De vorba cu Vlad Macri despre “Alfabetul bucatelor”, cea mai recentă carte a sa publicată de editura Humanitas; Interviu cu Oana Marinache despre albumul dedicat de Editura Istoria Artei Casei Macca din București.
Tag: gastronomie
-
Timişoara, ville des saveurs
Nou sommes à Timişoara, Capitale Européenne de la Culture en
2023. Surnommée la « Petite Vienne » de Roumanie, elle est située sur
les bords de la rivière Bega. Ville multiculturelle de l’ouest de la Roumanie,
à moins de 700 km de 13 capitales européennes, Timişoara a reçu au printemps
dernier, le Trophée de « la Pomme d’Or » (Golden Apple) de la part de
la Fédération Internationale des Journalistes et Écrivains de Tourisme (FIJET).
Nous nous y trouvons cette fois-ci sur invitation de Mihaela Veţan, présidente
de l’Association CRIES – Centre de Ressources pour les Initiatives Éthiques et
Solidaires, qui vise à valoriser le patrimoine gastronomique en respectant les
principes du mouvement slow-food (restauration lente), dans des programmes tels
que « À pied. Le goût comme patrimoine ».Mihaela Veţan nous
raconte :
« Nous avons déjà mis en place plusieurs activités abordant
ce sujet à Timişoara. Cette année, par exemple, dans le cadre du programme « Le
goût comme patrimoine », nous avons attiré l’attention sur un élément très
important, à savoir l’impact de la nourriture sur l’environnement. Nous avons plutôt
parlé des spécificités de la région du Banat, qui est une zone de convergence.
Lorsque nous avons abordé le thème des plats traditionnels, nous nous sommes
rendus compte que l’un des éléments typiques de notre région est le mélange
inédit du sucré et du salé. Dans le Banat, la tradition veut que l’on
accompagne les grillades de confiture de cerises ou de prunes. Cette manière de
mélanger les aromes, on la doit aux influences serbes, allemandes, souabes et hongroises.
Il est donc assez difficile de dire ce qui est vraiment propre à notre région,
mais je pense tout de même que ces combinaisons surprenantes de saveurs restent
un élément spécifique de la cuisine du Banat. »
Mihaela
Veţan nous a expliqué que trois jours durant, du 13 au 15 octobre dernier, les passionnés
de la gastronomie éco-responsable ont été invités dans un espace spécialement aménagé
où les organisateurs ont mis à la disposition du public divers activités. Par
ailleurs, un programme offrant de multiples perspectives sur les rapports entre
la nourriture, la culture et la consommation durable a également été mis en
place.
En
effet, à Timișoara, le pluriculturalisme reste omniprésent. Les Roumains
cohabitent avec les Allemands, les Serbes, les Hongrois, les Croates, les Slovaques
et les Bulgares. Des édifices d’époque, des musées, des spectacles en plein
air, un centre historique unique en Roumanie, réunissant trois places urbaines,
chacune renvoyant à un style architectural différent, figurent parmi les attractions
de la ville.
Le style d’architecture dominant reste le baroque viennois, mais les styles
néo-byzantin et Art Nouveau ont également laissé leur empreinte sur de nombreux
bâtiments. On peut ainsi admirer les palais Lloyd, Neuhausz, Marbl, le Palais
de la Chambre du Commerce et de l’Industrie, le Palais Dauerbach, le Palais
Loffler, le Palais Hilt-Vogel, le Palais Szechenyi et le Palais Weiss. La
plupart abritent aujourd’hui des restaurants aux spécialités variées, des sièges
d’institutions ou des magasins.
En
espérant vous avoir donné envie de venir cette année à Timișoara pour découvrir
le tourisme gastronomique, à très bientôt pour une nouvelle destination (Trad. Rada Stănică)
-
Saveurs et patrimoine à Timişoara
Peu le savent, mais le 18 juin a été décrété par l’ONU « Journée
de la gastronomie durable ». Pourtant, cela fait 5 ans déjà que dans l’ouest de
la Roumanie, à Timişoara, a lieu le programme « La pas » (A pas),
qui vise à mettre en valeur le patrimoine gastronomique de la région dans le
strict respect des principes de la restauration lente, le slow-food. Ce programme
a été lancé par l’Association CRIES (Le centre des ressources pour des
initiatives éthiques et solidaires) dès 2018 en perspective de la future
Capitale européenne de la culture. Eh bien, le moment est venu, Timişoara est
cette année Capitale européenne de la culture et c’est l’occasion ou jamais de
parler plus en détail des différentes thématiques de ce programme intitulé
« Le goût comme patrimoine » avec Mihaela Veţan, la présidente de
l’Association CRIES :
« Le goût en tant que
patrimoine » fait partie du programme « La pas » (A pas), un des
événements de la Capitale européenne de la culture 2023. C’est l’élément par
lequel nous souhaitons mettre en avant l’idée que la nourriture fait partie de
notre patrimoine culturel immatériel. Lors des éditions précédentes, nous avons
exploré cette thématique à l’aide de différentes activités. Par exemple, en
2018, nous avons organisé un concours de recettes traditionnelles. Puis, nous
avons réalisé des vidéos avec des vloggueurs sur les recettes traditionnelles
de la région du Banat (ouest), alors que l’édition de l’année dernière a été
consacrée à la guerre en Ukraine, avec plusieurs activités liées au bortch
ukrainien qui a été inclus au Patrimoine immatériel mondial de l’UNESCO.»
Cette année les organisateurs ont décidé d’attirer l’attention sur un
élément très important : l’impact de la nourriture sur l’environnement.
