Radio România Internațional

Tag: legume

  • Jurnal românesc – 27.11.2013

    Jurnal românesc – 27.11.2013

    Ministrul român de Externe, Titus Corlăţean, i-a solicitat premierului britanic, David Cameron, să respingă atitudinile “xenofobe, populiste şi uneori rasiste” promovate de unii politicieni din aceasta tara în privinţa imigranţilor români. Într-un interviu acordat postului britanic Channel 5 News, Corlăţean a apreciat că nu va exista niciun flux masiv de români spre Marea Britanie după eliminarea restricţiilor începând din ianuarie 2014. Seful guvernului de la Londra a anunţat, pe de alta parte, înăsprirea condiţiilor de acordare a beneficiilor pentru imigranţi, relatează BBC News Online. Acestia nu vor primi ajutoare de şomaj în primele trei luni. Plăţile vor fi oprite după şase luni, cu exceptia celor care au o şansă “reală” de a se angaja. “Obişnuitul test pentru locuinţă” pentru a stabili eligibilitatea pentru beneficii va fi înăsprit şi va fi introdus un prag minim pentru venituri. În plus, cei care nu îşi caută de muncă vor fi expulzaţi şi nu se vor putea întoarce in Marea Britanie mai devreme de 12 luni. De asemenea, amenzile pentru angajatorii care nu plătesc salariul minim vor creşte de patru ori.



    Spania va suspenda restricţiile pe piaţa muncii pentru români de la 1 ianuarie 2014, după o perioadă de trei ani în care acestia se puteau angaja doar pe baza unei autorizatii de munca, a anuntat ambasada romana de la Madrid. De la aceeaşi dată, românii ale căror certificate de rezidenţă prezintă menţiunea referitoare la necesitatea obţinerii unei autorizaţii pentru angajare pot solicita la politia locala – în condiţiile respectării noilor condiţii cu privire la obţinerea certificatului de rezidenţă, un contract de muncă sau venituri suficiente şi o asigurare privată de sănătate – preschimbarea acestor certificate, cu eliminarea acestei menţiuni. În Spania trăiesc aproximativ 800 de mii de români, dintre care 253 de mii muncesc şi contribuie la sistemul asigurărilor sociale.



    Bulgaria şi România vor avea pieţe comune de legume, scrie ziarul Capital. Această idee a fost discutată marţi la Bucureşti de miniştri agriculturii din cele două ţări, Dimităr Grekov şi Daniel Constantin. Pieţele vor fi situate în oraşele bulgaresti Vidin, Oreahov şi Ruse în Bulgaria, şi, respectiv, în Calafat, Bechet şi Giurgiu în România. Aceste pieţe vor reduce concurenţa neloială între producătorii din cele două ţări şi, în acelaşi timp, vor facilita controlul asupra calităţii. Cei doi miniştri au discutat şi despre programele de dezvoltare rurală în perioada de programare 2014-2020.



    Majoritatea românilor (circa 52%) consideră că Republica Moldova este apropiată mai degrabă de România şi UE, decat de Rusia si Uniunea Eurasiatica, relevă un sondaj realizat de INSCOP Research, difuzat marţi. Acelaşi sondaj arată că 25,6% dintre romani apreciază că tara vecina se va integra în UE, iar 25,1% cred că se va uni cu România. Aproape 62% dintre români se declară de acord cu unirea Republicii Moldova cu România, dacă integrarea europeană a ţării vecine s-ar dovedi imposibilă, în timp ce 23% nu ar fi de acord. În privinţa dificultăţilor în calea unei eventuale uniri, potrivit INSCOP Research, respondenţii au indicat opoziţia Rusiei (52,4%), opoziţia unor cercuri din Moldova (10,5%), opoziţia unor cercuri din România (8,3%), opoziţia Occidentului (6,7%), altele nenominalizate (18,5%). Sondajul a fost realizat la comanda cotidianului Adevărul în perioada 7-14 noiembrie 2013, în 37 de judeţe şi municipiul Bucureşti.

  • Zacuscă

    Zacuscă

    Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca este un aperitiv excelent, fiind servit pe felii de pâine. Zacuscă este un cuvânt de origine slavă, care s-ar traduce prin gustare, însă în limba română are acest sens de amestec de vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, roşii şi ceapă.



