Radio România Internațional

Tag: legume

  • Mâncăruri din dovlecei

    Mâncăruri din dovlecei

    Dovleceii din producţia autohtonă au invadat
    tarabele din pieţele agroalimentare din România astfel încât pentru această ediţie
    vă oferim câteva modalităţi de preparare a acestei apreciate legume. În funcţie
    de reţeta pe care doriţi să o pregătiţi, trebuie să cumpăraţi dovlecei mai
    mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume
    sau cu carne tocată.


    Fierţi
    în apă cu puţină sare, după ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi,
    dovleceii pot fi amestecaţi cu vinete coapte pentru a obţine salata de vinete
    sau pot fi amestecaţi cu puţină brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii pane sunt
    recomandaţi ca aperitiv sau ca garnitură şi sunt uşor de preparat. Avem nevoie
    de 3 … 4 dovlecei mai mici, care nu au seminţe sau care au seminţe mai mici.
    Îi curătăm de coajă, în tăiem transversal în felii cu grosimea de jumătate de
    centimetru. Presărăm puţină sare pe aceste felii care, în scurt timp, vor lăsa
    zeamă pe care o scurgem. Batem două ouă, adăugăm puţin piper şi trecem feliile
    de dovlecei întâi prin făină, apoi prin ouă, după care prăjim feliile pe ambele
    părţi în ulei. Se servesc cu mujdei de usturoi sau cu un sos de iaurt şi
    usturoi.


    Dacă dorim să pregătim
    dovlecei umpluţi, avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de
    o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare
    şi piper. Curăţăm dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal
    în jumătate. Cu o linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm
    totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi
    umplutura, amestecând carnea tocată cu orezul curăţat de eventualele
    impurităţi, spălat şi scurs. Amestecăm şi cele două cepe tăiate mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt,
    piper şi sare după gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în
    proporţii egale astfel încât să îi acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la
    foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul în cuptor şi îl lăsăm la foc potrivit până când
    sosul scade suficient de mult. Se
    servesc imediat, după ce am turnat puţin iaurt sau smântână.

  • Siguranţa alimentelor şi consumatorii din România

    Siguranţa alimentelor şi consumatorii din România

    2015 a fost decretat,
    de către oficialii UE, Anul European al Dezvoltării, pentru a pune în evidenţă
    şi mai mult modul în care blocul comunitar ajută societăţile şi statele din
    afara lui să se dezvolte. Fiecare lună a anului este dedicată unui set de activităţi
    circumscrise unei teme. Printre ele se află şi siguranţa alimentară, cu
    accentul pus pe eradicarea subnutriţiei care, printre altele, ucide peste 3 milioane de copii în fiecare an.În România, însă,
    siguranţa alimentară pune alte probleme: cât de sigure pentru sănătatea
    consumatorilor sunt alimentele care se găsesc atât în magazine, cât şi în
    pieţele ţărăneşti, prezente în fiecare oraş?

    Există, evident, mai multe instituţii guvernamentale care
    veghează ca în rafturi şi, ulterior, pe masa românilor să se afle alimente
    sigure şi hrănitoare. Printre acestea, se numără Autoritatea Naţională pentru
    Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru
    Siguranţa Alimentelor. Toate instituţiile abilitate îi verifică pe producători şi
    comercianţi ca aceştia să ofere consumatorilor produse sigure, ne garantează,
    la rândul său, Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: Legat de siguranţa
    alimentului, cred că azi, în România anului 2015, având în vedere şi legislaţia
    pe care o avem, nu mai sunt mulţi consumatori sceptici cu privire la calitatea
    şi siguranţa alimentară, mai ales dacă ne referim la spaţiile autorizate.
    Acesta este mesajul pe care mereu am încercat să-l transmitem: orice iese de pe
    poarta unui abator, de pildă, sau a unei unităţi de procesare este sigur din
    punctul de vedere al alimentaţiei. Tot ce înseamnă magazin autorizat deţine
    marfă sigură. Există, de asemenea, multe instituţii ale statului care au rolul
    de a certifica dacă un aliment este sigur sau nu. Eu, în calitate de
    consumator, dacă merg azi într-un magazin să cumpăr un produs, ştiu foarte clar
    de unde vine marfa respectivă. Însă, într-o piaţă ţărănească, era o problemă
    legată de provenienţa brânzei sau de alte produse, cum ar fi merele. Nu puteam
    să verific dacă un măr chiar provine de la Voineşti. Până la 1 mai, când s-a
    introdus carnetul de comercializare, nu puteam verifica trasabilitatea acelor
    produse. Azi, producătorul atestat prin carnetul de producător şi comerciant, e
    obligat să afişeze provenienţa merelor.


