Radio România Internațional

Tag: legume

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru
    aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Un preparat foarte uşor de pregătit îl reprezintă
    dovleceii pane. Avem nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind
    de evitat din cauza seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele,
    după care îi tăiem transversal în
    rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare peste ei şi îi
    lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm puţin pentru a
    îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl batem, îl amestecăm
    cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În continuare, prăjim rondelele
    de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc mediu. Îi lăsăm să se scurgă
    de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie pentru îndepărtarea uleiului
    şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi, calzi sau reci, după ce am
    presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat mărunt.

    Tot la fel de savuroşi sunt şi
    dovleceii umpluţi cu carne de pasăre. De această dată putem folosi dovlecei mai mari, cărora trebuie să le
    scoatem miezul pentru a face loc umpluturii. Avem nevoie de câţiva dovlecei mai mari, cât să încapă într-o cratiţă, de
    două cepe, de un morcov, de un ardei gras, de câteva roşii, de o
    legătură de mărar şi alta de pătrunjel şi de
    condimente: cimbru, piper şi boia dulce.
    Dovleceii trebuie spălaţi, tăiaţi transversal în jumătate şi scobiţi pentru îndepărtarea
    miezului. Ardeiul şi cepele, tocate mărunt, precum şi
    morcovul, dat pe răzătoare,
    se călesc în puţin ulei. Putem adăuga în tigaie şi miezul
    dovleceilor, dacă aceştia nu au avut seminţe mari.
    Aceste legume călite vor trebui amestecate cu
    carne tocată de pui, cu mărarul tocat mărunt şi cu piper măcinat,
    cu puţină boia dulce şi cu cimbru uscat şi mărunţit. Cu acest
    amestec umplem dovleceii, iar din roşii decupăm nişte capace cu care închidem umplutura. Dovleceii
    umpluţi trebuie aşezaţi pe lung, în cratiţă, unii lângă alţii, într-un strat
    uniform. Tocăm resturile de roşii şi le punem în cratiţa cu dovlecei, turnăm
    apă cât să acopere dovleceii, apoi îi punem în cuptor pentru circa 45 de minute
    la foc mediu spre mic. Spre final, peste dovlecei presărăm frunze tocate de
    pătrunjel. Se servesc calzi, cu puţină smântână deasupra.

  • Chefal pe pat de legume

    Chefal pe pat de legume

    În meniurile restaurantelor de pe litoralul românesc al Marii Negre găsim şi preparate din peşte, fie de apă dulce, fie de apă sărată. Vedeta acestei ediţii a rubricii noastre gastronomice este chefalul, un peşte care trăieşte în colonii în Marea Neagră, dar care este răspândit în zonele temperat-continentale şi temperat-oceanice. La maturitate ajunge la dimensiuni cuprinse între 40 şi 70 de cm şi la o greutate de la jumătate de kilogram până la 4 kilograme.



    Dincolo de aspectul estetic, chefalul pe pat de legume este un preparat savuros, care îmbină aromele mai multor legume şi condimente cu cel al peştelui pregătit în cuptor.



    Avem nevoie de 4 chefali de circa 500 … 700 de grame, de câţiva cartofi, de doi … trei dovlecei, câteva roşii, un ardei gras, două cepe, doi morcovi, foi de dafin, ulei de măsline, zeama de la o lămâie, un pahar cu vin, cimbru, piper, sare.



    Legumele pot fi pregătite fie în cuptor, fie pe grătar. Cea mai rapidă metodă este aceea de a pune toate legumele, tăiate potrivit, într-o tavă unsă cu puţin ulei de măsline, peste care este aşezat peştele, curăţat de solzi, eviscerat şi spălat. Turnăm suc de roşii sau puţină apă, condimentăm după gust şi lăsăm tava la cuptor la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până ce peştele începe să se rumenească.



    O metodă mai elaborată este aceea prin care unele legume sunt pregătite în prealabil pe grătar. Punem pune pe grătar dovlecei tăiaţi în felii subţiri, roşii întregi şi ceapă roşie, tăiată rondele, iar cartofii, morcovii, ardeiul şi ceapa albă, tăiate în bucăţi potrivite, le putem pregăti în cuptor.



    Tot în cuptor, dar separat, va fi pregătit şi peştele. Aşezăm peştele într-o tavă şi facem un sos din zeamă de lămâie, piper, cimbru, frunze de dafin, puţină apă şi sare. Turnăm acest amestec peste peşte şi îl lăsăm în cuptor circa jumătate de oră, până se rumeneşte. Putem adăuga spre final un pahar cu vin, stropind peştele din când în când cu sosul din tavă.



    Ca prezentare, punem legumele alături de peşte şi ornăm cu lămâie şi cu frunze de pătrunjel. Peştele trebuie porţionat şi poate fi servit fie cu un mujdei de usturoi, fie cu sosul din tava în care a fost pregătit chefalul. O porţie de mămăligă şi un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit, constituie o completare excelentă. Poftă bună!

