Radio România Internațional

Tag: Iuliu Winkler

Viitorul ajutoarelor de stat în Uniunea Europeană

În contextul pandemiei, Comisia
Europeană a devenit mai flexibilă în a permite acordarea de ajutoare de stat.
Deja, în debutul acestei luni, Executivul de la Bruxelles a trimis statelor
membre, spre consultare, un proiect de propunere vizând prelungirea până la 30
iunie 2021 a Cadrului temporar privind ajutoarele de stat. Acesta fusese
adoptat la 19 martie 2020 pentru a sprijini economia în contextul pandemiei de
COVID-19. Ne explică eurodeputatul Iuliu Winkler, membru al grupului Partidului
Popular European, vicepreşedinte al
Comisiei pentru Comerţ Internaţional a Parlamentului European.

Cadrul
temporar pentru măsuri de ajutor de stat, cel care prevede flexibilitatea, a
fost inițiat în martie 2020, deci odată cu debutul pandemiei, apoi a fost
amendat în conținutul său, succesiv, în următoarele luni, iar Parlamentul
European a aprobat acest cadru flexibil. Scopul flexibilizării a fost unul
foarte clar: evitarea falimentelor în lanț ale companiilor în diverse domenii
ale industriei și economiei și, în acest mod, evitarea creșterii spectaculoase
a șomajului.

Iuliu Winkler consideră că noua
politică europeană privind ajutoarele de stat și-a atins scopul. În ce măsură însă
această flexibilitate a Uniunii Europene în domeniul ajutoarelor de stat ar
putea deveni o politică pe termen lung?

Întrebarea este ce se va întâmpla anul viitor. Cum va evolua
economia? Ce se va întâmpla la nivel global? Vom avea o soluție pentru criza de
coronavirus, pentru criza sanitară, va exista un medicament sau va exista un
vaccin de natură să rezolve această situație? Acestea sunt întrebări deschise,
deocamdată nu putem să răspundem. Putem să răspundem la o altă întrebare însă,
și anume dacă se va schimba ceva.

Și opinia mea este că da, vom asista la o
schimbare treptată. Nu știu dacă neapărat în sensul unei continuări indefinite
sau a unei reluări din șase în șase luni a acestor măsuri, ci, mai degrabă, în
ideea unei transformări în domeniul macroeconomiei. Constatăm acest lucru și în
Statele Unite. Constatăm deciziile succesive ale guvernelor de a-și subvenționa
propriile economii și, respectiv, evident, proprii actori, propriile companii,
așa că eu cred că va avea loc o evoluție în trei domenii conexe: politica în
domeniul concurenței, politica industrială și politica comercială a Uniunii
Europene.

Vicepreşedinte al
Comisiei pentru Comerţ Internaţional a Parlamentului European, Iuliu Winkler
prevedemodificări majore în politica Uniunii în domeniul
comerțului.

Avem o dezbatere deschisă în ceea ce privește noua
politică comercială a Uniunii Europene. Această dezbatere va produce documentul
de politică undeva la începutul anului 2021. Noul concept este acela al
autonomiei strategice deschise a Uniunii Europene, care înseamnă că pandemia
ne-a făcut conștienți de vulnerabilitățile pe care le avem, și anume lanțuri de
aprovizionare foarte lungi, lanțuri de aprovizionare care sunt dependente de un
singur furnizor, acesta de multe ori fiind China, în diferite domenii economice
și atunci, cu siguranță, trebuie să dăm un răspuns la aceste noi provocări.

Cred că ajutorul de stat, așa cum îl concepe Uniunea Europeană și politica de
competiție este o politică bună, pentru că ne dorim să avem o economie de piață
rezilientă, rezistentă și, în același timp, o economie socială de piață, și
atunci sigur că reglementarea își are rolul ei în această evoluție, dar este la
fel de sigur că multe din regulile care au fost adoptate în domeniul
concurenței în Uniunea Europeană, în domeniul pieței unice, acum 10, 15 sau 20
de ani, nu mai fac față astăzi presiunii și provocărilor globale. De aceea ele
trebuie revizuite și vor fi, cu siguranță, revizuite, probabil, cred eu, în
sensul flexibilizării acolo unde este nevoie.

RadioRomaniaInternational · Alo, Bruxelles? 20.10.2020

20 October 2020
Flüchtlingskrise in der EU: Neuer Migrationspakt soll Dubliner Abkommen ergänzen

Im Jahr 2015 kam eine überwältigende Zahl von Migranten in die EU. Die Situation führte bekanntlich zur Flüchtlingskrise, die eine angemessene und koordinierte Reaktion der Mitgliedsstaaten erforderte. Es wurden Lösungen gesucht, aber keine konnte alle Mitgliedstaaten zufriedenstellen. Die Länder an der vordersten Front wie Italien, Griechenland und Malta klagten, dass sie eine überproportional gro‎ße Last tragen müssen. Bereits bei ihrer Amtsantrittsrede erklärte Ursula von der Leyen, die Präsidentin der Europäischen Kommission, die Reform der EU-Migrationspolitik zu einer ihrer grö‎ßten Prioritäten. Ein neuer Pakt zu Migration und Asyl wurde ausgearbeitet, das ein Gleichgewicht zwischen Verantwortung und Solidarität herstellen soll. Mit dem Europaabgeordneten Iuliu Winkler vom Ungarn-Verband in Rumänien (UDMR) sprechen wir über dieses Thema:

Wenn wir uns die Statistiken anschauen, könnten wir aufatmen. Denn während 2015 über 1,8 Mio. Menschen in die EU kamen, hatten wir 2019 weniger als eine halbe Million Einreisende. Ich benutze das Wort ‚ankommen‘, weil wir zwischen Flüchtlingen und Migranten und zwischen legalen und illegalen Einreisenden unterscheiden müssen. Kommissar Johansson spricht von einer Einschätzung, der nach zwei Drittel der Einreisenden im Jahr 2019 Menschen sind, die in keinem EU-Staat die Anforderungen für das Aufenthaltsrecht erfüllen. Etwa ein Drittel der Menschen qualifizieren sich aufgrund der bestehenden Regelungen dafür. Wenn wir uns nur diese Zahlen ansehen, könnten wir erleichtert sein. Das sollten wir aber nicht, denn uns sollte bewusst sein, dass das Problem der Wirtschaftsflüchtlinge und Migranten die EU unter Druck setzt. Zunächst einmal, weil wir keine von allen akzeptierten Regeln haben. Hier kommt der Vorschlag der Europäischen Kommission ins Spiel, der in den kommenden Monaten Gesprächsgrundlage zwischen dem Europäischen Parlament, dem Europäischen Rat, den Mitgliedstaaten und allen relevanten Institutionen sein wird. Gleichzeitig sollten wir uns bewusst sein, dass die Gründe, die die Mitgliedsstaaten zum Thema Migration und Asyl spalten, nicht verschwunden sind. Sie sind da, sind sehr kompliziert, angefangen von der Tradition und Geschichte bis hin zur Haltung, die die Regierungen der einzelnen Mitgliedsstaaten gegenüber Migration und Asyl an den Tag legen. Ich glaube, dass weiterhin viel Dialog nötig sein wird.“

