Tag: literatura

  • Bezna, prima carte pentru copii scrisă de Flavius Ardelean

    Bezna, prima carte pentru copii scrisă de Flavius Ardelean

    Colecţia Junior a editurii Polirom s-a îmbogăţit cu un nou titlu semnat Flavius Ardelean, Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock în Lumea de Sub Camion”. Oliver (sau Ollie, cum îi spun prietenii) este pasionat de rock și cîntă la chitară, la fel ca tatăl lui, dispărut într-un accident de motocicletă cu cîţiva ani în urmă. Ollie trăiește acum cu mama și cu sora lui și are un singur prieten, cu care deseori se ascunde de Tommy Lamă Ramirez, bătăușul școlii. Dar, într-o răfuială cu Ramirez, Ollie leșină și se trezește într-un univers magic, lîngă fantasticul oraș Mecanopolis. Împreună cu noii săi prieteni, scheletele din formația The Bones, Ollie pleacă la drum să salveze orașul de monstrul O Mie și Una de Lame și să-și găsească tatăl în Lumea de Sub Camion. Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock în Lumea de Sub Camion este o poveste despre puterea pasiunilor de a schimba vieţi.



    Scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu: Bezna, primul roman publicat de Flavius Ardelean în colecţia Junior a editurii Polirom, coordonată de Dan Croitoru, a fost cea mai bună carte scrisă de un autor român, apărută în acea colecţie. Flavius a revenit acum cu această nouă carte, Mecanopolis, prin care mi-a demonstrat că poate să fie şi mai bun. Şi pot spune că la Flavius se simte o evoluţie pe care eu o testez pe fiul meu, pentru că el citeşte cam tot ce apare în colecţia Junior şi de multe ori mă ghidez după gusturile lui. Ce vreau să spun despre Mecanopolis este că acest volum este mult mai profund decât ar părea la prima vedere. Coperta este foarte simpatică, numai că povestea nu este atât de simpatică, în sensul de superficială. Este povestea unui copil care îşi caută tatăl, tatăl pe care-l ştie pierdut pentru totdeauna şi este, de fapt, o incursiune în propriul subconştient, pentru că asta este lumea de sub camion. Este o căutare a tatălui, dar Flavius ştie să întoarcă povestea astfel încât s-o facă foarte distractivă şi este foarte distractivă până când înţelegi ce se întâmplă acolo.”



    Flavius Ardelean, autorul romanului Bezna: ”Geneza acestui roman este foarte legată de muzica rock, rock-ul este pasiunea pe care am avut-o toată viaţa şi muzica rock m-a salvat din foarte multe situaţii. Ceea ce a început ca o incursiune inofensivă, amuzantă în lumea rockului, povestea acestui băiat care porneşte la drum printr-o lume magică împreună cu nişte schelete, o formaţie de rock în turneu, a căpătat nişte proporţii mult mai profunde decât mă aşteptam când am început să scriu. Şi mă bucur că am reuşit să fac cât m-au ţinut puterile, să abordez această temă pentru că mi-e foarte familiară, am întâlnit-o des în jurul meu. Nu vreau să întristez publicul, dar am colegi de breaslă, muzicieni rock care au avut probleme sau au pierit şi copiii lor s-au întrebat ce se va întâmpla de acum încolo. Această carte este o încercare de a le oferi şi acelor copii o lume magică de care se pot agăţa pentru a regăsi ceea ce au pierdut. Este o carte care mi-e foarte foarte dragă, înseamnă foarte mult pentru mine şi sper să ajungă la câţi mai mulţi dintre voi.”



  • Xu Dubonding (China), studentă la limba română la Universitatea Transilvania din Brașov

    Xu Dubonding (China), studentă la limba română la Universitatea Transilvania din Brașov

    Xu Dubonding din China, studentă la limba română la Universitatea
    Transilvania din Brașov, în urma unui acord de parteneriat, semnat în 2018,
    între instituţia de învăţamânt braşoveană şi Universitatea de Studii
    Internaționale din Xi’an.




    Ascultaţi
    Radio România Internaţional, mă numesc Xu
    Dubonding şi vin din China.


    Xu Dubonding locuieşte în prezent în Braşov,
    învaţă limba română la Universitatea
    Transilvania de acolo. În China, tânăra e studentă în anul II la Facultatea de
    Limbi şi Culturi Occidentale a Universităţii Xi’an din provincia Shaanxi.
    Începând cu 2018, în baza unui acord de colaborare interuniversitară
    româno-chineză, au loc schimburi de cadre didactice şi studenţi între cele două
    instituţii academice din cele două ţări. De ce a ales Xu Dubonding să studieze
    limba română?


    Pentru că
    atunci când eram în liceu, am participat la o şcoală de vară organizată de o
    fostă studentă străină la o universitate din China. Şi la acel eveniment era o
    fată care învăţa limba română şi ea ne-a împărtăşit şi nouă din experienţa sa,
    care mie mi s-a părut interesantă, România mi se pare foarte frumoasă aşa că am
    hotarât să învăţ limba română.


    Xu Dubonding şi primele impresii, în limba
    română, după ce a sosit în România în octombrie 2019.


    Îmi place
    peisajul, oamenii sunt foarte buni şi limba română este grea, dar interesantă.


    Timp de un an, Xu Dubonding va învăţa limba
    română la Universitatea Transilvania din Braşov, după care va mai rămâne acolo
    un an şcolar, până în 2021, pentru a urma o specializare la alegere.


    Aş putea
    studia literatura, educaţia sau mi-aş dori mult să învăţ o altă limbă străină,
    de exemplu italiana sau franceza.


    Xu Dubonding iubeşte să călătorească, îşi
    doreşte mult să îşi îmbunătăţească limba română. În următoarea perioadă vrea şi
    să viziteze puţin România, până în prezent fiind destul de ocupată cu şcoala şi
    adaptarea la viaţa studenţească din Braşov.


    În
    vacanţa de iarnă vreau să ajung la Sinaia, Bucureşti şi Sibiu, sunt multe
    locuri pe care aş vrea să le vizitez şi în acelaşi timp vreau să îmi îmbogăţesc
    şi limba română.





    Xu Dubonding şi cât de familiarizată e cu
    lecturile în limba română.


    Am citit
    în special literatură în limba română pentru copii, pentru că profesorii noştri
    din China asta ne recomandă acum, la începutul studierii acestei limbi. Autorul
    meu preferat e unul chinez, îl cheamă Chen Yinke, e un excelent şi un foarte
    cunoscut scriitor şi filozof, a scris numeroase cărţi, e un autor foarte
    important pentru mine.


