Tag: Oltenia

  • Energiewende in Rumänien: Verzicht auf fossile Brennstoffe könnte schwierig werden

    Energiewende in Rumänien: Verzicht auf fossile Brennstoffe könnte schwierig werden

    Nach einer Schätzung der WHO tötet die Luftverschmutzung über sieben Millionen Menschen jährlich und macht viele andere krank und arbeitsunfähig. In Europa wäre es laut einer frisch veröffentlichten Studie möglich, durch die Reduzierung der Umweltverschmutzung auf WHO-Standards über 50.000 Todesfälle zu vermeiden. Die Feinstaubverschmutzung wird in städtischen Arealen mit höheren Sterberaten, Herz- und Kreislaufkrankheiten, Atembeschwerden, Schwangerschaftsproblemen und sogar fötalen Missbildungen in Verbindung gebracht.



    Es besteht also dringender Handlungsbedarf in Industrie, Verkehr, aber auch in der Beheizung von Gebäuden mit Holz und Kohle. In der EU wird noch in 18 Ländern Kohle eingesetzt, darunter auch Rumänien, wo die Kohlekraftwerke zumeist einem von zwei gro‎ßen Energiekonzernen gehören — Oltenia oder Hunedoara. Die Betriebseinstellung in Kohlekraftwerken auf internationaler Ebene und die Streichung von Subventionen für fossile Brennstoffe gehören zu den Ma‎ßnahmen, die eine reinere Umwelt begünstigen könnten.



    Im Dezember haben die EU-Staaten beschlossen, bis 2030 die Treibhausgasemissionen um mindestens 55% gegenüber dem Niveau von 1990 zu reduzieren. Bis 2050 will die Union sogar klimaneutral werden. Der Wirtschaftsnachrichtenagentur Bloomberg zufolge wurden letztes Jahr 38% des Energiebedarfs in der Union aus erneuerbaren Quellen erzeugt — um 4% mehr als 2019. Dieser Vorsprung reichte für einen Rekord aus — wie die Bukarester Energieexpertin Otilia Nuţu von Thinktank Expert Forum im Gespräch mit Radio Rumänien sagt, kam es vor dem Hintergrund einer aus Pandemiegründen rückläufigen Energienachfrage zu dieser günstigen Entwicklung:



    Die aktuelle Politik hat dazu geführt, dass letztes Jahr erstmalig mehr Energie aus grünen Quellen als aus fossilen Quellen produziert wurde. Es steht zu erwarten, dass sich die Kohlebranche 2021 leicht erholt, aber der Schock wird langfristig dazu führen, dass Kohlekapazitäten geschlossen werden — die Frage ist nun aber, womit wir die Kohle ersetzen. Wir brauchen neue Kraftwerke, die mit der nichtkonstanten Versorgung aus erneuerbaren Quellen fertig werden.“



    Wichtig ist, so Otilia Nuţu, dass wir uns nicht auf Transitlösungen festlegen, die uns dann weitere Probleme schaffen. Sie meint zum Beispiel Gaskraftwerke, die zwar weniger verschmutzen als die Kohlekraftwerke, aber ihre hohen Investitionskosten erst in 30 Jahren amortisieren.



    Während in Europa der Anteil an fossilen Brennstoffen zurückgeht und 2019 bei 71% lag, ist in Rumänien diese Quote etwas höher: 73%. Dumitru Chisăliţă, Chef der Vereinigung für Intelligente Energie, einer zu Energiepolitik forschenden NGO, wirft ein, dass Rumänien in den letzten Jahren zahllosen internationalen Abkommen beigetreten ist, die die Reduzierung der CO2-Emissionen vereinbaren und dabei vor allem auf den Abbau der Kohleinfrastruktur abzielen. Wir müssen uns auf die Zukunft vorbereiten, fordert Dumitru Chisăliţă:



    Schon jetzt sollten wir uns darauf einstellen, dass wahrscheinlich ab 2025 eine Entscheidung kommt, die die Wandthermen betrifft, und 2030 eine zum Verkehr. Dass das kommt, ist bekannt. Es ist demnach in grüne Erzeugung zu investieren, aber auch in die Speicherung — denn die Versorgung aus erneuerbaren Quellen erfolgt nicht kontinuierlich, weil wetterabhängig. Wir — d.h. die Union und Rumänien — müssen deshalb in Speicher investieren, die schnell einspringen, wenn die Erzeugung ausfällt. Das hei‎ßt dann aber auch, dass in die Umgestaltung der Stromnetze zur Anpassung an erneuerbare Energiequellen investiert werden muss. Und nicht zuletzt müssen wir uns den Verbrauch und die Nachfrage ansehen. Denn man diskutiert sehr viel über eine massive Umstellung der Verkehrs von herkömmlichen Treibstoffen auf Elektrofahrzeuge, über die Beheizung, die langfristig bis 2050 nicht mehr mit Holz oder Gas stattfinden soll, sondern mit Strom.“



    Insgesamt, warnt der Energieexperte, geht es hier um gewaltige — auch finanzielle — Anstrengungen für den Aufbau der Stromnetze, die einen solchen Konsum tragen können.

  • Țara Hațegului – Retezat

    Țara Hațegului – Retezat

    Țara Hațegului – Retezat este situată
    în colțul de sud-vest al Transilvaniei și include trei zone istorice ale
    României: Banatul, Transilvania și Oltenia. Regiunea poartă mărturiile unui
    trecut istoric bogat: peșteri cu urme de locuire încă din Paleolitic, ruine din
    perioada daco-romană, mici cetăți și turnuri medievale, biserici străvechi, dar
    și case și mici castele, reședințe ale familiilor locale nobiliare. Anca Rusu,
    managerul destinației de turism Țara Hațegului-Retezat, spune că e printre cele
    mai frumoase zone din Transilvania.

    Turiștii străini sunt, în special,
    foarte familiarizați cu noțiunea Transilvania. Din experiența adunată la
    târgurile internaționale la care am participat, am aflat că turiștii nu au
    foarte multe date când spunem România, dar, când spunem Transilvania – zona
    dintre munți, pot identifica pe hartă imediat cam unde am fi și noi. O
    călătorie în Țara Hațțegului-Retezat este o călătorie în timp.

    Pe un tărâm
    destul de restrâns, pot găsi lumi dispărute acum 70 de milioane de ani, pot sta
    față în față cu dinozauri în mărime naturală, pot explora vulcani și urme ale
    unor mări dispărute. În privința vremurilor mai recente, pot vedea peisaje montane,
    lacuri și plante carnivore, toate rămase aici din era glaciară, de acum 10.000
    – 12.000 de ani.

    Se pot bucura de urmele din antichitate lăsate de romani la
    Sarmizegetusa Ulpia Traiana, dar și de primele lăcașe ale creștinismului în
    România: cum e Biserica Densuș. Dacă tot vorbim despre zonă, nu putem uita de
    bucatele tradiționale gătite de oamenii locului. Le recomandăm celebrii virșli
    de Sălaj, iar, ca experiența să fie completă să încerce și vinul ars, adică un
    pahar de țuică de prune, făcută neapărat din prune de Răchitova.



