic.
    Unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat şi pe care le apreciez foarte mult
    la români este faptul că voi practicaţi mult caritatea. Aţi trăit perioade
    dificile până în 1989, şi se pare că cei mai mulţi încă îşi mai amintesc cât de
    greu le-a fost. Prin urmare, astăzi poţi vedea cum oamenii îi ajută pe
    ceilalţi, fără ca măcar aceştia să ceară ajutorul. Este un lucru foarte frumos
    pentru o societate. Este un lucru pe care îl vezi mai rar în aşa-numitele ţări
    civilizate. Voi, românii, aveţi grijă unii de ceilalţi. Şi cred că faceţi asta
    fiindcă vă amintiţi cât de greu a fost în trecut. De asemenea, admir energia şi
    speranţa pe care le manifestă generaţia tânără cu privire la viitorul României.



    Ricardo Silva crede,
    însă, că istoria recentă a României a influenţat şi în mod negativ
    comportamentele din prezent ale românilor:
    Ca revers al medaliei, se simt sechelele
    trecutului, ale perioadei comuniste. Oamenii din România pot avea, uneori, o
    atitudine dificilă. Am studiat puţin din istoria voastră şi am încercat să-mi
    explic de ce se întâmplă asta. Mi-am dat seama că aveţi motivele voastre pentru
    care sunteţi aşa. Dar îmi dau seama că lucrul acesta dispare gradual şi că, din
    fericire, România devine — fără a formula o jignire — o societate mai
    civilizată, care nu mai este interesată doar de ea însăşi.



    Ricardo Silva plănuieşte
    să lucreze la Bucureşti în următorii trei ani.


  • Marysia Maciocha din Polonia, blogger de turism

    Marysia Maciocha din Polonia, blogger de turism

    Marysia Maciocha, autoarea blogului My Travel
    Affairs, se autocaracterizează drept o poloneză nebună, o călătoare pasionată
    care nu stă niciodată locului și-și dedică timpul explorării neconvenționale a
    lumii, dar și… o expată. Marysia a ales, de câțiva ani, să trăiască în
    România. Mai exact, a făcut din București locul ei de popas unde se odihnește după
    drumeții și unde-și recapătă energia de a pleca mai departe. De ce a făcut
    această alegere, ne spune chiar Marysia Maciocha.

    Prima oară am venit în
    România cu peste trei ani în urmă în cadrul unui proiect turistic intitulat
    Enjoy Bucharest. Aşa cum se mai întâmplă, prietenul unui alt prieten avea o
    prietenă care locuia aici şi care mi-a spus: Tu eşti ca mine, n-o să-ţi mai
    vină să pleci din România. A fost ca şi cum m-a vrăjit. Chiar aşa s-a şi
    întâmplat. Am rămas şi acum trăiesc aici.


    A observat sau a simțit cumva și similitudini între
    felul de a fi al românilor și cel al polonezilor ? Sunt convinsă că ele există, mai
    ales din punct de vedere istoric, căci românii au suferit la fel de mult ca
    polonezii din cauza comunismului. Cred că din punctul de veder al
    mentalităţilor, ne putem înţelege mai bine unii pe alţii, dar nu acesta a fost
    motivul meu principal. Cel mai mult m-a motivat frumuseţea României. Sunt o
    persoană căreia îi place natura – munţii, marea… Îmi place să fiu în natură,
    iar România e perfectă din acest punct de vedere. Îmi amintesc că prima dată
    când am venit în Bucureşti mi-a plăcut foarte mult oraşul acesta. Pentru mine
    un oraş nu se caracterizează doar prin arhitectura sa frumoască, deşi
    Bucureştiul arată minunat în opinia mea, ci mai ales prin oamenii săi, prin
    atmosfera care se creează aici, prin locurile pe care le poţi vizita ca turist
    sau ca localnic. Şi eu cred că Bucureştiul are tot ce-i trebuie din punctul
    ăsta de vedere.


    Locurile preferate sunt
    pădurile, pajistele, crestele, dar și satele Carpaților precum şi Dobrogea, Delta Dunării impresionând-o cel
    mai mult. Dar pe lângă peisaje, România are și un alt punct de atracție:
    oamenii ei. Cel puțin așa îi vede Marysia Maciocha: Românii sunt foarte deschişi şi prietenoşi, cel puţin aşa-i văd eu din
    experienţa mea. Şi la venirea mea aici, m-am simţit foarte bine primită. Pe
    străzi, oamenii încearcă să te ajute, chiar şi în restaurante, chiar şi când nu
    vorbesc aceeaşi limbă ca tine… De pildă, de-abia ajunsesem în România de o
    săptămână şi deja eram invitată la masa de Paşte, acasă la cineva. Mi-au zis că
    nu se poate să rămână singură de Paşte în Bucureşti şi m-au invitat să
    sărbătoresc cu ei. Am trecut prin experienţe extraordinare cu românii.