  • Chefal pe pat de legume

    Chefal pe pat de legume

    În meniurile restaurantelor de pe litoralul românesc al Marii Negre găsim şi preparate din peşte, fie de apă dulce, fie de apă sărată. Vedeta acestei ediţii a rubricii noastre gastronomice este chefalul, un peşte care trăieşte în colonii în Marea Neagră, dar care este răspândit în zonele temperat-continentale şi temperat-oceanice. La maturitate ajunge la dimensiuni cuprinse între 40 şi 70 de cm şi la o greutate de la jumătate de kilogram până la 4 kilograme.



    Dincolo de aspectul estetic, chefalul pe pat de legume este un preparat savuros, care îmbină aromele mai multor legume şi condimente cu cel al peştelui pregătit în cuptor.



    Avem nevoie de 4 chefali de circa 500 … 700 de grame, de câţiva cartofi, de doi … trei dovlecei, câteva roşii, un ardei gras, două cepe, doi morcovi, foi de dafin, ulei de măsline, zeama de la o lămâie, un pahar cu vin, cimbru, piper, sare.



    Legumele pot fi pregătite fie în cuptor, fie pe grătar. Cea mai rapidă metodă este aceea de a pune toate legumele, tăiate potrivit, într-o tavă unsă cu puţin ulei de măsline, peste care este aşezat peştele, curăţat de solzi, eviscerat şi spălat. Turnăm suc de roşii sau puţină apă, condimentăm după gust şi lăsăm tava la cuptor la foc potrivit pentru circa 45 de minute, până ce peştele începe să se rumenească.



    O metodă mai elaborată este aceea prin care unele legume sunt pregătite în prealabil pe grătar. Punem pune pe grătar dovlecei tăiaţi în felii subţiri, roşii întregi şi ceapă roşie, tăiată rondele, iar cartofii, morcovii, ardeiul şi ceapa albă, tăiate în bucăţi potrivite, le putem pregăti în cuptor.



    Tot în cuptor, dar separat, va fi pregătit şi peştele. Aşezăm peştele într-o tavă şi facem un sos din zeamă de lămâie, piper, cimbru, frunze de dafin, puţină apă şi sare. Turnăm acest amestec peste peşte şi îl lăsăm în cuptor circa jumătate de oră, până se rumeneşte. Putem adăuga spre final un pahar cu vin, stropind peştele din când în când cu sosul din tavă.



    Ca prezentare, punem legumele alături de peşte şi ornăm cu lămâie şi cu frunze de pătrunjel. Peştele trebuie porţionat şi poate fi servit fie cu un mujdei de usturoi, fie cu sosul din tava în care a fost pregătit chefalul. O porţie de mămăligă şi un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit, constituie o completare excelentă. Poftă bună!

  • Saramură de peşte

    Saramură de peşte

    În această ediţie vă prezentăm
    cel mai simplu preparat din peşte – saramura de peşte. Prin definiţie, saramura
    este un izvor de apă sărată sau o apă în care a fost dizolvată sare şi care este folosită în
    gospodărie. De asemenea, prin saramură se mai înţelege o zeamă sărată, uneori
    condimentată, folosită la unele mâncăruri din peşte sau din pui.


    Saramura
    poate fi pregătită din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban,
    caras, roşioară, alţii mai mari precum plătica, somnul sau crapul. Prepararea nu este foarte complicată, însă
    durează circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg de peşte, fie 10 … 12 peşti
    mai mici (biban sau roşioară), fie doi, trei mai mari (plătică, crap), fie
    bucăţi mai mari de peşte file. Peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de
    branhii, însă nu şi de solzi, mai ales că o astfel de operaţiune este chiar
    dificilă, însă nu imposibilă, în cazul bibanului, şalăului sau ştiucii, toate
    aceste specii cu o carne albă şi gustoasă având solzi foarte, foarte mici şi greu de îndepărtat.

    Pe plită sau deasupra jarului
    trebuie aşezată o tablă pe care întindem un strat de sare gros de 2 … 3
    milimetri. Pe această tablă încinsă de foc, se pun la fript peştii sau bucăţile
    de peşte. Se lasă până se rumenesc, după care bucăţile de peşte trebuie
    întoarse cu grijă
    pe cealaltă parte, pentru a nu se rupe. Când sunt rumeniţi pe ambele părţi,
    peştii sunt puşi pe o planşetă şi, dacă este cazul, li se îndepărtează, cu ajutorul unui cuţit,
    pielea, cu tot cu solzi.


    Separat, se
    face saramura. Punem câteva roşii la copt, pe care apoi le cojim şi le tăiem în
    cuburi mici. Într-un vas, punem cuburile de roşii, câţiva căţei de usturoi,
    tăiaţi mărunt, puţin busuioc, cimbru şi doi ardei iuţi, tăiaţi rondele, precum
    şi frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate mărunt. Deasupra acestui amestec
    turnăm apă fierbinte şi amestecăm. Scufundăm peştele fript în această saramură pentru ca
    aromele să se combine. Dacă pe peşte a rămas suficientă sare, atunci nu mai
    este cazul ca în saramură să mai adăugăm sare. Saramura se serveşte caldă, cu mămăligă şi un un vin alb sec
    sau demisec, bine răcit.