    În 2021 Xu Dubonding îşi va
    încheia studiile la Universitatea Transilvania din Braşov, se va întoarce
    ulterior în China pentru a-şi definitiva studiile în 2022, la Universitatea Xi’an,
    după care va urma un masterat şi, posibil, un doctorat în domeniul său de
    pregătire.

    Poate mi-ar plăcea să
    devin profesoară la universitate, dar de fapt cel mai mult îmi doresc să lucrez
    în Ministerul Afacerilor Externe al Chinei, mi-ar plăcea să devin translator
    acolo.

  • Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris

    Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris

    Artista franco-română Augusta de Schucani originară din Turda, stabilită din 1994 la Paris, despre proiectele sale expoziţionale (inclusiv despre unul recent încheiat, «Pinacoteca cu celebrităţi» de la Galeria Macadam a Institutului Cultural Român din Paris).


  • Un nou program al UE le permite artiștilor să lucreze peste hotare

    Un nou program al UE le permite artiștilor să lucreze peste hotare

    Comisia Europeană anunță că a testat cu succes un nou program care le permite artiștilor să lucreze sau să participe la stagii de pregătire profesională peste hotare.

    I Portunus este numele proiectului-pilot, lansat pe termen scurt cu scopul de a sprijini mobilitatea celor care lucrează în cultură și audiovizual. A avut un buget de un milion de euro asigurat printr-un program mai amplu al Uniunii, Europa creativă.

    Înscrierile au început în aprilie și s-au încheiat în septembrie, iar din cei peste 3 200 de artiști și profesioniști care și-au depus candidaturile au fost selectați și au primit sprijin financiar 343 de artiști și profesioniști.

    Potrivit paginii oficiale de internet a programului, actrița Cristina Negucioiu din țara noastră a primit sprijin pentru a participa în Cehia la o școală de vară, dedicată teatrului contemporan. Iar coregraful Cosmin Manolescu, pentru un program dedicat dansului contemporan desfășurat în România și Portugalia.




    Sunt mândru că am lansat acest prim program prin care să-i ajutăm pe artiștii și profesioniștii din domeniul culturii să dobândească experiență peste hotare și să clădească noi parteneriate cu alți creatori dincolo de granițe, a afirmat comisarul pentru educație, cultură, tineret și sport, Tibor Navracsics. În opinia sa, programul a fost conuceput ca un element esențial pentru a spori inovarea și competitivitatea industriilor culturale și creative din Europa.

    Iar reacțiile participanților și ale industriilor culturale au fost pozitive. Proiectul i-Portunus a avut ecou mai ales în rândul artiștilor tineri, în curs de afirmare.

    Experiențele lor au fost analizate în urmă cu două săptămâni într-o conferință organizată la Bruxelles și care a reunit profesioniști din muzică, teatru, dans, literatură, dar și din cadrul institutelor culturale naționale și internaționale. Și tot acolo s-a discutat despre modalitățile prin care poate fi îmbunătățit programul.

    Anul viitor, două proiecte similare cu I Portunus urmează să beneficieze de o finanţare de un million şi jumătate de euro. Rezultatele și recomandările de pe urma tuturor acestor proiecte-pilot vor sta la baza unor proiecte permanente care vor avea loc în perioada 2021-2027, adică în cadrul viitorului buget multianual al Uniunii Europene.

  • „Melancolia”, de Mircea Cărtărescu

    „Melancolia”, de Mircea Cărtărescu

    După marele succes (inclusiv internațional) al romanului Solenoid, Mircea Cărtărescu revine pe piața literară cu o nouă carte. Este tripticul Melancolia, nostalgică evocare a unei copilării și adolescențe înconjurate de o atmosferă de adâncă reverie. Realistă și onirică în același timp, inconfundabil cărtăresciană“ și totuși diferită de tot ce-a mai scris autorul, această carte despre singurătate, abandon, dragoste și eroism a devenit deja foarte iubită de cititorii de literatură, fiind cea mai bine vândută carte Humanitas la Bookfest 2019. Cheia de lectură a volumului, este, în opinia criticului Cosmin Ciotloș, “tipul de aventură existențială” pe care acesta îl propune.



    Prin Melancolia”, Mircea Cărtărescu ne propune un exerciţiu de uriaşă sinceritate şi de uluitoare autenticitate, ne lasă să pătrundem în tipul lui special de sensibilitate”, mai spune criticul. La lansare, Mircea Cărtărescu a vorbit despre felul în care s-a născut Melancolia” şi a aşezat volumul în contextul operei sale: “Nu este vorba despre o carte care vrea să adauge o treaptă nouă la scrisul meu, o carte care să continue această istorie intimă a scrisului meu. Melancolia, ca şi celelalte cărţi ale mele, este o carte independentă, este o carte care nu are o legătură progresivă cu celelalte cărţi ale mele. Nu este vârful creaţiei mele sau cel mai important lucru la care am ajuns după zeci de ani de scris. Este la fel ca toate celelalte cărţi ale mele, De ce iubim femeile, Frumoasele străine, Nostalgia, Travesti. Cărţile mele nu avansează spre un punct ideal. Puterile mele nu cresc de-a lungul timpului. Nu am învăţat nimic din literatură scriind vreme de patruzeci de ani, nu m-am perfecţionat. Încă de la început am fost acelaşi. Am fost acelaşi şi am avut o zonă pe care eu am simţit-o ca fiind a mea şi am încercat să explorez şi să cuceresc această zonă cu fiecare carte pe care am scris-o. Fiecare carte acoperă un peticel din această planetă care mi s-a dat.”



    Scriitoarea Ioana Pârvulescu a spus la lansare că Melancolia este o carte desăvârşită și că a urmărit cu fascinație diferenţa între un basm obişnuit şi basmele foarte personale, cărtăresciene. A mai vorbit și despre felul în care Mircea Cărtărescu reușește, cu toate cărțile sale, să resemantizeze limba, îmbogăţind cuvintele cu noi sensuri, performanţă la care ajung numai marii scriitori. Nucleul volumului Melancolia s-a născut la doi ani de la terminarea romanului Solenoid şi a fost o povestire care n-a mai intrat în volum.



    Mircea Cărtărescu: Acea povestire se numea Jocul şi nu am considerat-o un lucru serios, mi s-a părut o jucărioară când am scris-o. Dar imediat după aceea am scris prima povestire care a rămas în carte şi care se numeşte Punţile, o povestire în care este vorba despre un copil care este părăsit de mamă. Este dificil să scrii o povestire de 40 de pagini despre un copil de cinci ani. Şi în această povestire este vorba despre despărţirea de mamă, adică despre una dintre primele traume pe care le trăim cu toţii. Trăim trauma naşterii, părăsirea pântecului fizic, real, şi apoi trauma părăsirii pântecului psihologic. Pentru că până la patru cinci ani eşti în continuare în pântecul mamei, eşti în continuare total dependent de ea. Chiar dacă eşti în exteriorul corpului ei, mama te ţine în continuare într-un pîntec psihologic.


