Radio România Internațional

Tag: mamaliga

  • Preparate din scrumbie

    Preparate din scrumbie

    La sfârșitul acestei săptămâni, creștinii ortodocși
    sărbătoresc Floriile, zi în care este dezlegare la pește. În această perioadă,
    una dintre cele mai căutate specii de pește este scrumbia. Este o specie care
    trăieşte în Marea Neagră şi care, la începutul primăverii, urcă pe Dunăre,
    uneori peste 500 de km, pentru a depune icrele sau lapții. Acesta este şi
    momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame şi care are o lungime medie
    la maturitate de circa 30 de centimetri. În afară de Marea Neagră, acest peşte
    poate fi întâlnit în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă
    din America de Nord. După depunerea icrelor sau a lapţilor, bancurile de
    scrumbii care au scăpat de plasele pescarilor se întorc slăbite în mediul
    marin. Din cauza temperaturilor mai scăzute din această primăvară, pescarii din
    Delta Dunării susțin că scrumbiile și-au amânat migrația pe Dunăre, iar capturile sunt mai mici
    comparativ cu anii trecuți.


    Cel
    mai popular preparat este scrumbia la grătar, care este servită împreună cu
    mămăligă. O variantă este scrumbia pegătită în cuptor. Alegem câteva scrumbii
    care să încapă într-o tavă cu o margine mai înaltă. După ce au fost curăţate de
    solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile trebuie sărate bine şi lăsate să stea
    la rece timp de câteva ore. Tăiem câteva roşii în cuburi mici sau folosim roșii
    cuburi din conservă, pe care le călim uşor într-o tigaie în care am pus puţin
    ulei. Adăugăm câţiva căţei de usturoi pe care îi tăiem în felii subţiri,
    busuioc uscat și măcinat şi câteva boabe de piper negru. Spălăm scrumbiile, le
    punem în tavă şi le acoperim cu sosul de roşii. Nu mai adăugăm sare deoarece
    este de ajuns sarea care a intrat în scrumbii. Lăsăm tava în cuptor la foc
    potrivit circa jumătate de oră. După ce am scos tava din cuptor, presărăm
    frunze tocate de pătrunjel. Scrumbia poate fi servită imediat alături de o
    porţie de mămăligă.


    Pentru că este un pește
    sezonier și pentru că doresc să îl consume și în următoarele luni, pescarii
    dunăreni pregătesc scrumbii marinate sau afumate. Scrumbia de Dunăre afumată
    este unul dintre produsele alimentare românești
    protejate în Uniunea Europeană. Scrumbia utilizată ca materie primă
    pentru acest produs protejat este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre,
    începând de la vărsarea acesteia în Marea Neagră până în apropiere de Galați.
    Afumarea la rece este un procedeu tradițional pentru că scrumbia de Dunăre este
    un pește foarte gras, iar afumarea la rece valorifică cantitatea mare de
    grăsime a peștelui. Procesul durează minimum nouă ore, la o temperatură de
    maximum 35 de grade Celsius. Afumarea se face cu rumeguș uscat din lemn de
    esență tare, iar la final peștele capătă o culoare arămie.


  • Dovleac la cuptor

    Dovleac la cuptor

    La
    sfârșitul lunii octombrie, dovleacul devine vedetă după ce este pus în
    vitrinele și rafturile unor magazine din România cus scopul de a contribui la
    vânzarea unor obiecte asociate unei sărbători de import Halloween-ul, marcată în noaptea de 31 octombrie.
    În acest an, pandemia este un motiv mult mai serios pentru a ne speria
    comparativ cu dovlecii, costumaţiile şi accesoriile înfricoşătoare, care
    creează ambianţa de Halloween. Putem pregăti, în condiții de distanțare,
    dovleac la cuptor, urmând pașii unor rețete găsite prin caiete din bucătăria
    românească.


    Cel mai simplă variantă
    este dovleacul copt în cuptor, după ce a fost tăiat în felii şi curăţat de
    seminţe. Dovleacul este util şi în diete, ajutând la reglarea colesterolului.
    Este dulce, nu are grăsimi, având în schimb vitaminele E şi C. O altă variantă
    de desert, este dovleacul cupt cu miere. Dovleacul trebuie tăiat în cubulețe
    care se tăvălesc prin zahăr, după care le punem într-un vas pe care îl
    introducem în cuptorul dat la foc mediu. După ce miezul se înmoaie, iar
    marginile încep să se înnegrească, cuburile de dovleac se pun în castroane, iar
    deasupra lor se toarnă miere înainte de fi servit. Dovleacul dat pe răzătoare
    poate fi folosit ca umplutură pentru plăcintă sau pentru o tartă.


    Dovleacul poate fi
    consumat și ca aperitiv, una dintre cele mai simple variante fiind aceea de a-l
    tăia în jumătate, de a-l curăţa de seminţe şi apoi de a-l umple cu o pastă de brânză
    sărată. Dovleacul este lăsat la copt în cuptor, după care este porționat
    înainte de a fi servit.