  • Saramură de peşte

    Saramură de peşte

    În această ediţie vă prezentăm
    cel mai simplu preparat din peşte – saramura de peşte. Prin definiţie, saramura
    este un izvor de apă sărată sau o apă în care a fost dizolvată sare şi care este folosită în
    gospodărie. De asemenea, prin saramură se mai înţelege o zeamă sărată, uneori
    condimentată, folosită la unele mâncăruri din peşte sau din pui.


    Saramura
    poate fi pregătită din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban,
    caras, roşioară, alţii mai mari precum plătica, somnul sau crapul. Prepararea nu este foarte complicată, însă
    durează circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg de peşte, fie 10 … 12 peşti
    mai mici (biban sau roşioară), fie doi, trei mai mari (plătică, crap), fie
    bucăţi mai mari de peşte file. Peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de
    branhii, însă nu şi de solzi, mai ales că o astfel de operaţiune este chiar
    dificilă, însă nu imposibilă, în cazul bibanului, şalăului sau ştiucii, toate
    aceste specii cu o carne albă şi gustoasă având solzi foarte, foarte mici şi greu de îndepărtat.

    Pe plită sau deasupra jarului
    trebuie aşezată o tablă pe care întindem un strat de sare gros de 2 … 3
    milimetri. Pe această tablă încinsă de foc, se pun la fript peştii sau bucăţile
    de peşte. Se lasă până se rumenesc, după care bucăţile de peşte trebuie
    întoarse cu grijă
    pe cealaltă parte, pentru a nu se rupe. Când sunt rumeniţi pe ambele părţi,
    peştii sunt puşi pe o planşetă şi, dacă este cazul, li se îndepărtează, cu ajutorul unui cuţit,
    pielea, cu tot cu solzi.


    Separat, se
    face saramura. Punem câteva roşii la copt, pe care apoi le cojim şi le tăiem în
    cuburi mici. Într-un vas, punem cuburile de roşii, câţiva căţei de usturoi,
    tăiaţi mărunt, puţin busuioc, cimbru şi doi ardei iuţi, tăiaţi rondele, precum
    şi frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate mărunt. Deasupra acestui amestec
    turnăm apă fierbinte şi amestecăm. Scufundăm peştele fript în această saramură pentru ca
    aromele să se combine. Dacă pe peşte a rămas suficientă sare, atunci nu mai
    este cazul ca în saramură să mai adăugăm sare. Saramura se serveşte caldă, cu mămăligă şi un un vin alb sec
    sau demisec, bine răcit.

  • Legea 51% intră în vigoare

    Legea 51% intră în vigoare

    Supermarketurile din România vor fi obligate să comercializeze marfă provenită de la producătorii autohtoni în proporţie de cel puţin 51%, potrivit unei legi adoptate recent şi promulgate deja de preşedintele Klaus Iohannis. Actul normativ, care intră în vigoare zilele acestea, prevede că marile lanţuri de magazine trebuie să aibă pe rafturi alimente provenite din aşa-numitul “lanţ scurt de aprovizionare”, respectiv din sursă locală sau regională.



    Potrivit noii legi, comercianţii sunt obligaţi să vândă carne, ouă, lactate, legume, fructe şi miere de albine provenite în majoritate din producţia internă. Excepţie fac fructele şi legumele exotice, precum şi cele care apar în România doar în anumite sezoane. Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, a declarat că noua lege vizează cu prioritate sectorul fructelor și legumelor, unde România se confruntă cu importuri masive.



    Preşedintele Comisiei pentru agricultură a Camerei Deputaţilor, Nini Săpunaru, vede documentul ca pe o stavilă în calea celor care pun produselor adaosuri foarte mari. Nini Săpunaru: “Există lanţuri care s-au întâlnit deja cu fermieri şi i-au anunţat că vor să ia produse româneşti, că vor să aibe prezenţă de produse româneşti, că vor să înceapă contractările cu ei, deci lucrurile sunt în schimbare.”



    Actul normativ a suferit mai multe amânări generate, mai ales, de nemulţumirile patronatelor, care au contestat prevederile sale. Deputaţii din Comisia pentru agricultură au explicat că legea nu face trimitere strict la produse româneşti şi astfel nu contravine principiilor pieţei unice. Confederaţiile patronale sunt, însă, îngrijorate şi spun că aceste prevederi care, susţin ele, ar încălca legislaţia comunitară, vor afecta activitatea celor care operează în domeniul comerţului modern din România. Comercianţii mai spun că problemele producătorilor români de alimente nu vor fi rezolvate astfel, în schimb va fi dezechilibrată masiv funcţionarea comerţului alimentar.



    Legea privind comercializarea produselor alimentare restrânge libertatea consumatorilor de a alege cele mai bune produse la prețuri competitive – se arată într-un comunicat al Asociației Marilor Rețele Comerciale din România. Aceasta consideră că legea este îndreptată împotriva marilor rețele comerciale și, în pofida celor exprimate public, nu garantează sprijin pentru producătorii locali sau produsele românești. În schimb, mai consideră Asociaţia, legea restrânge libertatea consumatorilor români de a alege cele mai bune produse la prețuri competitive.