    Cu toate acestea nu
    toţi cumpărătorii sunt siguri că produsele alimentare din magazine sau pieţe
    sunt sănătoase şi naturale. Într-un supermarket, l-am întâlnit pe Nicu şi l-am
    întrebat cât de sigure i se par produsele alimentare: Sincer, nu mi se par
    sigure, având în vedere chimicalele care se pun în ele. Apoi, sunt şi E-urile
    prezente în unele produse. Sfatul autorităţilor este să verificăm eticheta, dar
    mi se pare a fi un proces foarte greu. Oamenilor în vârstă sau celor care n-au
    o pregătire corespunzătoare le e greu să citească etichete. Pe de altă parte,
    se simte în gustul produsului că nu mai este cel pe care-l ştiam înainte.
    Produsele nu mai sunt naturale, nici legumele nu mai sunt naturale: nici cele
    din magazine, nici cele din piaţă.


    Ar prefera, aşadar,
    alimentele obţinute din agricultura ecologică, aşa-numitele produse BIO? Sunt scumpe pentru că sunt greu de obţinut. Ideal ar fi să consumăm cu
    toţii produse BIO, dar, pe de o parte, nu ni le permitem, iar, pe de altă
    parte, toate produsele din comerţ ar trebui să fie BIO.


    Şi Cătălina este
    sceptică atât faţă de produsele BIO, cât şi faţă de cele obişnuite: Nu sunt sigure nici cele BIO, nici celelalte care sunt, nu neapărat
    pline de chimicale, dar deviate de la normele fireşti. Compoziţia lor este
    total modificată. Una scrie pe etichetă, alta se pune în produs. Un cumpărător
    n-are cum să verifice adevărul celor scrise pe etichetă. Aici e vorba de toate
    alimentele: mezeluri, conserve, legume, fructe.


    Faptul că produsele nu
    mai sunt 100% naturale poate cauza probleme de sănătate, consideră Cătălina. Chiar dacă nu sunt vizibile pe loc probleme de digestie sau alte
    probleme de sănătate cauzate de alimente, în timp, totuşi, se fac simţite. Mă
    refer la probleme ale tractului digestiv, ale dentiţiei, etc. La noi, legumele
    şi fructele din magazine sunt ionizate pentru a rezista cât mai mult la raft.
    În plus, sunt tratate cu pesticide.


    Printre bolile care se
    strecoară insidios şi pe nesimţite se numără şi cancerul, favorizat – cred unii
    consumatori – de aditivii sau E-urile din alimentele procesate pe cale
    industrială, care se găsesc din belşug în orice magazin şi de care multă lume
    se fereşte, în ultima vreme. Medicul Corina Zugravu, din cadrul Institutului
    Naţional de Sănătate Publică, ne linişteşte însă: Absolut tot ce e
    permis în Europa e permis şi la noi şi viceversa. Noţiunea de cancerigen
    alăturată unor substanţe care sunt introduse în alimente este falsă prin
    definiţie. Atunci când se fac experienţe pentru introducerea unor aditivi în
    alimente, prima bariera peste care nu trece nimic este tocmai acţiunea
    cancerigenă. În momentul în care un aditiv pare a avea, fie şi vag, acţiune
    cancerigenă, el nu este admis sau acceptat. Nu ajunge în nici un caz să fie
    prezent în alimente. Publicul, însă, are
    o mare problemă, din punctul meu de vedere. Este mult mai uşor să crezi că un
    aditiv te-a îmbolnăvit de vreo boală gravă şi, astfel, să pasezi
    responsabilitate în loc să recunoşti că ai un stil de viaţă nesănătos şi o alimentaţie
    necorespunzătoare ţi-au provocat vreo boală cardiacă.