Im Wesentlichen überarbeitet der neue Pakt das sogenannte Dublin-Übereinkommen, demnach das erste Land, das einen Migranten aufnimmt, für die Bearbeitung seines Asylantrags zuständig ist. Nach dem neuen Vorschlag soll das Land, das den Asylantrag prüft, das Land sein, in dem der Migrant einen Verwandten hat oder in dem er zuvor gearbeitet oder studiert hat. In allen anderen Fällen wird das Ankunftsland für die Bearbeitung des Antrags weiterhin zuständig sein. Gleichzeitig kann ein Land, das unter Druck steht, bei der Kommission einen obligatorischen Solidaritätsmechanismus beantragen. Sobald die Kommission diesen Mechanismus genehmigt, legt sie die Zahl der Migranten fest, die von anderen Mitgliedsstaaten aufgenommen werden sollen, um den Druck so zu mindern. Alle Staaten werden einen Beitrag, abhängig von ihrer Wirtschaftskraft und der Bevölkerungszahl, leisten. Die EU-Mitgliedstaaten können sich für die Aufnahme von Asylbewerbern, den Beitrag zum Bau von Flüchtlingslagern oder die Finanzierung der Rückführung entscheiden. Letztere sind meistens Wirtschaftsmigranten, die ihr Land nicht wegen eines Krieges verlassen haben, sondern um in der EU ein besseres Leben zu suchen. Die vorgeschlagenen Lösungen sollen Länder überzeugen, die Flüchtlingskontingente abgelehnt haben, insbesondere die der Visegrád-Gruppe, also Ungarn, Polen, die Tschechische Republik und die Slowakei sowie Österreich, das wiederholte, dass eine Umverteilung der Migranten unter den EU-Ländern nicht funktioniere. Kann also der neue Pakt das Migrationsproblem lösen? Der Europaabgeordnete Iuliu Winkler dazu:

Sicher gibt es Lösungen, um den Zustrom von Migranten zu stoppen oder zu regulieren. Wir müssen uns aber die Frage stellen: Wollen alle in der EU den Zustrom stoppen? Gibt es Länder in der EU, die einen Zustrom von Arbeitskräften benötigen? Mit Sicherheit ist die Antwort auf diese zweite Frage ein »Ja«. Und dann geht es darum, die Erwartungen zu steuern und vorhersehbare Verfahren zu schaffen. Es gibt zum Beispiel auf den griechischen Inseln, aber auch anderswo, Flüchtlingslager, die eine humanitäre Katastrophe darstellen. Das kann in der EU weder akzeptiert noch geduldet werden. Die EU gründet auf den Menschenrechten. Gleichzeitig gibt es das Prinzip der Rechte der einzelnen Staaten, wenn es um Aufenthalt, Asyl und Migration geht. Letztendlich spricht die Europäische Kommission über das schwere Problem des Menschenhandels. Wir alle wissen, dass die Flüchtlinge, die oft von Booten im Mittelmeer gerettet werden, unter sehr effizienter und gut organisierter Führung von Menschenhändlern ankommen. Diese illegalen Menschenhändler kommen von au‎ßerhalb der EU, können aber auch EU-Bürger sein. Alle diese Handlungen des Menschenhandels sind gesetzlich strafbar oder sollten es sein. Und siehe, wir unternehmen Schritte in diese Richtung.“

Iuliu Winkler betonte erneut, dass der neue Pakt keine verbindlichen Umverteilungsquoten enthält, sondern alternative Vorschläge.

16 October 2020
La nouvelle politique migratoire de l’UE

Rappelons-nous, en 2015, l’UE s’était retrouvée en plein cauchemar, obligée de faire face à une importante vague migratoire, qui avait débouché ensuite sur une crise communautaire d’ampleur, à défaut d’avoir pu y répondre de manière coordonnée et adéquate. Les solutions identifiées à l’époque n’ont pas réussi à satisfaire l’ensemble des Etats membres, et notamment les plus touchés, soit les pays du Sud : Italie, Grèce et Malte. Aussi, dès le début de son mandat à la tête de la Commission européenne, Ursula von der Leyen a fait de la réforme de la politique migratoire de l’Union son cheval de bataille.

Lors de son discours sur l’état de l’Union du début du mois de septembre, la présidente de la CE a abordé de front ce dossier pour le moins sensible, en faisant le pari d’un nouveau pacte européen sur la migration et l’asile, censé marier solidarité et responsabilité entre les Etats membres. Invité sur les ondes de Radio Roumanie, l’eurodéputé Iuliu Winkler explique : « Si l’on regarde de près les statistiques, l’on constate une diminution massive du nombre de demandeurs d’asile depuis 2015, lorsqu’un million huit cent mille personnes sont arrivées dans l’UE. Je parle de personnes, car il faut faire la distinction entre, d’une part, les réfugiés et les émigrés économiques, puis, d’autre part, entre les entrées légales et illégales. Mais, pour l’instant, commençons déjà par constater une diminution constante du nombre des nouveaux arrivants, de 1 850 000 en 2015 jusqu’à moins de 500 000 en 2019. Le commissaire Johansson estime par ailleurs que près de deux tiers des personnes arrivées en 2019 ne se qualifient pas pour un statut de futur résident dans l’un des Etats membres de l’UE. L’on peut donc dire, eu égard aux chiffres, que les choses ne vont pas trop mal. Il faut néanmoins comprendre que la migration économique peut poser problème à n’importe quel moment, en mettant l’Union sous pression. Et c’est pour cette raison qu’il faut se donner des règles communes, issues d’un accord négocié, d’où l’actuelle proposition de la Commission. Cette dernière sera à la base des négociations à venir entre la Commission, le Parlement et le Conseil européens, aussi entre les Etats membres et tous les autres acteurs avec des compétences en la matière. Aussi, il ne faut pas croire que les motifs de division entre les Etats membres au sujet de la politique migratoire européenne et de l’asile ont disparu comme par enchantement. Ces questions posent toujours problème, car elles ont des origines profondes, qui tiennent aux traditions de chaque nation et à son histoire, et jusqu’aux politiques des gouvernements des Etats membres sur ces sujets. Le besoin de dialoguer se fait aujourd’hui sentir plus que jamais. »

Pour l’essentiel, le nouveau pacte entend réviser le principe du Règlement Dublin, qui fixait les critères relatifs au pays compétent pour traiter la demande d’asile (soit, en principe, le premier État européen dans lequel le migrant extracommunautaire arrivait), et pour empêcher qu’un requérant ne dépose des demandes d’asile dans plusieurs États de l’Union européenne. Selon la nouvelle proposition de la Commission, la demande d’asile sera adressée à l’Etat avec lequel le requérant a le plus de liens, familiaux par exemple, ou là où il a travaillé ou étudié. Là où ce cas de figure ne s’applique pas, ce sera le pays européen d’arrivée qui doit traiter sa demande. Aussi, les pays qui subissent une forte pression migratoire pourront solliciter la Commission, qui pourra ensuite décider d’activer un « mécanisme de solidarité obligatoire ». Une fois activé ce mécanisme, la Commission décidera de la répartition des migrants dans les autres Etats membres, chacun étant mis à contribution, selon la taille de sa population et proportionnellement à sa force économique.