Mihaela Veţan explique :
« Nous avons imaginé
une série de 5 ateliers gastronomiques avec pour invités des chefs cuisiniers,
des vloggueurs culinaires et des passionnés de cuisine qui ont tous utilisé des
ingrédients de saison provenant de sources locales. On a commencé en février
par un atelier ayant pour vedette les légumes-racines. Puis un atelier
végétalien mettant l’accent sur les herbes utilisées dans les plats. Nous avons
continué avec ce type d’ateliers tout au long de cet été. En automne, nous
privilégierons les aliments de saison. Si bien qu’à la fin de l’année, les
participants auront une meilleure vision de la diversité des recettes à
cuisiner chez soi, avec des ingrédients spécifiques à chaque saison. »
Comme nous venons de le mentionner, toutes ces activités reposent aussi sur
les principes de la restauration lente – le slow-food – à savoir : c’est
bon, c’est propre, c’est éthique. Histoire de développer les compétences des
jeunes en matière de consommation responsable, de promouvoir les pratiques
durables pour l’organisation d’événements culturels et d’encourager les
politiques publiques qui favorisent les modèles de développement durable. Bref,
sensibiliser la population à la culture de la durabilité. Mihaela Veţan,
présidente de l’Association CRIES, explique en quoi consiste concrètement cette
idée de durabilité dans le cas des ateliers prévus cette année :
« Nous voulons mettre
les projecteurs sur trois éléments importants. Premièrement : l’aspect
saisonnier – c’est-à-dire prendre conscience du fait que certains légumes sont
disponibles à un certain moment de l’année et que c’est alors qu’il faut les
consommer et non pas hors saison. Deuxièmement : nous rapprocher des
producteurs locaux et des ingrédients locaux. Troisièmement : inspirer les
gens à cuisiner davantage à la maison, une pratique qui est aujourd’hui en
déclin. Les gens cuisinent de moins en moins et s’orientent vers les produits
semi-élaborés ou le fast-food. »
Et puisque tout cela se passe dans l’ouest de la Roumanie, à Timişoara,
nous avons voulu savoir quelles étaient les saveurs phare de cette ville qui
est cette année Capitale européenne de la culture. Mihaela Veţan
répond :
« Nous, on a plutôt
mis l’accent sur les spécificités de la région du Banat, qui est une zone de
confluences. Dans notre approche de cet aspect traditionnel et local, nous
avons mis en avant une association plutôt inattendue, spécifique de la région :
le sucré-salé ou bien l’aigre-doux. Pour vous donner un exemple :
traditionnellement, dans le Banat, on mange le rôti avec de la compote de
griottes ou de prunes. D’ailleurs, ici, on a à faire à un mélange de cuisine
serbe, allemande, souabe, et même magyare -c’est donc très difficile de dire quel
est le goût spécifique de la région. A mon avis, c’est ce mélange de goûts et
cette alternance inattendue. Bref, on pourrait dire que les saveurs du Banat
sont pour le moins surprenantes. »
Et ce n’est pas tout. Aux ateliers de cuisine locale dont nous venons de
parler, s’ajoutent cet automne des activités similaires dans les écoles, comme
nous le raconte notre invitée, Mihaela Veţan :
« Le programme «
La pas / A pas » comporte en fait un ample projet éducationnel. Nous
mettrons en place de nombreuses activités dans les écoles, nous y impliquerons
plus de 650 élèves et leurs familles. Et bien sûr, automne oblige, pour ce mois
d’octobre nous préparons la 3e édition du Festival « La
pas / A Pas », qui est un festival de gastronomie artisanale. »
Bref, tous les amateurs de produits du terroir et d’art culinaire sont attendus
cet automne à Timişoara qui est non seulement Capitale européenne de la culture
2023, mais aussi une ville qui met à l’honneur son patrimoine gastronomique et
ses communautés locales – le tout sous le signe d’un développement durable.
Rendez-vous donc à Timişoara pour découvrir les saveurs et les recettes du
Banat. (Trad. Valentina Beleavski) -
Patrimoniu, Gust, Timişoara
Puţină lume ştie că există o “Zi a Gastronomiei Durabile”, decretată de Organizaţia Naţiunilor Unite şi marcată la data de 18 iunie. La Timişoara, Capitală a Culturii Europene 2023, se derulează încă din 2018, în contextul pregătirii oraşului pentru decernarea acestei titulaturi, Programul LA PAS, iniţiat de Asociaţia CRIES – Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare, care urmăreşte valorificarea patrimoniului gastronomic prin respectarea unor principii specifice mişcării slow-food.
Am vorbit despre acest program cu Mihaela Veţan, preşedinte Asociaţia CRIES: “Gustul ca patrimoiu” este parte din programul La pas, slowing down, inclus în programul de Capitală culturală Europeană 2023 şi e componenta prin care dorim să atragem cu precădere atenţia asupra faptului că hrana face parte din patrimoniul nostru cultural imaterial. Noi am explorat tema în ediţiile anterioare în diferite tipuri de activităţi, în 2018 am avut un concurs de reţete tradiţionale, apoi am realizat nişte materiale video cu vloggeri, în privinţa reţetelor tradiţionale din Banat, anul trecut am avut o ediţie pe care am dedicat-o contextului social mai deosebit, acela al războiului din Ucraina: borşul a fost inclus în Patrimoniul UNESCO ca parte a patrimoniului imaterial, după o reţetă ucraineană, iar noi am avut la Timişoara o serie de activităţi care au abordat acest subiect. Iar anul acesta în cadrul componentei “Gustul ca patrimoniu” atragem atenţia asupra unui element foarte important şi anume impactul hranei asupra mediului.”
Mihaela Veţan, preşedinte Asociaţia CRIES, a detaliat: “Am gândit o serie de 5 ateliere gastronomice în care au fost bucătari, vloggeri culinari, dar şi persoane pasionate de gătit, preponderent din ingradiente de sezon şi din surse locale. Astfel că am început în februarie unde am avut rădăcinoasele, au fost ingredientele principale, am avut un atelier vegan, la mare căutare au fost verdeţurile în diferite preparate şi am avut aceste ateliere pe perioada verii şi a toamnei. Apoi, la sfârşitul anului, vom avea o imagine despre o diversitate de reţete, pe care le putem realiza acasă, din ingrediente care sunt specifice sezonului respectiv.”
Programul urmăreşte valorificarea patrimoniului gastronomic prin respectarea unor principii specifice mişcării slow-food (bun-curat-etic), dezvoltarea competenţelor de consum responsabil în rândul tinerilor, promovarea practicilor sustenabile pentru organizarea evenimentelor culturale, încurajarea de politici publice care să favorizeze modele de dezvoltare sustenabilă şi o cultură a sustenabilităţii în rândul oamenilor. Mihaela Veţan a precizat: “Practic sunt trei elemente importante pe care vrem să le punem anul acesta în evidenţă: sezonalitatea, faptul că e important să fim conştienţi că legumele sunt disponibile într-o anumită perioadă a anului şi atunci ar trebui ele consumate şi nu neapărat în afara sezonului, grija pentru ingrediente şi producători şi faptul că ne dorim ca prin atelierele noastre să inspirăm şi să încurajăm oamenii să gătească mai mult acasă, pentru că ştim că e o practică ce este tot mai mult în declin. Gătim mai puţin şi mai mult ne orientăm către semipreparate sau fast-food.”
Am întrebat-o pe Mihaela Veţan ce gusturi se asociază cu Timişoara: “Noi mai degrabă vorbim de caracterul regional al zonei Banatului, care este o zonă de confluenţă. Şi atunci când am abordat acest element al caracterului tradiţional sau specific, am fost mai conştienţi că un element de specificitate pentru zona noastră este o alăturare mai neaşteptată, între dulce şi sărat, dulce şi acru. În Banat, în mod tradiţional, de exemplu, se mânca friptura cu compot de vişine, sau compot de prune. E un melange între bucătăria sârbească, rusească, şvăbească, inclusiv elemente din bucătăria maghiară, deci e foarte dificil să spunem ce anume este specific. Dar cred că această combinaţie de gusturi şi alternanţă neaşteptată e un element care surprinde în Banat.”