    Sunt foarte multe trasee în Țara
    Hațegului și în Retezat. Anca Rusu, managerul destinației de turism Țara
    Hațegului-Retezat. Noi am încercat să facem o contorizare și
    am ajuns pe la 70. Ele sunt trasee turistice omologate și gestionate de către
    administratorii de arii protejate împreună cu Serviciul Public Salvamont sau
    trasee tematice, care spun, de obicei, o poveste. Însă, este foarte important
    că zona noastră e singura zonă din România unde se suprapun teritoriile a trei
    arii protejate mari, parcuri naturale sau naționale.

    Este vorba de Parcul
    Național Retezat, primul parc național din România, Geoparcul Internațional
    UNESCO Țara Hațegului și Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, foarte
    cunoscut pentru ansamblul cetăților dacice din Munții Orăștiei.

    Pământul pe
    care pășesc turiștii este unul deosebit, iar respectul și felul în care se
    poartă în aceste minunate locuri este foarte important pentru noi și pentru
    localnici. Găsim aici valori extraordinare ale naturii sau create de om, atât
    de speciale încât au fost recunoscute de UNESCO ca rezervație Omul și
    biosfera în 1979 pentru o zonă din Retezat, Geoparc Internațional UNESCO
    pentru zona depresionară a Țării Hațegului, dar și ansamblul cetăților dacice
    din Munții Orăștiei, aflat sub protecția legilor și recunoașterii
    internaționale oferit de către UNESCO.



    Anca Rusu, managerul destinației de
    turism Țara Hațegului-Retezat, spune că mulți dintre turiștii ajunși în zonă nu
    își programează un sejur suficient de lung. Astfel, după ce descoperă bogăția
    obiectivelor turistice, ei revin mereu. Și nu numai lista obiectivelor
    turistice e lungă, ci și cea a activităților pe care le puteți desfășura aici.

    Zona e foarte importantă pentru o sumedenie de activități. Tendințele
    din turism s-au modificat foarte mult anul acesta din cauza pandemiei. Dacă
    ajung în această perioadă în zonă, noi le recomandăm turiștilor să meargă într-o
    drumeție ușoară pe unul dintre traseele din cele trei arii protejate. Le
    recomandăm trasee de o zi. De exemplu, o drumeție la Cetatea Mălăiești sau o
    drumeție la cascada Lolaia, aflată chiar la intrarea în Parcul Național
    Retezat. De asemenea, o drumeție pe traseul tematic spre Fundătura Ponorului, în munții Șureanu.
    Este un peisaj de vis într-o zonă numită raiul fotografilor.


    Nu ratați nici obiectivele culturale
    Sarmizegetusa Regia, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, cetățile, castelele sau bisericile
    străvechi din piatră.

    Anca Rusu, managerul destinației de turism Țara
    Hațegului-Retezat: Avem de toate în această zonă. Pentru cei
    mai aventuroși, recomandăm un zbor cu parapanta la Clopotiva, unul dintre cele
    mai bune locuri din România pentru zbor cu parapanta. Dacă au noroc, turiștii
    îl pot găsi acolo și pe Toma Coconea, vicecampion la zbor cu parapanta, unul
    dintre sportivii importanți ai României și ambasador al destinației de turism
    Țara Hațegului-Retezat. Familiile cu copii trebuie neapărat să viziteze Casa
    Vulcanilor, aflată pe teritoriul comunei Densuș, unde pot explora mai multe
    programe educaționale și se pot juca de-a micii paleontologi alături de cei care
    gestionează acel loc. E foarte important de știut că, în această perioadă,
    trebuie neapărat să-și facă o programare la obiective, pentru a putea menține
    măsurile de siguranță despre care a auzit toată lumea.



    Există, de obicei, două categorii
    predominante de turiști în zonă spune Anca Rusu, managerul destinației de
    turism Țara Hațegului-Retezat. Sunt cei care-și doresc un turism activ în munți
    și familiile cu copii care ajung în Geoparcul Țara Hațegului. Însă, indiferent
    de preferințe, recomandarea e să vizitați un punct gastronomic pentru a vă
    bucura de bucatele locale și un meșteșugar pentru a cunoaște tradițiile
    locului. De asemenea, trebuie să știți că multele evenimente care se organizau
    aici sunt regândite și reprogramate, astfel încât experiența turistică să fie
    completă.

  • Horezu, capitala ceramicii românești și chiar mai mult

    Horezu, capitala ceramicii românești și chiar mai mult

    O invitație în Oltenia de sub Munte, regiune la poalele
    Carpaților Meridionali păstrătoare a unui tezaur de artă unic, înscris în patrimoniul UNESCO.



    Foto: wikipedia și Valentin Țigău


  • 14.01.2019 (mise à jour)

    14.01.2019 (mise à jour)

    PE – La première ministre roumaine, Viorica Dancila, présentera les priorités de la présidence roumaine du Conseil de l’UE à l’occasion de la session plénière du Parlement européen, qui aura lieu mardi, à Strasbourg. Le Brexit étant un des dossiers les plus importants de cette période, la cheffe de l’Exécutif roumain a affirmé à plusieurs reprises que l’intérêt de Bucarest était de protéger les droits sociaux des ressortissants roumains travaillant en Grande Bretagne après le Brexit. Le futur budget pluriannuel de l’Union est un autre dossier sensible à gérer pendant le mandat de la Roumanie. A ce sujet, Mme Dancila se propose de faire des progrès importants pour la constitution de ce budget, qui servira à financer les politiques européennes communes importantes, telles la Politique agricole commune et celle de cohésion. La première ministre Viorica Dancila dirige la délégation du gouvernement roumain, qui effectue une visite à Strasbourg, les 14 et 15 janvier, pour présenter le programme de travail de la présidence roumaine du Conseil de l’UE.



    Grève — Les syndicats et l’administration du Complexe énergétique Oltenia (sud-ouest de la Roumanie) ont discuté lundi, avec les représentants du ministère de l’Energie, des sollicitations des mineurs, en grève depuis vendredi soir. Ceux-ci demandent l’augmentation du salaire de sorte que les revenus minima s’élèvent à 4000 lei (soit 850 euros), des chèques – vacances, le paiement des heures supplémentaires effectuées en week-end et de meilleures conditions de travail. A son tour, le ministère de l’Energie a fait savoir qu’il accorderait des chèques – vacances à partir du 1er mai prochain, ainsi qu’une hausse salariale de 10 à 12% aux personnels travaillant dans les secteurs de production et qu’il allait examiner la possibilité de réduire certaines dépenses qui puissent permettre de nouvelles majorations des revenus. Le ministère de tutelle précise qu’il ne mettra en œuvre ces mesures qu’après avoir été notifié par les syndicats du lancement des négociations dans un cadre légal et après la reprise de l’activité dans les carrières minières. Selon les autorités, la situation dans le système énergétique national est normale, le charbon continuant à y contribuer à hauteur de plus de 23%.



    Inflation — En Roumanie, le taux d’inflation annuel a été de 3,27% en décembre dernier, a annoncé l’Institut national de la Statistique. Les plus grandes hausses ont été enregistrées par le prix des pommes de terre (près de 40%), par le transport aérien, les services postaux, les légumes et les conserves de légumes (environ 20%), ainsi que par les tarifs du gaz (plus de 16%). En revanche, le prix des œufs a baissé de 20%, suivi par celui du sucre, des fruits frais et des agrumes. Selon les prévisions de la Banque nationale, le taux d’inflation devrait baisser à 2,9% cette année.