    Cu
    toate acestea, specialiştii în nutriţie atrag atenţia că o alimentaţie
    echilibrată şi sănătoasă trebuie să conţină şi fructe şi legume neprocesate.
    Corina Zugravu: Pe de altă parte, este la fel de adevărat că
    alimentele procesate nu sunt nici pe departe ideale în alimentaţie sănătoasă.
    Se găsesc alternative mai sănătoase chiar în comerţ. Iar multe din ele sunt atât de mult procesate
    pentru că aşa le doresc mulţi consumatori. Consumatorii noştri sunt mari amatori de produse foarte dulci, foarte
    sărate şi foarte grase.

    Aşadar,
    când vine vorba de siguranţa alimentară, atât instituţiile guvernamentale, cât
    şi consumatorii au partea lor de responsabilitate în privinţa verificării şi alegerii
    produselor care nu creează probleme de sănătate.

  • Mazărea în mâncăruri

    Mazărea în mâncăruri

    Mazărea
    proaspătă reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Originară din Asia, mazărea a
    fost cultivată de greci şi romani în sudul Europei, răspândindu-se apoi pe tot
    continentul. În spaţiul românesc, mazărea a pătruns, se pare, în secolul al
    17-lea. Pentru că acum poate fi
    păstrată uşor fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită,
    de fapt, pe tot parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum
    ciorbele de legume şi ghiveciurile, cu sau fără carne. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.


    Atunci când mazărea este solistă, obţinem una dintre cele mai populare mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Avem nevoie
    de două kg de mazăre păstăi, de două … trei cepe, de suc de roşii şi de o legătură de mărar. Tocăm ceapa şi o
    călim uşor în ulei. Scoatem boabele de mazăre din teci,
    le spălăm şi le punem într-o cratiţă, împreună cu ceapă călită. Dacă mazărea este proaspăt culeasă, atunci şi tecile par mai
    cărnoase şi, de aceea, se obişnuieşte că se adauge în cratiţăşi câteva
    dintre ele. Adăugăm puţină apă, lăsăm la fiert circa jumătate de oră, iar spre final adăugăm suc de roşii, bulion sau două roşii tocate mărunt, sărăm după gust, însă,
    înainte de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un
    gust deosebit. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne de pui, de curcan, de viţel sau de porc.

  • Mazărea în mâncăruri

    Mazărea în mâncăruri

    Mazărea
    proaspătă reprezintă una dintre tentaţiile gastronomice de la sfârşitul
    primăverii şi din prima jumătate a verii. Originară din Asia, mazărea a
    fost cultivată de greci şi romani în sudul Europei, răspândindu-se apoi pe tot
    continentul. În spaţiul românesc, mazărea a pătruns, se pare, în secolul al
    17-lea. Pentru că acum poate fi
    păstrată uşor fie în conserve, fie sub formă congelată, mazărea este folosită,
    de fapt, pe tot parcursul anului pentru pregătirea multor mâncăruri, precum
    ciorbele de legume şi ghiveciurile, cu sau fără carne. Un fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton
    Roman, afirma: Mai degrabă
    acompaniament decât solistă, mâncarea de mazăre este o permanenţă a
    cratiţei româneşti.


    Într-adevăr, mazărea este folosită alături de alte legume fierte şi mărunţite în salata
    boeuf. În pofida denumirii franceze, este, de fapt, o
    salată de origine germană, amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. Ingredientele acestei salate sunt carne de vită,
    cartofi, castraveţi şi gogoşari muraţi, morcovi, maioneză şi, bineînţeles, boabe de mazăre. O mâncare specifică verii şi toamnei este ghiveciul, în care se pun boabe de mazăre alături de
    cartofi, ceapă, varză, morcovi, fasole pastăi, usturoi, dovlecei, rădăcină de ţelină, de
    pătrunjel sau de păstârnac.