    Tăiat în cuburi mai mari,
    dovleacul poate fi pregătit, de asemenea, cu o brânză sărată, tip telemea, sau
    cu o brânză rasă de tip parmezan. Cuburile de dovleac se pun la fiert în apă cu
    puțină sare timp de câteva minute. După ce au fost scurse de apă, cuburile de
    dovleac trebuie mutate într-o tavă întinsă, unsă în prealabil cu puțin unt.
    Peste ele se pune fie brânză telemea rasă, fie parmezan, după care se introduce
    tava la cuptor, la foc potrivit, unde se lasă pånă se rumenește.


    Mămăligă cu dovleac la
    cuptor este un preparat pe care probabil nu îl veți întâlni în alte țări. Avem
    nevoie de jumătate de kg de mălai, de 100 de grame de făină, de două ouă, de un
    litru de lapte, unt, ulei și drojdie. Punem mălaiul într-un vas, turnăm peste
    el lapte fiert și omogenizăm. Adăugăm ouăle, untul, o linguriță de zahăr,
    drojdia de bere, puțină sare și făină, astfel încât amestecul să aibă
    consistența smântânii. Acest amestec este turnat apoi într-o tavă, după care se
    adaugă cuburi de dovleac, aproximativ jumătate de kg. Tava se ține în cuptor,
    la foc potrivit, circa jumătate de oră, după care se servește fierbinte, în
    farfurii adânci, cu puțină smântână deasupra.



  • Dovleac la cuptor

    Dovleac la cuptor

    La
    sfârșitul lunii octombrie, dovleacul devine vedetă după ce este pus în
    vitrinele și rafturile unor magazine din România cus scopul de a contribui la
    vânzarea unor obiecte asociate unei sărbători de import Halloween-ul, marcată în noaptea de 31 octombrie.
    În acest an, pandemia este un motiv mult mai serios pentru a ne speria
    comparativ cu dovlecii, costumaţiile şi accesoriile înfricoşătoare, care
    creează ambianţa de Halloween. Putem pregăti, în condiții de distanțare,
    dovleac la cuptor, urmând pașii unor rețete găsite prin caiete din bucătăria
    românească.


    Cel mai simplă variantă
    este dovleacul copt în cuptor, după ce a fost tăiat în felii şi curăţat de
    seminţe. Dovleacul este util şi în diete, ajutând la reglarea colesterolului.
    Este dulce, nu are grăsimi, având în schimb vitaminele E şi C. O altă variantă
    de desert, este dovleacul cupt cu miere. Dovleacul trebuie tăiat în cubulețe
    care se tăvălesc prin zahăr, după care le punem într-un vas pe care îl
    introducem în cuptorul dat la foc mediu. După ce miezul se înmoaie, iar
    marginile încep să se înnegrească, cuburile de dovleac se pun în castroane, iar
    deasupra lor se toarnă miere înainte de fi servit. Dovleacul dat pe răzătoare
    poate fi folosit ca umplutură pentru plăcintă sau pentru o tartă.


    Dovleacul poate fi
    consumat și ca aperitiv, una dintre cele mai simple variante fiind aceea de a-l
    tăia în jumătate, de a-l curăţa de seminţe şi apoi de a-l umple cu o pastă de brânză
    sărată. Dovleacul este lăsat la copt în cuptor, după care este porționat
    înainte de a fi servit.


    Tăiat în cuburi mai mari,
    dovleacul poate fi pregătit, de asemenea, cu o brânză sărată, tip telemea, sau
    cu o brânză rasă de tip parmezan. Cuburile de dovleac se pun la fiert în apă cu
    puțină sare timp de câteva minute. După ce au fost scurse de apă, cuburile de
    dovleac trebuie mutate într-o tavă întinsă, unsă în prealabil cu puțin unt.
    Peste ele se pune fie brânză telemea rasă, fie parmezan, după care se introduce
    tava la cuptor, la foc potrivit, unde se lasă pånă se rumenește.


    Mămăligă cu dovleac la
    cuptor este un preparat pe care probabil nu îl veți întâlni în alte țări. Avem
    nevoie de jumătate de kg de mălai, de 100 de grame de făină, de două ouă, de un
    litru de lapte, unt, ulei și drojdie. Punem mălaiul într-un vas, turnăm peste
    el lapte fiert și omogenizăm. Adăugăm ouăle, untul, o linguriță de zahăr,
    drojdia de bere, puțină sare și făină, astfel încât amestecul să aibă
    consistența smântânii. Acest amestec este turnat apoi într-o tavă, după care se
    adaugă cuburi de dovleac, aproximativ jumătate de kg. Tava se ține în cuptor,
    la foc potrivit, circa jumătate de oră, după care se servește fierbinte, în
    farfurii adânci, cu puțină smântână deasupra.



  • Mâncăruri cu carne de pui

    Mâncăruri cu carne de pui

    Vara
    este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică
    tradiţională, dar și de a petrece alături de familie şi de prieteni. În acest
    an avem parte de o vară cu restricții din cauza pandemiei și, lipsiți de
    serbări, picnicuri și festivaluri, rămânem totuși cu prepararea în cadrul
    restrâns a unor mâncăruri la jar, precum tocanele de carne cu multe legume şi
    puiul la ceaun.


    Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este pe cât de
    uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care
    îi tăiem în bucăți mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper
    negru măcinat și cu boia dulce. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un
    ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă
    ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc
    în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai
    simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi
    şi cu mămăligă.



    Puiul la ceaun poate fi
    pregătit împreună cu ceapă şi ardei gras, legume pe care le mărunţim şi le
    rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se adaugă
    una sau două căni cu apă, iar amestecul de carne și legume din ceaunul pus pe
    pirostrii, deasupra jarului, se lasă să fiarbă timp de o oră, înainte de a fi
    servit, cu o porție de mămăligă și cu un pahar de vin sec sau demisec bine răcit.
    În această rețetă, ardeiul poate fi înlocuit cu ciuperci. Acestea trebuie
    mărunțite și călite împreună cu ceapa. Se condimentează cu piper negru măcinat,
    iar spre final se adaugă o legătură de frunze tocate de pătrunjel.

  • Mâncăruri cu carne de pui

    Mâncăruri cu carne de pui

    Vara
    este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică
    tradiţională, dar și de a petrece alături de familie şi de prieteni. În acest
    an avem parte de o vară cu restricții din cauza pandemiei și, lipsiți de
    serbări, picnicuri și festivaluri, rămânem totuși cu prepararea în cadrul
    restrâns a unor mâncăruri la jar, precum tocanele de carne cu multe legume şi
    puiul la ceaun.


    Comparat cu un fast-food arhaic, puiul la ceaun este pe cât de
    uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care
    îi tăiem în bucăți mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper
    negru măcinat și cu boia dulce. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un
    ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă
    ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc
    în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai
    simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi
    şi cu mămăligă.



    Puiul la ceaun poate fi
    pregătit împreună cu ceapă şi ardei gras, legume pe care le mărunţim şi le
    rumenim în puţin ulei, împreună cu carnea de pui, deja condimentată. Se adaugă
    una sau două căni cu apă, iar amestecul de carne și legume din ceaunul pus pe
    pirostrii, deasupra jarului, se lasă să fiarbă timp de o oră, înainte de a fi
    servit, cu o porție de mămăligă și cu un pahar de vin sec sau demisec bine răcit.
    În această rețetă, ardeiul poate fi înlocuit cu ciuperci. Acestea trebuie
    mărunțite și călite împreună cu ceapa. Se condimentează cu piper negru măcinat,
    iar spre final se adaugă o legătură de frunze tocate de pătrunjel.

  • Mămăligă … prăjită

    Mămăligă … prăjită

    Obţinută prin fierberea mălaiului
    sau, dacă doriţi, a făinii de porumb, în apă cu puţină sare, mămăliga a fost,
    în alimentaţia românilor, un înlocuitor al pâinii. Dacă nu era consumată
    întegral la o masă, mămăliga putea fi pusă pe masă în următoarea zi într-o altă
    prezentare.


    Tăiată în felii subţiri, mămăliga
    poate fi trecută prin ou bătut şi apoi tăvălită prin brânză rasă. Se prăjeşte
    apoi într-o tigaie în care am topit unt, până când se rumeneşte Acest fals
    şniţel poate fi servit în combinaţie cu
    un sote de legume. Avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de 200 de
    grame de mazăre şi 200 de grame de fasole verde, eventual de o ceapă. Morcovul
    şi ţelina se taie în suviţe, ceapa se taie în jumătăţi şi apoi transversal, în
    felii subţiri, după care se amestecă cu mazărea şi cu fasolea verde şi se
    călesc uşor în puţin unt şi se înăbuşă cu piţină apă sau cu smântână.


    Pornind tot de la felii de mămăligă,
    se poate face o combinaţie cu jumări sau cu cârnaţi. Avem nevoie de o tigaie în
    care încingem nişte untură de porc şi în
    care prăjim cârnaţii şi jumările. După aceea, în aceeaşi untură se prăjesc
    felii de mămăligă, de grosimea unui deget, întorcându-le de pe o parte pe alta.
    Mămăliga prăjită şi cârnaţii se servesc pe aceeaşi farfurie.


    De la mămăliga prăjită în tigaie,
    trecem la mămăliga învelită în şuncă şi preparată la jar. De această dată tăiem
    mămăliga în cuburi mici pe care le învelim în felii de şuncă. Punem aceste
    cuburi pe o frigăruie. Alternativ cu o foaie de ceapă sau cu un căţel de
    usturoi. Frigăruile se pun pe grătar, deasupra jarului şi se consumă, desigur,
    imediat cu un pahar de vin alb sau roşu sec sau demisec.


    Tot în jar poate fi pregătit şi
    bulzul. Avem nevoie de o mămăligă mai consistentă, de brânză de burduf şi de
    cârnaţi tăiaţi rondele sau de mici bucăţi de şuncă. După ce am preparat
    mămăliga, o porţionăm şi o lăsăm să se răcească puţin. Întindem mămăliga şi
    punem deasupra brânză de burduf şi rondele de cârnat sau bucăţi de şuncă pe
    care le-am rumenim în tigaie. Facem forme rotunde sau uşor aplatizate din
    mămăligă pe care o folosim ca înveliş, miezul fiind din brânză de burduf şi din
    cârnaţi. Învelim aceste forme în folie de aluminiu şi le lăsăm să se coacă în
    jar. Pe vremea când nu exista folie de aluminiu, acest fel de bulz era învelit
    în lut şi era pus, de asemenea, la copt în jar. Acestei variante i se mai spune
    bulz ciobănesc sau bulz haiducesc.