Mais les Etats sollicités via ce mécanisme auront le choix entre l’accueil des demandeurs d’asile sur leur sol, contribuer à la construction de camps de réfugiés ou encore financer le rapatriement des demandeurs d’asile dont la demande a été rejetée et qui sont censés être rapatriés. Des réfugiés économiques pour l’essentiel. Les solutions avancées par la Commission entendent ainsi dépasser les réticences de ceux des Etats membres qui avaient rejeté le principe des quotas obligatoires, autrefois en vigueur conformément au Règlement Dublin. Il s’agit pour l’essentiel des Etats membres du groupe de Višegrad, soit la Hongrie, la Pologne, la Tchéquie et la Slovaquie, rejoints aussi par l’Autriche en cette matière. Pense-t-on avoir résolu les réticences de ces pays avec la nouvelle formule ? A nouveau, Iuliu Winkler : « L’Union dispose très certainement des solutions pour stopper ou du moins pour régler les flux migratoires. La question qui se pose est de savoir s’il existe la volonté de le faire. Ou s’il y a des Etats membres dont les économies ont besoin de ces flux migratoires, des apports de cette main d’œuvre. Et la réponse à cette question est sans doute affirmative. Alors, il faut créer des procédures prévisibles pour gérer les attentes. Parce que, dans les îles grecques et ailleurs, il existe des camps de réfugiés où des catastrophes humanitaires ont souvent lieu. Et cela ne peut être ni acceptable, ni tolérable pour l’UE. Le respect des droits de l’homme demeure le fondement de notre Union. Ensuite, sur la base du principe de subsidiarité, chaque Etat membre demeure compétent en matière d’accueil, de résidence, pour ce qui est de ses politiques d’asile et de migration. Enfin, la Commission parle de la question de la traite des êtres humains. Nous savons que les réfugiés se font souvent secourir en haute mer depuis leurs embarcations de fortune, suite à l’action des passeurs et des réseaux de trafic bien organisés. Les membres de ces réseaux illégaux sont parfois des citoyens européens. Pourtant, les opérations des passeurs sont illégales, et ils doivent ou devraient plutôt subir les rigueurs de la loi. Et donc, l’on avance en ce sens aussi. »

Quoi qu’il en soit, Iuliu Winkler souligne que la nouvelle proposition de la Commission européenne a bel et bien abandonné la règle des quotas obligatoires des demandeurs d’asile entre les différents Etats membres à la faveur des propositions alternatives, ce qui constitue un argument de choix pour qu’elle se fasse plus facilement agréer par l’ensemble des Etats membres. (Trad. Ionut Jugureanu)

16 October 2020
Statistici și strategii pentru migranți

Situația a generat o criză, care a avut nevoie de un răspuns adaptat și
coordonat din partea statelor membre ale spațiului comunitar. Soluții s-au
găsit, dar ele nu au mulțumit sută la sută pe toată lumea, în special țările
aflate în linia întâi a sosirii migranților – Italia, Grecia și Malta -
plângându-se că trebuie să facă faţă unei sarcini disproporţionate. Încă de la
preluarea mandatului, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a
făcut din reforma politicii migratorii în UE una dintre priorităţile sale, iar
la jumătatea lunii septembrie, în primul său discurs despre starea Uniunii a
abordat și dosarul extrem de sensibil al migrației. Un nou pact privind
migraţia și azilul a fost conceput la nivel european, pentru a aduce echilibru
între responsabilitate şi solidaritate.

Invitat la Radio România, eurodeputatul Iuliu Winkler explică:
Cu siguranță, dacă privim statisticile
am putea să avem un sentiment oarecum de ușurare, pentru că începând din 2015,
când am avut peste un million și opt sute de mii de persoane sosite în UE -
folosesc cuvântul sosite pentru că va trebui, bineînțeles, să facem distincția,
în primul rând, între refugiați și migranți și apoi să vorbim despre sosiri
legale sau sosiri ilegale – deci am avut peste 1850000 în anul 2015, iar acest
număr a scăzut în fiecare an – 2019 înregistra undeva sub jumătate de million
de sosiri pe teritoriul UE.

Comisarul Johansson vorbește de o evaluare conform
căreia, circa două treimi din aceste sosiri din ultimul an statistic încheiat,
2019, sunt persoane care nu se califică pentru un statut de viitor rezident de
oricare fel al unui stat al UE, aproximativ o treime fiind persoanele care s-ar
califica pe baza criteriilor și reglementărilor existente în acest moment.

Deci, am putea să fim ușurați dacă ne-am uita doar la aceste cifre. Dar nu
trebuie să fim așa și trebuie să fim conștienți că, în continuare, problema
refugiaților și a migranților din motive economice este o problemă care pune
presiune pe UE. În primul rând pentru că nu avem reguli de comun acord
acceptate și aici vine acestă propunere a Comisiei Europene, care va fi baza de
discuție în următoarele luni între Parlament, Consiliul European, statele
membre și toate entitățile cu competențe în domeniu.

În același timp, trebuie
să fim foarte conștienți de faptul că motivele care crează diviziune între
diferitele state membre ale UE pe acest subiect al migrației și azilului nu au
dispărut. Ele există, sunt acolo, sunt motive foarte, foarte complexe începând
de la tradiție și istorie, până la atitudinea pe care guvernele respectivelor
țări o manifestă în problema migrației și a azilului. Deci, este, cred eu, în
continuare nevoie de mult dialog.

În esenţă, noul pact revizuieşte
principiul din ”Regulamentele Dublin”, conform căruia prima ţară din UE unde
ajunge un migrant extracomunitar este responsabilă cu soluţionarea cererii sale
de azil. Conform noii propuneri, ţara care va examina cererea de azil va fi
aceea unde migrantul are o rudă sau unde a muncit ori a studiat. În celelalte
cazuri, prima ţară de sosire va rămâne responsabilă cu soluţionarea acestei
cereri, dar aceasta poate solicita Comisiei, în cazul unei presiuni migratorii,
activarea unui ”mecanism de solidaritate obligatorie”. Odată ce Comisia
aprobă activarea acestui mecanism, ea decide şi numărul migranţilor care ar
trebui preluaţi de celelalte state membre din ţara aflată sub presiune şi toate
ţările vor trebui să-şi aducă o contribuţie în funcţie de forţa lor economică
şi de populaţie.