    Toţi avem această extraordinară traumă, a celei de-a doua înţărcări, a înţărcării noastre psihologice, şi despre asta se vorbeşte în prima povestire. Este un fel de augmentare, de exagerare a acestei părăsiri. De obicei, mama ne părăseşte rămânând lângă noi, dar nu mai e acelaşi lucru după vârsta de 5 ani. În povestire, mama pleacă de tot, adică metafora este luată la propriu. Mama pleacă de tot şi copilul rămâne singur să facă faţă acestei înspăimântătoare traume. Pentru că fără mamă, noi suntem ca un adult fără Dumnezeu. Asta este situaţia copilului din prima povestire, de aici şi începutul melancoliei, începutul sentimentului nostru care va creşte de-a lungul vieţii că de fapt suntem lăsaţi de mânuţă. Iniţial de mamă, apoi de iubită, apoi de însuşi Dumnezeu. Suntem lăsaţi singuri, acesta este sentimentul central al cărţii, această singurătate metafizică esenţială, fundamentală.”



    Cărţile lui Mircea Cărtărescu au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher — Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015, Premiul Leteo, Spania (2017), Premio Formentor de las Letras (2018).

  • Luna lecturilor de autor

    Luna lecturilor de autor

    Datorită celor 32 de scriitori invitaţi, literatura română a fost vedeta Festivalului Literar Luna Lecturilor de Autor“, care s-a desfășurat în perioada 1 iulie — 4 august la Brno și Ostrava (Cehia), Košice (Slovacia), Wrocław(Polonia) și Lvov (Ucraina), Miruna Vlada a fost una dintre scriitoarele invitate la importanta manifestare literară, considerată cel mai mare eveniment de acest gen din Europa Centrală, şi susţinută de Institutul Cultural Român.



    Am vorbit cu Miruna despre publicul care a venit să-i vadă pe scriitorii invitaţi la Festivalului Literar Luna Lecturilor de Autor“: Am întâlnit oameni dornici să descopere literatura şi scriitorii din alte ţări, să afle lucruri, în general. În oraşele în care am ajuns mi s-au pus multe întrebări şi despre România, oamenii încă erau curioşi să afle amănunte despre Nicolae Ceauşescu, despre cum a evoluat România după aderarea la UE, aşa că am vorbit şi lucruri mai generale, discuţiile nu au fost doar despre literatură şi poezia mea. Publicul a fost destul de eterogen, au fost oameni foarte diferiţi în public, cu care aveam o discuţie înainte de lectură, aşa a fost desfăşurătorul. Lectura dura aproximativ 20 de minute, întotdeauna în limba română, toţi poeţii au citit în limba română, dar, evident, publicul avea acces la traducere. După lectură, cei din public puneau întrebări şi mărturisesc că momentele acestea m-au impresionat cel mai tare, pentru că publicul a fost foarte deschis, n-au fost momente de tăcere. Cel puţin la Lvov, ultimul oraş unde am fost, discuţia a fost extrem de consistentă, axată pe text, s-a discutat despre subtilităţile textului respectiv, despre temele pe care le abordez în poezia mea, mi-a făcut foarte mare plăcere. Din păcate, la festivalurile literare din România, foarte rar am asistat la discuţii atât de consistente despre poezie, cu un poet pe care lumea nu-l cunoştea dinainte. A fost o surpriză foarte plăcută.”



    Miruna Vlada a publicat trei volume de poezii în limba română: Poeme extrauterine (2004, Editura Paralela 45), Pauza dintre vene (2007, Editura Cartea Românească-Polirom) și Bosnia.Partaj (2014, Editura Cartea Românească- Polirom). A fost inclusă în mai multe antologii ale celor mai importanți poeți tineri români și a fost premiată pentru debut de Asociația Scriitorilor din București. Pentru volumul Bosnia. Partaj a primit premiul Cea mai bună carte de poezie a anului 2014 la Gala Națională a Radio România Cultural. Debutul Mirunei Vlada a reprezentat un eveniment pentru fanii poeziei douămiiste, cu miza pe autenticitatea spunerii, pe expresia trăirilor-limită şi pe dimensiunea pragmatică a limbajului poetic.



    Poezia Mirunei Vlada este radicală.” scria criticul Alexandru Matei despre primul volum al scriitoarei, Poeme extrauterine. Cum a fost receptată literatura Mirunei Vlada de către publicul prezent la Festivalul Literar Luna Lecturilor de Autor“ şi cum au evoluat discuţiile ne spune chiar ea:


    Am făcut o selecţie din toate cele trei volume ale mele, Poeme extrauterine, Pauza dintre vene şi Bosnia. Partaj, dar discuţiile s-au axat mai mult pe feminism, pe debutul meu precoce, pe ideile feministe ale literaturii anilor 2000. Am discutat însă mult şi despre războaiele interetnice, în toate oraşele unde am fost am primit întrebări şi despre Bosnia şi fascinaţia mea legată de acest spaţiu. Am ajuns la temele acestea pornind şi de la prezentarea făcută de moderatorii discuţiilor, în care de obicei apăreau şi extrase din critică, iar volumul meu de debut era prezentat ca un debut precoce şi controversat. Mă aşteptam să fie şi reacţii mai puţin favorabile feminismului şi au fost, iar reacţiile acestea m-au ajutat să readuc tema în actualitate, iar în contextul respectiv am vorbit şi despre romanul la care scriu acum, Anticoncepţional, pe care sper să-l scot până la finalul acestui an, şi în care integrez cumva toate temele care m-au preocupat în poezie, tema feminismului fiind una pregnantă.”

  • „Amintiri din epoca lui Bibi”

    „Amintiri din epoca lui Bibi”

    Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist şi filosof, Andrei Cornea a lansat, la Editura Humanitas, romanul intitulat Amintiri din epoca lui Bibi”. Numele din titlu face trimitere la 1984”, una dintre lucrările de referinţă ale scriitorului englez George Orwell, în care o lume aflată sub semnul totalitarismului era condusă de către personajul simbolic denumit Big Brother”.