    Metoda de preparare este simplă, însă presupune mult timp. Avem nevoie de circa 8 kg de vinete şi de 4 kg de gogoşari, ardei capia şi ardei gras, de un litru de suc de roşii sau de vreo 2 kg de roşii, de un kg de ceapă, de ulei, sare, piper şi foi de dafin. Vinetele trebuie puse pe plită, la fel ca şi ardeii. După coacere, tuturor legumelor le sunt îndepărtate cotoarele şi pieliţele, iar în continuare toate legumele coapte trebuie lăsate la scurs. Tăiată în felii subţiri, ceapa este călită uşor în ulei, iar apoi sunt adăugate toate legumele, pasate sau tocate mărunt. Peste acest amestec se toarnă sucul de roşii şi puţin ulei, se presară ulei, câteva foi de dafin şi sare. Vasul cu acest amestec de legume se lasă fie la foc mic, fie în cuptor, de asemenea la foc mic. După ce a scăzut suficient, turnăm zacusca în borcane pe care le închidem cu capacul şi, pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi lăsat la fiert pentru un sfert de oră. În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau bucăţi de peşte. Atunci când adăugăm peşte, acesta trebuie prăjit înainte de a fi amestecat cu legumele. După ce a scăzut destul, nu vă române decât să pregătiţi felii de pâine pe care să întindeţi zacusca. Poftă bună!

  • Zacuscă

    Zacuscă

    Amestec de legume coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate, zacusca este un aperitiv excelent, fiind servit pe felii de pâine. Zacuscă este un cuvânt de origine slavă, care s-ar traduce prin gustare, însă în limba română are acest sens de amestec de vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, roşii şi ceapă.



    Metoda de preparare este simplă, însă presupune mult timp. Avem nevoie de circa 8 kg de vinete şi de 4 kg de gogoşari, ardei capia şi ardei gras, de un litru de suc de roşii sau de vreo 2 kg de roşii, de un kg de ceapă, de ulei, sare, piper şi foi de dafin. Vinetele trebuie puse pe plită, la fel ca şi ardeii. După coacere, tuturor legumelor le sunt îndepărtate cotoarele şi pieliţele, iar în continuare toate legumele coapte trebuie lăsate la scurs. Tăiată în felii subţiri, ceapa este călită uşor în ulei, iar apoi sunt adăugate toate legumele, pasate sau tocate mărunt. Peste acest amestec se toarnă sucul de roşii şi puţin ulei, se presară ulei, câteva foi de dafin şi sare. Vasul cu acest amestec de legume se lasă fie la foc mic, fie în cuptor, de asemenea la foc mic. După ce a scăzut suficient, turnăm zacusca în borcane pe care le închidem cu capacul şi, pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă care va fi lăsat la fiert pentru un sfert de oră. În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau bucăţi de peşte. Atunci când adăugăm peşte, acesta trebuie prăjit înainte de a fi amestecat cu legumele. După ce a scăzut destul, nu vă române decât să pregătiţi felii de pâine pe care să întindeţi zacusca. Poftă bună!

  • Pactul între ţărani şi orăşeni

    Pactul între ţărani şi orăşeni

    Prin intermediul Asociaţiei pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti, orăşenii interesaţi de hrană sănătoasă fac parteneriate cu ţărani ce au nevoie de susţinere financiară şi de o piaţă de desfacere ţintită. ASAT a apărut în urmă cu cinci ani şi are deja susţinători în toate marile oraşe. Mihaela Veţan este preşedinta ASAT. Ea mi-a povestit cum a ajuns acest sistem în România: Prima prezentare a parteneriatelor ASAT a fost făcută în Timişoara în 2007 de către Denise Vuillon, una dintre persoanele are au iniţiat acest sistem în Franţa. În cadrul prezentării la acel moment s-a atras atenţia că la nivel european mica agricultură este în pericol, deoarece ţăranii au tot mai mari dificultăţi şi le e greu să reziste concurenţei făcute de agricultura intensivă, de supermarketuri şi de importuri. În acest context vorbea de o iniţiativă pe care o dezvoltase în Franţa în 2001 şi anume formarea unor grupuri solidare de consumatori care decid să susţină mici producători locali, ţărani de proximitate, care să realizeze produse naturale şi să livreze o dată pe săptămână aceste produse.”