Şi cum anul acesta Timişoara a fost într-o continuă sărbătoare, Mihaela Veţan ne-a lansat o invitaţie: “Programul La Pas cuprinde un amplu program educaţional, mergem cu foarte multe activităţi în şcoli, anul acesta vom implica peste 650 de elevi, împreună cu familiile lor, şi bineînţeles că pentru toamnă, în octombie, pregătim cea de-a treia ediţie a Festivalului La Pas, festival de gastronomie artizanală.”
Toţi iubitorii de produse şi artă culinară locală sunt aşteptaţi să participe la un program bogat în evenimente care aduc în atenţie semnificaţia patrimoniului gastronomic, în relaţie cu comunităţile locale şi cu dezvoltarea durabilă.
-
Balkanik Festival 2023
În Grădina Uranus și pe Strada Uranus, din Bucureşti, a avut loc ediţia 2023 a Balkanik Festival. Evenimentul este unul dintre cele mai apreciate festivaluri de world music din Europa, atrăgând la fiecare ediție numeroși străini care călătoresc în capitala României.
A X-a ediție a fost cea mai amplă de până acum. Grădina Uranus a găzduit 9 concerte live, 10 expoziții de fotografie, colaje și ilustrații, meșteșugari, dezbateri, ateliere și un recital gastronomic, iar pe Strada Uranus, muzica a fost asigurată de 9 DJ, pentru vizitatorii care s-au bucurat de un târg și de delicii gastronomice, într-un spațiu care odinioară era recunoscut pentru meșteșugarii și vitalitatea sa.
Pe scena mare a festivalului au urcat Ovidiu Lipan Țăndărică și Fanfara din Zece Prăjini (România), Taraf de Caliu (România), Papiers d’Arménies cu Dan Gharibian (Armenia-Franța), SMADJ Balkan Project (Franța-Tunisia), Extraliscio (Italia), Paulina (România), Ufuk Coșkun & friends (Turcia-România), Wernyhora (Polonia), Kristijan Azirovic Orkestar (Serbia).
Grădina Uranus a devenit un mare muzeu în aer liber. Publicul a putut descoperi numeroase demonstrații și ateliere ale unor meșteșuguri vechi — țesătură la război, ceramică, broderii, realizare bijuterii, prelucrare argint și cupru.
Cei mici au putut participa la ateliere și spectacole oferite de către Fundația ZI DE BINE (spectacol de gheață carbonică, baloane uriașe de săpun, face painting, steluțe origami).
Turnul de Apă proiectat de Anghel Saligny, faimosul monument istoric pe care bucureștenii îl pot vedea o dată pe an, la Balkanik Festival, a fost însuflețit de video mapping cu visuals oferite de Adistu.
-
Satul Rășinari, premiat de Organizația Mondială a Turismului
Ajungem azi în
centrul României, în Transilvania, în județul Sibiu, unde descoperim cel mai
frumos sat din lume. Rășinari a ocupat locul întâi la cea de-a doua ediție a
concursului Best Tourism Villages, lansat de Organizaţia Mondială a Turismului.
Bogdan Bucur, primar, spune că prima etapă a constat într-un concurs la nivel
național. Ministerul Turismului a organizat un concurs unde a fost o anumită
grilă de punctaj pe mai multe teme de dezvoltare al localităților din punct de
vedere turistic. A urmat apoi a doua etapă. La faza
internațională, am fost aproximativ 150 de localități din întreaga lume, iar
din aceste 150 de localități au fost alese în top 35 care au fost desemnate
Best Tourism Villages, adică cele mai bune destinații turistice rurale din lume.
Au fost localități din America de Sud, din Europa, din Asia, China, India, din
toate colțurile lumii. Știam că vom concura la nivel mondial cu destinații
poate foarte cunoscute sau zone cu foarte bune tradiții.
Există în
Rășinari o agendă culturală și sportivă anuală și bogată, continuă Bogdan
Bucur, primarul satului Rășinari. Organizăm anumite evenimente
pe tot parcursul anului și facem acest lucru de mai bine de zece ani. Avem
trasee de drumeție în jurul satului, care sunt marcate și sunt de diferite grade
de dificultate. Pe de altă parte, în Rășinari s-au născut scriitorii Octavian
Goga, Emil Cioran. Am realizat la nivelul localității o aplicație prin care cei
care ajung la noi pot să descopere anumite monumente deosebite. Apoi,
mâncărurile tradiționale sunt cele care atrag destul de multă lume. La Rășinari,
avem Festivalul Brânzei și Țuicii, un eveniment la care cei care doresc pot să
vină să guste din gastronomia locală și să mănânce brânză de cea mai bună
calitate. Avem și un muzeu etnografic. Mai există un muzeu bisericesc, pentru
că Rășinarul a fost în secolul al XVIII-lea, capitala ortodoxiei din
Transilvania. Aici stăteau episcopii, în general de origine săsească, și
conduceau Biserica Ortodoxă din Transilvania. Aproape de noi, între Rășinari și
Sibiu, este Muzeul Tehnicii Populare, cel mai mare din sud-estul Europei. Se
poate ajunge în zona Păltinișului, unde turiștii se pot bucura de aer curat, de
drumeții sau iarna pot să vină la schi.
Cele mai multe
evenimente sunt organizate în perioada verii. Însă distanța dintre fosta
capitală culturală europeană, Sibiu, și satul Rășinari este de doar 12 km.
Astfel, dacă alegeți o vacanță prelungită și doriți să vă bucurați atât de
liniștea satului cât și de animaţia unui centru urban, puteți combina cele două
experiențe. Bogdan Bucur, primarul satului Rășinari, a declarat pentru Radio
România Internațional că există și planuri de dezvoltare pentru cel mai frumos
sat din lume. Derulăm un program cu finanțare europeană în
care suntem parteneri cu localități din Portugalia, Spania, Slovenia, Bulgaria.
Este un proiect prin care ne dorim să ne dezvoltăm ca destinație: zona Mărginimii
Sibiului să fie destinație ecoturistică. Vrem să ne dezvoltăm tot mai multă și
din punct de vedere turistic, fiindcă merită. Aici, tradițiile sunt bine
respectate de către oameni și cei care vin în zonă pot să descopere o gastronomie
deosebită bazată pe carnea de oaie și pe produsele din lapte de oaie.
Invitația a fost lansată. Până data viitoare, când vă
așteptăm cu o nouă destinație, drum bun și vreme frumoasă!
-
Babicul de Buzău, de la cârnatul intezis otomanilor la produsul cu Indicaţie Geografică Protejată
Unii cârnaţii produşi în România au în denumire şi locul de origine. Există, astfel, cârnaţii bănăţeni, aflaţi în zestrea gastronomică a Banatului şi cârnaţii secuieşti, produşi în partea estică a Transilvaniei, care au reţete diferite, dar un condiment comun, boiaua de ardei şi o culoare roşiatică pronunţată din cauza procesului de afumare la care au fost supuşi pentru a putea fi păstraţi o perioadă mai îndelungată. Cei mai populari sunt cârnaţii subţiri semiafumaţi, în membrană naturală, denumiţi cabanos, cu o variantă condimentată specifică Olteniei, cârnaţii olteneşti.