    De acum, obiectivul principal al oricărui comerciant nu va mai fi satisfacerea clientului, ci respectarea termenilor extrem de restrictivi impuși de lege în ceea ce privește plata sau serviciile comerciale pentru că altfel sancțiunea pentru nerespectarea acestora poate merge până la închiderea magazinelor” — mai precizează Asociaţia.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Ciorbă de perişoare

    Ciorbă de perişoare

    Ciorba de perişoare este una
    dintre cele mai apreciate mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Preparea ei pare
    simplă, dar trebuie făcută cu atenţie deoarece există pericolul ca perişoarele
    să se desfacă şi să se împrăştie în zeama în care fierb.


    Avem nevoie de circa trei
    sferturi de kg de carne de vită, tocată, de o bucată de rasol de vită, cu os,
    de doi morcovi, un păstârnac şi o rădăcină de pătrunjel, o ţelină, o ceaşcă de
    orez, o ceapă, două ouă, suc de roşii, borş, o legătură de pătrunjel şi una de
    mărar.


    Se pune rasolul la fiert într-o
    oală de circa 4 litri şi se spumează după care trebuie adăugate toate legumele
    rădăcinoase, date pe răzătoare. Pot fi puse şi ardei gras şi roşii, de asemenea
    tăiate mărunt. După ce a fiert, scoatem rasolul şi tăiem carnea în bucăţi
    foarte mici pe care le punem apoi în zeama în care au fiert. Tocăm ceapa şi o
    amestecăm într-un bol împreună cu carnea tocată, cu cele două ouă, cu mărarul
    tocat mărunt, cu orezul, spălat în prealabil şi cu puţină sare. După circa 20
    de minute, modelăm apoi mici bile din carne (numite perişoare) pe care le punem
    în oala în care au fiert legumele. După ce fierb, perişoarele se ridică la
    suprafaţă. Adăugăm sucul de roşii şi borşul, lăsăm încă cinci minute la fiert,
    după care luăm oala de pe foc şi punem în ea frunze tocate de pătrunjel. După
    ce turnăm ciorba în farfurii, putem adăuga puţină smântână. Se poate servi cu
    un ardei iute.

  • Produse majoritar româneşti în marile magazine?

    Produse majoritar româneşti în marile magazine?

    Proiectul
    de lege care obligă marile lanţuri de magazine din România să pună în vânzare cel
    puţin 51% produse autohtone se află în atenţia Legislativului de la Bucureşti.
    Recent, documentul a primit aviz favorabil din partea comisiei parlamentare de
    specialitate. Autorităţile şi producătorii consideră că astfel vor reuşi să
    încurajeze economia proprie, prin promovarea mărfurilor româneşti.

    Ministrul
    agriculturii Achim Irimescu a explicat că, odată intrat în vigoare, actul
    normativ va deschide calea către hipermarketuri micilor producători, care până
    acum nu au avut acces la rafturi. Achim Irimescu: Au fost acuzaţii că se aduc prea
    multe produse din alte state şi produsele noastre româneşti, unele de foarte
    bună calitate, nu reuşesc să ajungă în magazin. Eu nu încerc să mă pronunţ
    într-un sens sau altul, dar este cert că dintr-o relaţie contractuală corectă
    toate părţile vor câştiga, inclusiv consumatorul, în final. Pe partea de produs
    românesc, sigur, sper consumatorul român să înţeleagă importanţa consumării
    produselor realizate la nivel naţional.

    Preşedintele Asociaţiei
    Cultivatorilor de Legume, Vlad Gheorghe, a apreciat, la rândul său, că legea va
    defini relaţii foarte clare între producătorii locali şi reprezentanţii marilor
    lanţuri de magazine. În opinia sa, în sezon se poate furniza chiar întreaga
    cantitate necesară vânzărilor, în timp ce în extrasezon procentul de 51%
    alimente româneşti este garantat. Vlad Gheorghe: Am conturat şi am definit
    produsul românesc – pentru asta este marea bătălie pentru această lege – în
    stare proaspătă, iar vizavi de aspectul la aprovizionare 51%, vă garantez că în
    sezon putem să dăm 100% produse româneşti şi acum vă menţionez, pentru că este
    perioada de salată, ridichi, ceapă verde, supermarketurile şi-au definit şi
    conturat câţiva zeci de producători şi spun că nu facem faţă. Este greşit.
    Intenţia acestei legi este de a veni către formele de asociaţii ca să putem livra
    organizat, cu o planificare.