    Sistemul funcţiona informal şi în România, dar nu într-o manieră structurată, cu un angajament ferm de ambele părţi. Mai toate familiile, în special cele cu copii mici, dezvoltă în timp o mică reţea de surse de legume, ouă, lapte şi carne de la ţară, fie având o relaţie cu anumiţi tarabagii din pieţe, fie apelând la rudele de la sate. Totuşi, cu trecerea timpului, la tarabele din pieţe n-au mai fost de găsit ţărani autentici ci, mai degrabă, intermediari. Şi ăsta a fost un motiv suficient de bun pentru Mihaela Veţan să înceapă parteneriatele ASAT. În 2008 am lansat la Timişoara primul parteneriat dezvoltat de 20 de familii de consumatori. Ceea ce este deosebit faţă de relaţiile informale care, din fericire încă mai există în România, este că în parteneriatele ASAT, consumatorii îşi asumă un angajament pe perioada unui an. Practic, toamna se angajează pentru anul care urmează, plătesc un avans producătorului, ca acesta să aibe resursele financiare necesare pentru a-şi pregăti culturile de toamnă, să-şi cumpere seminţele, să-şi pregătească terenul, iar apoi pe perioada anului se obligă să-şi ridice un coş cu produse care sunt realizate în ritm natural.”



    Marin Paraschiv este unul dintre cei 11 producători care furnizează legume pentru 350 de familii din toată ţara. El a aflat de acest tip de parteneriat de la copiii lui, care citiseră despre asta pe Internet. Acum are 15 abonaţi: Dânşii m-au ajutat să cumpăr seminţe, să mai dezvolt un solar, ca să lucrăm protejat. Dânşii mă sponsorizează cu bani. Lunar le dau patru coşuri care costă în jur de 140 de lei. Ne întâlnim la sediul ASAT, sunt 2-3 familii care ajută la ambalarea produselor. Sunt mulţumit că nu trebuie să mai merg să duc legumele la en gros, dânşii sunt mulţumiţi că au totul natural, că pot să vină să viziteze, să vadă cum cresc toate. Sunt foarte mulţi care doresc să cumpere de la ţărani şi să nu cumpere din afară. Legumele noastre sunt foarte bune, roşiile sunt gustoase, şi ardeiul şi vânăta, nu se compară cu ce se aduce din afară.”



    Consumatorii devin conştienţi că dacă vor produse sănătoase, netratate chimic, acestea au un anumit ritm de creştere, nu sunt uniforme, nu sunt neapărat întotdeauna estetice, dar compensează prin calitate. Există o cartă, Cartea principiilor ASAT, care trebuie respectată. În această cartă, practic sunt reglementate elemente legate de producţie, care trebuie să fie naturală, mi-a spus Mihaela Veţan: Nu este o condiţie ca producătorii să fie certificaţi bio, dar trebuie să fie angrenaţi într-o agricultură cât mai naturală, apoi producătorii trebuie să accepte o transparenţă legată de calculul preţului, legată de producţie. Oricând consumatorii pot să meargă la producător să vadă cum sunt realizate produsele. Apoi mai există această condiţie de solidaritate, un element foarte important şi de o parte şi de alta. Să zicem a dat o grindină, răsadurile de varză au fost afectate şi nu poate fi adusă varză timpurie, deşi ea era planificată în lista de produse. Această pierdere se împarte solidar între consumatori, ei nu vor cere să plătească mai puţin abonamentul pentru că n-a fost adusă varză, tocmai pentru că înţeleg că acestea sunt riscurile unei producţii naturale necontrolate. Pe de altă parte, dacă e un an propice pentru anumite culturi, să zicem la roşii, şi se realizează mai mult decât era planificat iniţial, acest surplus este adus consumatorilor, pentru că ei susţin practic costurile de producţie.”



    Preţurile legumelor sunt accesibile unui număr destul de ridicat de persoane, pentru produse naturale, acesta fiind unul dintre dezideratele ASAT România, după spusele Mihaelei Veţan: Ştim că produsele bio sunt un lux, iar noi credem că prin parteneriatele ASAT putem oferi o alternativă, aşa încât un număr cât mai mare de persoane să aibe acces la produse de calitate.”



    Mulţi dintre consumatorii înscrişi în parteneriate sunt tineri părinţi, interesaţi de alimente sănătoase, persoanele care intră în parteneriate înţelegând importanţa susţinerii economiei şi agriculturii locale

  • Chefal pe pat de legume

    Chefal pe pat de legume

    În meniurile restaurantelor de pe litoralul românesc al Marii Negre găsim şi preparate din peşte, fie de apă dulce, fie de apă sărată. Vedeta acestei ediţii a rubricii noastre gastronomice este chefalul, un peşte care trăieşte în colonii în Marea Neagră, dar care este răspândit în zonele temperat-continentală şi temperat-oceanice. La maturitate ajunge la dimensiuni de la 40 până la 70 de cm şi la o greutate cuprinsă de la jumătate de kilogram până la 4 kilograme.