    Despre Amintiri din epoca lui Bibi”, istoricul Ioan Stanomir, care a găzduit lansarea cărţii în spaţiul Editurii Humanitas Cişmigiu din Bucureşti: Aş începe prin a spune că este una dintre cele mai ambiţioase cărţi care au apărut în ultima vreme, numai şi dacă ar fi pentru motivul că Andrei Cornea încearcă să intre în dialog cu o tradiţie ilustră, care este aceea a distopiei, şi imaginează un dialog cu una dintre cele mai neliniştitoare cărţi ale secolului XX, 1984” a lui George Orwell, din perspectiva unei sensibilităţi neliniştite de secol XXI. Este o carte neliniştită şi neliniştitoare pentru că este o meditaţie despre capacitatea oamenilor de a se acomoda şi despre incapacitatea oamenilor de a păstra un cult al memoriei şi o datorie a adevărului.



    Acelaşi Ioan Stanomir afirma că, deşi la o primă parcurgere textul lui Andrei Cornea pare să fie mai luminos decât 1984”, lucrarea celebră cu care intră în dialog, romanul Amintiri din epoca lui Bibi” documentează o degradare morală şi o pervertire a memoriei, care nu fac altceva decât să adâncească sentimentul de pesimism ontologic”. Romanul recent lansat al lui Andrei Cornea devine, aşadar, un instrument util pentru cititorul de astăzi, fie el pasionat sau nu de intertextualitate. Ioan Stanomir: Eu cred că, în aceste momente, o asemenea carte poate vorbi unui auditoriu compus din mai multe straturi. Ea se poate adresa celor care sunt pasionaţi de natura umană şi pot descoperi reflecţiile unui pesimist moderat asupra modului în care natura umană este coruptă aproape iremediabil de dictatură. Apoi, pot găsi reflecţii despre reinventarea dictaturii ca democraţie controlată. Şi, în fine, ea se poate adresa celor care privesc literatura ca pe o sumă de ecouri a textelor scrise înaintea ei.



    La lansarea cărţii lui Andrei Cornea a participat şi criticul literar Cosmin Ciotloş, care a atras atenţia asupra demersului literar fără precedent, acela de a dialoga cu una dintre cele mai valoroase distopii ale secolului trecut: Literar vorbind, avem de a face cu o carte dintre cele mai îndrăzneţe, dintre cele mai curajoase, care nu doar că atacă un gen dificil, genul distopic, însă atacă una dintre cărţile fondatoare, esenţiale ale secolului XX. Şi anume, reconstituindu-i întregul context, reinventându-i contextul, făcând un tip de docu-ficţiune de cea mai bună calitate, chiar cu romanul 1984” al lui George Orwell.



    În amintiri din epoca lui Bibi”, Andrei Cornea preia personajul lui George Orwell şi îl imaginează trăind după căderea regimului totalitar întruchipat de către Big Brother”. Comportamentul celorlalte personaje din jurul acestui Winston Smith reprezintă, pentru Cosmin Ciotloş, punctul de maxim interes al romanului lui Andrei Cornea: Marea surpriză în cartea aceasta vine din câteva întrebări pe care oricare dintre noi este constrâns să şi le pună odată ce vede ce se întâmplă aici. Una dintre ele este Cât de prost funcţionează memoria noastră afectiv-ideologică? Cum se poate ca o lume întreagă, întâlnindu-se cu acest Winston Smith, să îi ia memoriile drept roman? Cum se poate ca toţi cei de acolo, cu vagi şi discutabile excepţii, să spună că manuscrisul pe care el îl predă editurii dovedeşte o nemaipomenită imaginaţie, o imaginaţie deranjată”, aşa cum îi spune un editor, şi că asemenea găselniţe se vor vinde cu siguranţă?” Nu sunt nişte găselniţe, este o realitate pe care omul acela a trăit-o. Critic literar fiind, m-a şocat amănuntul că o grămadă dintre aceste personaje amnezice interpretează bine. Ei citesc ca nişte critici literari manuscrisul, le place, speculează în jurul lui savuros şi extrem de inteligent, dar nu corect. Inteligenţa speculaţiei nu înseamnă adevăr.



    Despre apelul la memorie, dar şi despre libertatea pe care le-a oferit-o personajelor din Amintiri din epoca lui Bibi”, Andrei Cornea: Chestiunea memoriei, care este o temă aici, în romanul meu, trebuie privită cu un dram de relativism. Este adevărat că există amnezia multora care îşi amintesc numai fleacuri şi lucruri mai degrabă amuzante şi mici necazuri din epoca dictaturii, aşa cum fac şi astăzi atâţia care spun că nu era chiar aşa de rău pe vremea lui Ceauşescu. Nu vreau să condamn, cel puţin în roman, îi las să trăiască şi ei. Amnezicii sau relativii amnezici au sentimentul că Winston Smith, personajul meu împrumutat de la Orwell, exagerează, că este un radical. Poate că au şi ei puţină dreptate. Nu vreau să fiu sigur, acesta este privilegiul romanului faţă de eseu. Nu trebuie să decizi, ci să-ţi laşi personajele să reprezinte puncte de vedere diferite. Nu eşti obligat ca, tot timpul, să fii coerent cu tine.



    Până la urmă, acesta este destinul cuvântului: să treacă în faptă. Cât de mare este responsabilitatea autorului cuvântului pentru faptele viitorimii? Nu ştiu să spun exact. Şi, pentru că nu ştiu, practic această mică laşitate – ficţiunea, lăsând lucrurile să se dezvolte aproape de la sine. Mai departe, n-am o soluţie”, notează Andrei Cornea.

  • Literatura română, o reușită la Livre Paris 2019 prin standul ICR

    Literatura română, o reușită la Livre Paris 2019 prin standul ICR

    Prezenţa României la ediţia a 39-a a Livre Paris a fost un succes datorită volumelor, invitaților și manifestărilor organizate la standul Institutului Cultural Român. Au fost apreciate numărul impresionant de vizitatori și invitaţi, printre care personalităţi de prim rang ale culturii române şi franceze, dar și înalți oficiali europeni, organizarea unor dezbateri pe teme de interes european, lansări și traduceri de cărţi.



    Salonul de carte de la Paris a fost pus, anul acesta, sub semnul Europei. Iar inima culturală a Europei a bătut, spunem noi, în standul României. Dacă «literatura este numitorul comun al Europei», așa cum frumos s-a spus în încheierea dezbaterii dedicate istoriei literare comune estului și vestului, atunci numitorul comun al acestei ediții a salonului parizian a fost România”, a declarat Liliana Ţuroiu, preşedintele ICR.



    Conducerea ICR, reprezentată la Livre Paris de preşedintele Liliana Turoiu și vicepreşedintele Mirel Taloş, i-a primit la stand pe ministrul francez al Culturii, Frank Riester, ministrul francez al Sporturilor, Roxana Mărăcineanu, comisarul european pentru comerţ, afaceri economice şi financiare, Pierre Moscovici.