Statele UE vor putea opta între primirea unor solicitanţi de
azil, o contribuţie la construcţia de tabere de refugiaţi sau finanţarea
repatrierii celor fără drept de azil, aceştia din urmă fiind în principal
migranţii economici care şi-au părăsit ţara nu din cauza vreunui război, ci
pentru o viaţă mai bună în UE. Soluțiile
propuse au în vedere să convingă ţările care au refuzat cotele
obligatorii de refugiaţi, în special cele membre ale Grupului de la Vişegrad
(Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia) şi Austria, care a reiterat că o
repartizare a migranţilor între statele UE ”nu funcţionează”. Rezolvă
prevederile pactului situația migranților?

Din nou, Iuliu Winkler: Sunt cu siguranță soluții pentru a
stopa sau cel puțin pentru a reglementa fluxurile migratorii, pentru că trebuie
să ne punem întrebarea – oare cu toții în UE doresc stoparea acestor fluxuri?
Oare sunt state membre ale căror economii au nevoie de un influx de forță de
muncă? Cu siguranță la această a doua întrebare răspunsul este da. Și atunci,
problema este aceea de a gestiona așteptările și de a crea proceduri care să
fie previzibile. Pentru că pe insulele grecești, în alte zone, există tabere de
refugiați în care se întâmplă catastrofe umanitare. Și acest lucru nu trebuie
să fie nici acceptat și nici tolerat de către UE. Noi punem la baza Uniunii
noastre drepturile omului. În același timp, trebuie să punem și competența
subsidiarității, a deciziei fiecărui stat membru, care este, în ceea ce
privește reședința, azilul și migrația, la îndemâna sau în competența
guvernului fiecărui stat membru.

În sfârșit, Comisia Europeană vorbește despre
problema apăsătoare a traficului ilegal de persoane. Pentru că știm cu toții că
acei refugiați care de multe ori sunt salvați de pe diverse bărci, obiecte
plutitoare pe Marea Mediterană, sosesc sub un management foarte eficient și
foarte bine organizat al traficanților ilegali. Acești traficanți ilegali unii
dintre ei nu sunt europeni, dar alții sau membri ai acestor rețele sunt
cetățeni ai UE. Toate aceste operațiuni de trafic ilegal sunt pedepsite de lege
sau ar trebui să fie pedepsite de lege. Iată că facem un pas și în acest sens.

Iuliu Winkler atrage atenția, pe de altă parte, că în noul pact nu există
propunere legată de cote de redistribuire obligatorie, există propuneri
alternative.

9 October 2020
Reașezarea relațiilor UE cu India și cu statele din Asia de sud-est

Uniunea Europeană face eforturi pentru a îmbunătăți acordurile de cooperare
cu statele asiatice, în contextul reașezării relațiilor comerciale cu China, ca
urmare a efectelor provocate de pandemia de COVID-19. Un demers în acest sens
este și summit-ul UE-India, organizat săptămâna trecută, prin videoconferință.

Despre progresele pe care Uniunea le poate realiza în relația cu India vorbește
Iuliu Winkler, vicepreședintele Comisiei pentru comerț internațional a
Parlamentului European:

Dacă ne uităm la topul celor zece parteneri comerciali ai
Uniunii și găsim India pe locul 10 al acestui clasament, ne dăm seama că este
partenerul cu cel mai mare potențial de creștere. Avem o relație bilaterală în
domeniul comerțului cu bunuri în valoare de circa 80 de miliarde de euro în
anul 2019. Această cifră este de șapte ori mai mică decât cea a comerțului cu
China ceea ce ne arată foarte clar că există loc pentru creștere. În anul 2007,
UE și India au început negocierea unui acord de liber schimb, dar
discuțiile au mers foarte greu și chiar au fost suspendate în 2013, pur și
simplu din lipsa unui progres real al negocierilor.

Criza economică indusă de
pandemie cred că este un moment interesant care ar putea să permită reluarea
unor relații mai concrete și mai consistente. Pandemia ne-a arătat nouă, celor
din Uniunea Europeană, că este nevoie de diversificarea lanțului de
aprovizionare, iar faptul că suntem prea dependenți de China, o dependență de-a
dreptul periculoasă, constituie o vulnerabilitate care trebuie diminuată. Una
dintre căile diminuării acestei vulnerabilități ar fi o intensificarea a
relației comerciale și de investiții cu partenerii noștri din India.

Ca
vicepreședinte al Comisiei pentru comerț internațional, cred că una dintre
metodele prin care am putea relua negocierile este de a primi un mandat și de a
negocia un acord de investiții în primă fază, iar apoi, pe viitor, să avem și
un acord bilateral de comerț. Din păcate, nu cred că în acest moment există
voință pentru aceste negocieri, în contextul politicii interne din India.

Bruxelles-ul își dorește să stabilească relații comerciale mai strânse cu
țările care fac parte din Asociația națiunilor din sud-estul Asiei, dovadă
fiind noul acord încheiat cu Republica Vietnam. Din nou, Iuliu Winkler:

În Asia de Sud-est, este clar că Uniunea Europeană are interesul de a
impulsiona negocierile cu ASEAN (n.r. Asociația națiunilor din sud-estul
Asiei), ca un partener regional, dar și cu fiecare dintre statele membre ale
ASEAN.

În această vară, începe implementarea acordului de liber schimb și a
acordului de investiții cu Vietnam, un partener important și plin de potențial
pentru UE. În același timp, este și o variantă pentru reducerea dependenței
unilaterale de China, în general ASEAN ne oferă asemenea variante, de aceea
prioritatea noastră regională trebuie să fie dialogul cu aceste state, în
paralel cu reașezarea relației economice și comerciale cu China.

RadioRomaniaInternational · Alo, Bruxelles? 21.07.2020

21 July 2020
Care mai sunt perspectivele aderării României la zona euro?

Există viață și
după noul coronavirus. La nivel politico-econmic, România are, în continuare,
obiective majore legate de integrarea europeană. Cum însă pandemia și măsurile
de combatere a acesteia au ocupat cam toată zona publică, am vrut să vă
readucem în atenție unul dintre aceste obiective, și anume aderarea țării
noastre la zona euro.

Ca să aflăm pe unde se mai află România în drumul său
spre adoptarea monedei unice, ne-am adresat eurodeputatului Iuliu Winkler, membru
al grupului Partidului Popular European, vicepreşedinte al Comisiei pentru
Comerţ Internaţional a Parlamentului European:

Acum,
eu nu mai sunt sigur că există o perspectivă de aderare, publică, asumată la
nivelul României, pentru zona euro. Actualul guvern nu a făcut niciun fel de
afirmații în acest sens. Eu cred că ar fi foarte nerecomandat în acest moment,
în această perioadă, să avansăm anumite date sau perspective pentru zona euro.
Cu siguranță, trebuie să defalcăm problema în două. În primul rând, dorința sau
obiectivul de a adera la zona euro, și eu cred că este important să reafirmăm
în permanență donrința de a adera la zona euro. Integrarea europeană devine
completă doar în momentul în care și România va deveni membră a acestei zone,
vom renunța la valuta națională și vom adopta valuta comună. Cealaltă parte a
deciziei, în afara dorinței de a ajunge acolo, ține de condiții și de momentul
de timp.