În zona Buzăului există două tipuri de cârnaţi care au ataşată denumirea de origine: cârnaţii de Pleşcoi şi babicul de Buzău. Cârnaţii de Pleşcoi au intrat, în anul 2019, pe lista produselor cu indicaţie geografică protejată în Uniunea europeană. Cârnaţii de Pleşcoi sunt produşi în judeţul Buzău în mai multe localităţi printre care şi cea care dă numele produsului. Există două tipuri de cârnaţi de Pleşcoi, unii uscaţi şi alţii afumaţi. În ambele variante, materia primă utilizată este carnea de oaie, două treimi şi de vită, o treime. În reţeta tradiţională este permisă înlocuirea cărnii de oaie cu carne de capră, în proporţie de cel mult 10%. Condimentele folosite sunt ardei iute roşu, cimbru, boia de ardei iute şi dulce, usturoi şi sare. Cârnaţii de Pleşcoi sunt pregătiţi pe grătar sau în tigaie, ca aperitiv cald sau împreună cu alte preparate la gratăr, cu sau fără garnitură şi cu salată de gogonele sau de castraveţi muraţi.
Refugiaţii de naţionalitate bulgară şi sârbă care, la sfârşitul secolului al 18-lea, s-au aşezat în zona Buzăului din cauza războaielor ruso-turce au preluat reţeta locală de cârnaţii de Pleşcoi, însă au modificat-o punând carne de porc în loc de carne de oaie, probabil ca să le facă în ciudă otomanilor. Au mai adăugat şi ardei iute roşu uscat şi mărunţit şi astfel a rezultat aşa-numit babic de Buzău sau babic sârbesc de Buzău.
George Buzoi, buzoian după cum îi arată şi numele, a povestit pentru Radio România cum a apărut babicul:
“Din necesitate. De ce? Existau iarna un porc, doi, fiecare avea, un viţel, doi, iar omul se gândea că vine vara. Salam rustic nu putea să ia la el (n.r. la câmp) pentru că se strica. Babicul ţinea foarte bine. E un produc crud-uscat, cum îl numim noi aştia mai (n.r. bătrâni). Curgea grăsimea din el, dar gustul nu se altera. Vă daţi seama câtă proteină are în el un produs netratat termic. Grădinarii nu aveau mulţi bani, plecau cu căruţele cu marfă şi babicul asta a fost necesitatea primordială: să aibă ce să mănânce. O proteină, că vinete coapte mâncau ei.”
Tot George Buzoi ne-a spus şi ce se pune în babic: “Carnea aia, inevitabil porc şi nu neapărat vită, porcul e de bază, bulionul de ardei, care e cel mai mare secret pentru tot! Bulionul de ardei care este extrem de scump ca să îl cumperi. Trebuie să ai grijă toată vara să păstrezi un lot de ardei numai şi numai pentru bulionul acesta. Şi noi ne facem în casă bulion de ardei. E şi culoare şi gust şi orice! Boiaua iute şi sare o anumită cantitate, cum mai au ei reţeta. Şi uscarea, fumul, iar e foarte important, dar dacă îi ceri unui sârb probabil vă dă reţeta!” Ia-o!”
Că oricum nu o faci, a glumit interlocutorul nostru. Şi asta pentu că tradiţia este menţinută din tată în fiu, aşa cum au dovedit-o Marcel şi Valentin Popa, tată şi fiu, producători de babic din zonă:
“Trebuie să respecţi cantităţile de carne şi condimente pentru a face produsul şi deci noi nu folosim decât ardei natural, nu mergem cu condimente, cimbru. Toate produsele le luăm să ne ajungă un an, că altfel pot fi ani în cre nu se fac ardeii sau cimbrul.”
Costel Matei produce şi el câţiva zeci de cârnaţi babic odată şi a descris pentru Radio România modul în care îi prepară:
“Vită, porc, înainte nu aveam voie să tăiem vitele, 60% punem porc, 40% vită. Acum toată lumea face de porc. Şi cu boia de ardei. Se ţine la uscat, după care se bagă la râşniţă, la moară de fapt, cu “ardei usturaţi” şi pentru dulce, ardei gras, bulionul se fierbe de două ori. Fierbi o dată până a scăzut, stingi focul şi a doua zi îl pui iar pe foc, până când dintr-un sac de ardei se fac două borcănele de 200 de grame de bulion. Îmi dau seama după consistenţă. Înainte preparam în albii de lemn, că aşa se prepara. E un aliment de bază, nu se strică şi e foarte bun. Boia de ardei, sare, bulion şi cam atât. Tot secretul e frământatul. Se frământă numai cu pumnii, atât. În fiecare zi se frământă de două ori pe zi, trei-patru zile, până prinde un miros plăcut de carne stătută. Acela e tot farmecul frământatului. Se bagă pe maţ, se înţeapă foarte bine cu apă în special în capete, se pune la uscat până se lipeşte maţul de carne, 5-6 zile, depinde dacă e umezeală sau ger şi se bagă la fum.”
În zona Buzăului se pregăteşte şi ciorbă din babic, cu multe legume şi, desigur, cu felii de cârnat, tăiate foarte, foarte subţire.
Până la includerea babicului în registrul produselor cu Indicaţie Geografică Protejată la nivelul Uniunii Europene, producătorii locali trebuie să colaboreze eficient, astfel încât şi producătorii industriali să respecte aceiaşi reţetă păstrată în gospodării.
-
Quels goûts roumains dans les vlogs canadiens ?
Pakistan, Indonésie, Brésil – ce ne sont que quelques exemples d’endroits visités et présentés par deux vloggers Canadiens qui s’intitulent les « JetLag Warriors ». Arrivés en Roumanie aussi, ils ont réalisé près d’une centaine de vidéos qui recommandent des « recettes traditionnelles » roumaines inédites, sans oublier de mentionner des monuments historiques, ni des zones de Roumanie à ne pas rater.
Steve et Ivana, qui se présentent comme les « JetLag Warriors », ont commencé à voyager il y a quelques années, d’abord pour échapper à l’hiver canadien. Peu à peu, ils ont décidé de voyager… indéfiniment ! Dans leurs vidéos, ils donnent des informations utiles sur les voyages à budget réduit, sur leurs hébergements, la nourriture de rue et autres détails de la vie quotidienne dans les différents pays qu’ils visitent. Pour la Roumanie, ils ont choisi de parler de plusieurs plats traditionnels. Si la « ciorba de burta » (soupe aigre aux tripes) n’a pas été une grande surprise pour les Canadiens, la vidéo où ils recommandent les eaux-de-vie roumaines telles la « ţuica » ou la « pălinca » au poivre en tant que remède pour la gueule de bois ont suscité un vif intérêt. D’ailleurs, l’eau-de-vie roumaine garnie de poivre noir s’avère efficace contre nombre d’affections, dont les maux de gorge, constate encore Steve. En partant des constats des vloggers canadiens, nous avons voulu en savoir davantage sur les remèdes traditionnels roumains.