  • Mămăligă … prăjită

    Mămăligă … prăjită

    Obţinută prin fierberea mălaiului
    sau, dacă doriţi, a făinii de porumb, în apă cu puţină sare, mămăliga a fost,
    în alimentaţia românilor, un înlocuitor al pâinii. Dacă nu era consumată
    întegral la o masă, mămăliga putea fi pusă pe masă în următoarea zi într-o altă
    prezentare.


    Tăiată în felii subţiri, mămăliga
    poate fi trecută prin ou bătut şi apoi tăvălită prin brânză rasă. Se prăjeşte
    apoi într-o tigaie în care am topit unt, până când se rumeneşte Acest fals
    şniţel poate fi servit în combinaţie cu
    un sote de legume. Avem nevoie de doi morcovi, de o ţelină mică, de 200 de
    grame de mazăre şi 200 de grame de fasole verde, eventual de o ceapă. Morcovul
    şi ţelina se taie în suviţe, ceapa se taie în jumătăţi şi apoi transversal, în
    felii subţiri, după care se amestecă cu mazărea şi cu fasolea verde şi se
    călesc uşor în puţin unt şi se înăbuşă cu piţină apă sau cu smântână.


    Pornind tot de la felii de mămăligă,
    se poate face o combinaţie cu jumări sau cu cârnaţi. Avem nevoie de o tigaie în
    care încingem nişte untură de porc şi în
    care prăjim cârnaţii şi jumările. După aceea, în aceeaşi untură se prăjesc
    felii de mămăligă, de grosimea unui deget, întorcându-le de pe o parte pe alta.
    Mămăliga prăjită şi cârnaţii se servesc pe aceeaşi farfurie.


    De la mămăliga prăjită în tigaie,
    trecem la mămăliga învelită în şuncă şi preparată la jar. De această dată tăiem
    mămăliga în cuburi mici pe care le învelim în felii de şuncă. Punem aceste
    cuburi pe o frigăruie. Alternativ cu o foaie de ceapă sau cu un căţel de
    usturoi. Frigăruile se pun pe grătar, deasupra jarului şi se consumă, desigur,
    imediat cu un pahar de vin alb sau roşu sec sau demisec.


    Tot în jar poate fi pregătit şi
    bulzul. Avem nevoie de o mămăligă mai consistentă, de brânză de burduf şi de
    cârnaţi tăiaţi rondele sau de mici bucăţi de şuncă. După ce am preparat
    mămăliga, o porţionăm şi o lăsăm să se răcească puţin. Întindem mămăliga şi
    punem deasupra brânză de burduf şi rondele de cârnat sau bucăţi de şuncă pe
    care le-am rumenim în tigaie. Facem forme rotunde sau uşor aplatizate din
    mămăligă pe care o folosim ca înveliş, miezul fiind din brânză de burduf şi din
    cârnaţi. Învelim aceste forme în folie de aluminiu şi le lăsăm să se coacă în
    jar. Pe vremea când nu exista folie de aluminiu, acest fel de bulz era învelit
    în lut şi era pus, de asemenea, la copt în jar. Acestei variante i se mai spune
    bulz ciobănesc sau bulz haiducesc.

  • Mamaliga

    Mamaliga

    We devote todays edition to the famous mamaliga, a staple in Romanian cuisine. Mamaliga, which is the Romanian for polenta, seems to have entered Romanians gastronomic culture in the 17th century, after corn was brought from America. Under Ottoman occupation and forced to pay tribute in cereals and cattle, Romanians started to harvest corn, which the Ottomans did not want. The word mamaliga and its derivatives can be found everywhere in the Balkan area.



    Mamaliga is a versatile dish, and it can be combined with all sorts of foodstuffs, such as meat, vegetables, cheese, eggs, sausages, etc.



    Traditionally, mamaliga is cooked in a round cast iron pot, and is actually corn flour boiled in water and salt. It is usually denser than its Italian equivalent, known as polenta, and it can be cut in slices, just like bread. When served with other dishes, it can be made softer, like a porridge.



    One of the most popular dishes in Romania is mamaliga with cheese and sour cream. For that you need half a kilo of corn flour, half a kilo of cottage cheese and 250 grams of sour cream. Cut the cheese in slices, place them on a plate and pour sour cream on top. Serve with a softer, hot mamaliga.



    Mamaliga can be served together with eggs, cheese and sausages, a combination which is known as bulz in Romania. For this you a polenta of medium consistency. Take part of it and spread it on the bottom of a pot. Place a layer of cheese matured in sheepskin and place another layer of mamaliga on top. You can mix the cheese with finely chopped dill or parsley. In between the layers of cheese and mamaliga you can add slices of smoked sausage or bacon. Before placing the pot into the oven, you can break a few eggs on top of the last layer of polenta. Keep the pot in the oven for about half an hour, and then serve it hot. Enjoy!