    De asemenea, alături de echipa românească au fost E.S. Luca Niculescu, ambasador al României în Franţa, Pierre Bruhler, preşedintele Institutului Francez, E.S. Adrian Cioroianu, delegat permanent al României pe lângă Unesco.



    Cultura română a fost reprezentată la stand prin scriitori de marcă precum Matei Vişniec, Mircea Arapu, Dinu Flamand, Mariana Cojan-Negulescu, Gabriela Adameşteanu, Ioana Pârvulescu, Magda Cârneci, Bogdan Ghiu, Stelian Tănase, Maria Surducan, Andreea Răsuceanu, Adriana Babeţi, dar şi de experţi în artă, printre care Doina Lemny, Wanda Mihuleac, George Banu.



    Artistul plastic Valeriu Pantilimon a fost cel care, pe parcusrul celor cinci zile ale evenimentului, a desenat, live, în faţa publicului prezent la dezbateri şi lansări, “cuvintele din literatura română care contează”. Invitaţii de marcă ai României au primit din partea Institutului Cultural Român lucrări de artă semnate de artist.



    Cărţile de ficţiune, benzile desenate, romanele poliţiste şi albumele de artă au fost apreciate de românii stabiliţi în Franţa, dar şi de francezii care s-au arătat interesaţi de cultura noastră.



    Limba română, de studiat prin aplicația ROMANICA




    Lansarea platformei digitale ROMANICA avut loc în ultima zi a Livre Paris 2019, ediție la care România a participat pentru a 11-a oară. Proiectul a fost lansat în cadrul manifestărilor dedicate Sezonului România-Franţa. Proiectul video de învăţare a limbilor romanice, inclusiv româna, a fost prezentat, luni, de ministrul francez al Culturii, Frank Riester.



    Evenimentul a avut loc în prezenţa preşedintelui Institutului Cultural Român, Liliana Ţuroiu, şi a preşedintelui Institutului Francez, Pierre Buhler, a ambasadorului României la Paris, Luca Niculescu, precum şi a comisarului general francez al Sezonului România-Franţa, Jean-Jacques Garnier.



    Prezentat sub forma unei platforme digitale, ROMANICA este un proiect care înglobează opt limbi romanice, printre care şi limba română. Scopul acestuia este de a-i familiariza pe utilizatori cu o serie de elemente din fiecare limbă romanică.



    Comunicat ICR

  • România la Târgurile de carte de la Paris şi Londra

    România la Târgurile de carte de la Paris şi Londra

    Produs de export neperisabil, literatura română a fost prezentă şi la cele mai importante târguri internaţionale de carte de luna aceasta. O dezbatere pe tema literaturii române ca literatură europeană a avut loc, în prima zi a târgului de la Londra, dintre 12 şi 14 martie, cu laureaţii Premiului Uniunii Europene pentru Literatură Ioana Pârvulescu şi Claudiu Florian. În public s-au aflat traducători, scriitori, jurnalişti, personalităţi din lumea academică, oficialităţi britanice şi cititori interesaţi de literatura română.



    Protagonistul altui eveniment a fost Andrei Codrescu, cunoscut prozator, poet şi publicist american de origine română, invitat pentru lansarea ultimului său volum de poeme, no time like now. A fost, de fapt, un recital de poezie şi muzică, în care versurile au intrat în dialog cu compoziţiile interpretate de pianista Mina Beldimănescu.



    Prezenţa României la Târgul de Carte de la Londra a devenit – am putut constata din intervenţiile partenerilor noştri britanici – un adevărat punct de reper, nu doar pentru amatorii de cultură română, ci şi pentru intelectualii cu preocupări europene, în general” – afirmă criticul literar Răzvan Voncu, unul dintre protagoniştii programului românesc la London Book Fair.



    România n-a lipsit nici de la Salonul Cărţii de la Paris, animat, în perioada 15 – 18 martie, de 1.200 de expozanți, 35.000 de autori din aproape o sută de ţări şi peste 180.000 de vizitatori. Ultima ediţie a încălcat tradiţia salonului, de a avea în fiecare an o ţară invitată de onoare, pentru a putea sărbători, în premieră, continentul european în ansamblu. 35 de edituri româneşti şi-au expus titlurile la Paris. Colocvii şi lansări de volume au fost organizate la standul Institutului Cultural Român, sub sloganul “2019 – Anul României în Europa”.



    O relaţie fertilă între România şi Franţa, între România şi continent a fost tema dezbaterii 30 de ani după întoarcerea în Europa, consacrată celor trei decenii post-comuniste. O altă întâlnire de succes la standul României a fost cea în care Estelle Cantala, călătoare, povestitoare, îndrăgostită de România, a povestit cum a cules basme populare din Maramureş.



    O masă rotundă a fost consacrată românului Panait Istrati, celebru ca scriitor de limbă franceză. Militant de stânga, tovarăş de drum al comuniştilor, supranumit Gorki al Balcanilor, el a vizitat URSS în primii ani ai dictaturii lui Stalin şi a devenit unul dintre primii intelectuali care au denunţat ororile regimului sovietic. El însuşi cu rădăcini româneşti, comisarul european pentru afaceri economice şi financiare, Pierre Moscovici, a vizitat salonul şi a susţinut o conferinţă de presă, în care a reafirmat sprijinul executivului comunitar pentru edituri şi pentru carte, în general.

  • Inaugurarea Centrului de Cultură şi Ştiinţă al României la Tunis

    Inaugurarea Centrului de Cultură şi Ştiinţă al României la Tunis

    Ministrul afacerilor externe, Teodor Meleşcanu, a participat, la 19 aprilie 2018, la inaugurarea Centrului de Cultură şi Ştiinţă al României la Tunis (primul de acest gen în Africa), în cadrul Institutului Bourguiba de Limbi Moderne al Universităţii Tunis Al Manar. La inaugurare a fost prezent ministrul educaţiei superioare şi al cercetării ştiinţifice, Slim Khalbous. Cu această ocazie, a fost făcută o donaţie de echipamente informatice şi electronice pentru Institutul menţionat, din partea Agenţiei Române pentru Dezvoltare — RoAid, precum şi o donaţie de carte românească.



    În cadrul vizitei la Institutul Bourguiba, ministrul Meleşcanu a evidenţiat rolul schimburilor academice şi al mobilităţii studenţeşti în apropierea dintre cele două ţări, în dezvoltarea relaţiilor bilaterale, în ansamblul lor, precum şi în conectarea Tunisiei la spaţiul european. A salutat, totodată, deschiderea Lectoratului de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească în cadrul aceluiaşi institut, arătând că acesta va constitui un real sprijin pentru studenţii tunisieni care intenţionează să studieze în România.