    Călătorind atât de mult,
    Marysia Maciocha a
    îndrăgit multe locuri, dar mai ales unul i-a rămas în suflet, căci are anumite
    asemănări cu România. Mi-e greu să aleg un loc preferat, căci multe din locurile vizitate de
    mine sunt minunate din multe motive. Dar locul care mi-a plăcut poate cel mai
    mult a fost Iranul. E un loc cu peisaje minunate, cu multă diversitate, dar
    oamenii sunt cei care m-au cucerit cu adevărat. Şi aici se află şi legătura
    dintre destinaţia mea favorită şi România: oamenii sunt foarte prietenoşi şi
    ospitalieri. La fel i-am perceput şi pe români.


    Şi pentru că invitatei noastre de azi îi place atât de
    mult peisajul României, în vara aceasta şi-a invitat rudelele cele mai
    apropiate din Polonia pentru a le arăta, la început, cele mai celebre
    destinaţii ale ţării noastre: Carpaţii din zona Branului, Bucovina şi Delta
    Dunării, evident.


  • Carlos Sanz Mulas, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Spaniole

    Carlos Sanz Mulas, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Spaniole

    Carlos Sanz Mulas, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Spaniole




  • Thomas Rees, antreprenor din Marea Britanie

    Thomas Rees, antreprenor din Marea Britanie

    Thomas Rees, antreprenor din Marea Britanie




  • Keren Temelie, născută în Israel, stabilită de 14 ani în România

    Keren Temelie, născută în Israel, stabilită de 14 ani în România

    Keren Temelie, născută în Israel, stabilită de 14 ani în România




  • Filippo Dicataldo din Italia, ghid de turism

    Filippo Dicataldo din Italia, ghid de turism

    Filippo Dicataldo din Italia, ghid de turism




  • Michal Wasiucionek

    Michal Wasiucionek

    Michal Wasiucionek
    vine din Polonia şi este istoric şi cercetător de doi ani la Colegiul Noua
    Europă. A venit la noi în ţară pentru a-şi continua cercetările pentru teza sa
    de doctorat, în domeniul relaţiilor pe care le-au avut de-a lungul timpului
    Ţările Române şi Imperiul Otoman. Prima oară a ajuns aici cu un grup de
    prieteni în urmă cu mai mult de zece ani, pe când era licean, şi atunci s-a
    îndrăgostit de România. Tinerii au petrecut atunci o lună pe meleagurile
    noastre şi au vizitat Bucovina, Maramureşul şi toată partea de vest. De ce este
    interesat de istoria Ţărilor Române şi de ce a ales România ne spune el:



    Mă numesc Michal Wasiucionek, sunt polonez de origine şi de câţiva ani
    locuiesc în Bucureşti. Sunt istoric de meserie şi vin din Varşovia, acolo am
    terminat studiile. Am studiat un an de zile cu bursă Erasmus la Universitatea
    din Bucureşti, după care am hotărât să fac doctoratul în Florenţa, pe tema
    istoriei României şi a relaţiilor cu Imperiul Otoman. Am fost nevoit să aleg
    unde vreau să stau, unde vreau să mă mut şi trebuia să mă decid ori să rămân la
    Florenţa, ori să mă duc la Bucureşti. Pentru mine alegerea a fost destul de
    firească, am vrut să vin aici. De doi ani lucrez la un proiect de cercetare la
    Colegiul Noua Europă. De fapt, istoria României m-a interesat încă de când am
    terminat liceul la Varşovia. În Polonia, după bacalaureat avem vacanţa cea mai
    lungă din viaţa noastră, practic, pentru că înainte să începem anul academic
    sunt cinci luni de vacanţă. Eu şi câţiva colegi de liceu am hotărât să mergem
    în România aşa ca nişte liceeni săraci, cu ocazia, pentru o lună. Era anul
    2006. Mi-a plăcut foarte mult şi m-am hotărât să mă înscriu la un curs de limba
    română. A început să mă intereseze istoria României, dar, să fiu sincer, când
    am venit în România cu bursă, ideea mea pentru masterat era să scriu despre
    Mihai Viteazul, care din perspectiva polonezilor, din ce puteam să găsesc în
    Polonia, este o personalitate total necunoscută. În general, asta e problema cu
    istoria României, că nu este prea bine cunoscută. Când am ajuns am hotărât că
    nu are niciun rost să scriu despre Mihai Viteazul, pentru că s-a scris atât de
    mult şi e mai bine să găsesc altă temă. Aşa am ajuns la relaţiile
    româno-otomane, care sunt tratate un pic diferit de către istoricii români faţă
    de cum simţeam că ar trebui să fie tratate, eu având un anumit avantaj, cum mi
    se părea. Uitându-mă la istoria României din afară, deci fără bagaj emoţional,
    fără să fiu angajat, eram de părere că este mai interesant să nu ne întrebăm de
    ce otomanii nu au cucerit aceste teritorii, sau dacă le-au cucerit, ci să ne
    uităm la Ţările Române ca parte din Imperiul Otoman şi din lumea în care trăiau
    atunci, din atmosfera, din moda, îmbrăcămintea şi cultura vremii. În limba
    română sunt foarte multe cuvint
    e de origine turcă şi am găsit acest aspect mult
    mai interesant de studiat decât să privesc doar la chestiuni politice.