  • Mămăligă – der pfiffige Maisbrei

    Mămăligă – der pfiffige Maisbrei

    Doch am Pfiffigsten sind die eigenständigen Maisbrei-Gerichte. Einige seien hier mal vorgestellt:



    Fangen wir mit Mămăligă mit Käse vom Ofen an. Ich werde Ihnen zunächst ein etwas aufwendigeres Rezept geben und anschlie‎ßend meine vereinfachte Version vorstellen.



    Zutaten:



    1 kg Maismehl


    ca. 1 kg Käse (Schafskäse, Feta, Ricotta, Schimmelkäse — je nach Geschmack)


    3 Liter Wasser


    100 g Butter


    200 g saure Sahne


    Prise Salz




    Zubereitung:



    Wasser in einem dickwandigen Topf zum Kochen bringen. Salz hinzugeben und unter fortwährendem Rühren Maismehl langsam hineinrieseln lassen. Dabei aufpassen, dass sich keine Klumpen bilden. Ca. eine viertel Stunde kochen, dabei fortwährend kräftig umrühren. Der Maisbrei ist fertig, wenn er fest ist, sich vom Topf löst und sich auf dem Topfboden eine leicht verbrannte Schicht bildet.



    Den Mămăligă (Maisbrei) auf ein Küchenbrett stürzen, etwas abkühlen lassen und traditionell mit einem Faden (selbstverständlich können Sie auch ein Messer verwenden), der Reihe nach, horizontal, mehrere Böden schneiden — so ähnlich wie bei den Tortenböden.



    Den zuvor verwendeten Topf gut waschen, mit Butter einreiben und den ersten Polenta-Boden darauf legen. Anschlie‎ßend die erste Käse-Schicht darüber geben und weiter so fortfahren. Mit Käse abschlie‎ßen. Saure Sahne darauf streichen und für eine halbe Stunde in dem auf 180 Grad vorgeheizten Backofen geben.



    Bei mir ist der Maisbrei nicht ganz so fest, dass man ihn wie einen Tortenboden durchschneiden kann — er ist, sagen wir mal, ein bisschen fester als ein Kuchenteig, denn ich gebe diesen löffelweise in den Topf. Ich verwende üblicher Weise die Käsesorte: brânză de burduf — eine rumänische Sorte aus Schafsmilch. Sie können diese getrost mit Feta ersetzen (obwohl der Geschmack beileibe nicht derselbe ist). Den Käse lege ich zerbröckelt auf den Maisbrei. Die saure Sahne lasse ich weg, es sind sowieso genug Kalorien, und ich bereite das Gericht aus höchstens einem halben Kilo Maismehl, denn ich möchte nichts für später aufbewahren. Das Gericht schmeckt hei‎ß aus dem Ofen am besten. Diese ist meine vereinfachte Variante des Rezeptes aus dem Dorf meiner Gro‎ßeltern in Siebenbürgen. Übrigens, die Siebenbürger Sachsen nennen den Maisbrei Palukes (ein Wort, von dem keiner so richtig wei‎ß, woher es herkommt).




    Mehr Spa‎ß macht die Zubereitung der Maisbreikugeln aus dem Ofen. Dafür werden folgende Zutaten benötigt:



    1,5 Becher Maismehl


    3 Becher Wasser (Maisbrei und Wasser sind immer im Verhältnis 1:3)


    4 Esslöffel Butter


    2 Becher zerkleinerter Feta


    2 Esslöffel Öl


    1 Becher saure Sahne


    1 Bund Gewürzkräuter, zerkleinert




    Zubereitung:



    Käse mit Butter und Kräutern verrühren. Den Maisbrei wie vorhin beschrieben zubereiten. Ein kleines bisschen abkühlen lassen und Stücke von 5 bis 6 cm Durchmesser davon in die Hand nehmen. Diese etwas abflachen und in die Mitte einen Esslöffel Käsecreme legen, verschlie‎ßen und zu einer Kugel formen. Auf eine mit Öl bestrichene Backform legen und in den hei‎ßen Ofen legen. Wenn diese leicht zu bräunen beginnen, herausnehmen und mit saurer Sahne servieren. Die Mămăligă-Kugeln können auch mit Fleisch- oder Pilz-Gulasch gefüllt werden.




    Es ist auch üblich, Maisbrei mit Milch zu essen. Manche geben ein Prise Salz in die Milch. Verbreitet ist es, den Maisbrei mit Quark und saurer Sahne zu servieren. Manchmal wird noch etwas Feta darüber gerieben. Diese Kombination gibt es in vielen Bistros mit Hausmannskost.

  • Mamaliga

    Mamaliga

    We devote todays edition to the famous mamaliga, a staple in Romanian cuisine. Mamaliga, which is the Romanian for polenta, seems to have entered Romanians gastronomic culture in the 17th century, after corn was brought from America. Under Ottoman occupation and forced to pay tribute in cereals and cattle, Romanians started to harvest corn, which the Ottomans did not want. The word mamaliga and its derivatives can be found everywhere in the Balkan area.