    În seara aceleiaşi zile, şeful diplomaţiei române a avut o întrevedere cu membrii comunităţii româneşti şi cu absolvenţii de studii superioare în România, prilej cu care a fost lansată Asociaţia Foştilor Studenţi Tunisieni în România. Ministrul român a subliniat rolul comunităţii româneşti şi a absolvenţilor în creşterea cunoaşterii reciproce a celor două popoare şi în consolidarea cooperării între ţări, în general. A subliniat, de asemenea, importanţa menţinerii şi aprofundării limbii române ca modalitate suplimentară de conectare la spaţiul european. Cu acest prilej, a încurajat înscrierea copiilor proveniţi din familiile mixte la cursurile de limba română organizate la secţia consulară a Ambasadei României la Tunis.

  • Gala Premiilor Radio România Cultural 2018 – Nominalizările

    Gala Premiilor Radio România Cultural 2018 – Nominalizările

    Radio România Cultural va premia luni, 19 martie, pe scena Teatrului Odeon, cele mai importante reuşite ale culturii din anul 2017.

    Juriul de specialitate a făcut cunoscute nominalizările la cele opt categorii de premii care vor fi acordate în cadrul celei de-a XVIII-a ediţii a Galei Premiilor Radio România Cultural.

    Nominalizările la categoria Literatură sunt: Bogdan-Alexandru Stănescu pentru romanul Copilăria lui Kaspar Hauser, apărut la Editura Polirom, Dan Coman pentru volumul de poezie Insectarul Coman, apărut la Editura Charmides, Florin Chirculescu pentru cartea Greva păcătoşilor, apărută la Editura Nemira şi Ioana Nicolaie pentru volumul Pelinul negru, apărut la Editura Humanitas.

    Pentru categoria Teatru au fost nominalizaţi oameni care au schimbat lumea teatrală din România, în ultimii zece ani, performanţele lor atrăgând atenţia mai mult în 2017: Miki Branişte pentru tenacitatea susţinerii creaţiei tinerilor artişti independenţi din România prin proiectele Asociaţiei Colectiv A şi cele zece ediţii ale Festivalului Temps d’Images de la Cluj, Lucian Vărşăndan pentru excelenţa managementului vizionar şi coerenţa strategiei artistice a Teatrului German de Stat din Timişoara şi Bogdan Sărătean pentru consecvenţa dezvoltării Festivalului 25 de ore de teatru non-stop şi a proiectelor BIS Teatru de la Sibiu.

    Producţiile nominalizate la categoria Film sunt: Radu Jude pentru Ţara moartă, Daniel Sandu pentru producţia Un pas în urma serafimilor şi Iulia Rugină pentru Breaking News.

    Nominalizările categoriei Arte vizuale sunt: Marian Zidaru pentru expoziţia ePOCALIPS@, deschisă la Muzeul de Artă din Craiova şi în alte două spaţii din oraş în octombrie 2017, Gheorghe Rasovszky pentru expoziţia retrospectivă aNORMAL, deschisă la MNAC în noiembrie 2017 şi Irina Botea Bucan pentru expoziţia Totul a început cu o ezitare a portarului, deschisă la MNAC în ianuarie 2017.

    O altă categorie pentru care s-au făcut nominalizări este Ştiinţă, iar propunerile sunt: Echipa revistei Ştiinţă & Tehnică pentru Marea expediţie americană, cea mai importantă expediţie din istoria de peste 70 de ani a revistei Ştiinţă & Tehnică, Doru Mugur Paul, profesor asistent la Universitatea Hofstra din Long Island, doctor în medicină în cadrul Centrului de cancer Monter – Monter Cancer Center – din Long Island, pentru a fi organizat, la Bucureşti, primul Simpozion Translaţional de Oncologie Personalizată pentru combaterea cancerului din România, STOP cancer şi Marius Robu, doctor în paleontologie la Institutul de Speologie Emil Racoviţă din Bucureşti, pentru prima scanare din lume a bioglifelor de urs de peşteră.

    La categoria Educaţie nominalizările sunt: UNICEF pentru Expoziţia multimedia (Vei intelege doar) Din interior, organizată în contextul Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului, Alina Dumitraşcu pentru volumul Ce este Constituţia? Joacă-te şi vei afla!, apărută la Editura Curtea Veche şi Asociaţia Astronomică PLUTO pentru Muzeul Iluziilor, un muzeu naţional itinerant creat între magie, ştiinţă şi educaţie.

    La categoria Muzică au fost făcute următoarele nominalizări: soprana Adela Zaharia pentru vocea excepţională şi pentru reuşitele ei, la nici 30 de ani, pianista Dana Ciocârlie pentru lansarea integralei pieselor pentru pian solo, de Robert Schumann şi compozitorul şi poetul Adrian Berinde pentru albumul ARCAN împreună cu volumul de poezii Dumnezeu râde singur.

    O categorie nou introdusă anul acesta este Implicare civică. Aici nominalizările sunt: Melania Medealeanu şi Vlad Voiculescu pentru MAGICHome, o casă pentru părinţii copiilor bolnavi de cancer, Clubul de Educaţie Alternativă din Ferentari pentru efortul de a redefini oraşul dincolo de tensiunile dintre centru şi periferie şi Caravana Medicilor pentru campaniile medicale şi educative desfăşurate în comunităţi izolate.

    Celor opt categorii li se alătură trei premii speciale, care vor fi anunţate săptămâna viitoare.

    A XVIII-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural este un eveniment produs de Radio România Cultural, în parteneriat cu Teatrul Odeon. Spectacolul va fi transmis în direct onair şi online de Radio România Cultural. Înregistrarea show-ului va fi difuzată de coproducătorul galei, TVR.

  • Rumanos en España: el poeta Gelu Vlașin

    Rumanos en España: el poeta Gelu Vlașin

    Gelu Vlașin es un poeta rumano radicado en España desde hace unos 15 años.



    Sigue escribiendo poesía y se ha convertido en un promotor de la cultura rumana muy activo y eficaz. Es presidente de honor de la Asociación de Escritores y Artistas Rumanos de España y presidente de la Asociación Diverbium. Además gestiona una página de facebook con más de 30 mil seguidores dedicada a ayudar a los rumanos de España a integrarse mejor.



    “En España existe una pequeña Rumanía y procuramos organizarnos.(Gelu Vlasin)




    Como autor tiene una multitud de libros publicados en varios idiomas. En 2016 representó Rumanía en el Congreso Pen Internacional celebrado en Ourense.