    Atunci când mazărea este solistă, obţinem una dintre cele mai populare mâncăruri ale bucătăriei româneşti. Avem nevoie
    de două kg de mazăre păstăi, de două … trei cepe, de suc de roşii şi de o legătură de mărar. Tocăm ceapa şi o
    călim uşor în ulei. Scoatem boabele de mazăre din teci,
    le spălăm şi le punem într-o cratiţă, împreună cu ceapă călită. Dacă mazărea este proaspăt culeasă, atunci şi tecile par mai
    cărnoase şi, de aceea, se obişnuieşte că se adauge în cratiţăşi câteva
    dintre ele. Adăugăm puţină apă, lăsăm la fiert circa jumătate de oră, iar spre final adăugăm suc de roşii, bulion sau două roşii tocate mărunt, sărăm după gust, însă,
    înainte de a lua vasul de pe foc, punem şi mărarul tocat mărunt, care va da un
    gust deosebit. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne de pui, de curcan, de viţel sau de porc.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Agricultura românească

    Producţiile la porumb, grâu şi floarea-soarelui înregistrate în ultima perioadă plasează România pe primele locuri în UE, iar la rapiţă s-a obţinut cea mai bună producţie din istoria ţării. Introdusă relativ recent, de circa 45 de ani, rapiţa se cultivă în prezent pe o suprafaţă de peste 450 de mii de hectare, iar 80% din producţie merge la export, fiind folosită pentru biodiesel.



    Specialiştii spun că România poate deveni din nou grânarul Europei, în condiţiile în care, an de an, agricultura susţine puternic economia naţională.



    Vicepremierul Daniel Constantin, ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale, într-un interviu pentru Radio România: “Agricultura, anul trecut, din acea creştere de 4% a avut o contribuţie extraordinară, de 1,5% – 1,7%, datorită acestei producţii foarte mari şi datorită faptului că această producţie ne-a ajutat să exportăm foarte mult. Cred că putem mai mult decât atât pentru că până acum am exportat şi exportăm materie primă. Mă uit şi pe primele cifre din 2014, dacă reuşim să procesăm şi după aceea să exportăm valoarea adăugată cred că putem să înregistrăm venituri mai mari pentru fermieri şi venituri mai mari la bugetul de stat. Asta înseamnă că pe acelaşi nivel de producţie putem să avem o marjă de profit mult mai mare.”



    În noul program naţional de dezvoltare rurală 2014-2020, restructurarea şi creşterea exploataţiilor agricole reprezintă obiectivul principal. Ministrul Daniel Constantin explică: Avem cea mai mare suprafaţă, suntem pe primul loc în Europa din punct de vedere al suprafeţei cultivate cu porumb şi din punct de vedere, probabil, al cantităţii, dar asta nu înseamnă că avem cel mai mare randament. Avem undeva în jur de 4 – 4,5 tone la hectar. Dezavantajul pe care îl avem este că o suprafaţă foarte mare, din păcate, este încă fărâmiţată în exploataţii foarte mici, de până la 5 hectare.”



    De aceea, fermierii care au în exploatare între 5 şi 30 de hectare de teren agricol, vor primi, începând de anul viitor, o subvenţie mai mare din fonduri europene şi de la bugetul de stat, respectiv 210 euro pe hectar. Măsura este menită să încurajeze comasarea terenurilor arabile, întrucât persoanele care deţin parcele mai mici de cinci hectare se pot asocia pentru a primi de la stat sume mai mari.



    În ceea ce priveşte sprijinul pentru cultivarea soiurilor româneşti de legume, ministrul agriculturii a anunţat noi subvenţii pentru care aşteaptă aprobarea Comisiei Europene. Cei care au solarii ar urma să primească 3 mii de euro pe hectar subvenţie, iar cei care au sere, 6 mii de euro pe hectar.

  • România şi embargoul impus de Rusia

    România şi embargoul impus de Rusia

    Un război fără învingători — astfel se prefigurează, deja, contenciosul comercial, cu resorturi politice şi geopolitice, care opune Occidentul Rusiei. În urma anexării de către Moscova, în martie, în cea mai pură manieră stalinistă, a peninsulei ucrainene Crimeea, Uniunea Europeană şi Statele Unite au instituit sancţiuni economice împotriva ruşilor.


    După ce a devenit evidentă şi implicarea acestora în rebeliunea secesionistă din estul ţării vecine, aceste sancţiuni s-au înăsprit. Iar Kremlinul a replicat, la începutul lui august, punând sub embargo importurile de produse agricole şi alimentare din Vest. Rezultatul e că galantarele şi tarabele din Rusia au rămas goale, iar europenii nu-şi mai pot vinde fructele şi legumele.