    Dincolo de aspectul estetic, chefalul pe pat de legume este un preparat savuros, care îmbină aromele mai multor legume şi condimente cu cel al peştelui pregătit în cuptor.



    Avem nevoie de 4 chefali de circa 500 … 700 de grame, ce câţiva cartofi, de doi … trei dovlecei, câteva roşii, un ardei gras, două cepe, doi morcovi, foi de dafin, ulei de măsline, zeama de la o lămâie, un pahar cu vin, cimbru, piper, sare.



    Legumele pot fi pregătite fie în cuptor, fie pe grătar. Cea mai rapidă metodă este aceea de a pune toate legumele, tăiate potrivit, într-o tavă unsă cu puţin ulei de măsline, peste care este aşezat peştele, curăţat de solzi, eviscerat şi spălat. Turnăm suc de roşii sau puţină apă, condimentăm după gust şi lăsăm tava la cuptor la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până ce peştele începe să se rumenească.



    O metodă mai elaborată este aceea prin care unele legume sunt pregătite în prealabil pe grătar. Punem pune pe grătar dovlecei tăiaţi în felii subţiri, roşii întregi şi ceapă roşie, tăiată rondele, iar cartofii, morcovii, ardeiul şi ceapa albă, tăiate în bucăţi potrivite, le putem pregăti în cuptor.



    Tot în cuptor, dar separat, va fi pregătit şi peştele. Aşezăm peştele într-o tavă şi facem un sos din zeamă de lămâie, piper, cimbru, frunze de dafin, puţină apă şi sare. Turnăm acesta mestec peste peşte şi îl lăsăm în cuptor circa jumătate de oră, până se rumeneşte. Putem adăuga spre final un pahar cu vin, stropind peştele din când în când cu sosul din tavă.



    Ca prezentare, punem legumele alături de peşte şi ornăm cu lămâie şi cu frunze de pătrunjel. Peştele trebuie porţionat şi poate fi servit fie cu un mujdei de usturoi, fie cu sosul din tava în care a fost pregătiti chefalul. O porţie de mămăligă şi un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit, constituie o completare excelentă. Poftă bună!

  • Chefal pe pat de legume

    Chefal pe pat de legume

    În meniurile restaurantelor de pe litoralul românesc al Marii Negre găsim şi preparate din peşte, fie de apă dulce, fie de apă sărată. Vedeta acestei ediţii a rubricii noastre gastronomice este chefalul, un peşte care trăieşte în colonii în Marea Neagră, dar care este răspândit în zonele temperat-continentală şi temperat-oceanice. La maturitate ajunge la dimensiuni de la 40 până la 70 de cm şi la o greutate cuprinsă de la jumătate de kilogram până la 4 kilograme.



    Dincolo de aspectul estetic, chefalul pe pat de legume este un preparat savuros, care îmbină aromele mai multor legume şi condimente cu cel al peştelui pregătit în cuptor.



    Avem nevoie de 4 chefali de circa 500 … 700 de grame, ce câţiva cartofi, de doi … trei dovlecei, câteva roşii, un ardei gras, două cepe, doi morcovi, foi de dafin, ulei de măsline, zeama de la o lămâie, un pahar cu vin, cimbru, piper, sare.



    Legumele pot fi pregătite fie în cuptor, fie pe grătar. Cea mai rapidă metodă este aceea de a pune toate legumele, tăiate potrivit, într-o tavă unsă cu puţin ulei de măsline, peste care este aşezat peştele, curăţat de solzi, eviscerat şi spălat. Turnăm suc de roşii sau puţină apă, condimentăm după gust şi lăsăm tava la cuptor la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până ce peştele începe să se rumenească.



    O metodă mai elaborată este aceea prin care unele legume sunt pregătite în prealabil pe grătar. Punem pune pe grătar dovlecei tăiaţi în felii subţiri, roşii întregi şi ceapă roşie, tăiată rondele, iar cartofii, morcovii, ardeiul şi ceapa albă, tăiate în bucăţi potrivite, le putem pregăti în cuptor.



    Tot în cuptor, dar separat, va fi pregătit şi peştele. Aşezăm peştele într-o tavă şi facem un sos din zeamă de lămâie, piper, cimbru, frunze de dafin, puţină apă şi sare. Turnăm acesta mestec peste peşte şi îl lăsăm în cuptor circa jumătate de oră, până se rumeneşte. Putem adăuga spre final un pahar cu vin, stropind peştele din când în când cu sosul din tavă.