    Potrivit proiectului,
    comercianţii- persoane juridice autorizate, au obligaţia să cumpere ouă, carne,
    fructe, legume, miere de albine, produse lactate şi de panificaţie, prin ”lanţul
    scurt de aprovizionare”. Excepţie fac comercianţii cu o cifră de afacere de
    până la 2 milioane de euro. Lanţul scurt de
    aprovizionare este unul care implică un număr limitat de operatori economici
    angajaţi în activităţi de cooperare şi dezvoltare economică la nivel local şi
    regional, precum şi relaţii strânse între producători, procesatori şi
    comercianţi. Dacă săptămâna
    viitoare va fi votată de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de for
    decizional, şi apoi promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, legea intră în
    vigoare din toamnă.

  • Mâncăruri călugăreşti de post

    Mâncăruri călugăreşti de post

    În postul Crăciunului,
    în mănăstirile ortodoxe, dar şi în unele gospodării tradiţionale
    din România, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără
    carne şi fără adaosuri de produse lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult
    timp.


    Pentru a pregăti borşul călugăresc, avem nevoie de câţiva cartofi, de o
    varză mică, de două cepe, de doi morcovi, de o ţelină, de o
    legătură de pătrunjel, de suc de roşii sau de bulion şi de puţin ulei.
    După ce au fost curăţate şi spălate, legumele trebuie tăiate în cubuleţe sau în
    rondele şi puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată,
    aceasta trebuie spălatăîn apă rece, înainte de a fi tăiatăîn bucăti mai mici. După ce legumele au
    fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la
    fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care
    au fiert legumele. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt.


    În cazul
    ciorbei de varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem
    nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de
    suc de roşii sau bulion. Prepararea nu este complicată, însă durează mai
    mult decât la borşul călugăresc deoarece
    se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă
    foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiată în bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, , circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi
    morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate
    mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După
    aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.


    O altă mâncare de post care se pregăteşte rapid este pilaful călugăresc.
    Avem nevoie de două căni de orez, de două … trei cepe, de un morcov, de una … două roşii sau
    de o conservă cu roşii tăiate în cuburi, de câteva ciuperci, de o legătură de pătrunjel şi de
    ulei. Într-o oală se toarnă puţin ulei şi se căleşte uşor ceapa, tăiată
    solzişori. Se adaugă ciupercile, tăiate în felii subţiri, morocvul, tăiat
    rondele şi, dacă este nevoie, se completează cu puţină apă. Este adăugat, de
    asemenea, orezul, spălat în prealabil, cuburile de roşii şi se lasă la fiert
    circa jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel şi
    sare după gust.

  • Mâncăruri călugăreşti de post

    Mâncăruri călugăreşti de post

    În postul Crăciunului,
    în mănăstirile ortodoxe, dar şi în unele gospodării tradiţionale
    din România, sunt pregătite mâncăruri din legume, fără
    carne şi fără adaosuri de produse lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult
    timp.


    Pentru a pregăti borşul călugăresc, avem nevoie de câţiva cartofi, de o
    varză mică, de două cepe, de doi morcovi, de o ţelină, de o
    legătură de pătrunjel, de suc de roşii sau de bulion şi de puţin ulei.
    După ce au fost curăţate şi spălate, legumele trebuie tăiate în cubuleţe sau în
    rondele şi puse la fiert, cu puţină sare. Dacă folosim varză murată,
    aceasta trebuie spălatăîn apă rece, înainte de a fi tăiatăîn bucăti mai mici. După ce legumele au
    fiert, se adaugă suc de roşii sau puţin bulion. Se acreşte cu borş, pus separat la
    fiert, timp de câteva minute sau din plic, care se pune direct în oala în care
    au fiert legumele. La final, în oală se pun frunze de pătrunjel, tocate mărunt.


    În cazul
    ciorbei de varză murată, nu se mai foloseşte borşul. Avem
    nevoie de o varză murată de circa 2 kg, de două cepe, de 2…3 morcovi şi de
    suc de roşii sau bulion. Prepararea nu este complicată, însă durează mai
    mult decât la borşul călugăresc deoarece
    se pun şi cotoarele de varză, care trebuie să fiarbă
    foarte bine. Varza trebuie spălată în apă rece, apoi tăiată în bucăţi mai mici, după care trebuie lăsată să fiarbă la foc mic, , circa 2…3 ore. Tăiem cepele solzişori şi le adăugăm în oală, la fel ca şi
    morcovii, tăiaţi rondele. Putem pune şi una, două rădăcini de pătrunjel, tăiate
    mărunt şi turnăm suc de roşii sau punem una, două linguri de bulion. După
    aceea, mai lăsăm oala la fiert, la foc mic, circa jumătate de oră înainte de a fi servită.


    O altă mâncare de post care se pregăteşte rapid este pilaful călugăresc.
    Avem nevoie de două căni de orez, de două … trei cepe, de un morcov, de una … două roşii sau
    de o conservă cu roşii tăiate în cuburi, de câteva ciuperci, de o legătură de pătrunjel şi de
    ulei. Într-o oală se toarnă puţin ulei şi se căleşte uşor ceapa, tăiată
    solzişori. Se adaugă ciupercile, tăiate în felii subţiri, morocvul, tăiat
    rondele şi, dacă este nevoie, se completează cu puţină apă. Este adăugat, de
    asemenea, orezul, spălat în prealabil, cuburile de roşii şi se lasă la fiert
    circa jumătate de oră. Spre final, se presară frunze tocate de pătrunjel şi
    sare după gust.