Care ar fi însă
principalele condiții care ar mai trebui îndeplinite? Eurodeputatul Iuliu
Winkler: Condițiile economice, condițiile
legate în primul rând de competitivitatea economică, de productivitatea
economică în România și de cele trei criterii formale de a intra în mecanismul
ratei de schimb, și anume criteriul privind dobânzile, cel de inflație și cel
privind deficitul bugetar. În acest moment, România nu satisface niciunul
dintre aceste trei criterii. Satisface un criteriu, și anume al patrulea,
singurul, și anume acela al ponderii datoriei publice în Produsul Intern Brut,
care este o pondere scăzută. Dar chiar satisfăcând condițiile mecanismului
ratei de schimb, momentul în care începem acest exercițiu trebuie să fie ales
în așa fel încât populația și economia să nu piardă prin aderarea la zona euro.
Deci e nevoie de aderarea la zona euro, dar momentul trebuie să fie foarte bine
ales, în funcție de performanța economică a țării.

RadioRomaniaInternational · Alo, Bruxelles? 02.06.2020

2 June 2020
Stabilitatea financiară europeană, o prioritate

Prognozele privind efectele crizei noului coronavirus asupra
economiei mondiale sunt îngrijorătoare. Se anunță o gravă recesiune, iar printre
cele mai afectate țări se vor afla și câteva din zona euro, precum Italia,
Spania sau Franța. Cât va cântări însă
criza în raport cu stabilitatea financiară a zonei euro și a Uniunii Europene
în general și cum pot reacționa instituțiile europene?

Ne răspunde
europarlamentarul Iuliu Winkler, membru al grupului Partidului Popular
European, vicepreşedinte al Comisiei pentru Comerţ Internaţional a
Parlamentului European:

Economia
poate funcționa doar în condițiile în care avem un sistem bancar puternic,
rezilient, un sistem bancar care să poată să asigure și lichiditatea de care
este nevoie în economie, lichiditatea de care este nevoie la nivelul
populației, iar acestea sunt priorități. În afară de lichiditate, cred că
trebuie vorbit despre un factor puțin mai volatil, și anume încrederea. Așa cum
știm, și în domeniul burselor, în domeniul piețelor financiare, în domeniul
bancar, încrederea este un element esențial.

Există anumite prevederi, în
primul rând valabile pentru zona euro, pentru că Banca Centrală Europeană și
zona euro sunt cele care funcționează în regimul monedei unice europene. Se
pregătește, în Parlamentul European, în zilele acestea, o discuție despre
modificarea unora dintre regulamentele bancare europene. În condițiile acestor
modificări, va fi important pentru noi, România – o țară care nu este parte a
zonei euro și nici nu este parte a Mecanismului ratei de schimb, acea
anticameră a zonei euro – ca măsurile
luate la nivel european să fie formulate de așa manieră încât și statele membre
din afara zonei euro să poată beneficia de aceste măsuri.

Cât privește
formularea unor strategii de intervenție, eurodeputatul Iuliu Winkler Iuliu Winkler recomandă prudență.

Cred că este într-o oarecare măsură devreme. Vedem că nu avem statistici,
nu avem cifre. BNR, de altfel, a făcut de mai multe ori referire la acest
lucru. Exact așa cum BNR a decis să își construiască strategia de intervenție
la nivelul României și al monedei noastre naționale, al leului, în mai multe
etape, în mai mulți pași, același lucru se întâmplă și la nivelul Uniunii
Europene.

Vedem că pașii care trebuie făcuți vin unul după celălalt și este o
prudență necesară, în condițiile în care, încă o dată, nu avem date. Un lucru
este foarte clar însă de pe acum. Criza în care suntem deja adânciți este una
mai serioasă decât cea din anii 2009 – 2010, deci, cu siguranță, și măsurile
care se vor lua, măsurile de intervenție, măsurile de garantare, măsurile de
relansare economică trebuie să fie proporțional mai importante, mai mari decât
cele de acum 10 ani.

RadioRomaniaInternational · Alo, Bruxelles? 04.05.2020

4 May 2020
Transportul comercial în spațiul comunitar în contextul crizei COVID-19

Criza provocată de noul coronavirus a afectat direct
transportul comercial din spațiul comunitar. Sute de transporturi au fost blocate,
după ce statele europene au decis să închidă granițele, iar majoritatea
companiilor de transport înregistrează pierderi financiare, dar și o scădere a
numărului de șoferi disponibili pentru transportul intracomunitar. Ulterior,
Comisia Europeană a emis măsuri pentru a menține lanțurile de aprovizionare
funcționale pe durata actualei pandemii.

Iuliu Winkler, eurodeputat și
vicepreședinte al Comisiei pentru comerț internațional a Parlamentului European,
vorbește despre dificultățile pe care le întâmpină și România în criza
COVID-19:

România se află la peste un deceniu de la aderarea la
Uniunea Europeană, am devenit din ce în ce mai conectați la economia Uniunii
Europene și, în același timp, din ce în ce mai conectați la economia și
lanțurile de aprovizionare globale în care companii românești sau cele care
funcționează pe teritoriul României joacă un rol foarte important. De aceea
orice perturbare a comerțului global, orice criză sau recesiune în economia
globală, ne afectează și pe noi. Am putut vedea acest lucru în perioada
2008-2009, atunci când criza financiară și apoi criza economică au lovit și
România. Cu toate că ele au avut la origine întâmplări economice care s-au
petrecut peste ocean, ele au afectat economia țării noastre.

Astăzi, vedem că
luăm măsuri urgente, unele la nivel european, dar altele, bineînțeles, la
nivelul țării, astfel încât să ajutăm companiile exportatoare, să menținem
anumite fluxuri deschise, să ne asigurăm că rămânem conectați la economia
globală și la comerțul Uniunii Europene, mai ales atunci când luăm la
cunoștință faptul că, peste 70% din exporturile României sunt livrări
intracomunitare, se adresează partenerilor de pe piața comună a UE. Cel mai
important partener comercial al României este Germania care este conectată la
economia Chinei, de aceea se economia Germaniei suferă și vedem că se întâmplă
deja acest lucru în industria auto, în industriile electronice și
electrotehnice, deci orice eveniment negativ de pe piața germană afectează și
companiile românești.

Avem nevoie să implementăm măsurile pe care Uniunea
Europeană le ia în aceste zile și avem nevoie să luăm măsuri economie foarte
urgent pe care, de altfel, decretul cu privire la starea de urgență instituită
pe teritoriul României le face posibile în perioada următoare.

7 April 2020
Impactul pandemiei COVID-19 asupra comerțului internațional al UE

Pandemia de coronavirus își face deja vizibile efectele asupra economiei
globale, inclusiv în Uniunii Europeană. Specialiștii
se așteaptă la o recesiune mondială, iar una dintre cele mai afectate relații
este schimbul comercial al UE cu China, prima țară afectată de virusul COVID-19.