    OTAN – Le général Nicolae Ciucă, chef d’état-major général de la Roumanie, participera mardi et mercredi, à Bruxelles, à la session du Comité militaire de l’OTAN. A l’agenda de la réunion figurent des sujets tels les défis actuels et futurs, la stratégie militaire de l’Alliance, la mission Resolute Support en Afghanistan, de formation, de conseil et dassistance, ainsi que la situation sécuritaire régionale. Les discussions porteront également sur le développement des capacités financées par des fonds communs, le partenariat OTAN-Géorgie, la sécurité dans les Balkans occidentaux et sur la mission KFOR.



    Météo — Les températures baisseront et il neigera dans l’ouest, le nord et le centre du territoire. Le vent soufflera fort, notamment dans les régions de montagne, ainsi que sur l’ouest, le sud et le sud-est du pays. Les températures maximales iront de – 6 à 4°. Une vigilance jaune au vent fort et aux tempêtes de neige, valable jusqu’à mercredi soir, concerne 27 départements du nord, du centre et de l’ouest.


  • Constituția lui Mavrocordat

    Constituția lui Mavrocordat

    Prima familie fanariotă care a domnit
    în Țările Române a fost cea a Mavrocordaților care a dat cel puțin două nume
    importante, pe Nicolae și pe fiul său Constantin. Constantin Mavrocordat a fost
    reformator și cel de numele căruia se leagă prima constituție concepută în
    spațiul românesc. În 1735, ca domn al Munteniei, a început să facă reforme
    influențat de reformele austriece din Oltenia, anexată în 1718 de Austria.
    Desființează unele impozite indirecte și introduce o taxă generală care se
    putea plăti în 4 tranșe. Îi eliberează pe țărani prin aceea că le dădea dreptul
    să se mute de pe o moșie pe alta prin plata unei taxe de răscumpărare. În 1735
    participă la fondarea la Iași, în Moldova, a primei loji masonice. În timpul
    următoarelor domnii a suprimat iobăgia în Muntenia în 1746, apoi în Moldova în
    1749.


    Istoricul
    Georgeta Filiti a descris prima jumătate a secolului al 18-lea fanariot,
    perioada în care a trăit și Constantin Mavrocordat, ca pe unul al încercărilor
    de reformă luministe inspirate din Franța. Influența franceză se exercită prin oameni, prin abonamente la ziare, prin
    cărți care vin din Occident, prin mărfuri de toate felurile. Și iată că vine și
    Mercure de France. Această
    publicație, în 1746, publică ceea ce s-ar putea numi un fel de Constituție a
    lui Constantin Mavrocordat. Interesant este că el pune problema, mult înainte
    de revoluția francezilor, eliberării sociale. Cu alte cuvinte, dependența
    aceasta a țăranilor șerbi este anulată în Muntenia. Sunt multe alte obligații
    care rămân și țăranul este apăsat de 43 de impozite, dar exista preocuparea.
    Acesta este un lucru foarte important. Aceste idei eliberatoare de egalitate
    socială nu vin pe teren necunoscut.


    Constantin Mavrocorat a fost, fără
    îndoială, un intelectual rafinat. Dar și un om politic priceput care vedea
    direcția în care mergea lumea în vremea sa. Georgeta Filiti. Omul citește foarte mult, omul
    studiază, își dă seama de pulsul Europei și vede foarte bine spre ce se
    îndreaptă sociatatea. Aceasta este obligația unui om politic, e pus într-o
    poziție de conducător, de persoană responsabilă de soarta unui grup social, mai
    mare sau mai mic. Or, aici în spațiul românesc, domnii fanarioți care în fond
    sunt funcționari greci în slujba Imperiului otoman, urmăresc foarte clar câteva
    țeluri: eliberarea creștinilor de sub dominație turcească și megali idea, acea idee majoră de
    refacerea Bizanțului, de refacere a unui imperiu grecesc de expresie creștină.
    Or, aceasta nu se face stând numai acasă ci, evident, informându-se și
    acționând. Fanarioții au mai avut un rol extraodinar și pentru ei și pentru
    Imperiul otoman și anume folosirea surselor de informații. Aveau spioni, spus
    foarte pe românește, la toate curțile europene. Prin urmare, erau oameni foarte
    informați și-și dădeau seama bine către ce se îndrepta lumea. Aici, în zona
    noastră există încă o sută de ani buni așa-numita chestiune orientală, adică
    lupta pentru putere la Dunărea de Jos. Turcii erau foarte puternici, rușii se
    luptau cu ei, puțin mai departe în Europa era imperiul austriac.


    Constantin Mavrocordat avea o biblioteca
    impresionantă, adăpostită de mănăstirea Văcărești, ctitoria tatălui său,
    Nicolae Mavrocordat. Acolo a ajus să ia contact cu scrierile lui Montesquieu,
    Diderot, Voltaire și ceilalți luminiști francezi. Georgeta Filiti. Sunt mărturi indirecte, din
    ceea ce scrie, din ceea ce face, din felul cum se comportă Mavrocordat deoarece
    nu a ținut un jurnal în care să spună ce lecturi a avut. Această bibliotecă de
    la Văcărești rămâne memorabilă prin manuscrisele pe care le-a adăpostit. Din
    puținele mărturii ale contemporanilor aflăm despre cât de mult timp își
    petrecea vodă în bibliotecă. Mai sunt unele mărturii colaterale din care noi
    putem trage concluzii foarte limpezi: organizează învățământul sătesc, face o
    administrate a țării împărțind-o în județe, fiecare județ cu conducătorii săi
    numiți ispravnici. Adică stabilește impozitele. Legea oricât e de severă era
    lege, fără nicio lege însemna fărădelege. Lucrurile încep cât de cât să se
    aranjeze. El este grec dar începe să învețe românește și cei care vor să fie
    agreabili în fața lui și i se adresează în greacă nu mai au influență. Îi spune
    clientelei cu care venise de la Constantinopol să învețe limba țării.

    În
    timpul războiului ruso-austro-turc din 1736-1739, Constantin Mavrocordat
    primește înapoi de la austrieci provincia Oltenia. 30 de ani mai târziu, în
    1769, în timpul unui alt război ruso-turc, Constantin Mavrocordat este
    prizonier la Galați și moare la 58 de ani, ucis de un soldat rus. Cel mai
    important reformator din secolul al 18-lea român este înmormântat la Iași.

  • Tismana

    Tismana

    Astăzi vă
    propunem o vizită în nord-vestul Gorjului, în zona Tismana. Zonă cu mari
    suprafeţe de păduri, unde a fost creată o
    infrastructură turistică pregătită să-şi primească vizitatorii, cu hotel, vile
    şi pensiuni, precum şi o agropensiune cu parc de distracţie, după cum am aflat
    de la Nicoleta Vlăduţu, inspector în cadrul centrului de promovare turistică
    Tismana: Totul este frumos la Tismana. Tismana este recunoscută în primul rând
    pentru Mănăstirea Tismana, reprezentativă, leagănul ortodoxiei, cea mai veche
    mănăstire din Ţara Românească. Pe lângă mănăstire, mai aveam şi cele două
    schituri aparţinătoare mănăstirii, Cioclovina de Jos şi Cioclovina de Sus, avem
    încă un schit situat în Plaiul Merişor, Schitul Merişor, avem numeroase
    peşteri, păstrăvării, avem pădurea de castani care este unică în Gorj şi este
    reprezentativă Olteniei.