    Acum Michal se
    gândeşte să rămână în România pe termen mai lung, pentru că şi-a făcut
    prieteni, s-a integrat aici şi se simte foarte bine la Bucureşti. Ce îi place
    aici şi ce ar schimba, cum s-a schimbat viaţa lui de zi cu zi şi dacă i-a fost
    uşor sau dificil să se integreze ne spune chiar el:


    N-a fost atât de greu, pentru
    că n-aş zice că între Polonia şi România sunt diferenţe atât de mari în ce
    priveşte modul de a trăi. O diferenţă este faptul că în România, de exemplu,
    există relaţii mult mai strânse de prietenie şi este mai uşor să te întâlneşti
    cu prietenii şi să faci ceva împreună, iar acest lucru îmi place mult mai mult
    în România decât în Polonia. Unul din lucrurile cele mai frumoase ale României
    este că e atât de diversă, că sunt zone atât de diferite, încât orice om poate
    să găsească ceva pe placul lui. În Polonia, imaginea despre România s-a
    schimbat foarte mult, acum este privită ca o ţară interesantă, ca un loc bun
    pentru vacanţă, şi mulţi polonezi s-au mutat în Bucureşti, fie pentru muncă,
    fie pentru că pur şi simplu le place aici. Chiar dacă sunt un românofil, există
    destul de multe probleme. Mare parte din ele sunt legate de politică. Politica
    românească mi se pare că suferă în general din cauza capcanei aşteptărilor
    foarte scăzute, de la clasa politică nimeni nu aşteaptă practic nimic. Pur şi
    simplu, foarte mulţi oameni s-au obişnuit cu nivelul acesta de clasă politică
    de acest nivel intelectual sau de integritate. Aceste lucruri se schimbă, se
    vede, de câţiva ani, cu proteste, dar aceasta e o mişcare în special urbană,
    care nu ajunge la multe judeţe, la multe comune mai mici. Asta e o primă
    problemă, iar altă problemă ar fi că nu se transformă într-o alternativă
    continuă.



    În finalul
    întâlnirii noastre, l-am rugat pe Michal Wasiucionek să transmită un mesaj
    românilor:


    E important să preţuiască ce au. Impresia
    mea în străinătate a fost că se întâmplă foarte des ca identitatea şi cetăţenia
    românească să fie percepute ca un dezavantaj. Nu mi se pare că e adevărat şi
    cred că românii trebuie să aprecieze că sunt români.



  • Arabella McIntyre Brown, scriitoare din Marea Britanie

    Arabella McIntyre Brown, scriitoare din Marea Britanie

    Arabella McIntyre Brown, o scriitoare din Marea Britanie care s-a mutat în zona Branului




  • Kristina Piškur of Slovenia

    Kristina Piškur of Slovenia

    Kristina Piškur studied political sciences. She is 28 and is from Ljubljana, Slovenia. And when she came to Romania she did not know much about this country: “I came to Bucharest in September 2015. I worked with an NGO that was performing clinic animation in hospitals and was involved in activities with children. I shared an apartment in Bucharest with several volunteers. It was an international team with whom I worked for one year. In that period of time, I met with Romanians who were a great inspiration for me in relation to youth work. I understood what ‘youth work meant and I wanted to discover more about this domain. Then I was presented with the opportunity of moving to a rural area, where I am now living. I like it very much. I felt accepted right away, people were very welcoming and so I decided to stay. I was also curious to see how I can integrate into a totally new community.