    Mamaliga is a versatile dish, and it can be combined with all sorts of foodstuffs, such as meat, vegetables, cheese, eggs, sausages, etc.



    Traditionally, mamaliga is cooked in a round cast iron pot, and is actually corn flour boiled in water and salt. It is usually denser than its Italian equivalent, known as polenta, and it can be cut in slices, just like bread. When served with other dishes, it can be made softer, like a porridge.



    One of the most popular dishes in Romania is mamaliga with cheese and sour cream. For that you need half a kilo of corn flour, half a kilo of cottage cheese and 250 grams of sour cream. Cut the cheese in slices, place them on a plate and pour sour cream on top. Serve with a softer, hot mamaliga.



    Mamaliga can be served together with eggs, cheese and sausages, a combination which is known as bulz in Romania. For this you a polenta of medium consistency. Take part of it and spread it on the bottom of a pot. Place a layer of cheese matured in sheepskin and place another layer of mamaliga on top. You can mix the cheese with finely chopped dill or parsley. In between the layers of cheese and mamaliga you can add slices of smoked sausage or bacon. Before placing the pot into the oven, you can break a few eggs on top of the last layer of polenta. Keep the pot in the oven for about half an hour, and then serve it hot. Enjoy!

  • Mămăligă „cu de toate”

    Mămăligă „cu de toate”

    Mămăliga a intrat în cultura gastronomică a românilor, se pare, prin secolul al 17-lea, după aducerea porumbului din America și cultivarea acestuia în Europa. Atracția românilor pentru mămăligă a avut, cel mai probabil, un substrat psihologic. Aflați sub dominație otomană și obligați să plătească biruri în cereale și vite, românii au început să cultive porumb pe care turcii nu îl vroiau. Tot la fel, în loc de vite, populația autohtonă a preferat să crească porci.


    Cuvântul mămăligă” și forme apropiate acestuia le întâlnim în tot spațiul balcanic, în limba română fiind utilizat și în expresii. A pune de mămăligă” înseamnă în sens propriu a pune apa la fiert, însă, folosită în alt context înseamnă a încurca lucrurile”, a greși”, a nu putea ieși dintr-o situație grea sau dintr-o încurcătură”.



    În România există un mare număr de restaurante de tip street food” unde se servesc preparate orientale precum kebap sau șaorma, împreună cu legume mărunțite și cu sosuri, comanda fiind șaorma cu de toate”. La fel, și mămăliga poate fi servită cu de toate”, dar într-un sens mult mai larg, respectiv cu legume, cu lapte, cu brânză, cu ouă, cu cârnați sau cu carne afumată.




    În mod tradițional, mămăliga este pregătită într-un vas de fontă de formă rotundă, denumit ceaun, din făină de porumb pe care o fierbem în apă cu puțină sare. Preparată ca la țară unde a fost, de-a lungul secolelor, un înlocuitor al pâinii, mămăliga este mai densă decât echivalentul italian al acesteia, polenta, putând fi tăiată în bucăți asemenea unei pâini. Când este servită cu alte preparate, mămăliga poate fi mai moale, având consistența unui terci.



    Unul dintre cele mai populare preparate, servit cu aperitiv, este mămăliga cu brânză și smântână. Se folosește jumătate de kilogram de mălai, jumătatea de kilogram de brânză telemea și un sfert de kilogram de smântână. Brânza se porționează și se taie în feliuțe subțiri, se așază în farfurii, iar peste ea se toarnă smântâna. Se face o mămăligă ceva mai moale, care se servește alături, fierbinte.



    O altă rețetă din bucătăria tradițională este mămăliga cu jumări, ouă și verdețuri. Facem o omletă în care punem câteva jumări de porc, adăugând, de asemenea, puțină ceapă sau ceapă verde, tocată mărunt, câteva fire de mărar și câteva frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate mărunt. Omleta se taie în felii și se servește pe o felie de mămăligă mai tare.



    Mămăliga poate fi combinată cu ouă, brânză și cu cârnați, rezultând așa-numitul bulz, pregătit în cuptor. Facem o mămăligă de consistență medie, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.


    Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi semiafumați sau afumați sau mici bucăţi de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat.

  • Mămăligă „cu de toate”

    Mămăligă „cu de toate”

    Mămăliga a intrat în cultura gastronomică a românilor, se pare, prin secolul al 17-lea, după aducerea porumbului din America și cultivarea acestuia în Europa. Atracția românilor pentru mămăligă a avut, cel mai probabil, un substrat psihologic. Aflați sub dominație otomană și obligați să plătească biruri în cereale și vite, românii au început să cultive porumb pe care turcii nu îl vroiau. Tot la fel, în loc de vite, populația autohtonă a preferat să crească porci.


    Cuvântul mămăligă” și forme apropiate acestuia le întâlnim în tot spațiul balcanic, în limba română fiind utilizat și în expresii. A pune de mămăligă” înseamnă în sens propriu a pune apa la fiert, însă, folosită în alt context înseamnă a încurca lucrurile”, a greși”, a nu putea ieși dintr-o situație grea sau dintr-o încurcătură”.