    Aflată într-un
    cadru natural deosebit, mănăstirea Tismana a fost construită în secolul 14,
    într-un singur an şi îsi trage numele de la arborii de tisa care acopereau
    odinioară întreaga zonă. Apariţia acestei mănăstiri se datorează călugărului
    Nicodim, care a ridicat şi alte lăcaşuri de cult în zonă şi care a fost
    canonizat datorită meritelor sale. La construcţia mănăstirii au fost folosite
    tehnici de construcţie deosebite pentru acea perioadă. În plus biserica, a
    cărei cromatică dominantă este roşul, o culoare cunoscută sub denumirea de
    roşu de Tismana, ascunde secretul bine păstrat al creării culorii sale.
    Mănăstirea Tismana este protejată de ziduri înalte, în interiorul cărora se
    află chiliile măicuţelor şi un mic muzeu.


    Odată ajunşi
    la Tismana vă puteţi bucura de bucate tradiţionale, între care reprezentativ
    este păstrăvul de munte, nelipsit de la toate pensiunile din zonă, ne-a mai
    spus interlocutoarea noastră şi ne-a lansat o invitaţie la serbări câpmeneşti: Luna aceasta, în zona Tismana are loc şi un festival, reprezentativ,
    al Tismanei, ajungând anul acesta la a 49-a ediţie, pe 15 august, dată care
    coincide şi cu Hramul mănăstirii la care vin pelerini din întreaga ţară, chiar
    cu o zi-două înainte. Festivalul nostru se numenşte Festivalul concurs al
    cântecului, jocului şi portului popular şi se desfăşoară în două zile. În ziua
    de 14 se desfăşoară în centrul civic al localităţii, iar în ziua de 15 august,
    în pădurea Şaşor, într-o poiană, între Tismana şi satul Cosnoviţa, aici
    desfăşurându-se şi premierea laureaţilor.


    De curând, s-a
    deschis la Tismana şi un muzeu unic în Europa, Muzeul Tezaurului. Este un muzeu
    special, deschis într-o peşteră de lângă mănăstire, care a adăpostit între anii
    1944 şi 1947 aproape două sute de tone de aur din tezaurul României, de teamă ca acestea să nu
    ajungă în posesia sovieticilor. Tot acolo s-au depozitat, la acea vreme, şi
    alte trei tone de aur din tezaurul Poloniei, aflat în tranzit prin România.
    Acum, principala provocare va fi protejarea exponatelor cu înscrisuri de
    umiditatea peşterii. Punctul muzeal va prezenta publicului cele mai relevante
    momente din perioada 1944-1947, aşa cum sunt reflectate în documentele din
    Arhiva Băncii Nationale a României. Vizitatorii vor afla astfel
    informaţii cheie privind rolul banilor şi al băncii centrale, inclusiv prin
    intermediul simpozioanelor, seminariilor şi colocviilor ce vor fi organizate în
    acest spaţiu expoziţional.


    La aproximativ
    10 km de mănăstirea Tismana, se află Hobiţa, localitatea natală a celebrului
    sculptor Constantin Brâncuşi, unde puteţi vizita Casa memorială
    Constantin Brâncuşi, amplasată pe terenul unde s-a născut şi a copilărit
    maestrul.

  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia


    În această ediţie vă invităm în Oltenia. Un produs agricol specific Olteniei este prazul, care are o largă utilizare în preparatele
    specifice acestei provincii, o dovadă fiind aceea că unii producători de
    alimente din judeţul Dolj au primit, între altele, atestate pentru produse
    tradiţionale precum caşcaval oltenesc cu praz sau telemea oltenească cu praz.


    Cea mai populară mâncare, mai ales în perioadele
    de post, este cea de praz cu măsline. Avem nevoie de 4 … 5 fire de praz, 200
    de grame de măsline, ulei, sare şi pastă de tomate. În primul rând trebuie
    curăţat prazul şi tăiat în rondele cu o grosime de 3 … 4 centimetri. Prazul
    poate fi călit uşor în puţin ulei şi apoi pus la fiert în puţină apă cu sare,
    fie pus direct la fiert. Măslinele trebuie fierte separat, câteva minute, în
    una sau două ape, pentru a mai scoate sarea din ele. Măslinele sunt adăugate
    apoi în cratiţa în care fierbe prazul, se adaugă o lingură de pastă de tomate
    şi sare după gust. Este o mâncare care se poate realiza în circa jumătate de
    oră şi care, de obicei, se serveşte rece. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne, obţinându-se, de exemplu, limbă de porc cu praz şi măsline.


    Prazul fiert în apă cu sare poate fi
    folosit şi ca bază pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. De
    exemplu, pentru peşte cu praz la cuptor avem nevoie de 4 … 5 fire de praz,
    care trebuie curăţat, tăiat în rondele subţiri şi fiert în puţină apă cu sare,
    împreună cu un ardei gras, tăiat de asemenea, mărunt. În oala în care au fiert
    aceste legume trebuie adăugată o lingură de pastă de tomate, puţin ulei,
    busuioc şi mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust. Se pune această
    compoziţie într-o tavă, iar deasupra ei, file de peşte. Se introduce la cuptor
    şi se lasă 20 … 30 de minute pănă când peştele capătă o culoare arămie.


    Sunt mâncăruri la care
    nu se foloseşte prazul, precum sarmalele în dovleac, tocana câmpenească sau tocana
    oltenească cu carne de
    vită şi cârnaţi. Pentru sarmalele în dovleac avem nevoie de un dovleac căruia i
    se îndepărtează seminţele din interior. Se călesc uşor în ulei două .. trei
    cepe tăiate mărunt, după care adăugăm o ceaşcă de orez şi puţină pastă de
    roşii. După ce compoziţia s-a răcit, amestecăm ceapa şi orezul cu un kg de
    carne tocată de porc, cu puţin piper râşnit şi cu sare după gust. Întindem foi
    de varză cărora le-am îndepărtat nervurile groase, punem acest amestec şi le
    rulăm obţinând sarmalele. Sarmalele trebuie fierte circa o oră, după care
    acestea sunt aranjate în interiorul dovleacului, punând printre ele bucăţi de
    costiţă afumată şi două – trei rămurele de cimbru. Dovleacul trebuie ţinut în
    cuptor timp de două ore, la foc mediu spre mic. Sarmalele se servesc imediat,
    cu smântână şi mămăligă, alături de un pahar de vin roşu, poate chiar un
    zaibăr, un soi cultivat în Oltenia.

  • Mâncăruri din Oltenia

    Mâncăruri din Oltenia


    În această ediţie vă invităm în Oltenia. Un produs agricol specific Olteniei este prazul, care are o largă utilizare în preparatele
    specifice acestei provincii, o dovadă fiind aceea că unii producători de
    alimente din judeţul Dolj au primit, între altele, atestate pentru produse
    tradiţionale precum caşcaval oltenesc cu praz sau telemea oltenească cu praz.