    En 2012 recibió el título de Caballero de la Orden del Mérito Cultural Nacional, condecoración otorgada por el presidente de Rumanía por “el talento y su devoción durante toda su carrera literaria, por la divulgación de la cultura rumana en el mundo y por su constante implicación en estrechar los lazos entre los rumanos de todo el mundo.




    Tiene dos hijos y está casado con la cantante de jazz y profesora de música Cristina Vlașin a la cual pueden escuchar en este programa intepretando una canción muy bonita de la zona de Transilvania.



  • “Negro y rojo”, una nueva novela rumana en español

    “Negro y rojo”, una nueva novela rumana en español

    El invitado de hoy es un gran traductor de literatura rumana. Joaquín Garrigós ha traducido escritores y pensadores rumanos muy importantes como Emil Cioran, Norman Manea o Mircea Eliade y por su dedicación a la difusión de la literatura rumana en el extranjero el presidente de Rumania le concedió en 2004 la Orden Mérito Culural. Fue director del Instituto Cervantes en Bucarest.


    Hablamos en esta edición de su última traducción, la novela Negro y Rojo de Ioan T. Morar publicada a finales del año pasado por la editorial Xorki Ediciones.


    Esta novela aborda dos tema trágicos de la historia de Rumanía durante la Segunda Guerra Mundial: la deportación de los gitanos rumanos a Transnistria y el genocidio cometido por el ejército rumano contra los judios de Odesa.



    El Instituto Cultural Rumano y la editorial Xorki Ediciones organizaron el pasado mes de diciembre la presentación del libro Negro y rojo, en el Centro Sefarad-Israel de Madrid. Participaron el autor, Ioan T. Morar, dos expertos en el vínculo entre la Shoá y las comunidades gitanas perseguidas y ultrajadas Henar Corbi y Juan de Dios Ramírez y el traductor Joaquín Garrigós.

  • Alfred Nobel, un poet

    Alfred Nobel, un poet

    Despre decernarea prestigiosului premiu Nobel
    pentru literatură unui
    muzician din vremurile trecute se va vorbi mult timp de aici încolo. Desigur,
    Bob Dylan a fost apreciat pentru textele cântecelor sale, în stilul
    flower-power de atunci.

    Ar fi gresit să ne închipuim că numele cântăreţului Bob
    Dylan a apărut din senin, eventual dintr-un joben cu numele pretendenţilor la
    marele premiu. Premiul Nobel pentru literatură, ca şi celelalte Nobeluri, sunt
    decise după o lungă formulă de selecţie în care sunt implicaţi specialişti în
    domeniu. O primă fază se desfăşoară în toamna anului precedent, când este
    anunţat numele pentru anul respectiv. La
    început sunt reţinute 350 de nume. Din luna februarie a anului pentru care se
    acordă premiul sunt eliminaţi, treptat, din ce în ce mai mulţi candidaţi. În
    mai se ajunge deja la cea mai scurtă listă, cu doar 5 nume. Votul are loc la
    începutul lunii octombrie şi este anunţat oficial. Lista şi discuţiile privind
    desemnarea câştigătorului sunt ţinute secrete timp de o jumătate de secol. Rar,
    mai ales în cazul premiului pentru literatură, sunt aleşi doi sau mai mulţi
    laureaţi. Cei care nu au câştigat dar au fost nominalizaţi intră automat în
    competiţie pentru anul următor. În special la literatură sunt nume de mari
    scriitori care apar constant, de mult timp, pe lista celor ce merită şi se
    aşteaptă să primească acest premiu. Este vorba de scriitori de o viaţă, cu
    volume multe şi apreciate, deşi surprizele au fost la ordinea zilei.

    Nu
    întotdeauna premiile Nobel pentru literatură au încununat opere ample şi
    remarcabile, care întrunesc aprecierea unanimă. Primul Nobel al literaturii a
    fost primit, în 1901, de francezul Sully Prudhomme. La început, formula din
    testamentul lui Alfred Nobel care trimitea la idealism i-a scos din competiţie
    pe cei consideraţi a fi pesimişti. Iar la începutul secolului XX, când se
    pregătea primul război mondial, realitatea nu permitea prea optimism. În anii
    20 sunt premiaţi chiar sceptici şi critici, iar în 1931 premiul este acordat
    funcţionarului care anunţa numele câştigătorului premiilor Nobel, secretarul
    perpetuu al Academiei. Erik Axel
    Karlsfeldt, care era, totuşi, membru al Academiei şi un poet de succes. El
    refuzase deja premiul în 1919 şi este singurul caz de acordare postumă
    intenţionată a premiului pentru că murise cu 6 luni înainte de decernarea
    acestuia.

    În timpul celui de al doilea război mondial, mai exact din 1940 până
    în 1943, acordarea premiului a fost suspendată, Suedia vrând să demonstreze o
    neutralitate totală. În 1953, premiul Nobel pentru literatură, şi nu pentru
    pace, a fost primit de Winston Churchill, cunoscutul om politic britanic. El
    fusese prim ministru în timpul celui de al doilea război mondial şi era din nou
    în fruntea guvernului de la Londra exact când primea Nobelul pentru literatură.

    De Gaulle a fost şi el nominalizat vreo 10 ani, iar liderul Uniunii Sovietice
    îşi acorda, în 1979, premiul Lenin pentru literatură. În 1964, Jean Paul Sartre
    refuză Nobelul, acuzându-l că este prea dedicat Occidentului. În 1968.
    japonezul Yasunari Kawabata este laureat, iar în 1974 sunt premiaţi doi
    scriitori suedezi membrii ai juriului Nobel.

    Premierea lui Bob Dylan, cel ale
    cărui texte sunt mai degrabă cântate decât rostite sau citite, este deja
    contestată, neînţeleasă sau generatoare de ironii. O problemă poate veni chiar
    din raportarea la testamentul care, în câteva rânduri, dă principiile celui mai
    vestit premiu din lume, care îl face milionar pe orice laureat. Astfel, Alfred
    Nobel spunea să fie premiaţi cei care au făcut lucruri bune pentru omenire, în
    chimie, fizică, medicină, literatură şi pace, dar în ultimul an, cel pentru
    care se dă premiu. Este, fără îndoială, principiul testamentar cel mai des încălcat
    şi nebăgat în seamă, Bob Dylan evidenţiindu-şi meritele care i-au adus Nobelul
    pentru literatură undeva, cu mulţi ani în urmă.