Iuliu Winkler, eurodeputat din grupului popularilor europeni, despre pierderile
pe care le-ar putea înregistra Uniunea în această criză:

Este prima dată după anul 2004 când China raportează un deficit comercial
lunar, este un eveniment fără precedent
în ultimii ani și o situația care va afectat atât comerțul global, cât
și comerțul internațional al Uniunii Europene. Estimările sunt deocamdată
foarte prudente pentru că nu avem foarte multe date la dispoziție, dar se
estimează că între 1-1,5% din produsul intern global al UE ar putea să fie
costul pandemiei dacă reușim să implementăm măsuri economice și măsuri în
domeniul comercial care să limiteze efectele economice ale acestei crize.

Răspândirea virusului COVID-19 impune și noi priorități pe agenda economică
a spațiului comunitar pentru a supraviețui acestei perioade, spune
eurodeputatul român:

Dacă e să trecem în revistă agenda de comerț internațional a Uniunii
Europene pentru anul 2020, atunci vedem câteva priorități foarte clare pe această
agendă: relația economică și comercială între UE și China, relația cu Statele
Unite ale Americii și negocierile cu privire la consecințele Brexit-ului și
relația comercială dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie după 1 ianuarie
2021.

Această agendă rămâne valabilă și în condițiile în care epidemia de
coronavirus, cu siguranță, impune și noi impune și noi priorități. Trebuie să
ne gândim la faptul că poate exista un rezultat eficient al comerțului
internațional dacă piața comună rămâne perfect funcțională în următoarea
perioadă, dacă uniunea economică și monetară funcționează și dacă spațiul
Schengen va fi pe deplin funcțional chiar în condițiile în care diferite state
iau măsuri foarte dure în aceste zile pentru îngrădirea pandemiei de
coronavirus.

De asemenea, trebuie să ne gândim la coridoare speciale pentru
circulația mărfurilor, trebuie să ne gândim la aplicarea flexibilă a regulilor
și trebuie să ne gândim la faptul că, din punct de vedere economic, atunci când
înfățișăm o recesiune, atunci trebuie să aducem întregul potențial al pieței
comune a UE la parametri de funcționare, chiar și în condiții de criză. Este
foarte clar că, până la urmă, sensul măsurilor anunțate deja de Comisia
Europeană – planul de investiții, măsurile de urgență, măsurile de ajutorare în
domeniul sănătății publice – trebuie să aibă o finalitate foarte clară, și
anume păstrarea locurilor de muncă pentru că acesta este cel mai bun mod de a
proteja cetățenii și familiile în fața crizei economice și a recesiunii.

25 March 2020
Propuneri privind combaterea poluării şi protejarea mediului în România

Unul
dintre europarlamentarii implicaţi în dezbaterile privind efectul schimbărilor climatice
şi al încălzirii globale este domnul Iuliu Winkler.

Reporter: Ne
puteţi spune cât de realişti trebuie să fim, aici în România, privind rezolvarea dificultăţile energetice pentru a
putea trece la o economie neutră din punct de vedere al emisiilor poluante?

Iuliu Winkler: Subiectul
este întradevăr important şi cred că ne aflăm în faţa celei
mai mari schimbări, celei mai mari transformări pe care trebuie să o realizăm
în secolul XXI. Este vorba de, nu mai puţin, calitatea mediului, calitatea
vieţii pe care o lăsăm generaţiilor care vin după noi.

Sigur că există foarte multe
aspecte tehnice în ceea ce priveşte domeniul energetic, în ceea ce priveşte
agricultura, în ceea ce priveşte investiţiile necesare în infrastructură; fie
că vorbim despre infrastructur rutieră, de transport de cale ferată şi aşa mai
departe…, fie că vorbim despre infrastructura de comunicaţii, foarte
importantă în secolul XXI.

Şi mai este un punct, extrem
de important, care eu consider că lipseşte din iniţiativa Comisiei Europene, şi
anume educaţia şi schimbarea mentalităţilor. Este nevoie, cred eu de grija
fiecăruia, pentru că fiecare, până la urmă, suntem consumatori şi suntem
poluatori, la rândul nostru. Această conştientizare a conştientizării colective
este un capitol care lipseşte.

Mi se pare că nu este foarte bine atins în
propunerea despre Pactul Ecologic European pe care am putut să o cunoaştem
începând din luna decembrie, iar acum, Comisia Europeană ne-a făcut propunerea
şi a unei legi climaterice. Eu cred că vor fi discuţii aprinse în Parlamentul
European, cred că sunt diferenţe substanţiale între statele membre, ca atare şi
priorităţile în fiecare stat membru vor fi diferite unele de celelalte.

În România, problema care ne
împiedică să fim foarte eficienţi este problema disparităţilor; disparităţi
regionale, disparităţi între judeţele României, din punct de vedere al
dezvoltării… Aceste disparităţi trebuie reduse, în primul rând, şi
conştientizarea problemelor, provocărilor şi a răspunderii individuale trebuie
să fie un efort colectiv al întregii societăţi, până la o mai bună colaborare
şi un mai bun dialog social cu Guvenul.

13 March 2020
Minority SafePack aşteaptă decizia Comisiei Europene

Minority SafePack, prin Iniţiativa Cetăţenească Europeană, solicită Uniunii Europene
să îmbunătăţească protecţia persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale şi
lingvistice, consolidând diversitatea culturală şi lingvistică la nivel
comunitar. Totodată, implementarea acestui pachet ar putea avea ca rezultat
adoptarea unei serii de acte legislative care să sprijine demersul. Aceste acte
trebuie să cuprindă măsuri politice în următoarele domenii: limbile regionale şi
minoritare, educaţia şi cultura, politica regională, participarea, egalitatea,
conţinutul audiovizual şi alte conţinuturi media şi, de asemenea, sprijinul
regional.

Cu detalii, Iuliu Winkler, europarlamentar din partea Partidului
Popular European (Creştin Democrat):

Este vorba despre
nouă domenii. Ca să dau un exemplu, propunem Comisiei să creeze o instituţie dedicată
multilingvismului la nivel european. Această instituţie ar urma să funcţioneze
cu finanţare europeană şi să sprijine acele comunităţi, în diverse state membre
în care există limbi minoritare. Ştim foarte bine că limba este o componentă
esenţială a identităţii. De aceea, dacă dorim să ne păstrăm identitatea în
comunităţi minoritare, atunci avem nevoie de sprijin şi de sisteme dedicate
pentru a putea folosi limba maternă în educaţie, în învăţământ, în cultură, în
administraţia statelor respective.

Există propuneri la nivelul activităţilor
culturale, la nivelul fondurilor de coeziune şi al modului în care regiunile
primesc fonduri şi sprijin de la Uniunea Europeană, deoarece este evident că
minoritatea şi regiunea în care aceasta trăieşte sunt doi factori inseparabili.
De aceea, intervenţia la nivel regional este de natură să ajute minorităţile.