    Cea mai populară mâncare, mai ales în perioadele
    de post, este cea de praz cu măsline. Avem nevoie de 4 … 5 fire de praz, 200
    de grame de măsline, ulei, sare şi pastă de tomate. În primul rând trebuie
    curăţat prazul şi tăiat în rondele cu o grosime de 3 … 4 centimetri. Prazul
    poate fi călit uşor în puţin ulei şi apoi pus la fiert în puţină apă cu sare,
    fie pus direct la fiert. Măslinele trebuie fierte separat, câteva minute, în
    una sau două ape, pentru a mai scoate sarea din ele. Măslinele sunt adăugate
    apoi în cratiţa în care fierbe prazul, se adaugă o lingură de pastă de tomate
    şi sare după gust. Este o mâncare care se poate realiza în circa jumătate de
    oră şi care, de obicei, se serveşte rece. În această mâncare se poate
    adăuga şi carne, obţinându-se, de exemplu, limbă de porc cu praz şi măsline.


    Prazul fiert în apă cu sare poate fi
    folosit şi ca bază pentru alte mâncăruri cu carne de pui sau cu peşte. De
    exemplu, pentru peşte cu praz la cuptor avem nevoie de 4 … 5 fire de praz,
    care trebuie curăţat, tăiat în rondele subţiri şi fiert în puţină apă cu sare,
    împreună cu un ardei gras, tăiat de asemenea, mărunt. În oala în care au fiert
    aceste legume trebuie adăugată o lingură de pastă de tomate, puţin ulei,
    busuioc şi mărar tocat mărunt, piper şi sare după gust. Se pune această
    compoziţie într-o tavă, iar deasupra ei, file de peşte. Se introduce la cuptor
    şi se lasă 20 … 30 de minute pănă când peştele capătă o culoare arămie.


    Sunt mâncăruri la care
    nu se foloseşte prazul, precum sarmalele în dovleac, tocana câmpenească sau tocana
    oltenească cu carne de
    vită şi cârnaţi. Pentru sarmalele în dovleac avem nevoie de un dovleac căruia i
    se îndepărtează seminţele din interior. Se călesc uşor în ulei două .. trei
    cepe tăiate mărunt, după care adăugăm o ceaşcă de orez şi puţină pastă de
    roşii. După ce compoziţia s-a răcit, amestecăm ceapa şi orezul cu un kg de
    carne tocată de porc, cu puţin piper râşnit şi cu sare după gust. Întindem foi
    de varză cărora le-am îndepărtat nervurile groase, punem acest amestec şi le
    rulăm obţinând sarmalele. Sarmalele trebuie fierte circa o oră, după care
    acestea sunt aranjate în interiorul dovleacului, punând printre ele bucăţi de
    costiţă afumată şi două – trei rămurele de cimbru. Dovleacul trebuie ţinut în
    cuptor timp de două ore, la foc mediu spre mic. Sarmalele se servesc imediat,
    cu smântână şi mămăligă, alături de un pahar de vin roşu, poate chiar un
    zaibăr, un soi cultivat în Oltenia.

  • Pâine la ţest

    Pâine la ţest

    Specifică Olteniei, pâinea la ţest are
    o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacă pentru coacerea turtelor din mei, secară şi
    grâu în interiorul unui vas de lut aşezat cu gura în jos pe vatra încinsă.
    Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în evul mediu,
    această moştenire fiind păstrată şi în zilele noastre. De fapt, cuvântul ţest
    are o origine latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi
    care sugerează forma vasului din lut. Metoda de coacere a pâinii în ţest a fost
    destul de răspândită în Balcani. În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni
    mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere fiind
    folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui,
    porumb sau chiar vegetaţie uscată. Un alt avantaj este că, pe lângă pâine, în
    ţest se pot pregăti şi mâncăruri cu carne şi legume.


    Înainte
    de a prezenta metoda de preparare a pâinii la ţest, trebuie să menţionăm că
    acest cuptor mobil, era făcut, conform tradiţiei doar la sărbătoarea
    Ropotinului, ţinută în a treia marţi după Paşte sau, conform unor alte tradiţii
    locale, în primele trei zile de marţi, joi şi sâmbătă de după Paşte.
    Confecţionarea ţestelor avea un caracter ritualic, având ca scop, între altele,
    alungarea grindinei care ar fi putut lovi culturile agricole. Ţestul era
    modelat din lut galben, amestecat cu balegă de cal şi cu câlţi sau cu paie care
    aveau rol de armătură şi apoi, înainte de a fi utilizat, trebuia ars ca orice
    obiect de lut de uz gospodăresc. Este prevăzut fie cu o toartă pentru a fi
    prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care
    este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî
    ţestul pe vatra încinsă.


    Înainte
    de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru
    circa jumătate de oră. Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi
    drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă
    de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, se
    lasă la dospit după care aluatul, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins,
    suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei
    încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea
    mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest
    lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi
    înlăturate.


    În
    loc de pâine, în ţest pot fi pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut
    nesmălţuit poate fi pus un pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de
    cartofi, tăiaţi în cuburi, morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în
    suviţe, ceapă, tocată mărunt şi fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă,
    sub ţest, circa jumătate de oră, mâncarea fiind servită imediat.

  • Pâine la ţest

    Pâine la ţest

    Specifică Olteniei, pâinea la ţest are
    o istorie milenară având la origine metodele folosite de populaţia dacă pentru coacerea turtelor din mei, secară şi
    grâu în interiorul unui vas de lut aşezat cu gura în jos pe vatra încinsă.
    Metoda a fost folosită în perioada colonizării romane, apoi în evul mediu,
    această moştenire fiind păstrată şi în zilele noastre. De fapt, cuvântul ţest
    are o origine latină – testum, care înseamnă carapace de broască ţestoasă şi
    care sugerează forma vasului din lut. Metoda de coacere a pâinii în ţest a fost
    destul de răspândită în Balcani. În comparaţie cu cuptorul care are dimensiuni
    mari, ţestul are avantajul că se încinge mult mai repede, la ardere fiind
    folosite nu lemne, ci surcele şi resturi vegetale de la floarea soarelui,
    porumb sau chiar vegetaţie uscată. Un alt avantaj este că, pe lângă pâine, în
    ţest se pot pregăti şi mâncăruri cu carne şi legume.


    Înainte
    de a prezenta metoda de preparare a pâinii la ţest, trebuie să menţionăm că
    acest cuptor mobil, era făcut, conform tradiţiei doar la sărbătoarea
    Ropotinului, ţinută în a treia marţi după Paşte sau, conform unor alte tradiţii
    locale, în primele trei zile de marţi, joi şi sâmbătă de după Paşte.
    Confecţionarea ţestelor avea un caracter ritualic, având ca scop, între altele,
    alungarea grindinei care ar fi putut lovi culturile agricole. Ţestul era
    modelat din lut galben, amestecat cu balegă de cal şi cu câlţi sau cu paie care
    aveau rol de armătură şi apoi, înainte de a fi utilizat, trebuia ars ca orice
    obiect de lut de uz gospodăresc. Este prevăzut fie cu o toartă pentru a fi
    prins cu un lanţ atunci când se află deasupra vetrei, fie cu orificii prin care
    este trecută o vergea metalică care are acelaşi rol, de a ridica sau coborî
    ţestul pe vatra încinsă.