    În România există un mare număr de restaurante de tip street food” unde se servesc preparate orientale precum kebap sau șaorma, împreună cu legume mărunțite și cu sosuri, comanda fiind șaorma cu de toate”. La fel, și mămăliga poate fi servită cu de toate”, dar într-un sens mult mai larg, respectiv cu legume, cu lapte, cu brânză, cu ouă, cu cârnați sau cu carne afumată.




    În mod tradițional, mămăliga este pregătită într-un vas de fontă de formă rotundă, denumit ceaun, din făină de porumb pe care o fierbem în apă cu puțină sare. Preparată ca la țară unde a fost, de-a lungul secolelor, un înlocuitor al pâinii, mămăliga este mai densă decât echivalentul italian al acesteia, polenta, putând fi tăiată în bucăți asemenea unei pâini. Când este servită cu alte preparate, mămăliga poate fi mai moale, având consistența unui terci.



    Unul dintre cele mai populare preparate, servit cu aperitiv, este mămăliga cu brânză și smântână. Se folosește jumătate de kilogram de mălai, jumătatea de kilogram de brânză telemea și un sfert de kilogram de smântână. Brânza se porționează și se taie în feliuțe subțiri, se așază în farfurii, iar peste ea se toarnă smântâna. Se face o mămăligă ceva mai moale, care se servește alături, fierbinte.



    O altă rețetă din bucătăria tradițională este mămăliga cu jumări, ouă și verdețuri. Facem o omletă în care punem câteva jumări de porc, adăugând, de asemenea, puțină ceapă sau ceapă verde, tocată mărunt, câteva fire de mărar și câteva frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate mărunt. Omleta se taie în felii și se servește pe o felie de mămăligă mai tare.



    Mămăliga poate fi combinată cu ouă, brânză și cu cârnați, rezultând așa-numitul bulz, pregătit în cuptor. Facem o mămăligă de consistență medie, după care luăm o parte din ea şi întindem un strat subţire, într-o cratiţă. Peste acesta aşternem un strat de brânză de burduf, după care întindem un alt strat de mămăligă.


    Brânza de burduf poate fi amestecată cu mărar sau cu frunze tocate de pătrunjel. Între straturile de brânză şi mămăligă putem adăuga rondele de cârnaţi semiafumați sau afumați sau mici bucăţi de şuncă. Înainte de a introduce cratiţa la cuptor, putem sparge câteva ouă pe care le punem deasupra ultimului strat de mămăligă. După jumătate de oră la foc potrivit, scoatem cratiţa din cuptor, iar bulzul, porţionat, poate fi servit imediat.

  • Mâncare ţărănească cu pui

    Mâncare ţărănească cu pui

    Una dintre mâncărurile specifice în
    mediul rural, dar pregătită şi la serbările câmpeneşti, este puiul pregătit cu
    diferite legume, în funcţie de care avem mai multe variante. Într-o carte de
    bucate apărută în urmă cu peste 60 de ani am întâlnit o astfel de reţetă,
    preluată la rându-i dintr-o scriere mai veche, redactată într-o formă arhaică.
    Puiul, despre care se spunea că fusese crescut în gospodărie şi hrănit natural,
    trebuia desfăcut în câteva bucăţi.

    Într-un vas dat cu untură se punea la bază
    un strat de ceapă tocată mărunt şi câteva roşii jupuite de piele. După ce se
    înmuia ceapa şi se stingea în bulion sau în suc de roşii, se adăugau bucăţile de
    pui, precum şi câteva şuviţe de ardei gras, mărar şi frunze tocate de
    pătrunjel, un ardei iute pentru a condimenta această mâncare şi sare după gust.
    Se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic, fie pe aragaz, fie deasupra
    jarului, dacă această mâncare este pregătită în aer liber.


    O altă variantă cu un mod de preparare
    asemănător este ostropelul, la care se foloseşte şi usturoi. Avem nevoie de un
    pui, de câteva pulpe de pui sau de partea inferioară a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva
    căţei de usturoi, de câteva roşii sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin
    alb, o foaie de dafin, piper, cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul
    trebuie tranşat în bucăţi potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă
    şi apoi le rumenim în ulei într-o tigaie sau într-un ceaun.

    Tot în ulei călim
    uşor ceapa, tăiată solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul
    de roşii, un fir de cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper. Într-un
    vas punem ceapa călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum
    şi carnea de pui rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm
    să fiarbă înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Ostropelul poate fi servit
    împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.


    O variantă boierească
    este cea în care carnea de pui este combinată cu conopida. Avem nevoie de un pui, de un pahar cu smântână, coajă de lămâie, câteva
    linguri de făină, o legătură de pătrunjel și, desigur, de o conopidă. Tăiem
    puiul în câteva bucăți și, fiind o rețetă boierească, îl rumenim în unt după
    care adăugăm puțină supă, lăsându-l să fiarbă înăbușit.