    Potrivit comisarului european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, dintre ţările membre ale Uniunii, cele mai afectate sunt Polonia, ale cărei exporturi pe piaţa rusă atingeau 800 de milioane de euro pe an, Germania, cu aproape 600 de milioane, Olanda, cu mai mult de jumătate de miliard, şi ţările baltice – Lituania, în primul rând -, cu câteva sute de milioane.



    Dintotdeauna reticentă în a-şi lega economia de o Rusie care a transformat relaţiile comerciale într-un instrument al ambiţiilor sale expansioniste, România suferă mai puţin de pe urma embargoului. Impactul acestuia este, pentru producătorii români, mai degrabă unul indirect şi se datorează dezechilibrelor create pe pieţele altor ţări din UE. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a precizat ca vânzările pe piaţa rusă depăşesc cu puţin 40 de milioane de euro, adică sub 2,3% din exporturile agro-alimentare ale României. Până în prezent, sectorul agricol din România a estimat pierderi de doar zece milioane de euro, a mai spus Constantin.



    Temerea sa e, însă, aceea că piaţa românească ar putea fi invadată de legume şi fructe destinate iniţial Rusiei, iar producătorii români s-ar confrunta astfel cu o concurenţă pe care o numeşte agresivă. Într-un interviu pentru Radio România Internaţional, comisarul Cioloş afirmă că parte din producţia autohtonă ar putea să fie distribuită gratuit, iar pierderile compensate ulterior din fonduri europene. Bruxellesul a decis deja să aloce 125 de milioane de euro pentru a menţine ceea ce Cioloş numeşte echilibrul pe piaţă al ofertei, al preţurilor şi deci al veniturilor agricultorilor.



    El a precizat că toţi cultivatorii de legume şi fructe care mai pot exporta în Rusia sunt eligibili pentru măsurile de sprijin, fie că fac parte sau nu dintr-o organizaţie a producătorilor. La Bucureşti, ministrul Constantin crede, însă, că suma aprobată de Comisia Europeană nu e suficientă şi că decidenţii comunitari trebuie să ia în calcul şi alte măsuri de sprijin.

  • Susţinere pentru producătorii europeni de fructe şi legume

    Susţinere pentru producătorii europeni de fructe şi legume

    La începutul lunii, preşedintele Vladimir Putin a semnat un decret care interzice importurile de produse agricole şi alimentare provenite din ţările ce au impus sancţiuni economice Rusiei. Lista include produse din carne şi lapte, precum şi fructe şi legume, din Statele Unite, Uniunea Europeană şi aliaţi ai acestora – Canada, Australia şi Norvegia.



    Dar, fiindcă apusenii rămân fideli principiilor dreptului internaţional, pe care Rusia lui Putin le-a încălcat fără remuşcări, Bruxellesul nu dă niciun pas înapoi, indiferent de costurile pe care le implică fermitatea. Comisia Europeană a anunţat, luni, deblocarea a 125 de milioane de euro pentru sprijinirea producătorilor de fructe şi legume perisabile afectaţi de restricţiile impuse de Rusia.



    Printre produsele vizate de această măsură sunt tomatele, morcovii, ardeii, varza albă, merele, perele sau strugurii de masă. Potrivit comentatorilor, pentru aceste produse de sezon nu există spaţii de stocare şi nici pieţe alternative. De aceea, toţi cultivatorii, indiferent dacă fac sau nu parte dintr-o organizaţie a producătorilor, vor fi eligibili pentru aceste măsuri de sprijin — a anunţat comisarul european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş. El a promis măsuri de urgenţă, în cadrul Politicii Agricole Comune, prin care se va reduce oferta şi se va preveni, astfel, o prăbuşire a preţurilor.



    Principalii beneficiari ai acestui sprijin sunt, precizează oficiali comunitari, citaţi de agenţiile de presă, Polonia, Lituania, Belgia şi Olanda. La Bucureşti, ministrul de resort, Daniel Constantin, de declarat că România nu e afectată grav de embargoul dictat de la Kremlin. Indiferent de culoarea lor politică, guvernele României post-comuniste au fost reticente asupra menţinerii sau consolidării dependenţei comerciale faţă de o Moscovă imprevizibilă şi revanşardă. Astfel că, anul trecut, exporturile de produse agricole româneşti pe piaţa rusă au depăşit cu puţin 40 de milioane de euro.