  • Cât de sănătoase sunt produsele alimentare?

    Cât de sănătoase sunt produsele alimentare?

    Studiile
    arată că, în ultimii anii, românii sunt din ce în ce mai atenţi la alimentele
    pe care le consumă. Sunt atenţi la ceea ce scrie pe etichetă, iar mulţi dintre
    ei sunt dispuşi să plătească mai mult pentru alimente mai sănătoase. Si asta
    pentru că tot mai mulţi producători din industria alimentară nu mai respectă
    reţetele şi introduc în produse tot felul de substanţe nesănătoase pentru a fi
    cât mai vandabile. Ce mâncăm şi cum mâncăm au devenit deja teme de interes în
    ziua de astăzi. Deşi specialiştii îndeamnă populaţia să fie precaută când
    cumpără produse alimentare, deşi se fac controale şi se depistează tot felul de
    nereguli în produsele puse la vânzare, problemele sunt departe de a fi
    rezolvate. O treime din controalele făcute de
    Protecţia Comsumatorilor în pieţe şi magazine alimentare este determinată de
    reclamaţiilor clienţilor. Doar anul trecut, numărul sesizărilor a fost de peste
    7000. Iată ce a declarat o tânără din Bucureşti: Din
    păcate, nu mi se par chiar foarte în regulă ( produsele alimentare). Nu
    coincide conţinutul cu ceea ce scrie pe etichetă, de multe ori pe etichetă
    scrie ceva, dar descoperim altceva. Apoi se folosesc foarte mulţi aditivi
    alimentari despre care am citit că mulţi sunt nocivi şi dau dependenţă.
    Fructele sunt importate şi sunt fade, nu au gustul fructelor pe care le mâncam
    în copilărie..Carnea depinde de unde o cumperi. Dar, în general, e plină cu
    condimente ca să-i ascundă culoarea reală de carne învechită. Puiul are
    articulaţiile foarte fragile datorită sistemului de creştere şi de îngrăşare
    rapidă, au foarte mulţi hormoni ….



    O altă
    clientă ar prefera să cumpere produse de la ţărani, dar nu are întotdeauna această posibilitate: Am îndoieli câteodată.. Dar eu merg mai mult pe
    produse bio, sunt adepta produselor de la ţară, dar dacă nu am aşa ceva sunt
    nevoită să cumpăr de la magazine … De exemplu, brânzeturile au tot felul de
    prafuri… cred că majoritatea produselor sunt modificate genetic. Dar, n-am
    încotro, trebuie să mănânc..



    Un studiu realizat de Gfk România arată că 7 din 10 români identifică stilul de
    viaţă sănătos cu consumul de fructe şi de legume şi aproape jumătate cu
    alimentele naturale, cât mai puţin procesate. De asemenea, pentru unii români
    regimul vegetarian a devenit deja un mod de viaţă sănătos, renunţând la
    alimentele oferite de industria alimentară modernă care a suferit o serie de transformări, în
    ultimii ani, după cum ne spune Costel Stanciu, preşedintele Asociaţiei pentru
    Protecţia Consumatorilor: Din
    păcate, procesul acesta de falsificare a alimentelor a început după 1990, mai
    precis după 1998, când standardele române care erau obligatorii au devenit
    voluntare şi procesul de falsificare s-a intensificat. Societăţile comerciale
    care operează în domeniul alimentar, nemaifiind obligate să respecte
    anumite standarde specifice domeniului lor de activitate, au trecut la
    realizarea unor standarde proprii. Cei care au încercat să menţină reţetele
    sănătoase de fabricaţie, văzând că produsele lor nu mai au vânzare bună, fie au
    intrat în faliment, fie au trecut şi ei la falsificarea produselor alimentare.



    Cel mai falsificat produs din România este pâinea neagră care, în loc de grâu
    pisat, conţine coloranţi chimici, care sunt deja interzişi. In urma unui studiu
    realizat recent de Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România, 6%
    din pâinea feliată nu respectă reţeta tradiţională. De menţionat că românii
    fiind primii din Uniunea Europeană în privinta consumului de pâine, cu 97 de kg
    de pâine pe an. Costel Stanciu: In pâine au înlocuit făina
    de grâu cu făina aparţinând altor plante şi de o calitate inferioară, cum ar fi
    făina de fasole, făina de soia, au adăugat multi aditivi alimentari care nu
    sunt specifici produsului respectiv. De exemplu, în pâine am identificat
    cisteina, agenţi de îngroşare, conservanţi chiar şi câte doi conservanţi. Am
    identificat ulei de palmier sau margarină care nu au nici o legatură cu reţeta
    tradiţională a pâinii.