    Tot în unt rumenim și
    câteva linguri de făină, obținând un rântaș pe care îl turnăm, după ce l-am
    subțiat cu puțină supă, peste bucățile de pui. Desfacem o conopidă în buchete
    mici, pe care le punem la fiert pentru circa jumătate de oră împreună cu
    bucățile de carne. Spre final, presărăm coajă rasă de lămâie și punem sare după
    gust. Atunci când mâncarea este pusă în farfurii, deasupra se toarnă puțină
    smântână și se presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Mâncare ţărănească cu pui

    Mâncare ţărănească cu pui

    Una dintre mâncărurile specifice în
    mediul rural, dar pregătită şi la serbările câmpeneşti, este puiul pregătit cu
    diferite legume, în funcţie de care avem mai multe variante. Într-o carte de
    bucate apărută în urmă cu peste 60 de ani am întâlnit o astfel de reţetă,
    preluată la rându-i dintr-o scriere mai veche, redactată într-o formă arhaică.
    Puiul, despre care se spunea că fusese crescut în gospodărie şi hrănit natural,
    trebuia desfăcut în câteva bucăţi.

    Într-un vas dat cu untură se punea la bază
    un strat de ceapă tocată mărunt şi câteva roşii jupuite de piele. După ce se
    înmuia ceapa şi se stingea în bulion sau în suc de roşii, se adăugau bucăţile de
    pui, precum şi câteva şuviţe de ardei gras, mărar şi frunze tocate de
    pătrunjel, un ardei iute pentru a condimenta această mâncare şi sare după gust.
    Se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic, fie pe aragaz, fie deasupra
    jarului, dacă această mâncare este pregătită în aer liber.


    O altă variantă cu un mod de preparare
    asemănător este ostropelul, la care se foloseşte şi usturoi. Avem nevoie de un
    pui, de câteva pulpe de pui sau de partea inferioară a pulpelor de pui, de două cepe, de câţiva
    căţei de usturoi, de câteva roşii sau de suc de roşii, de ulei, de puţin vin
    alb, o foaie de dafin, piper, cimbru, o legătură de pătrunjel şi sare. Puiul
    trebuie tranşat în bucăţi potrivit de mari pe care le spălăm, le scurgem de apă
    şi apoi le rumenim în ulei într-o tigaie sau într-un ceaun.

    Tot în ulei călim
    uşor ceapa, tăiată solzişori şi apoi adăugăm roşiile tăiate cubuleţe sau sucul
    de roşii, un fir de cimbru, o foaie de dafin şi câteva boabe de piper. Într-un
    vas punem ceapa călită amestecată cu roşii şi cu celelalte ingrediente, precum
    şi carnea de pui rumenită. Adăugăm apă sau, eventual, un pahar cu vin şi lăsăm
    să fiarbă înăbuşit, la foc mic, până ce sosul scade. Ostropelul poate fi servit
    împreună cu o porţie de mămăligă şi cu murături.


    O variantă boierească
    este cea în care carnea de pui este combinată cu conopida. Avem nevoie de un pui, de un pahar cu smântână, coajă de lămâie, câteva
    linguri de făină, o legătură de pătrunjel și, desigur, de o conopidă. Tăiem
    puiul în câteva bucăți și, fiind o rețetă boierească, îl rumenim în unt după
    care adăugăm puțină supă, lăsându-l să fiarbă înăbușit.

    Tot în unt rumenim și
    câteva linguri de făină, obținând un rântaș pe care îl turnăm, după ce l-am
    subțiat cu puțină supă, peste bucățile de pui. Desfacem o conopidă în buchete
    mici, pe care le punem la fiert pentru circa jumătate de oră împreună cu
    bucățile de carne. Spre final, presărăm coajă rasă de lămâie și punem sare după
    gust. Atunci când mâncarea este pusă în farfurii, deasupra se toarnă puțină
    smântână și se presară frunze tocate de pătrunjel.

  • Crap la cuptor

    Crap la cuptor

    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii privind preparatele din crap.
    Cel mai rapide sunt crapul pe grătar sau crapul prăjit, dar există şi
    posibilitatea de a combina carnea de peşte cu legumele. Putem obţine astfel
    plachie de crap la care folosim foarte multă ceapă, crap pe varză şi crap
    umplut cu orez şi ciuperci.


    Pentru plachie, avem
    nevoie de un crap de circa 2 kg, eviscerat şi curăţat de solzi. Avem nevoie, de
    asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi tăiată
    solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind stinsă,
    cum se spune, cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită este
    întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate câteva foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.


    Şi crapul pe varză este uşor de preparat. Avem nevoie de un crap de circa
    două kilograme, de circa 2 kg de varză, de câteva roşii, de ulei, piper şi
    sare. Varza trebuie tăiată fideluţă şi apoi călită în puţin ulei. După ce a
    fost călită, varza este întinsă într-o tavă, iar deasupra se pune crapul, fie
    deja porţionat, fie tăiat longitudinal în două jumătăţi. Roşiile, tăiate felii,
    sunt împrăştiate în tavă peste varză şi peşte, se condimentează cu puţin piper
    şi se lasă în cuptor pentru circa 45 de minute. Periodic, peştele trebuie
    stropit cu zeama din tavă. Se serveşte imediat cu mămăligă.


    O altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat
    de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Avem nevoie de
    circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl punem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea,
    tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.