Petiţia la
nivelul Uniunii Europene pentru Minority SafePack s-a bucurat de un real
succes, strângând peste 1.320.000 de semnături, atingând pragul necesar în 11
state membre, România, Slovacia, Ungaria, Letonia, Spania, Croaţia, Danemarca,
Bulgaria, Slovenia, Lituania şi Italia, înainte de termenul din 3 aprilie 2018.
Un milion de semnături şi şapte state membre care să atingă pragul pentru
validarea petiţiei sunt necesare pentru un proiect european sub titulatura de
Iniţiativă Cetăţenească Europeană. Paşii necesari pentru implementarea Minority
SafePack sunt aducerea propunerii în faţa Comisiei Europene şi decizia
Executivului, care are la dispoziţie trei luni să organizeze o audiere publică
în Parlamentul European, pentru a-şi face apoi cunoscută poziţia cu privire la
Iniţiativa privind Minority SafePack.

4 February 2020
Tombée de rideau

Source de joie pour d’aucuns ou bien de tristesse pour certains autres, le moment de la séparation du Royaume-Uni de l’UE est finalement arrivé, au bout de maintes atermoiements. Il marque une première dans l’histoire de plusieurs décennies de l’Europe communautaire. Considéré sous cet angle, ce divorce équivaut à un saut dans l’inconnu, car, en dépit des pourparlers menés durant les trois ans et demi écoulés depuis le référendum britannique, il y a bien des choses qui restent à régler. En plus, comme c’est pour la première fois que l’Union vit l’expérience du départ d’un pays membre, personne ne saurait en calculer les retombées ni prévoir les situations qui pourraient apparaître. Et puis, l’histoire va-t-elle consigner ce moment comme une décision courageuse ou plutôt hâtive, aux conséquences pas tellement heureuses? Dans une interview accordée au correspondant de la radio publique roumaine à Londres, l’ambassadeur de Roumanie au Royaume-Uni, Dan Mihalache, estimait que les deux variantes étaient possibles : Ce qui, dans un premier temps, se voulait une sorte de test de vérification, est devenu réalité. Une réalité qui, d’une manière ou d’une autre, change la configuration de l’architecture européenne et celle de l’architecture géopolitique et crée un précédent en matière de fonctionnement de l’UE. C’est un défi, en matière de politique internationale, le plus grand de ce début de siècle, à mon avis.”

L’ambassadeur Dan Mihalache pense que les plus de 400 mille Roumains qui travaillent ou étudient au Royaume-Uni n’ont pas à craindre le Brexit. Ils pourront continuer de voyager sans visa dans ce pays, du moins jusqu’à la fin 20Coic20. Dans le même temps, le statut ou le pré-statut de résident garantit qu’ils jouiront des mêmes droits, du moins pendant une période de temps prévisible, a encore précisé l’ambassadeur roumain. Le député européen Iuliu Winkler a détaillé ce sujet: 430.000 Roumains ont déposé, avant le 31 décembre dernier, les documents afin d’obtenir le statut de résident temporaire ou définitif au Royaume-Uni, a fait savoir notre ambassadeur à Londres. Le texte du traité de Brexit comporte certaines dispositions relatives aux droits des citoyens de l’UE, mais d’autres aspects devront être réglementés par les deux parties dans les mois à venir.”

Pour la Roumanie, le Royaume-Uni est un partenaire extrêmement important et précieux, a déclaré le député européen Iuliu Winkler, précisant qu’il y a plus d’une raison à cela : les rapports économiques, la présence des ressortissants roumains dans ce pays, les aspects de nature stratégique ou encore les liens historiques. D’où la nécessité, dit-il, de partager la même vision des choses, d’établir des réglementations claires et précises, de poursuivre les rapports bilatéraux roumano-britanniques dans le contexte de la nouvelle relation entre l’UE et le Royaume-Uni. (Trad.Mariana Tudose)

31 January 2020
La saga du Brexit approche à sa fin

Le Parlement européen a donné, mercredi, son vote historique à la sortie du Royaume Uni de l’UE et de la Communauté européenne de l’Energie atomique. « Je suis très triste de nous voilà arrivés à ce moment. Ce ne sera pas facile de faire disparaître cinquante années d’intégration. On sera tous obligés de faire des efforts afin de construire une nouvelle relation au service des citoyens et avec la protection de leurs droits », a fait savoir le chef du Parlement européen, David Sassoli. « Nous vous aimerons toujours et nous ne serons jamais loin », a promis, pour sa part, la présidente de la Commission européenne Ursula von der Leyen aux eurodéputés britanniques lors d’une dernière séance de débats. De son côté, Michel Barnier, négociateur de l’UE sur le Brexit, a dit regretter que le Royaume-Uni ait choisi d’être solitaire plutôt que d’être solidaire. C’est un jour évidemment triste et grave. C’est un affaiblissement pour les deux côtés, a déploré celui qui est désormais chargé des discussions sur la future relation avec Londres.La période de transition qui s’ouvre officiellement le 1 février pourrait être prolongée d’une année ou deux, à condition que le Comité mixte Union européenne – Royaume Uni le décide avant le 1 juillet. A Bucarest, lors d’une réunion avec les représentants du milieu d’affaires britannique basé en Roumanie, le premier ministre, Ludovic Orban, a mis en évidence l’engagement que son pays s’assume pour le développement des relations bilatérales post Brexit. A l’occasion des pourparlers déroulés à l’Ambassade britannique de Bucarest, en présence de son Excellence, Monsieur l’ambassadeur, Andrew Noble, Ludovic Orban a tenu à rappeler que le partenariat stratégique bilatéral restera un repère essentiel de prospérité et de sécurité commune au sein de l’espace euro-atlantique. Les Britanniques sont parmi les premiers investisseurs étrangers en Roumanie, tandis que leur pays représente la cinquième destination des exportations roumaines. Ensuite, n’oublions pas que les Roumains forment, après les Polonais, la deuxième communauté étrangère la plus grande du Royaume-Uni, leur nombre dépassant les 400.000 personnes. Il est très important pour les ressortissants roumains de se voir garantir les mêmes droits au delà du 1 janvier 2021, a lancé l’euro député roumain, Iuliu Winkler. On espère qu’ils ne seront pas submergés par la bureaucratie et que l’UE leur assure les mêmes droits concernant le travail, les investissements ou les affaires. Par ailleurs, on espère qu’ils ne verront pas changer le système d’enseignement, de retraite ou de sécurité sociale de sorte qu’ils ne se retrouvent pas victimes de la discrimination ou des difficultés bureaucratiques, a conclu le député européen, Iuliu Winkler. (trad. Ioana Stancescu)

30 January 2020
UE şi diferendele comerciale

Comisia Europeană ia măsuri prin care
Uniunea Europeană să îşi poată proteja interesele comerciale, în pofida
paraliziei sistemului multilateral de soluţionare a litigiilor din cadrul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), a apreciat comisarul pentru comerț, Phil Hogan.