    Ca prezentare, punem legumele alături de peşte şi ornăm cu lămâie şi cu frunze de pătrunjel. Peştele trebuie porţionat şi poate fi servit fie cu un mujdei de usturoi, fie cu sosul din tava în care a fost pregătiti chefalul. O porţie de mămăligă şi un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit, constituie o completare excelentă. Poftă bună!

  • Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice acestei provinci. În Evul Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de Valahia sau Ţara Românească. În vechi documente întâlnim referiri la petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Bucătăria din Muntenia se poate caracteriza prin diversitate şi ingeniozitate. De-a lungul vremii, a fost influenţată de bucătăria grecească, orientală, de cea franceză, dar chiar şi de cea italiană. Bucătăria din Muntenia foloseşte un sortiment variat de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi fructe. Putem menţiona ciorbele ţărăneşti din carne de vacă şi porc, sarmalele cu mămăliguţă, stufatul de miel, renumiţii mititei, plăcintele cu brânză sau cu dovleac.



    Ciorbele, acrite cu borş, sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Să amintim friptura de pui cu gutui, specifică toamnei sau friptura cu prune afumate, pregătită îndeosebi iarna. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă alte preparate tradiţionale din Muntenia. De exemplu, pentru a pregăti o piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde. Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi. Poftă bună!

  • Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice acestei provinci. În Evul Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de Valahia sau Ţara Românească. În vechi documente întâlnim referiri la petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Bucătăria din Muntenia se poate caracteriza prin diversitate şi ingeniozitate. De-a lungul vremii, a fost influenţată de bucătăria grecească, orientală, de cea franceză, dar chiar şi de cea italiană. Bucătăria din Muntenia foloseşte un sortiment variat de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi fructe. Putem menţiona ciorbele ţărăneşti din carne de vacă şi porc, sarmalele cu mămăliguţă, stufatul de miel, renumiţii mititei, plăcintele cu brânză sau cu dovleac.



    Ciorbele, acrite cu borş, sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Să amintim friptura de pui cu gutui, specifică toamnei sau friptura cu prune afumate, pregătită îndeosebi iarna. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă alte preparate tradiţionale din Muntenia. De exemplu, pentru a pregăti o piftie de pasăre, avem nevoie de un kg de aripi şi pulpe, precum şi de câteva gheare şi capete pentru ca piftia să se închege mai repede. Ne mai trebuie două cepe, doi morcovi, o căpăţână de usturoi şi câteva frunze de pătrunjel verde. Punem la fiert toată carnea împreună cu morcovii şi ceapa. Spumăm şi lăsăm la fiert până ce carnea se desprinde de pe oase, adăugând spre final şi puţină sare. Adunăm carnea, pe care o mărunţim şi strecurăm zeama rămasă în vas pe care o turnăm într-un vas în care punem şi usturoiul pisat. Pregătim un vas mai mare sau mai multe castroane în care punem rondele de morcov, frunze de pătrunjel verde, eventual felii subţiri de gogoşar în oţet, precum şi bucăţile de carne. Peste toate acestea turnăm zeama cu grijă, pentru a nu deranja decorul. Lăsăm compoziţia să se răcească, apoi mutăm vasul sau castroanele în frigider. Piftia se serveşte în următoarea zi. Poftă bună!

  • Pactul dintre ţărani şi orăşeni

    Pactul dintre ţărani şi orăşeni

    Prin intermediul Asociaţiei pentru Susţinerea Agriculturii Tradiţionale, orăşenii interesaţi de hrană sănătoasă fac parteneriate cu ţărani ce au nevoie de susţinere financiară şi de o piaţă de desfacere ţintită. ASAT a apărut în urmă cu cinci ani şi are deja susţinători în toate marile oraşe. Mihaela Veţan este preşedinta ASAT. Ea mi-a povestit cum a ajuns acest sistem în România: Prima prezentare a parteneriatelor ASAT a fost făcută în Timişoara în 2007 de către Denise Vuillon, una dintre persoanele are au iniţiat acest sistem în Franţa. În cadrul prezentării la acel moment s-a atras atenţia că la nivel european mica agricultură este în pericol, deoarece ţăranii au tot mai mari dificultăţi şi le e greu să reziste concurenţei făcute de agricultura intensivă, de supermarketuri şi de importuri. În acest context vorbea de o iniţiativă pe care o dezvoltase în Franţa în 2001 şi anume formarea unor grupuri solidare de consumatori care decid să susţină mici producători locali, ţărani de proximitate, care să realizeze produse naturale şi să livreze o dată pe săptămână aceste produse.”