Pour cela, nous avons invité au micro de RRI le chef cuisiner Relu Liciu. En fait, ces remèdes pour la gueule de bois sont très variés, nous dit-il :SON : « Ils varient d’une zone de la Roumanie à l’autre, tout comme au niveau international. En Allemagne, par exemple, on se sert des bananes, compte tenu du manque de potassium dans cet Etat-là. Et pour cause : c’est suite au mélange de boissons que 90 % des personnes font d’habitude une très forte gueule de bois ». Et pourtant, les eaux-de-vie telles « ţuica » ou « pălinca » peuvent-elles vraiment remédier à la situation ? Relu Liciu explique : « Certains les considèrent comme un apéritif, à prendre avant le repas. D’autres les considèrent comme un digestif, à consommer après avoir mangé. Cette dernière variante est valable pour de nombreux pays, dont l’Italie, ou l’Autriche. Ici, le « snaps » est servi à la fin du repas. Par contre, si je vais dans l’ouest de la Transylvanie (Ardeal), c’est par les lardons et la « palinca » que le repas commencera ! Et puis, je me rappelle qu’une fois, lorsque j’étais en Serbie, j’ai vu dans une pharmacie une bouteille sur laquelle il était écrit « Stomakia » : c’était une bouteille d’eau-de-vie locale. Donc cela influe sur l’estomac aussi ».
C’est-à-dire qu’une « tuica » aux herbes était vendue dans cette pharmacie serbe en tant que médicament, a précisé notre invité. Il nous a expliqué aussi pourquoi les « ciorba » (soupes aigres roumaines) sont aussi considérées comme de véritables remèdes après avoir bu trop d’alcool : « Après avoir bu, on est déshydraté et on a besoin d’urgence de liquides. Puis, on a très faim, mais on ne peut pas manger de trucs solides. On a besoin de quelque chose de liquide. Or, la ciorba aux tripes, par exemple, sert aussi de plat principal, c’est un repas complet. Il en va de même pour les autres « ciorba ». Ce n’est pas un hasard donc qu’en Roumanie on mange des « ciorba » après les fêtes de noces ! »
C’est justement de la soupe aigre aux tripes – « ciorba de burta » – que parlent Steve et Ivana dans leurs vidéos. C’est « de la vie ! » disent-ils ! Somme toute, ils se sont dits tellement satisfaits de la cuisine locale et des endroits visités en Roumanie, au bord de la mer comme en montagne, qu’ils ont célébré leur retour en terre roumaine en raffolant tout un plateau de « mici » – ces fameuses boulettes de viande hachée et grillée. Parmi leurs recommandations culinaires figurent aussi le caviar d’aubergines ou d’haricots blancs, la « ciorba » aux haricots blancs servie dans du pain cuit au four, la choucroute à la Cluj (remplie de viande hachée) ou encore le délicieux dessert appelé « papanasi ». Il s’agit de beignets, recouverts de crème fraîche et de confiture de myrtilles. A leur avis, la nourriture roumaine est tellement bonne et les plats principaux suffisent pleinement, si bien que l’on n’a plus besoin, de desserts, qui sont trop bons aussi.
Quels autres remèdes gastronomiques préfèrent les Roumains après avoir fait la fête ? Repassons le micro au chef cuisinier Relu Liciu : « Ils sont nombreux à boire du café ou à manger des légumes en saumure, des cornichons par exemple, ou bien à prendre des boissons sucrées. Il y en a qui se préparent avant de faire la fête et boivent un peu d’huile d’olives ou mangent des plats très gras dont le rôle est de protéger l’estomac et d’empêcher l’alcool d’entrer trop vite dans le sang ».
Les Roumains qui ont regardé la vidéo où Steve boit un verre de « ţuica » avec un peu de poivre noir moulu dedans se sont sans doute bien amusés. Certains lui auraient conseillé de prendre de la « ţuica » bien chaude avec des graines de poivre. Une chose est sûre, les Roumains ont plein de recettes pour remédier à la gueule de bois. Et nous ne pouvons que nous réjouir à voir ces recettes gagner une réputation internationale. (Trad. Valentina Beleavski)
-
La Foire aux produits et services roumains en France
L’édition 2022 de la Foire aux produits et services roumains en France attend ses visiteurs dimanche 25 septembre à Lyon. Il s’agit d’un événement organisé par « Oriunde », un groupe de rencontres des professionnels roumains de France. « Oriunde » organise des rencontres et des événements pour la communauté roumaine de la région Auvergne – Rhone – Alpes. La foire est le plus grand événement affaires et plaisir des Roumains et Franco-Roumains en France organisé en partenariat avec l’ambassade de Roumanie à Paris, le Consulat général de Roumanie à Lyon, le département des Roumains à l’étranger et le consulat honorifique de la République de Moldova dans la Région Auvergne – Rhône – Alpes. Et pour davantage de détails nous avons avec nous Mircea Giosan – manager de projet dans le cadre de l’association « Oriunde ».
-
Plăcintă pentru „Cârstovul viilor”
La jumătatea lunii septembrie, mai precis pe 14 septembrie, în calendarul religios este marcată Înălţarea Sfintei Cruci. Tot în această zi este şi Cârstovul viilor, ziua în care, în mod tradiţional, începe culesul viilor şi tescuirea strugurilor.
Mustul este asociat cu pastrama de oaie, dar poate şi băut alături de o bucată de plăcintă sărată. În Dobrogea (provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră), sunt întinse suprafeţe cu viţă-de-vie, dar există şi plăcinte specifice care merg foarte bine cu mustul şi cu vinul.
Aşa-numita plăcintă dobrogeană poate fi considerată un brand gastronomic. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.
De menţionat este faptul că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă.
Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat alături de un pahar de must. În restul anului, mustul poate fi înlocuit cu un iaurt gros sau, de ce nu?, cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.
-
Plăcintă pentru „Cârstovul viilor”
La jumătatea lunii septembrie, mai precis pe 14 septembrie, în calendarul religios este marcată Înălţarea Sfintei Cruci. Tot în această zi este şi Cârstovul viilor, ziua în care, în mod tradiţional, începe culesul viilor şi tescuirea strugurilor.
Mustul este asociat cu pastrama de oaie, dar poate şi băut alături de o bucată de plăcintă sărată. În Dobrogea (provincie situată între Dunăre şi Marea Neagră), sunt întinse suprafeţe cu viţă-de-vie, dar există şi plăcinte specifice care merg foarte bine cu mustul şi cu vinul.
Aşa-numita plăcintă dobrogeană poate fi considerată un brand gastronomic. Poate fi făcută cu umplutură de brânză dulce sau de brânză sărată, cu foile dispuse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, cu foile de aluat cu umplutura deasupra, încreţite cu mâna, ca atunci când mototolim o coală de hârtie. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de brânză dulce sau sărată şi, cum această reţetă provine din lumea crescătorilor de oi, se foloseşte preponderent brânză şi iaurt de oaie. Mai avem nevoie de 6 ouă şi, desigur, de foi subţiri de plăcintă.