În condițiile în care Organul de apel este
eliminat din ecuație, am pierdut un sistem aplicabil de soluționare a
litigiilor, care a fost un garant independent al faptului că normele OMC sunt
aplicate în mod imparțial. Modificările pe care le propunem ne vor permite să
ne apărăm întreprinderile, lucrătorii și consumatorii, ori de câte ori
partenerii noștri nu respectă normele, a explicat comisarul Hogan. Din
decembrie 2019, Organul de apel al OMC este nefuncţional pentru că, timp de
aproape doi ani, Washingtonul a refuzat să facă numiri de judecători în această
instanţă.

Europarlamentarul Iuliu Winkler explică: În 11 decembrie, ca urmare a pensionării a doi membri, instanţa a devenit
incompletă, deci nu se pot face apeluri la deciziile OMC. Prin această metodă
foarte simplă, Statele Unite au reuşit să bulverseze întregul sistem mondial de
comerţ bazat pe reguli – UE este în profund dezacord cu această metodă. Noi,
UE, considerăm că OMC este garantul sistemului comercial global bazat pe
reguli, iar în afara regulilor evident că nu se poate acţiona decât pe poziţii
de politici de putere, ceea ce este profund primitiv, inacceptabil în secolul
XXI.

În acest context a
apărut propunerea de modificare a regulamentului existent de asigurare a
respectării normelor – un temei juridic al UE pentru adoptarea contramăsurilor
comerciale – potrivit căruia, un litigiu trebuie să parcurgă în întregime
procedurile OMC, inclusiv în faza de apel, înainte ca Uniunea să poată
reacţiona. În condiţiile în care lipsa unui organ de apel funcţional permite
membrilor OMC să se sustragă de la obligaţiile care le revin şi să scape de
aplicarea unei hotărâri cu efect juridic printr-un simplu apel faţă de un
raport al unui grup special, crearea poziţiei de Responsabil cu aplicarea
dispoziţiilor în materie comercială a fost gândită de Comisie ca o măsură necesară.
Pentru că există diferende comerciale, explică eurodeputatul Iuliu Winkler:

Nu este singura dispută pe care o avem cu
SUA, ştiţi foarte bine acele tarife pe care noi le considerăm ilegale, ilegale
din perspectiva regulilor OMC, deci iată din nou importanţa OMC-ului, pe care
SUA le-au impus faţă de companii europene, faţă de UE, în domeniul oţelului şi
al aluminiului. Există şi alte probleme. După cum, dacă mă întrebaţi de China,
da, avem diferenţele noastre şi în ceea ce priveşte China. Anul 2019 a fost un
an bun în relaţia noastră cu China pentru că am reuşit să semnăm primul acord
din istoria relaţiilor bilaterale comerciale şi anume acordul pe indicaţii
geografice.

Avem angajamente politice din partea partenerilor noştri chinezi la
cel mai înalt nivel că în anul 2020 China este favorabilă încheierii acordului
bilateral de investiţii. În acelaşi timp, avem semnale din partea Camerei de
Comerţ a UE în China că atmosfera generală legată de investiţiile străine, de
siguranţa investiţiilor străine, de transferul tehnologic, de protecţia
drepturilor de proprietate intelectuală, se înrăutăţesc, din păcate, în China
şi nu se ameliorează. Ceea ce înseamnă că există o mare diferenţă între
declaraţii şi fapte. Aceste lucruri înseamnă diferende, nu înseamnă un război
comercial, nu suntem în război nici cu SUA, nici cu China.

De la crearea OMC, UE s-a numărat între
principalii utilizatori ai sistemului litigiilor.

27 January 2020
Mai este de actualitate tratatul de liber schimb UE – SUA?

Propunerea unui acord amplu de liber schimb
între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, concretizată în
proiectul denumit Parteneriatul transatlantic de comerţ şi investiţii, cunoscut
şi sub prescurtarea TTIP, a reprezentat, în urmă cu mai mulţi ani, axa
negocierilor comerciale dintre cele două părţi. În 2014, o propunere de acord
apărea deja în spaţiul public, provocând reacţii pro şi contra. Instalarea lui
Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2017, a adus însă o orientare mult mai
protecţionistă de partea americană, astfel că probabilitatea concretizării unui
acord amplu s-a redus considerabil. Am vrut să aflăm în ce măsură se mai discută,
astăzi, despre un tratat de liber schimb euro-american. Ne răspunde
europarlamentarul român Iuliu Winkler, membru al grupului Partidului Popular
European şi vicepreşedinte al Comisiei pentru Comerţ Internaţional a
Parlamentului European (INTA):

Se
discută despre nevoia de a discuta. Cred că aceasta este cea mai potrivită
formulare. Uniunea Europeană este cea care mereu reiterează disponibilitatea
pentru negocieri şi disponibilitatea pentru a discuta nu numai în domenii
punctuale, aşa cum doresc Statele Unite, ci să discutăm un tratat amplu.

Asistăm deci la o diferenţă clară de
viziune asupra comerţului dintre cele două părţi, mai spune Iuliu Winkler: Se pare că astăzi, dincolo de
ocean nu există o poziţie care să favorizeze aceste negocieri. Statele Unite
vor să discute chestiuni punctuale: despre gaz natural lichefiat, despre
cereale, despre soia, despre produse chimice, şi provine din viziunea
preşedintelui Trump, foarte clar, acest lucru. În acest moment, Statele Unite
văd politica comercială ca un fel de sumă a importurilor şi exporturilor, din
care ei doresc sa iasă câştigători, adică să aibă o balanţă comercială pozitivă
pentru Statele Unite. Este o viziune ultrasimplificată şi care nu mai
corespunde realităţii globale, astăzi, când avem aceste lanţuri de
aprovizionare globale care înseamnă mult mai mult decât simple operaţiuni de
import şi export, aşa cum doreşte să le vadă locatarul de la Casa Albă.

Eurodeputatul Iuliu Winkler, vicepreşedinte
al Comisiei pentru Comerţ Internaţional a Parlamentului European, nu se arată
optimist în raport cu modul în care vor evolua, în perioada imediat următoare,
discuţiile euro-americane pe tema unui acord comercial amplu.

Sigur că trebuie să fim conştienţi de faptul
că, dincolo de ocean, societatea şi politica se pregătesc de campanie
electorală, deci probabil că nu mai multă toleranţă, ci mai multă intoleranţă
şi mai multă lipsă de predictibilitate vor caracteriza în următoarele luni
relaţia UE – Statele Unite.

Experţii favorabili unui tratat amplu de
liber schimb între Uniunea Europeană şi Statele Unite estimează că un astfel de
acord ar putea duce la creșterea comerțului dintre cele două părţi cu până la
50%. S-ar crea milioane de noi locuri de muncă, iar creşterea economică ar fi stimulată
semnificativ atât în Statele Unite, cât şi în ţările membre ale comunităţii
europene. Se pare însă că mai avem de aşteptat, cel puţin până la schimbarea
poziţiei americane cu privire la comerţul global.

29 November 2019