    Înainte
    de a pune pâinea la copt, se face focul, iar jarul se adună sub ţest pentru
    circa jumătate de oră. Aluatul se pregăteşte uşor, din făină, apă, sare şi
    drojdie de bere. În vechime, în loc de drojdie se folosea, pur şi simplu, spumă
    de la fructele puse la fermentat în cazan pentru ţuică. După frământare, se
    lasă la dospit după care aluatul, modelat ca o lipie, se pune în ţestul încins,
    suprafaţa fiind unsă cu ou sau cu suc de roşii. Ţestul se pune deasupra vetrei
    încinse şi se lasă circa jumătate de oră. În cazul în care dogoarea a fost prea
    mare, stratul ars de la suprafaţă poate fi îndepărtat. Pentru a preveni acest
    lucru, deasupra aluatului pot fi puse foi de varză proaspătă, care sunt apoi
    înlăturate.


    În
    loc de pâine, în ţest pot fi pregătite şi mâncăruri. Astfel, într-un vas de lut
    nesmălţuit poate fi pus un pui, condimentat şi uns cu puţin ulei, alături de
    cartofi, tăiaţi în cuburi, morcovi, tăiaţi rondele, ardei gras, tăiat în
    suviţe, ceapă, tocată mărunt şi fasole păstăi. Vasul se ţine pe vatra încinsă,
    sub ţest, circa jumătate de oră, mâncarea fiind servită imediat.

  • Praz umplut

    Praz umplut

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, în pieţe
    apar tot mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru
    postul Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek -
    engleză; poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este
    cultivat în special în Oltenia (provincie românească cuprinsă între Dunăre,
    Carpaţii Meridionali şi râul Olt), ajungând să se identifice cu această provincie.
    Unii întreprinzători din această provincie istorică au creat şi atestat produse precum caşcaval oltenesc cu praz
    şi
    telemea oltenească cu praz. Înainte de a vă prezenta câteva reţete în care prazul este vedetă, să menţionăm că este folosit nu numai în bucătărie, ci şi în
    expresii ale limbii române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune
    minciuni şi adio şi-un praz verde atunci când este exprimată indiferenţa
    cuiva faţă de cineva, obiect sau situaţie.


    Prazul este folosit la
    multe mâncăruri, cea mai
    populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos tomat. Din
    combinarea prazului cu mai multe rădăcinoase, precum morcov,
    telinăşi păstârnac, se poate obţine supă, iar dacă folosim
    doar cartofi şi puţin unt, atunci se poate obţine chiar o supă-cremă de praz. Pentru o supă de praz avem nevoie de 3 morcovi, de
    o ţelină, de un pâstârnac, de o rădăcină de pătrunjel, de 5 cartofi şi de
    jumătate de kilogram de praz. Se curăţă morcovii, ţelina, pătrunjelul şi
    păstârnacul şi se taie în bucăţi mai mari care se pun la fiert în apă cu puţină
    sare. După ce a fost curăţăt şi spălat, prazul este tăiat în rondele, fiind
    călit uşor într-o tigaie. Prazul este pus la fiert în oala de supă alături de
    celelalte legume şi de cartofi, tăiaţi cubuleţe. Se mai lasă la fiert circa 20
    de minute, se adaugă puţină sare şi, după ce a fost luată oala de pe foc, se
    presară deasupra frunze tocate de pătrunjel.


    Un
    preparat care are şi efect vizual este prazul umplut cu orez sau ciuperci. Avem
    nevoie de câteva fire de praz, pe care le tăiem în bucăţi cu o lungime de
    câţiva centimetri. Le opărim, după care scoatem partea din interior, lăsând
    cele două inele de la exterior. Tocăm miezul firelor de praz şi călim uşor în
    ulei împreună cu câteva ciuperci tocate mărunt. Umplem cilindrii de praz cu
    această tocătură şi îi punem într-un vas în care turnăm apă şi suc de roşii şi îi lăsăm la
    fiert pentru circa 10 minute, după care introducem vasul la cuptor. Înainte de
    fi servit, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Praz umplut

    Praz umplut

    Pe măsură ce vremea se încălzeşte, în pieţe
    apar tot mai multe legume proaspete folosite în preparate specifice pentru
    postul Paştelui. Asemănător cu ceapa verde, dar ceva mai mare, prazul (leek -
    engleză; poireau – franceză, Lauch sau Porree – germană, porro – italiană) este
    cultivat în special în Oltenia (provincie românească cuprinsă între Dunăre,
    Carpaţii Meridionali şi râul Olt), ajungând să se identifice cu această provincie.
    Unii întreprinzători din această provincie istorică au creat şi atestat produse precum caşcaval oltenesc cu praz
    şi
    telemea oltenească cu praz. Înainte de a vă prezenta câteva reţete în care prazul este vedetă, să menţionăm că este folosit nu numai în bucătărie, ci şi în
    expresii ale limbii române precum a mânca praz, echivalentă cu a spune
    minciuni şi adio şi-un praz verde atunci când este exprimată indiferenţa
    cuiva faţă de cineva, obiect sau situaţie.


    Prazul este folosit la
    multe mâncăruri, cea mai
    populară fiind o mâncare cu praz, măsline şi sos tomat. Din
    combinarea prazului cu mai multe rădăcinoase, precum morcov,
    telinăşi păstârnac, se poate obţine supă, iar dacă folosim
    doar cartofi şi puţin unt, atunci se poate obţine chiar o supă-cremă de praz. Pentru o supă de praz avem nevoie de 3 morcovi, de
    o ţelină, de un pâstârnac, de o rădăcină de pătrunjel, de 5 cartofi şi de
    jumătate de kilogram de praz. Se curăţă morcovii, ţelina, pătrunjelul şi
    păstârnacul şi se taie în bucăţi mai mari care se pun la fiert în apă cu puţină
    sare. După ce a fost curăţăt şi spălat, prazul este tăiat în rondele, fiind
    călit uşor într-o tigaie. Prazul este pus la fiert în oala de supă alături de
    celelalte legume şi de cartofi, tăiaţi cubuleţe. Se mai lasă la fiert circa 20
    de minute, se adaugă puţină sare şi, după ce a fost luată oala de pe foc, se
    presară deasupra frunze tocate de pătrunjel.


    Un
    preparat care are şi efect vizual este prazul umplut cu orez sau ciuperci. Avem
    nevoie de câteva fire de praz, pe care le tăiem în bucăţi cu o lungime de
    câţiva centimetri. Le opărim, după care scoatem partea din interior, lăsând
    cele două inele de la exterior. Tocăm miezul firelor de praz şi călim uşor în
    ulei împreună cu câteva ciuperci tocate mărunt. Umplem cilindrii de praz cu
    această tocătură şi îi punem într-un vas în care turnăm apă şi suc de roşii şi îi lăsăm la
    fiert pentru circa 10 minute, după care introducem vasul la cuptor. Înainte de
    fi servit, presărăm frunze tocate de pătrunjel.

  • Bildende Künstler in Râmnicu Vâlcea – drei Portraits

    Bildende Künstler in Râmnicu Vâlcea – drei Portraits

    Die heutige Ausgabe der Kulturchronik widmen wir drei bildenden Künstlern, die repräsentativ für das Kulturleben des Landkreises Vâlcea sind. Ein paar ihrer Werke warten schon darauf, den Besitzer zu wechseln — einige Gewinner unseres Hörerquiz Bad Govora — eine Gesundheitsoase“ werden sie als Preis erhalten.