De menţionat este faptul că plăcinta dobrogeană se coace întotdeauna într-o tavă rotundă, iar dacă operaţiunea se face într-un cuptor tradiţional din lut, atunci poate atinge perfecţiunea. Amestecăm jumătate de kilogram de brânză dulce sau sărată cu trei ouă. Umplutura se pune pe foaia de aluat, unsă cu puţin ulei, apoi se rulează asemenea ştrudelului, iar sulurile de plăcintă sunt puse apoi cap la cap în tavă.
Aşezarea în tavă se face în spirală, plecând de la margine se ajunge în mijlocul tăvii. Se introduce tava în cuptor pentru circa un sfert de oră, cât să înceapă să se rumenească, după care se toarnă deasupra jumătate de kg de iaurt gros, amestecat cu 3 ouă. Se lasă tava în cuptor încă vreo 20 de minute, după care plăcinta poate fi servită imediat alături de un pahar de must. În restul anului, mustul poate fi înlocuit cu un iaurt gros sau, de ce nu?, cu un pahar de vin, mai ales dacă plăcinta a fost umplută cu brânză sărată.
-
Timişoara gastronomică
Astăzi ne oprim la Timişoara, oraş ce se pregăteşte pentru anul 2023, an în care va fi Capitală culturală europeană, titlu pe care l-ar fi avut încă din 2021, dacă nu apăreau restricţiile de călătorie impuse de pandemie.
Descoperim un oraş aflat în vestul ţării, situat la mai puţin de 700 km distanţă faţă de 13 capitale europene, oraș multicultural și romantic. Timișoara este o Europă în miniatură, o așezare în care conviețuiesc români, germani, sârbi, maghiari, croați, slovaci și bulgari. Clădiri vechi, muzee, concerte în aer liber, piețe de poveste şi un centru istoric unic în România, format din trei piețe urbane, fiecare reprezentând un alt stil arhitectural sunt numai câteva dintre atracţiile de aici.
Centrul concentrează un număr impresionant de palate și clădiri care încă păstrează gloria și arhitectura spectaculoasă de pe vremuri. Stilul preponderent este cel baroc vienez – de unde și denumirea Timișoarei de Mica Vienă – dar și stilurile neo-bizantin și Art Nouveau care şi-au pus amprenta pe numeroase clădiri. Aici pot fi admirate palatele: Lloyd, Neuhausz, Marbl, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, Palatul Dauerbach, Palatul Loffler, Palatul Hilt-Vogel, Palatul Szechenyi și Palatul Weiss. Majoritatea găzduiesc astăzi restaurante cu diferite specifice culinare, instituții sau magazine.
Clădirile de aici ascund numeroase poveşti ce se doresc descoperite. Spre exemplu, puţină lume ştie faptul că în Biserica Piaristă, care are şi o mănăstire, împărăteasa Maria Tereza a participat la o mesă, iar în anul 1809, când Napoleon intra în Viena, Coroana Sfântului Imperiu a fost adusă de la Viena şi ascunsă în subsolul acestei biserici. Dincolo de traseele turistice tematice pe parcursul cărora vizitatorii sunt invitaţi să descopere oraşul pe urmele înaintaşilor, aici sunt pregătite o serie de evenimente care să evidenţieze particularităţile locului.
Mihaela Veţan, preşedinte Asociaţia CRIES (Centrul de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare din Timişoara), ne-a vorbit despre particularităţile culinare ale zonei: “Depinde de preferinţele fiecăruia, dar în zonă se cunoaşte combinaţia specifică dintre dulce şi sărat. De exemplu în Timişoara sau în zona Banatului se ştie că friptura se mânca cu compot de vişine, ca să avem acest contrast. Sunt dulciuri foarte diverse care se prepară în această zonă: gomboţii care deja sunt de sezon pot fi făcute din mai multe fructe (n.r. găluşte făcute cu cartof, făină şi pesmet şi umplute de obicei cu prune). Sunt preparate diverse pe care le putem găsi. Este şi o gastronomie grea, se bazează pe preparate din carne, dar se poate găsi şi o reinterpretare a gastronomiei tradiţionale.
Supa de găină de curte cu tăiței de casă, supa gulaș, ciorbele condimentate cu tarhon, zacusca, papricașul, varza călită cu cârnați, sarmalele bătrânești, ceapa umplută, ciorbele de fasole cu costiță afumată, pleșcavița (o reţetă de chiftea sârbească) sunt doar câteva dintre felurile de bucate nelipsite de pe masa locuitorilor acestei zone.
Cu speranţa că veţi poposi în oraşul de pe Bega, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă destinaţie.
-
Murighiol
Astăzi vă
invităm în Delta Dunării, într-o comună din județul Tulcea, Dobrogea, formată
din mai multe sate. Mergem la Murighiol, al cărui nume provine de la cel al satului de reședință, este de origine
turcă și înseamnă lacul vânăt, probabil datorită culorii cenușii pe care o
capătă uneori apele lacului din apropierea satului.
Grig Bejan,
reprezentând turismul din Murighiol, ne-a spus că avantajul satelor Murighiol
şi Dunavăţul de sus sau Dunavăţul de jos este că sunt uşor accesibile cu
maşina. Proprietar al unei pensiuni eco-turistice din Murighiol, Grig Bejan
ne-a tentat cu tot felul de activităţi pe care le pot face turiştii ajunşi
aici: Este superb. Aşteptăm lumea să vină, pe lângă plimbările cu
barca, să beneficieze şi de caiace şi de stand-up padell-uri şi bicicletele de
apă pe care le punem la dispoziţie, pentru cei care pot. Ceilalţi pot folosi barca, drept mod de vizitare a
Deltei Dunării. Este o perioadă pe care merită să o petreceţi în Delta
Dunării!
Aici
puteţi uita de forfota oraşului şi să vă bucuraţi de linişte în natură. Dincolo
de plimbări pe canalele Rezervației biosferice a Deltei Dunării, mai sunt şi
alte obiective turistice care vă pot stârni interesul, precum Complexul
limanelor Razelm-Sinoe, Cetatea Halmyris, satul Uzlina şi pescăria Ciotica.
O necropolă
descoperită pe teritoriul satului Murighiol ascunde urme de locuire getică
(sec. IV î.Hr.), iar dacă ținem cont și de așezarea romană de la Colina (sec.
II-III d.Hr.), putem vorbi de continuitatea locuirii în antichitate. Ruinele
cetății Halmyris, din sec. I-IV d.Hr. sunt o altă mărturie în acest sens. De
numele acestei cetăți se leagă și sfârșitul tragic al primilor martiri creștini
cunoscuți în Dobrogea, preotul Epictet și tânărul său discipol Astion. În jurul
anului 290 d.Hr., cei doi propovăduiau noua religie pe aceste meleaguri, căzând
victime intoleranței împăratului Dioclețian. Cei doi sfinţi sunt comemoraţi şi în zilele noastre, prin evenimente
locale, pe 8 iulie.