    After the experience of almost two and a half years in Romania, Kristina Piškur intends to stay here for a longer period of time. She is convinced that, in a society, change starts at local level. That is why, in her capacity as a youth worker, she teaches young people to have a critical mind and get involved in civic activities: “I like many things here in Romania and I can see that there is still a lot to be done. Slovenia and Romania have many things in common, the experience in Romania is quite similar to that I had back home. When I say that there is still a lot to be done in Romania, Im referring to a change in mentality. I can no longer put up with hearing people complaining that there is nothing more to be done in Romania, that they lost all hope. Actually, this means that the country needs a more powerful civil society. And here comes in youth work. Civil society is formed through education, through direct action, which is already happening, but this action must be further developed.



    The purpose of the Curba de Cultura Association, for which Kristina Piškur works, is to help rural areas in Romania develop. Through the projects they run, they intend to make it easier for young people to cope with difficulties, to help them in the learning process and to increase the opportunities offered to those who need to make a change and have a better life in the rural area they are living in.



    Kristina Piškur: “We are working in this rural area with 9 foreign volunteers who come from different European countries. These people are involved in informal education activities with the local schools. They attend the English or French classes, providing their knowledge as native speakers. Besides making classes more dynamic, the volunteers involvement helps children and young people open their minds. For instance they meet an Italian who is vegetarian for the first time, they understand what being vegan means, why vegans dont eat meat and milk. They have a strong inter-cultural experience. In January, I hope to be able to start a project, which intends to bring together young people from the locality and members of the Local Council, for them to have a structured dialogue.

  • Bryan Jardine, SUA

    Bryan Jardine, SUA

    Bryan Jardine este avocat, vine din California, Statele Unite, unde lucra
    în domeniul litigiilor. După o experienţă de câţiva ani la Budapesta, Bryan a
    venit în România în anii ’90, când ţara noastră se afla în plin proces de
    tranziţie de la o societate totalitară la un sistem democratic. Ce l-a atras
    aici ne spune chiar el:


    Prima dată am venit aici în 1996 pentru
    un contract de un an, după care m-am întors în Statele Unite. Am avut şansa să
    vin înapoi în zonă în 1998 şi am fost câţiva ani şi la Budapesta. În California
    lucrasem ca avocat în domeniul litigiilor şi am vrut de această dată să fac
    avocatură în domeniul afacerilor, care se bazează mai mult pe cooperare. M-am
    gândit că va fi o mare oportunitate în Europa de Est, la cinci-şase ani de la
    căderea comunismului, când multe firme engleze şi americane aveau interese aici
    pentru că aveau mulţi clienţi care voiau să investească în zonă. Iată de ce am
    considerat că va fi mai interesant pentru mine să vin aici decât să continui ce
    făceam în Statele Unite.



    Bryan Jardine a avut ocazia să observe România în perioade diferite de
    dezvoltare: în anii de după căderea comunismului, înainte şi după accesarea
    Spaţiului Comunitar. Iată ce crede despre transformările care au avut loc în
    ţara noastră în ultimii 20 de ani: Cred că este impresionant cum s-a
    schimbat România în ultimii 10 ani, faţă de cum era cu un deceniu în urmă. Cel
    mai important argument e faptul că România a devenit membră a Uniunii Europene.
    Multă lume s-a gândit, poate, că aderarea însemna mai degrabă accesarea unor
    fonduri europene, însă eu, ca avocat, am văzut altfel lucrurile. Eu am observat
    că Bruxelles-ul a venit cu o legislaţie
    mai integrată cu restul Europei şi de fapt multe din aceste legi nu au fost
    foarte populare, am impresia că au fost uşor impuse din afară. Acesta este,
    însă, un avantaj, pentru că, dacă vrem ca România să fie integrată în Europa,
    este necesar ca şi legislaţia să fie aliniată cu cea din restul ţărilor membre.
    Şi încă mai avem nişte paşi importanţi de făcut în viitor, dar în general cred
    că s-a făcut un mare progres în ultimii 10 ani.