    Sistemul funcţiona informal şi în România, dar nu într-o manieră structurată, cu un angajament ferm de ambele părţi. Mai toate familiile, în special cele cu copii mici, dezvoltă în timp o mică reţea de surse de legume, ouă, lapte şi carne de la ţară, fie având o relaţie cu anumiţi tarabagii din pieţe, fie apelând la rudele de la sate. Totuşi, cu trecerea timpului, la tarabele din pieţe n-au mai fost de găsit ţărani autentici ci, mai degrabă, intermediari. Şi ăsta a fost un motiv suficient de bun pentru Mihaela Veţan să înceapă parteneriatele ASAT. În 2008 am lansat la Timişoara primul parteneriat dezvoltat de 20 de familii de consumatori. Ceea ce este deosebit faţă de relaţiile informale care, din fericire încă mai există în România, este că în parteneriatele ASAT, consumatorii îşi asumă un angajament pe perioada unui an. Practic, toamna se angajează pentru anul care urmează, plătesc un avans producătorului, ca acesta să aibe resursele financiare necesare pentru a-şi pregăti culturile de toamnă, să-şi cumpere seminţele, să-şi pregătească terenul, iar apoi pe perioada anului se obligă să-şi ridice un coş cu produse care sunt realizate în ritm natural.”



    Marin Paraschiv este unul dintre cei 11 producători care furnizează legume pentru 350 de familii din toată ţara. El a aflat de acest tip de parteneriat de la copiii lui, care citiseră despre asta pe Internet. Acum are 15 abonaţi: Dânşii m-au ajutat să cumpăr seminţe, să mai dezvolt un solar, ca să lucrăm protejat. Dânşii mă sponsorizează cu bani. Lunar le dau patru coşuri care costă în jur de 140 de lei. Ne întâlnim la sediul ASAT, sunt 2-3 familii care ajută la ambalarea produselor. Sunt mulţumit că nu trebuie să mai merg să duc legumele la en gros, dânşii sunt mulţumiţi că au totul natural, că pot să vină să viziteze, să vadă cum cresc toate. Sunt foarte mulţi care doresc să cumpere de la ţărani şi să nu cumpere din afară. Legumele noastre sunt foarte bune, roşiile sunt gustoase, şi ardeiul şi vânăta, nu se compară cu ce se aduce din afară.”



    Consumatorii devin conştienţi că dacă vor produse sănătoase, netratate chimic, acestea au un anumit ritm de creştere, nu sunt uniforme, nu sunt neapărat întotdeauna estetice, dar compensează prin calitate. Există o cartă, Cartea principiilor ASAT, care trebuie respectată. În această cartă, practic sunt reglementate elemente legate de producţie, care trebuie să fie naturală, mi-a spus Mihaela Veţan: Nu este o condiţie ca producătorii să fie certificaţi bio, dar trebuie să fie angrenaţi într-o agricultură cât mai naturală, apoi producătorii trebuie să accepte o transparenţă legată de calculul preţului, legată de producţie. Oricând consumatorii pot să meargă la producător să vadă cum sunt realizate produsele. Apoi mai există această condiţie de solidaritate, un element foarte important şi de o parte şi de alta. Să zicem a dat o grindină, răsadurile de varză au fost afectate şi nu poate fi adusă varză timpurie, deşi ea era planificată în lista de produse. Această pierdere se împarte solidar între consumatori, ei nu vor cere să plătească mai puţin abonamentul pentru că n-a fost adusă varză, tocmai pentru că înţeleg că acestea sunt riscurile unei producţii naturale necontrolate. Pe de altă parte, dacă e un an propice pentru anumite culturi, să zicem la roşii, şi se realizează mai mult decât era planificat iniţial, acest surplus este adus consumatorilor, pentru că ei susţin practic costurile de producţie.”



    Preţurile legumelor sunt accesibile unui număr destul de ridicat de persoane, pentru produse naturale, acesta fiind unul dintre dezideratele ASAT România, după spusele Mihaelei Veţan: Ştim că produsele bio sunt un lux, iar noi credem că prin parteneriatele ASAT putem oferi o alternativă, aşa încât un număr cât mai mare de persoane să aibe acces la produse de calitate.”



    Mulţi dintre consumatorii înscrişi în parteneriate sunt tineri părinţi, interesaţi de alimente sănătoase, persoanele care intră în parteneriate înţelegând importanţa susţinerii economiei şi agriculturii locale.