    Ministerul
    Agriculturii recunoaşte că jumătate din producţia internă de pâine este
    nefiscalizată. Aşadar, calitatea şi siguranţa pâinii nu pot fi controlate. După
    termenul de valabilitate, românii caută pe etichete aditivii alimentari, însă
    deciziile le iau mai degrabă în funcţie de preţ decît de calitate.Dragoş Frumosu, preşedintele
    Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară: Există firme mari care produc
    conform tuturor normelor de calitate, de siguranţăşi sănătate, dar există şi alte firme
    şi mari şi mici care nu respectă întocmai reţetele şi lucrează pentru profit.
    Cred că noi, consumatorii, putem să selectăm şi să eliminăm de pe piaţă pe acei
    producători care nu respectă reţetele şi calitatea produselor. Am întâlnit
    producători care vin şi îmi spun că li s-au cerut de către beneficiarul X să le
    producă un tip de mezel care să nu depăşească valoarea de…. Ca să nu mai
    depăşeşti o anumită valoare înseamnă să nu mai respecţi o reţetă şi atunci
    înseamnă că în reţeta respectivă intră mai multă slănină şi mai puţină carne.
    Deci acest produs este mai puţin sănătos. Ceea ce mă înspăimântă pe mine
    din ce în ce mai mult este că văd produse alimentare care, de la o lună la
    alta, îşi măresc termenul de valabilitate. Şi asta datorită acelor E-uri
    alimentare care nu sunt dăunătoare până într-un anumit procent.. Dar trebuie să
    ne gândim că noi consumăm E-uri şi din mezeluri, şi din pâine, şi din dulciuri.



    In condiţiile în care pentru 75% dintre români, preţul este
    principalul criteriu în alegerea unui produs,iar shaormeriile şi
    fast-food-urile au devenit preferatele bucureştenilor cu venituri mici şi
    medii,este
    uşor de înţeles numărul mare de îmbolnăviri. Un sfert dintre adulţi şi
    10% dintre copiii României
    suferă de obezitate.

  • Conservarea legumelor

    Conservarea legumelor

    Conservarea legumelor în propria
    gospodărie reprezintă, de
    multe ori, perpetuarea unei tradiţii de familie,
    însă, pe de altă parte, înseamnă şi o importantă resursă pentru
    bucătărie. Legumele
    pot fi conservate fiecare în parte sau în combinaţie, obţinându-se
    diferite amestecuri de legume mărunţite sau transformate în pastă. Aceste conserve sunt folosite apoi la ciorbe şi
    la multe mâncăruri gătite sau chiar ca aperitiv. Înainte de conservare, trebuie
    făcută o atentă selecţie a legumelor, păstrându-le pe cele coapte şi fără părţi
    lovite şi eventual alterate. Este recomandată utilizarea sării geme, nu cea
    recristalizată, deoarece aceasta conţine iod care poate înmuia murăturile.


    În
    continuare, două retete de toamnă, la care folosim gogoşari şi ardei capia.
    Pasta picantă de gogoşari şi capia este folosită pentru ciorbe, la sosuri
    pentru carne, iar prepararea acesteia este simplă şi rapidă. Se iau cantităţi
    egale de ardei capia şi gogoşari, iar la fiecare kg se pune câte o linguriţă de
    sare grunjoasă. Sunt îndepărtate cotoarele şi seminţele gogoşarilor şi
    ardeilor, după care aceştia sunt daţi prin maşina de tocat. Într-o oală cu fund
    dublu se toarnă puţin ulei, după care adăugăm ardeii şi gogoşarii, puţin piper
    măcinat, boia iute şi sare în proporţia menţionată şi se lasă la fiert timp de
    o oră, amestecând din când în când pentru a nu se prinde fundul cratiţei. După
    aceea, pasta fierbinte este turnată în borcane cu capac, fiind lăsate la
    răcit.


    Ardeii
    capia şi gogoşarii reprezintă o parte a ingredientelor folosite pentru a
    prapara zacusca, un amestec de legume
    coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate. Zacuscă este un cuvânt de origine
    slavă, care s-ar traduce prin gustare, însă în limba română are acest sens de
    amestec de vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, roşii şi ceapă. Metoda de
    preparare este simplă, însă necesită destul
    de mult timp. Avem nevoie de circa 8 kg de vinete şi de 4 kg de gogoşari, ardei
    capia şi ardei gras, de un litru de suc de roşii sau de vreo 2 kg de roşii, de
    un kg de ceapă, de ulei, sare, piper şi foi de dafin. Vinetele trebuie puse pe
    plită, la fel ca şi ardeii. După coacere, tuturor legumelor le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare toate legumele coapte trebuie lăsate
    la scurs. Tăiată în felii subţiri, ceapa este călită uşor în ulei, iar apoi
    sunt adăugate toate legumele, pasate sau tocate mărunt. Peste acest amestec se
    toarnă sucul de roşii şi ulei, se
    presară câteva foi de dafin, boabe de piper şi sare. Vasul cu acest amestec de
    legume se lasă fie la foc mic, fie în cuptor, de asemenea la foc mic. După ce a
    scăzut suficient, turnăm zacusca în borcane pe care le închidem cu capacul şi,
    pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă
    care va fi lăsat la foc mic timp de un sfert de oră. În zacuscă pot fi adăugate
    ciuperci sau bucăţi de peşte. Atunci când adăugăm peşte, acesta trebuie prăjit
    înainte de a fi amestecat cu legumele. Zacusca este servită ca aperitiv, putând fi întinsă pe pâine pentru a fi consumată.