La începutul sec. XIX, satul era locuit de turci
și tătari, cei din urmă menționați după 1856-57. Este vorba de refugiații de
frica rușilor, după războiul Crimeei. După războiul de independență, locul lor
a fost luat, treptat, de rușii lipoveni proveniți din Caraorman și Uzlina, din
cauza inundațiilor care au afectat satele deltei în acea perioadă. Ulterior au
poposit aici și familiile de ucraineni, aşa că populaţia din zonă este foarte
amestecată, fiind o chintesenţă a Deltei însăşi.
Astfel şi gastronomia va fi suficient de variată,
astfel încât să împace toate gusturile, dar desigur, preparatele din peşte sunt
nelipsite.
-
Experiențe dobrogeani
Experiențe dobrogeani Adză nidzemu tru sudlu ali României și agiundzemu tru Dobrogea. Va să zburămu ti ună nauă turlie di turismi cari ari succes tru zonă, aţea ti ari la thimelliu experiențili. Adză nidzemu tru sudlu ali României și agiundzemu tru Dobrogea. Va să zburămu ti ună nauă turlie di turism cari ari succes tru zonă, aţea ti ari la thimelliu experiențili. Pi ningă pirmitusearea a locurlor și a oamiñilor, va s’nviţămu și ti una ditu nai ma mări plantații di trandafili ditu văsilie, ditu comuna Cobadituu, ică ti “malăma muşunghină” ali Dobroge, promuşunghinăată pritu un festival a lavandăllei.
Ghidlu a nostru di adză easti Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster și inițiatoarea-a conţeptului “Experiențe dobrogene”, di la cari nviţămu că proiectul nkisi tru anul 2017.
“Vrui s-yilipsescu ună Dobroge continentală, cu tut ţi ari ea ma bun, ma muşeatu și ma interesantu. Ase, turismul local agiumsi s’hibă ca ună alternativă a turismului di șezlong. Di itia că mini escu di Constanța, nu vrui s’ampartu Tulcea di Constanța. Dauli fac parti ditu Dobrogea. Nu ari cum s’amparţă greclu di lipovean, lipoveanul di armân și tut ași. Dobrogea easti un tot și nă exemplifică dictonlu ali Uniuni Europene: “unitate tru diversitate”. Experiențe dobrogene cilăstăsi şi aprăftăsi s’nyeadză ună lumi veaclle și muşeată ali istorie, ali tradiție, valorilor, creațiilor, pirmithiloru tru ună lume nauă, modirnă. Tute acțiunile și evenimentele culturale ditu cadrul a proiectului avură totna rolea di promuşunghinăari a născăntoru elemente di referință a loclui. Avânda tu vidială că sunt aproapea 19 di etnii conlocuitoari, ia că noi putem s-yilipsimu pirmitusearea a cathi unăllei, pritu produse gastronomiţi speţifiţi, pritu istoria diversă, pritu strañi, adiţ și pirmituseri. Aestă turlie, nu maş că li dizvoltămu niscănti călliuri culturale, ama thimilliusimu ună distinație mintimenă. Dimecu, turiștilli akicăsiră istoria, s-dusiră acasă cu ună pirmituseari.”
Ună experiență nsimneadză parti culturală, parti di istorie și di arheologie, ama și partea di yinuri, nă spuni ma largu Abibula Laura Stroe:
“Aoa, tru giudițul Constanța, ari cama di 20 crame ma ñiţ, ama multu interesante, cu speţific și gustu local. Avem și partea multietnică pritu cari cathietnie ș-lu părăstiseasti pirmithlu şi produsul. Cathi etnie s’integreadză tru ună nkisită di cali. Ia ti paradigmă ună cali culturală organizată di noi tru Dobrogea continentală! Comuna Cobadinu. Aeastă comună va s’treacă, vahi niansimnată pe harta turistică. Ama aclo avemu ună comunitati di tătari pe cari u băgămu tru valoari pritu produsili a llei tradiționale, pritu pirmituseri, giocuri și strañe. Ningă Cobadinu, ari ună cramă cunuscută, iu s’adară yinuri multu buni. Nica avemu, aclo Mănăstirlu Sm. Andrei, tră turismu relighios și istoric. Un altu exemplu tru calendarlu a experiențelor a noastre easti Festivalu a Lavandăllei. Aestu s’ţăni Pecineaga, la 60 di km di căsăbălu Constanța. Easti, practic, un câmpu di lavandă cu “malămă muşunghină” ali Dobroge, aşi cum spunemu noi, cu numa. Kiro di dauă, trei stămâni, andicra di kiro și di evoluția a lavandăllei, oamiñilli lu alagă câmpul. Andreapsimu kişeadz ti caduri, cu ună logistică interesantă, tră instantanee muşunghină. Singirili di socializari s-anvupsescu tru muşunghină și ia că Pecineaga agiundzi un locu di atracție! Anlu ţi tricu avum aclo nica şi ună lansari di carte. Anlu aestu avem și un pian călător tru cămpulu di lavandă.”
Di itia că sezonlu turistic easti unu multu şcurtu tru Dobrogea, experiențele au rolu tra s’tindă capitli di sezon. Cara la amari și la plajă puteț s’vă discurmaţ aproapea trei meşi tru an, pritu experiențili dobrogene puteț s-exploraţ Dobrogea nică ditu apriiuru și până toamna, tru sumedru, brumaru. Tru tut aestu kiro, până și banala zacuscă, prezentă tru tuti dukeñili, acaţă altă dimensiune, căţe cunuşteţ etniile cari u adrară, ama și pirmitusearea a lor. Ia, dimecu, cum un produs gastronomic poate promova turistic zona. Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster.
“Adrămu un documentar cu ună televiziune importantă ditu Europa, pritu cari zuyrăpsimu vizual Dobrogea, pi thimellilu a unui produs idintitar armânesc, piperchi țârgâsiti, piperchi coapti cu caşu di oaie ică di capră. Produslu lu adrămu cu ună familie di armâñi bijduveni ditu comuna Stejarul, Tulcea, și ălli spusimu trasabilitatea. Spusimu cum nicukirlu adună ditu gărdina piperchili, influențele dobrogene pe cari li amintă produsul gastronomic specific etniillei, cum agiundzi aestă mâcari pe measa a tutulor și cum poate s’adună tută counitatea. Tut aaoa s’vedu și adiţli. Produslu ţă spuni și pirmitusearea di dinăpoia a lui, a familiillei, a comunitatillei, a etniillei respective.”
Ma s’hibă di s’aleagă un loc pi suflitlu a llei, Abibula Laura Stroe, prezidinta Inomar Cluster, va s’aleagă comuna Cobaditu, iu ari un locu ti cari multu pţăñi oamiñi știu ti aestu lor.