    Sie hatten zahlreiche Einzelausstellungen in Rumänien und im Ausland, sie erklären sich verliebt in die Region Vâlcea, wo sie leben, und sie sind unsere Gesprächspartner in der heutigen Ausgabe der Kulturchronik, die für Teilnehmer am Preisausschreiben Bad Govora — eine Gesundheitsoase eine Ermunterung zur Auflösung der Quizfragen sein soll: die Künstler Petti Velici, Sergiu Plop und Marcel Duţu. Ein paar ihrer Werke haben sie zur Verfügung gestellt — sie werden nach der Auslosung einigen Gewinnern unseres Preiswettbewerbs zugeschickt.




    Mit 18 Jahren hatte Petti Velici die erste Einzelausstellung, studierte Konservierung und Restaurierung und vor 20 Jahren lie‎ß er sich in Râmnicu Vâlcea nieder, einer Stadt, die bei ihm nostalgische Gefühle weckt und ihm die benötigte Ruhe bringt. Nach Râmnicu Vâlcea kam ich zum ersten Mal als Gymnasium-Schüler, ich nahm an einem Ferienlager teil, das von dem Kunstgymnasium Craiova organisiert worden war. Aus diesem Anlass lernte ich die alte Stadt Râmnic kennen. Mittlerweile hat sie sich stark verändert, aber ich hätte nie gedacht, dass ich mich hier niederlassen werde. Die starke Ähnlichkeit dieser Stadt zu meiner Heimatstadt Turnu Severin und der Fluss Olt haben mich überzeugt, hier zu bleiben. Die Ruhe, der Olt, der durch die Stadt flie‎ßt, erinnern mich an die Donau, da meine Geburtsstadt ein Donauhafen ist. Selbstverständlich ist das Kulturleben hier viel reicher als in Turnu Severin und das spielte eine ausschlaggebende Rolle bei meiner Entscheidung, hier zu bleiben. Es gibt Menschen, die in einem Bahnhof malen können, das bin ich aber nicht, ich brauche Intimität, Ruhe, und das kann ich hier finden. Nur so kann ich mein Thema, meine Farben finden und den seelischen Zustand, der in mir herrscht, wenn ich male“, erinnert sich Petti Velici.



    Petti Velici zeigt sich enttäuscht über den gesellschaftlichen Status des zeitgenössischen Malers in Rumänien, der eher schlecht als recht über die Runden kommt, und ist unzufrieden mit der Nachlässigkeit der rumänischen Behörden im Umgang mit dem Kulturerbe des Landes. Die Malerei bleibt unter den aktuellen sozialen Umständen seine Zuflucht:



    Ich male Blumen. Die Blumen versetzen mich in eine ruhige Stimmung. Ich mache auch Graphik und es gibt Werke, denen ich eine besondere Aufmerksamkeit schenken muss. Ich plane, auch Porträts zu malen, ich habe sogar vor, eine Porträtgalerie zu eröffnen. Ich möchte Dorfbewohner, alte Menschen porträtieren, die mich an meine Eltern, an meinen Gro‎ßvater und meine Urgro‎ßeltern erinnern. Vorerst gibt es nur ein paar Skizzen und Zeichnungen.“




    Sergiu Plop wurde im Dorf Arineşti in Bessarabien geboren, er empfindet sich dennoch als Mitglied der russischen Avantgarde. Nach dem Erfolg, den er 1993 mit seiner ersten Ausstellung in Râmnicu-Vâlcea erzielte, an der er sich zusammen mit dem Künstlerkollegen Arcadie Răileanu beteiligte, fühlt er sich der Region Oltenien (Kleine Walachei) eng verbunden. Seine Malerei sei von gewissen Perioden geprägt worden, sagt der Künstler. Es handelt sich dabei um die schwarze Zeitspanne bis 1993, die zweite Zeitspanne, eine Art Pointilismus, die mit dem Ankauf der ganzen Ausstellung durch einen deutschen Sammler zu Ende ging. Dann kam die grüne Periode, erzählt der Künstler, jetzt malt er eher figurativ, es sei aber nicht ausgeschlossen, dass er nicht mehr zur abstrakten Malerei zurückkehrt:



    Ich bin im Norden Bessarabiens geboren. Bekanntlich sind die Bewohner des Nordens zurückhaltend, während die des Südens hingegen eher kontaktfreudig wirken. Als ich mich in Râmnicu Vâlcea niederlie‎ß, musste ich mich ändern. Was ich hier besonders mag, ist, dass die Menschen stets sehr aktiv sind. Das lie‎ß sich auch in meiner Malerei erkennen, insbesondere aus Sicht der Farbe. Meine Farben sind froh und leuchtend. Die Farbe der Gegend wahrzunehmen, spielt in der Malerei eine wesentliche Rolle.“




    In der Republik Moldau entfalte sich ein bedeutendes Kunstpotential, sagt Sergiu Plop. Deshalb würde er sich vor allem um die Förderung der bessarabischen Künstler bemühen.



    Seit 2009 habe ich zwei Ausstellungen im Museum »Nicolae Bălcescu« in der gleichnamigen Ortschaft unweit von Vâlcea organisiert, die den bessarabischen Künstlern gewidmet waren. Diesen folgten drei weitere Veranstaltungen dieser Art, die unter dem Namen »La Râmnic« (»In Râmnic«) stattfanden. Ich habe dazu bessarabische Maler eingeladen, weil einige von ihnen in unserer Gegend nicht bekannt sind. Ich versuche, die Malerei-Schule von Chişinău zu fördern. Viele von diesen Malern sind auch als Professoren an der Kunstakademie tätig. Ich bin sehr zufrieden damit, wie es mit unseren Aufenthaltsförderungen gelaufen ist, es war eine Zeit, in der ich dem Publikum fast monatlich einen Künstler aus Chişinău in der Bibliothek »Antim Ivireanul« vorstellte. Die meisten Veranstaltungen fanden um den Tag der Nationalhymne, also um den 29. Juli statt, der in Râmnicu Vâlcea jedes Jahr gefeiert wird. Voriges Jahr fand die Ausstellung beim Kunstmuseum statt und alles lief sehr gut. Zwei Jahre wurde sie im Museum des Dorfes Bujoreni organisiert, die Künstler haben dort direkt vor dem Publikum gemalt. Wir haben auch ein paar Reisen organisiert, um den Künstlern, die wir zu Gast hatten, die Gegend zu zeigen. Vâlcea ist ohne Zweifel einen Besuch wert, hier gibt es so vieles zu sehen: schöne Orte, berühmte Klöster — und anschlie‎ßend sind wir zusammen auch nach Târgu Jiu gereist, um unseren Gästen die berühmte »Endlose Säule« des weltweit berühmten rumänischen Bildhauers Constantin Brâncuşi zu zeigen.“




    Am liebsten hält sich Marcel Duţu in seiner Werkstatt in Drăgăneşti-Olt auf, dort, wo er uns auch empfangen hat. Der Maler erinnert sich mit besonderer Dankbarkeit an die Künstler Traian Zorzoliu und Nicolae Truţă, die bei ihm die Liebe zur Malerei erweckten. Nicoale Truţă widmete er einige Ausstellungen:



    Die erste Ausstellung, die ich Truţă widmete, hie‎ß blo‎ß »Für Nae« [liebkosende Namensform von Nicolae — Anm. d. Red.]. Nicolae Truţă war für mich der Grundstein meiner Kunst. Er hat mich nicht für die Aufnahmeprüfung an der Kunsthochschule vorbereitet, aber ich habe ihn als Organisator, eigentlich Gründer der kreativen Förderungsaufenthalte für Künstler und werdende Künstler kennengelernt. Ein solcher Aufenthalt bietet einem die Gelegenheit, andere Künstler kennenzulernen, persönlich fühle ich mich sehr wohl im Kontakt mit anderen Menschen, sie wirken stimulierend bei mir. Der erste Förderungsaufenthalt, an dem ich mich beteiligte, fand in Vitomireşti statt. Als ich Student war, fanden solche Zusammenkünfte am Ende eines jeden Schuljahres statt, sie stellten gleichzeitig die Prüfung und das Debüt des Nachwuchskünstlers dar.“




    Es handelt sich um eine Reihe von Arkaden und Säulen, einen wahren Ausbruch der Sinne, ein Hin-und-her sowie vertikale Bewegungen“ — so beschreibt Marcel Duţu sein Werk. Kurzum, ein Modernist: In der bildenden Kunst gab es entscheidende Änderungen, daher kann ich nicht behaupten, dass ich etwas Neues bringe. Ich bin aber auf einer ständigen Suche. Etwas, das noch nie dagewesen ist, ist schwer zu finden. Meine Werke sind atypisch, im Mittelpunkt meines Schaffens steht die Dreidimensionalität. Neulich schuf ich vier neue Werke für eine Ausstellung in Vâlcea. Ich ging von einem Würfel aus. In der Mitte jedes Gemäldes stand ein gemalter Würfel. Ich ging vom Würfel als Darstellung der vollkommenen Form gegenüber der Unvollkommenheit der Menschen aus. Die ausgestellten Werke sollen bald auch in Deutschland präsentiert werden“, sagte der Künstler.

  • Streit um Entlassungen und Gehaltskürzungen beim Energieriesen Oltenia

    Streit um Entlassungen und Gehaltskürzungen beim Energieriesen Oltenia

    Auch nach den Gesprächen mit dem Minister halten die Gewerkschaften des weitgehend staatlichen Energieunternehmens an ihrer Position fest — keine Gehaltskürzungen und keine Entlassungen beim Koloss Oltenia. Das Unternehmen ist ein so genannter Energiekomplex, der mit seinen 19 Tausend Mitarbeitern rund 40% des Strombedarfs Rumäniens decken kann und die gesamten Abläufe, von der Kohleförderung bis zur Stromproduktion unter einem Dach vereint.



    Doch auch die Konzernleitung will nicht nachgeben. Der private Manager, Laurenţiu Ciurel, will nach wie vor über das gesamte Jahr 2015 die Gehälter um 2,3 Prozent drücken und zum 1. März etwa 3 000 Beschäftige entlassen. Dabei geht es um 1 000 Mitarbeiter des betriebseigenen Kohlebergwerks Berbeşti — die Zeche soll aus dem Konzern ausgegliedert und dem Wärmekraftwerk Govora übertragen werden. Die restlichen rund 2 000 Mitarbeiter auf der Entlassungsliste stehen grö‎ßtenteils ein oder zwei Jahre vor dem gesetzlichen Rentenalter und sollen bis zum vollen Ruhestand monatlich umgerechnet etwa 380 Euro im Monat bekommen.



    Die Unternehmensleitung hat den Beschäftigen mitgeteilt, dass Extraleistungen wie Esskarten, Pendlerzuschüsse, Begräbnisgelder und Bonuszahlungen nicht mehr gezahlt werden, falls bis zum 19. Februar kein Tarifvertrag unterschrieben wird. Minister Liviu Pop versicherte seinerseits, dass die Regierung die Energieunternehmen Oltenia und Hunedoara nicht schlie‎ßen wolle — das sei auch daran abzusehen, dass die Forderungen des IWF und der Europäischen Kommission nach radikaler und massiver Umstrukturierung abgelehnt wurden:



    Der Energiekomplex Oltenia wird nicht geschlossen, das werden wir nicht akzeptieren, egal wie viel Druck von den Leuten kommt, die keine Energiesicherheit Rumäniens wollen.”



    Der Minister räumte immerhin ein, dass eine Sanierung notwendig ist, damit das Unternehmen wieder Gewinn macht. Für Donnerstag sind weitere Arbeitnehmerproteste in Târgu Jiu angesagt — ein nach den Angaben der Gewerkschaften “verzweifelter Ruf der Belegschaft angesichts der desolaten Lage des Unternehmens unter privatem Management”. Die Gewerkschaften haben auch Premierminister Victor Ponta über die Zustände im Unternehmen informiert. Ponta sagte, dass Rumänien zwar nach wie vor alle Formen von Energie brauche –Wasserkraft, Atomstrom, erneuerbare Energien und Kohle. Die Erzeuger aber müssen wirksam arbeiten und in Umweltschutz investieren. Ponta kündigte an, dass Wirtschaftsminister Andrei Gerea im April einen Plan für mehr Wirksamkeit in der Stromproduktion vorlegen werde.

  • QSL 8 / 2013

    QSL 8 / 2013

    Am 6. Juni 1954 ging der Sender Radio Craiova mit folgenden Worten auf Sendung: Hier ist das regionale Radiostudio Craiova. Wir senden auf der Wellenlänge 206 m. Liebe Hörer, Guten Tag!“ Die erste Sendung dauerte eine Stunde, der Standort der Sendeanlage befand sich in der Nähe der Ortschaft Turceni (Landkreis Gorj). Die Antenne des Senders war von den Deutschen vor dem Krieg gebaut worden, ein nahe liegender Hügel diente als natürliche Parabolantenne“ der Reflexion.



    Im Monat Juli desselben Jahrs wurden zahlreiche Musikauftritte bekannter Folklore-Ensembles und Solisten der Region Oltenia (Kleine Walachei) vorort aufgezeichnet. Das Tonbandgerät der Marke Philips Junior, das für die musikwissenschaftliche Feldforschung verwendet wurde, wog 14 Kilo, zahlreiche Mikrofone und Ständer vervollständigten das technische Instrumentarium. Das Programm wurde in jenen Jahren auf anderthalb Stunden täglich ausgeweitet.



    Ab 1970 werden die Programme über einen neuen, 400 KW starken Sender in Târgu Jiu ausgestrahlt. Diese Sendestärke ermöglichte einen ausgezeichneten Empfang nicht allein in der Kleinen Walachei (Oltenia), sondern auch im Westen der Gro‎ßen Walachei (Muntenia) und auch südlich der Donau, in den Nachbarländern Bulgarien und Jugoslawien. Ab 1976 gab es regelmä‎ßig Live-Übertragungen, die Sendezeit nahm ständig zu, so dass im Jahr 1982 Radio Craiova sechseinhalb Stunden täglich sendete. Drei Jahre später schaltete das kommunistische Regime die Regionalsender aus, am 12. Januar 1985 beendete der Sender Radio Craiova seine Sendungen vor der Wende.



    Am 22. Dezember 1989 um 14:00 Uhr nahm Radio Craiova seine Sendungen wieder auf. Nach nahezu fünf Jahren Funkstille ertönte die historische Senderansage: Hier spricht das freie Craiova. Wir senden über die Wellenlänge 540 m auf der Frequenz 558 KHz. Werte Hörer, wir freuen uns, Sie wieder begrü‎ßen zu dürfen!“



    Radio Oltenia Craiova ist heute teil des Netzwerks der öffentlich-rechtlichen Regionalsender Rumäniens.



    Webseite des Senders:
    www.radiocraiova.ro