  • Conservarea legumelor

    Conservarea legumelor

    Conservarea legumelor în propria
    gospodărie reprezintă, de
    multe ori, perpetuarea unei tradiţii de familie,
    însă, pe de altă parte, înseamnă şi o importantă resursă pentru
    bucătărie. Legumele
    pot fi conservate fiecare în parte sau în combinaţie, obţinându-se
    diferite amestecuri de legume mărunţite sau transformate în pastă. Aceste conserve sunt folosite apoi la ciorbe şi
    la multe mâncăruri gătite sau chiar ca aperitiv. Înainte de conservare, trebuie
    făcută o atentă selecţie a legumelor, păstrându-le pe cele coapte şi fără părţi
    lovite şi eventual alterate. Este recomandată utilizarea sării geme, nu cea
    recristalizată, deoarece aceasta conţine iod care poate înmuia murăturile.


    În
    continuare, două retete de toamnă, la care folosim gogoşari şi ardei capia.
    Pasta picantă de gogoşari şi capia este folosită pentru ciorbe, la sosuri
    pentru carne, iar prepararea acesteia este simplă şi rapidă. Se iau cantităţi
    egale de ardei capia şi gogoşari, iar la fiecare kg se pune câte o linguriţă de
    sare grunjoasă. Sunt îndepărtate cotoarele şi seminţele gogoşarilor şi
    ardeilor, după care aceştia sunt daţi prin maşina de tocat. Într-o oală cu fund
    dublu se toarnă puţin ulei, după care adăugăm ardeii şi gogoşarii, puţin piper
    măcinat, boia iute şi sare în proporţia menţionată şi se lasă la fiert timp de
    o oră, amestecând din când în când pentru a nu se prinde fundul cratiţei. După
    aceea, pasta fierbinte este turnată în borcane cu capac, fiind lăsate la
    răcit.


    Ardeii
    capia şi gogoşarii reprezintă o parte a ingredientelor folosite pentru a
    prapara zacusca, un amestec de legume
    coapte pe plită sau în cuptor şi apoi tocate. Zacuscă este un cuvânt de origine
    slavă, care s-ar traduce prin gustare, însă în limba română are acest sens de
    amestec de vinete, gogoşari, ardei capia, ardei gras, roşii şi ceapă. Metoda de
    preparare este simplă, însă necesită destul
    de mult timp. Avem nevoie de circa 8 kg de vinete şi de 4 kg de gogoşari, ardei
    capia şi ardei gras, de un litru de suc de roşii sau de vreo 2 kg de roşii, de
    un kg de ceapă, de ulei, sare, piper şi foi de dafin. Vinetele trebuie puse pe
    plită, la fel ca şi ardeii. După coacere, tuturor legumelor le sunt îndepărtate
    cotoarele şi pieliţele, iar în continuare toate legumele coapte trebuie lăsate
    la scurs. Tăiată în felii subţiri, ceapa este călită uşor în ulei, iar apoi
    sunt adăugate toate legumele, pasate sau tocate mărunt. Peste acest amestec se
    toarnă sucul de roşii şi ulei, se
    presară câteva foi de dafin, boabe de piper şi sare. Vasul cu acest amestec de
    legume se lasă fie la foc mic, fie în cuptor, de asemenea la foc mic. După ce a
    scăzut suficient, turnăm zacusca în borcane pe care le închidem cu capacul şi,
    pentru o mai bună conservare, aceste borcane trebuie puse într-un vas cu apă
    care va fi lăsat la foc mic timp de un sfert de oră. În zacuscă pot fi adăugate
    ciuperci sau bucăţi de peşte. Atunci când adăugăm peşte, acesta trebuie prăjit
    înainte de a fi amestecat cu legumele. Zacusca este servită ca aperitiv, putând fi întinsă pe pâine pentru a fi consumată.

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii din producţia autohtonă au invadat
    tarabele din pieţele agroalimentare din România astfel încât pentru această ediţie
    vă oferim câteva modalităţi de preparare a acestei apreciate legume. În funcţie
    de reţeta pe care doriţi să o pregătiţi, trebuie să cumpăraţi dovlecei mai
    mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume
    sau cu carne tocată.


    Fierţi
    în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi,
    dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete
    sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii pane sunt
    recomandaţi ca aperitiv sau ca garnitură şi sunt uşor de preparat. Avem nevoie
    de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici.
    Îi curătăm de coajă, în tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de
    centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa
    zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile
    de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele
    părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi
    usturoi.


    Dacă dorim să pregătim
    dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de
    o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare
    şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal
    în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm
    totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi
    umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele
    impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt,
    piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în
    proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la
    foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când
    sosul scade suficient de mult. Se
    servesc imediat, după ce am turnat puţin iaurt sau smântână.