    În afară de faptul că este avocat şi că se dedică jobului, Bryan Jardine
    este implicat într-o serie de acţiuni caritabile, face înregistrări de voce
    pentru un studio din Bucureşti, cântă la chitară şi vorbeşte foarte bine
    româneşte. Toate aceste eforturi de integrare au fost făcute, însă, firesc, în
    timp: Nu am avut un plan când am venit aici în
    urmă cu 20 de ani, nu am avut nicio legătură cu ţara, nu am avut rude în
    România sau o iubită româncă. Doar vorbeam spaniolă, şi, fiindcă am locuit
    câţiva ani în America Latină, mi-am închipuit că îmi va fi mai uşor să învăţ
    româna, fiindcă are rădăcini similare, e o limbă care provine din latină.
    Acesta a fost primul meu motiv să aleg România. Ce ştiam despre ţara aceasta
    era ceea ce văzusem la ştiri ca toată lumea: Ceauşescu, Nadia Comăneci,
    Dracula…cam ca 99% dintre americani. Totuşi, după ce am venit aici, am
    observat că e o ţară foarte interesantă, cu o cultură foarte bogată, e diferită
    de celelalte ţări din zonă, limba e altfel, iar simţirea e mai latină ca să zic
    aşa. Eu am locuit în Ecuador, în Argentina şi în Brazilia, iar aici am găsit un
    suflet mai cald decât în restul ţărilor din regiune. Soţia mea nu e româncă, ci
    americancă şi îi place aici. Suntem amândoi implicaţi în multe activităţi şi
    avem o reţea socială foarte extinsă, participăm la acţiuni de caritate, iar eu
    am fost în Fulbright Comission acum câţiva ani. Aşadar, am prins rădăcini în
    România. Ne place ţara şi, dacă ne uităm cum e acum în restul lumii, în special
    în Statele Unite, unde situaţia e ceva mai periculoasă, observăm că aici, dacă
    lumea e liniştită, e o ţară foarte OK. Oamenii nu sunt violenţi, criminalitatea
    nu e foarte crescută, există multă siguranţă pentru copii şi viaţa e bună în
    general. Un alt avantaj pentru noi e atunci când vrem să mergem în Europa în
    concediu, la Roma, la Istanbul sau în Anglia, toate distanţele sunt mici. E
    uşor să ajungi oriunde, pleci din Otopeni şi în câteva ore ajungi într-o ţară
    cu o cultură sută la sută diferită. Acum există mai multe restaurante unde se
    poate mânca bine, mult mai multe locuri de distracţie, e mai accesibilă toată
    marfa de consum. Totuşi, e păcat că încă lipseşte infrastructura pentru a
    circula în ţară. Sunt multe părţi minunate, spre exemplu la Dunăre sau în zona
    Dealu Mare, în Maramureş, în toată regiunea Transilvaniei unde se ajunge foarte
    greu cu maşina şi e păcat. Dacă s-ar putea face drumurile mai accesibile, ar fi
    un mare avantaj pentru România.



    România este acasă pentru Bryan, deşi o parte din familie se află încă în
    Statele Unite. De fapt, s-ar putea spune că are de acum două case: Plecăm
    în concediu în Statele Unite, avem copii şi bunicii sunt acolo în Carolina de
    Nord, unde suntem foarte aşteptaţi. Avem o casă acolo şi vrem să fim împreună
    cu toate rudele, dar după câteva săptămâni, vrem să ne întoarcem, pentru că
    aici avem afaceri şi multe lucruri care trebuie făcute. Avem şi prieteni şi
    şcoala copiilor şi pentru toate aceste motive, după două- trei săptămâni suntem
    gata să ne întoarcem aici. Pot să spun că avem un picior în fiecare ţară, cum
    se spune. Aveţi răbdare, pentru că aveţi o ţară minunată. De multe ori se zice
    că iarba e mai verde la vecini….Avem probleme peste tot, dar eu cred aici că
    avem o viaţă bună. E greu, dar depinde cum vă uitaţi la pahar: e pe jumătate
    plin , sau pe jumătate gol. Acum , în 2017-2018, România e o ţară cu o
    societate mult mai bună decât a fost în ’97- ’98
    şi sper că în următorii 10- 20 de ani va fi şi mai bună. Trebuie să avem un
    viitor luminos!




  • Dean Edgar, din Marea Britanie

    Dean Edgar, din Marea Britanie

    Dean Edgar, din Marea Britanie




  • Hoang Van Nguyen din Vietnam

    Hoang Van Nguyen din Vietnam

    Hoang Van Nguyen din Vietnam, asistent de achiziţii în cadrul UNICEF România




  • Clara Duran, artist plastic din Spania

    Clara Duran, artist plastic din Spania

    Clara Duran, artist plastic din Spania




  • Ammar Alnahhas, artist plastic din Siria

    Ammar Alnahhas, artist plastic din Siria

    Ammar Alnahhas, artist plastic din Siria




  • Giordano Altarozzi din Italia

    Giordano Altarozzi din Italia

    Giordano Altarozzi din Italia