    Pe de altă parte, însă, producătorii autohtoni de legume şi fructe spun că nu-şi pot valorifica producţia de anul acesta, din cauza invaziei de legume şi fructe destinate iniţial pieţei ruseşti. În urma embargoului, acestea au fost întoarse spre statele membre ale UE, inclusiv România, blocând, astfel, comerţul intern şi intracomunitar.



    Şi pentru ca absurdul situaţiei provocate de umorile expansioniste ale Kremlinului să fie deplin, în timp ce occidentalilor le e tot mai greu să gestioneze stocurile excedentare, în Rusia, care s-a debranşat singură de la sursele de aprovizionare cu legume şi fructe, tarabele sunt goale, iar consumatorii tot mai frustraţi şi irascibili.

  • Efectele embargoului Rusiei asupra fructelor şi legumelor

    Efectele embargoului Rusiei asupra fructelor şi legumelor

    Prin recenta interzicere a importurilor de fructe şi legume provenind din Uniunea Europeană, ca răspuns la sancţiunile care le-au fost impuse pentru susţinerea separatiştilor pro-ruşi din Ucraina, autorităţile de la Moscova au adus serioase deservicii concetăţenilor lor. Sunt obligate, acum, să găsească soluţii pentru a compensa un deficit de 35% din consumul intern. Cât despre europeni, aceştia se repliază, căutând modalităţi de diminuare a pierderilor suferite de agricultori.



    Sectorul piersicilor şi al nectarinelor este, în mod deosebit, afectat, în condiţiile în care Uniunea produce, anual, 2,5 milioane de tone de piersici şi 1,2 milioane de tone de nectarine. Franţa, Italia, Spania şi Grecia sunt cei mai mari producători la nivel european. Pentru ele, dar şi pentru alte ţări producătoare, Bruxelles-ul a anunţat măsuri excepţionale de reducere a ofertei şi favorizare a cererii. Este vorba, între altele, de mărirea de la 5 la 10% a volumului de fructe care pot fi retrase de pe pieţe şi distribuite gratuit în spitale sau închisori, de pildă.



    Este un prim semnal” — a subliniat comisarul european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, care a precizat că nu va ezita, dacă va fi necesar, să facă acelaşi lucru pentru sprijinirea şi altor sectoare dependente de exporturile către Rusia. România nu este afectată direct de blocajul impus de Moscova.



    Potrivit secretarului de stat în Ministerul Agriculturii, George Turtoi, ar putea apărea, însă, efecte indirecte. “Noi nu exportam legume-fructe către piaţa din Rusia, deci nu asta ar fi problema. Singurul risc ar fi ca producţia din alte state ale Uniunii să vină în România şi atunci să se creeze o concurenţă pentru producţia internă.”



    Fermierii români constată, deja, o scădere a preţurilor pe piaţa autohtonă, în special la roşii şi castraveţi. Ei susţin că se află în imposibilitatea de a-şi mai valorifica producţia acestui an din cauza invaziei de produse destinate iniţial pieţei ruseşti.


    Cristi Rusu, directorul Asociaţiei Hortifruct: “Sunt afectate culturile de tomate şi castraveţi, prin blocaje de piaţă. Cantităţi cuantificate la câteva sute de mii de tone şi aproximativ 500 de milioane de euro, ce trebuiau să ia calea Federaţiei Ruse, în momentul de faţă sunt orientate către ţările comunităţii europene, inclusiv către România, fapt pentru care sunt scăderi de preţuri la legume între 50 şi 70%.”



    În Republica Moldova vecină, stoparea importurilor de fructe şi legume, atât proaspete, cât şi conservate, îşi face mai puternic simţite urmările. Sancţionat sever de Moscova pentru decizia sa de apropiere de Uniunea Europeană, fostul stat ex-sovietic, majoritar românofon, cel mai sărac din Europa, ar putea înregistra, în acest an, pierderi de aproximativ 70 de milioane de dolari, în ciuda ajutorului oferit de România sau a dublării cotelor pentru piaţa comunitară.