  • Bistriţa culturală

    Bistriţa culturală

    De şapte ani, în fiecare lună iulie, Poezia e la
    Bistriţa. Şi nu numai poezia. Pe durata fiecărei ediţii a Festivalului
    Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră Poezia e la Bistriţa au loc lecturi publice, lansări,
    concerte, spectacole de teatru, dezbateri care animă viaţa culturală a
    Bistriţei, dovedind că nevoia de literatură, nevoia de a-i întâlni pe scriitori
    în carne şi oase este cât se poate de reală, cu toate că România nu are, ca
    alte spaţii culturale, tradiţia lecturilor publice. Cum spuneaun
    obişnuit al festivalului, este uimitor cum reuşesc trei oameni -directorul
    festivalului, Gavril Ţărmure, şi cei doi scriitori selecţioneri, Marin
    Mălaicu-Hondrari şi Dan Coman -să transforme un oraş.

    După una dintre primele
    ediţii ale festivalului, scriitorul Mircea Cărtărescu spunea: Nu am avut
    foarte mari aşteptări; însă aşteptările mele, chiar dacă ar fi fost mari, au
    fost depăşite de festival. Mi-am învins toate timidităţile şi, spre surpriza
    mea, am comunicat foarte bine cu oamenii şi am câştigat mult. Spuneam şi pe
    scenă: am acum o imagine mult mai bună a ce se petrece în poezia românească.
    Marin Mălaicu-Hondrari, selecţioner al Festivalului Internaţional de Poezie şi
    Muzică de Cameră Poezia e la Bistriţa
    .

    Pe Mircea Cărtărescu chiar îl cred când spune
    asta, pentru că mi-amintesc foarte bine ediţia la care a fost invitat, spre
    deosebire de alţi poeţi, el a stat la toate lecturile şi i-a ascultat pe toţi
    poeţii, fie ei foarte tineri sau colegi de generaţie. Chiar a fost foarte atent
    la toate lecturile. Ideea noastră, a scriitorului Dan Coman, a domnului Gavril
    Ţărmure, directorul festivalului, şi a mea, a fost de a aduce poeţi din toate
    generaţiile, de a încerca în fiecare an să realizăm o panoramare a poeziei
    române contemporane, în care să-i includem mai ales pe cei care au deja cel
    puţin un volum publicat. De exemplu, anul acesta sunt invitaţi la festival
    poeţi care ne-au propus noi cărţi de poezie, în 2015 sau chiar anul acesta, în
    2016.

    Cu
    fiecare ediţie, Festivalul
    Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră Poezia e la Bistriţa a crescut.
    Mai multe spectacole de teatru,
    lecturi în penitenciar, dialoguri despre literatură, cel din Plan B Club Café devenit deja
    tradiţional, evenimentele organizate de Institutul Blecher, clubul de lectură
    condus şi moderat de Claudiu Komartin, un club pe unde au trecut spre o sută
    cincizeci de scriitori români de azi, din toate generaţiile literare, de la
    şaizecişti la post-douămiişti încă nedebutaţi. De câteva ediţii, poeţii au ca
    invitat şi un prozator, iar în 2013, evenimentul a avut prima sa editie
    internatională, unde au susţinut lecturi de poezie Constantin Acosmei, Daniel
    Bănulescu, Andrei Bodiu, Marius Chivu, Vladimir Đurišić (Munte­negru), Gabi
    Eftimie, Jan Mysjkin (Belgia), Mihail Gălăţanu, Adela Greceanu, István Kemény
    (Ungaria), Vlad Moldovan, Ion Mureşan, Ştefan Manasia, Henrik Nilsson (Suedia),
    Enrique Nogueras (Spania), Florin Partene, Ioan Es. Pop, Oana Văsieş. Anvergura
    internaţională pe care a căpătat-o în timp festivalul a venit de la sine, n-a fost de la început pe
    agenda organizatorilor. Marin Mălaicu-Hondrari, unul din selecţionerii
    Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică de Cameră Poezia e la
    Bistriţa.

    Când am
    pornit, ştiam doar că ne-ar plăcea foarte mult să putem oferi poezie publicului
    din Bistriţa şi nu numai, pentru că la festival vin oameni şi din alte zone ale
    ţării. Nu ne-am gândit niciodată că vom ajunge să putem invita poeţi străini şi
    nici nu-am gândit că-şi vor oferi colaborarea profesionişti care să ne ajute.
    Să facă traduceri pentru festival, cum a făcut Florin Bican, care ne-a ajutat
    foarte mult şi ne va ajuta şi anul acesta. E un semn care îmi dă foarte multă
    încredere, se pare că dacă faci lucrurile cum trebuie, nu în pripă, şi nu faci
    concesii, poate ieşi bine. Festivalul a crescut, este adevărat, şi a fost
    foarte bine primit in presa culturală şi în spaţiul cultural european. De
    exemplu ne-am creat o legătură trainică cu Flemish Literature Fund, care
    sprijină participarea unui poet olandez la festivalul de la Bistriţa în fiecare
    an. Iar începând cu anul acesta sper să continuăm colaborarea cu Ambsada SUA,
    care la această ediţie ne-a ajutat să aducem doi poeţi din SUA.


    Cum se vede poezia
    română actuală din perspectiva atât de animată a Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică
    de Cameră Poezia e la Bistriţa ne spune scriitorul şi selectionerul Marin
    Mălaicu-Hondrari: Poezia română
    actuală arată foarte, foarte bine şi spun asta comparând-o, de exemplu, cu
    poezia de limbă spaniolă pe care o pot citi în original. Chiar suntem la cel
    mai înalt nivel în momentul de faţă. Sigur, e vorba mai ales de câţiva poeţi
    consacraţi, dar şi poeţii tineri vin foarte puternic din urmă, sunt câteva nume
    ca Alex Văsieş, care va fi invitat anul acesta la
    festival, şi căruia i-a apărut recent, la Cartea Românească, un volum de poeme,
    Instalaţia, sau Alina Purcaru, debutantă în poezie, căreia i-a apărut la
    editura Cartea Românească volumul de debut. Dacă ne gândim la Ioan Es. Pop sau
    la Angela Marinescu stăm foarte bine în poezie. Sigur, asta se vede mult mai
    bine când ştii ce se petrece şi în alte culturi, în alte literaturi. Dacă ne
    raportăm strict la vânzările cărţilor de poezie, atunci stăm mai puţin bine,
    dar pentru că piaţa românesacă de carte este o piaţă care nu funcţioenază
    foarte bine. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul prozei. Dar, partea bună a lucrurilor
    este că se editează cărţi de poezie, există edituri care au curajul de a edita
    cărţi de poezie, ba chiar traduceri. Noi, la editura Charmides, am tradus poeţi
    maghiari, poeţi polonezi, iar acum încercăm să scoatem o antologie cu poezia
    unui poet spaniol.