Preşedintele observă că sunt părinţi şi copiii lor care au servit
în acelaşi război, cel din Afganistan. Şi sunt tineri americani care activează
în Afganistan şi nici măcar nu erau născuţi în timpul atacului asupra
turnurilor WTC din New York, care a declanşat războiul. Într-adevăr, luaţi cu
pandemia şi diferite ecuaţii internaţionale de putere, am uitat că, în toamnă,
se împlinesc 20 de ani de la incredibilele atacuri teroriste împotriva SUA, din
11 septembrie 2001. S-a vorbit mult despre acele momente, au fost descusute şi
analizate, acum 10 ani a fost lichidat şi inamicul numărul 1, infamul Osama bin
Laden, cel care a coordonat aceste atacuri. După 20 de ani, aceste momente au
trecut tot mai mult în istorie şi în uitare, fiind înlocuite de alte evenimente
de dură realitate. În tot acest timp, războiul SUA şi al aliaţilor NATO în
Afganistan a continuat. Poate nu cu acţiuni pe scară largă, sau cu deplasări
ample de forţe, dar cu o rutină care a continuat să provoace victime şi pagube.
Deşi nu se poate vorbi de revenirea totală a păcii, în Afganistan funcţionează
o scenă politică activă, în care principiile democratice se implementează, mult
mai greu decât ne aşteptam dar într-o reală evoluţie.
Discursul preşedintelui
Biden, una dintre cele mai bune analize ale acestor ultime două decenii de
război, a fost prezentat în sala de la Casa Albă unde, în octombrie 2001,
preşedintele George W. Bush anunţa începerea operaţiunilor militare împotriva
Afganistanului. Scopul acţiunii de atunci era anihilarea lui Bin Laden şi a
organizaţiei sale teroriste şi evitarea situaţiilor în care Afganistanul ar mai
fi putut să fie bază pentru alte eventuale atacuri împotriva SUA. Ambele aceste
scopuri iniţiale au fost îndeplinite, spune preşedintele. Mai mult, după
anihilarea lui Bin Laden, implicare americanilor în Afganistan devenea mai greu
de justificat, în timp ce ameninţarea teroristă se diversifica, se transforma
într-un război asimetric şi nu mai avea legătură cu vechea bază afgană.
Preşedintele
Biden a subliniat faptul că este al patrulea preşedinte american care lucrează
cu dosarul deschis al implicării militare în Afganistan şi nu vrea să îl dea
mai departe. El a moştenit, însă, şi un acord american cu talibanii care prevede,
printre altele, plecare din Afganistan a trupelor SUA. Data invocată este 1 mai
2021 şi aceasta a fost anunţată ca fiind momentul în care începe retragerea.
Nu
o plecare rapidă, în debandadă, ci responsabilă, în siguranţă şi în coordonare
cu aliaţii şi partenerii din Afganistan, care, declară preşedintele Biden, au
mai multe forţe implicate în Afganistan decât americanii.
Într-adevăr,
americanii nu au fost singuri în operaţiunea declanşată în octombrie 2001, în
Afganistan. De la început, au stat alături şi au participat direct la acţiune
aliaţii din NATO, dar şi alţi parteneri.
România a participat la această
operaţiune de la început, din 2001, când încă nu era membră a NATO. Atunci s-a
spus că România acţionează ca un membru de facto al NATO, aderarea oficială având
loc în martie 2004. Parlamentul României a votat în decembrie 2001 participarea
la Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate (ISAF), operaţiune NATO
aprobată de Consiliul de Securitate al ONU.
Preşedintele Biden a evocat
recunoştinţa poporului american pentru participanţii la acest uriaş efort şi a
menţionat participarea forţelor aliate şi partenere la operaţiune. Încetarea
implicării militare nu înseamnă reducerea vigilenţei antiteroriste, iar
preşedintele Biden a cerut şi statelor din regiune să sprijine Afganistanul. Au
fost menţionate Pakistanul, Rusia, China, India şi Turcia. După 20 de ani,
scena internaţională este total schimbată, ameninţarea teroristă a cunoscut
forme inedite şi s-a intins şi în alte ţări, pe alte continente. Acum, însă,
cea mai complicată problemă cu care se confruntă SUA şi întreaga omenire este,
desigur, pandemia de COVID-19, împotriva căreia se duce un război neaşteptat de
asimetric şi neconvenţional.