  • Mâncăruri din vinete

    Mâncăruri din vinete

    În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.



    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.



    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!


  • Mâncăruri din vinete

    Mâncăruri din vinete

    În perioada verii, vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special sub formă de salată. Vinetele au pătruns în spaţiul românesc odată cu expansiunea otomană în Europa, turcii răspândindu-le în Balcani laolaltă cu denumiri comune de preparate precum musaca, la care principale ingrediente sunt vinetele şi carnea tocată.



    Se poate pregăti şi musaca fără carne, dar cu cartofi, ciuperci, ardei, ceapă şi smântână. Opţional se mai poate pune caşcaval. Avem nevoie de 6 cartofi de mărime medie, de două vinete de mărime potrivită, de jumătate de kg de ciuperci, de 2 cepe şi de un ardei gras. Tăiaţi în cubuleţe, cartofii trebuie rumeniţi uşor în ulei după care sunt puşi într-un vas. Peste ei se pun vinetele, tăiate pe lung în felii subţiri şi trecute puţin prin ulei incins. Deasupra vinetelor se toarnă un amestec de legume călite în ulei, amestec alcătuit din ciuperci, ceapă şi ardei, toate mărunţite. Deasupra se toarnă smântână pe care o încălzim puţin pentru a o subţia şi în care adăugăm puţină sare şi mărar tocat mărunt. Vasul se lasă la în cuptor la foc mic pentu circa 45 de minute. Spre sfârşit, deasupra se poate pune caşcaval ras. Smântâna poate fi înlocuită cu suc de roşii în care adăugăm frunze tocate de pătrunjel.



    Un alt preparat din vinete şi un amestec de legume călite îl întâlnim fie sub denumirea de vinete împănate, fie sub denumirea turcească “imam bayaldî”, care ar însemna “imamul a leşinat”. Se spune că de plăcere după ce a consumat această mâncare! Avem nevoie de două vinete mari, de câteva cepe, de jumătate de kg de roşii, de o căpăţână de usturoi, de 2…3 ardei graşi, de 2 morcovi şi de o ţelină, de un ardei iute, de o legătură de pătrunjel verde şi de ulei de măsline. Îndepărtăm cozile vinetelor şi le tăiem longitudinal, în jumătăţi. Le opărim uşor, le sărăm şi le lăsăm pentru o jumătate de oră să se scurgă. În acest interval de timp, într-o tigaie în care am pus ulei de măsline călim ceapa, apoi adăugăm morcovii şi ţelina, ardeii graşi, tăiaţi în fâşii subţiri şi roşiile tăiate în cubuleţe, iar la sfârşit usturoiul tăiat, de asemenea, mărunt. Punem apoi jumătăţile de vinete într-o tavă, iar în scobiturile pe care le facem în interiorul lor prin presare, cu o lingură, turnăm acest amestec de legume călite în care adăugăm şi frunzele de pătrunjel, tocate mărunt şi ardeiul iute, tăiat în felii subţiri. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit pentru o jumătate de oră, după care punem jumătăţile de vinete în farfurii, presărând deasupra pătrunjel verde tocat. Poftă bună sau, în acest caz, leşin plăcut!


  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste trei zile, este Bunavestire, sărbătoare importantă din calendarul creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele de origine animală. Pentru că de Bunavestire este dezlegare la peşte, astăzi vă propunem câteva preparate din peşte. Pentru zona Dunării, “vedeta” primăverii este scrumbia, un peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. Deocamdată în pieţe şi în magazinele specializate din România nu există scrumbie, ceea ce înseamnă că aceasta nu şi-a început încă migraţia şi nu a ajuns în plasele pescarilor.



    Există în schimb alte specii de peşte din care se pot obţine delicioase preparate. Un preparat de sezon este peştele marinat cu legume de sezon. Se obţine rapid. În primul rând, sunt îndepărtate oasele mari din bucăţile de peşte marinat, care sunt amestecate apoi într-un bol împreună cu foi de salată verde, ridichi roşii, tăiate rondele şi ceapă verde, de asemenea, tăiată mărunt. Adăugăm puţin ulei şi sare, această salată putând fi servită imediat.