“Easti ună nicukirată di trandafili tunisieni, vahi una di nai ma mărli ditu văsilie. Suntu ndauă ictări di trandafili di dulceață. Ditu perioada aesta până tru agust, loclu poati s’hibă vizitat și pot s’hibă gustati produsele rezultate: siroplu, dulceața, limonada ditu petale di trandafili. Cadialihea pot s’ti hărseşţă și di locurli di anvărliga. Cobadinlu easti anvărligatu di multi locuri mplini di istorie și di simasie religioasă. Dimec, s’cadi s’vizitaț nai ma pţănu unăoara Dobrogea și su vidiţ pritu experiențe turistiţi inedite și interesante. Cadialihea, pi ningă plajă, șezlong și Dilta a Dunării, va s’aflaţ un loc cu ahâta savoari cum nu mindueaţ vărăoară.”
Turiștilli pot s’afla ma multe minutişuro ti programlu a evenimentilor, ti distinațiile și călliurli pripusi accesânda pagina di Facebook Experiențe dobrogene. Tutunăoară, Inomar cluster poati s’vă personalizeadză călliurli di vizitari și poati s’vă agiută s’aflaţ locurle optimi tră cazari.
Autoru: Daniel Onea
Armânipsearia: Taşcu Lala
-
Experiențe dobrogene
Azi ne îndreptăm spre sudul României și ajungem în Dobrogea. Vom vorbi despre o nouă formă de turism care are succes în zonă, aceea bazată pe experiențe. Pe lângă povestea locurilor și a oamenilor, vom afla și despre una dintre cele mai mari plantații de trandafiri din țară, din comuna Cobadin, sau despre “aurul mov” al Dobrogei, promovat printr-un festival al lavandei.
Ghidul nostru de azi este Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Clusterși inițiatoarea conceptului “Experiențe dobrogene”, de la care aflăm că proiectul a debutat în anul 2017.
“Am vrut să arat o Dobroge continentală, cu tot ce are ea mai bun, mai frumos și mai interesant. Astfel, turismul local s-a constituit ca o alternativă a turismului de șezlong. Fiindcă eu sunt din Constanța, nu am vrut să divizez Tulcea de Constanța. Ambele fac parte din Dobrogea. N-ai cum să desparți grecul de lipovean, lipoveanul de aromân și tot așa. Dobrogea reprezintă un tot și ne exemplifică dictonul Uniunii Europene: “unitate în diversitate”. Experiențe dobrogene a încercat și a reușit să învie o lume veche și frumoasă a istoriei, a tradiției, valorilor, creațiilor, poveștilor într-o lume nouă, modernă. Toate acțiunile și evenimentele culturale din cadrul proiectului au avut mereu rolul de promovare a unor elemente de referință ale zonei. Având în vedere că sunt aproximativ 19 etnii conlocuitoare, iată că noi putem surprinde povestea fiecăreia, prin produse gastronomice specifice, prin istoria diversă, prin costume, tradiții și povești. Astfel, nu numai că am dezvoltat niște rute culturale, ci am creat o destinație inteligentă. Așadar, turiștii au înțeles istoria, au plecat acasă cu o poveste.”
O experiență înseamnă parte culturală, parte de istorie și de arheologie, dar și partea de vinuri, continuă Abibula Laura Stroe:
“Aici, în județul Constanța, sunt peste 20 de crame mai micuțe, dar foarte interesante, cu specific și gust local. Avem și partea multietnică prin care fiecare etnie își prezintă povestea și produsul. Fiecare etnie se integrează într-o rută. Iată un exemplu de rută culturală organizată de noi în Dobrogea continentală! Comuna Cobadin. Această comună ar trece, poate, neînsemnată pe harta turistică. Însă acolo avem o comunitate de tătari pe care am pus-o în valoare prin produsele ei tradiționale, prin povești, dansuri și costume. Lângă Cobadin, e o cramă celebră, unde se produc vinuri foarte bune. Mai avem acolo Mănăstirea Sf. Andrei, pentru turism religios și istoric. Un alt exemplu în calendarul experiențelor noastre este Festivalul Lavandei. Acesta are loc la Pecineaga, la 60 de km de orașul Constanța. Este, practic, un câmp de lavandă cu “aurul mov” al Dobrogei, după cum îl numim noi. Timp de două, trei săptămâni, în funcție de vreme și de evoluția lavandei, oamenii cutreieră câmpul. Am creat colțuri pentru fotografii, cu o logistică interesantă, pentru instantanee mov. Rețelele de socializare se colorează în mov și iată că Pecineaga devine un punct de atracție! Anul trecut am avut acolo chiar și o lansare de carte. Anul ăsta avem și un pian călător în lanul de lavandă.”
Fiindcă sezonul turistic este unul destul de scurt în Dobrogea, experiențele au rolul de extinde capetele de sezon. Dacă la mare și la plajă vă puteți distra aproximativ trei luni pe an, prin experiențele dobrogene puteți explora Dobrogea încă din aprilie și pânăîn toamnă, în octombrie, noiembrie. În tot acest timp, până și banala zacuscă, prezentă în toate magazinele, capătă altă dimensiune, căci cunoașteți etniile care au făcut-o, dar șipovestea lor. Iată, așadar, cum un produs gastronomic poate promova turistic zona. Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Cluster.
“Am realizat un documentar cu o televiziune importantă din Europa, prin care am descris vizual Dobrogea, pe baza unui produs identitar armânesc, piperchițârgâsiti, ardei copți cu brânză de oaie sau de capră. Produsul l-am realizat cu o familie de aromâni bijduveni din comuna Stejarul, Tulcea, și i-am arătat trasabilitatea. Am arătat cum gospodarul culege din grădină ardeii, influențele dobrogene pe care le-a dobândit produsul gastronomic specific etniei, cum ajunge această mâncare pe masa tuturor și cum poate uni o comunitate întreagă. Tot aici se văd și tradițiile. Produsul îți arată și povestea din spatele lui, a familiei, a comunității, a etniei respective.”
Dacă ar fi să aleagă un loc drag sufletului ei, Abibula Laura Stroe, președinta Inomar Cluster, ar alege comuna Cobadin, unde se află un loc despre care foarte puțini oameni știu.
“Este o fermă de trandafiri tunisieni, poate una dintre cele mai mari din țară. Sunt câteva hectare de trandafiri de dulceață. Din perioada asta până în august, locul poate fi vizitat și pot fi gustate produsele rezultate: siropul, dulceața, limonada din petale de trandafiri. Evident, te poți bucura și de împrejurimi. Cobadinul e înconjurat de o mulțime de locuri pline de istorie și de încărcătură religioasă. Așadar, merită să vizitați cel puțin o dată Dobrogea și s-o descoperiți prin experiențe turistice inedite și interesante. Cu siguranță, pe lângă plajă, șezlong și Delta Dunării, veți găsi un loc cu atâta savoare cum nu v-ați fi gândit niciodată.”
Turiștii pot afla mai multe detalii despre programul evenimentelor, despre destinațiile și rutele propuse accesând pagina de Facebook Experiențe dobrogene. De asemenea, Inomar cluster vă poate personaliza rutele de vizitare și vă poate ajuta să identificați locurile optime pentru cazare.