    Cel mai reprezentativ preparat al Deltei Dunării este ciorba de peşte, pregătită cu multe legume, însă, pentru această perioadă, un preparat specific este storceagul, o supă de peşte cu legume rădăcinoase. Pe vremuri, locuitorii din Delta Dunării foloseau carnea de morun, însă aceasta poate fi înlocuită cu carne de somn care are mai puţine oase. Avem nevoie de câţiva cartofi, de doi morcovi, de o ţelină, de două cepe, iar dacă avem, putem adăuga două 3 roşii şi doi ardei graşi. Avem nevoie şi de un kg de file de peşte pe care îl sărăm şi îl lăsăm la rece până când curătăm legumele. Într-un vas cu o capacitate de 4 … 5 litri, punem la fiert morcovii şi ţelina, tăiate mărunt. Cepele se pot pune fie întregi, fie mărunţite, iar apoi cartofii, tăiaţi cubuleţe şi eventual ardeii şi roşiile, mărunţite. Spălăm de sare fileul de peşte, îl tăiem în cubuleţe şi le punem la fiert cel mult un sfert de oră, la foc mic. Acrim cu puţină zeamă de lămâie, iar spre final amestecăm un gălbenuş de ou cu câteva linguri de smântână şi turnăm în oală, presărând şi mărar tocat. Luăm vasul de pe foc, îl acoperim şi îl lăsăm câteva minute pentru ca să se amestece aromele după care storceagul poate fi servit imediat. Poftă bună!

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste trei zile, este Bunavestire, sărbătoare importantă din calendarul creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală la alimentele de origine animală. Pentru că de Bunavestire este dezlegare la peşte, astăzi vă propunem câteva preparate din peşte. Pentru zona Dunării, “vedeta” primăverii este scrumbia, un peşte care, pe măsură ce vremea se încălzeşte, urcă în bancuri pe fluviu pentru a se reproduce. Deocamdată în pieţe şi în magazinele specializate din România nu există scrumbie, ceea ce înseamnă că aceasta nu şi-a început încă migraţia şi nu a ajuns în plasele pescarilor.



    Există în schimb alte specii de peşte din care se pot obţine delicioase preparate. Un preparat de sezon este peştele marinat cu legume de sezon. Se obţine rapid. În primul rând, sunt îndepărtate oasele mari din bucăţile de peşte marinat, care sunt amestecate apoi într-un bol împreună cu foi de salată verde, ridichi roşii, tăiate rondele şi ceapă verde, de asemenea, tăiată mărunt. Adăugăm puţin ulei şi sare, această salată putând fi servită imediat.



    Cel mai reprezentativ preparat al Deltei Dunării este ciorba de peşte, pregătită cu multe legume, însă, pentru această perioadă, un preparat specific este storceagul, o supă de peşte cu legume rădăcinoase. Pe vremuri, locuitorii din Delta Dunării foloseau carnea de morun, însă aceasta poate fi înlocuită cu carne de somn care are mai puţine oase. Avem nevoie de câţiva cartofi, de doi morcovi, de o ţelină, de două cepe, iar dacă avem, putem adăuga două 3 roşii şi doi ardei graşi. Avem nevoie şi de un kg de file de peşte pe care îl sărăm şi îl lăsăm la rece până când curătăm legumele. Într-un vas cu o capacitate de 4 … 5 litri, punem la fiert morcovii şi ţelina, tăiate mărunt. Cepele se pot pune fie întregi, fie mărunţite, iar apoi cartofii, tăiaţi cubuleţe şi eventual ardeii şi roşiile, mărunţite. Spălăm de sare fileul de peşte, îl tăiem în cubuleţe şi le punem la fiert cel mult un sfert de oră, la foc mic. Acrim cu puţină zeamă de lămâie, iar spre final amestecăm un gălbenuş de ou cu câteva linguri de smântână şi turnăm în oală, presărând şi mărar tocat. Luăm vasul de pe foc, îl acoperim şi îl lăsăm câteva minute pentru ca să se amestece aromele după care storceagul poate fi servit imediat. Poftă bună!

  • A la Une de la presse roumaine du 20.01.2014

    A la Une de la presse roumaine du 20.01.2014

    A lire dans la presse: le gouvernement offre 20 millions d’euros aux communes pour financer des projets de culture, tandis que le prix des légumes doublera.