Tag: Oradea

  • Oradea

    Oradea

    Astăzi vă invităm în nord-vestul ţării, pentru a vizita un oraş emblematic,
    Oradea. Cetatea medievală, muzee, clădiri istorice restaurate se află pe lista
    atracţiilor culturale ale municipiului ce se află la o distanţă aproape egală
    faţă de Viena, Praga sau Bucureşti. Un oraş cu străduţe înguste, tipic
    medievale, care în anul 2019 a primit de la preşedintele Federaţiei Internaţionale
    a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism, Tijani Haddad, trofeul Mărul de
    Aur. Un argument în susţinerea candidaturii Oradiei la decernarea
    prestigiosului trofeu a fost faptul că, în ultimii 10 ani, Oradea a devenit o
    bijuterie arhitecturală, fiind considerată Capitala Art Nouveau.


    Un oraş ce a fost prima dată menţionat 1113, şi care a cunoscut vreo cinci
    perioade de dezvoltare importante. Avem secolul XII, moment în care pe actuala
    locaţie a Cetăţii Oradea se înfiinţează o mănăstire, dedicată fecioarei Maria,
    de către sf. Ladislau, împăratul maghiar ce e şi întemeietorul şi sfântul
    patron al oraşului. Urmează apoi perioada secolului XV, perioada de aur a
    oraşului, în care episcopul catolic de Oradea era din Florenţa, iar meridianul
    zero al lumii era stabilit la Oradea. În perioada secolului XVIII, oraşul vine
    după ocupaţia turcească şi este eliberat de armata austriacă şi încep să se
    pună bazele dezvoltării administrative, pe care astăzi încercăm să o menţinem.
    Avem perioada 1900, La Belle Epoque, perioada Art Nouveau, perioada boemă a
    oraşului, perioadă în care au fost construite majoritatea clădirilor din
    centrul istoric, care definesc astăzi oraşul.


    Cea mai reprezentativă clădire în stilul Art Nouveau este Palatul Vulturul
    Negru, aflat în principala piaţă din Oradea. Un alt reper al oraşului îl
    reprezintă Biserica Romano-Catolică.
    Ridicată între anii 1752-1780, aceasta a primit în anul 1991 rangul de basilica
    minor de la Papa Ioan Paul al II-lea şi mulţi au spus că este una dintre cele
    mai frumoase bazilici din Europa. Creată după modelul bisericii Pieta di Jesus
    din Roma, biserica mamă a ordinului Iezuit, biserica episcopală invită să o
    descoperiţi, după cum ne-a povestit Attila Lăcătuş, directorul colecţiei
    muzeale ale Episcopiei Oradea.

    « Una dintre moştenirile cele
    mai importante ale Episcopiei romano-catolice de Oradea este acest Centru
    episcopal, la marginea nordică a oraşului, care se compune dintr-o înaltă
    catedrală, un palat episcopal, ambele construite în stil baroc al secolului al
    XVIII-lea, respectiv câteva clădiri anexe : Şirul canonicilor, un complex
    celebru de clădiri rezidenţiale, emblematice oraşului, respectiv seminarul,
    care formează împreună cel mai interesant colţ al oraşului, cel puţin din punct
    de vedere arhitectural şi în ceea ce priveşte moştenirea culturală. Încercăm să
    punem în valoare exact în forma în care a fost construit, atât Palatul episcopal,
    cât şi parcul. »


    Impresionează abundenţa altarelor, crucifixe cu sute de pietre
    semi-preţioase şi alte obiecte de cult din cele mai vechi timpuri, dar şi
    acustica perfectă, de care vă puteţi bucura atunci când se organizează vreun
    concert aici. Şi ca o curiozitate, vă putem spune că primul capelmaistru de
    aici a fost Michael Haydn, chiar fiul lui Joseph Haydn.


    Dacă aveţi mai mult timp, vă puteţi bucura şi de alte elemente care ţin de
    unicitatea acestui loc, pentru că vorbim despre un oraş care stă pe un lac
    subteran de apă termală. Pornind de la această resursă minunată, s-au dezvoltat
    o serie de zone, precum Aquaparkul din Oradea
    şi zonele de SPA, pe care le găsiţi la aproape toate hotelurile din
    oraş.


    La o oră şi ceva de Oradea, vizitatorii pot descoperi tentaţiile Munţiilor
    Apuseni, unde se găseşte cea mai mare concentrare de peşteri vizitabiledin ţară, Meziat,
    Farcu, Peşterea Urşilor, Peştera Vântului.



    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre
    şi veţi pune Oradea pe lista obiectivelor de vizitat cât de curând, vă aşteptăm
    data viitoare cu o nouă destinaţie

  • אירוע המוקדש לבתי הכנסת באורדיאה

    אירוע המוקדש לבתי הכנסת באורדיאה

    אירוע מקוון המוקדש לבתי כנסת באורדיאה (צפון מערב רומניה) התקיים ב- 17 בדצמבר 2020. המנחים היו מרטין סלמון, מנהל ה- ICR תל אביב, ורוברט שור, מנהל מחלקת התרבות בפדרציה של הקהילות היהודיות ברומניה ו . האירוע התקיים ב JCC ORADEA והועבר בשידור חי בעמוד הפייסבוק של ICR תל אביב.



    באירוע השתתף פליקס קופלמן, נשיא הקהילה היהודית באורדיה, שדיבר על היבטים בחיי הקהילה היהודית המקומית; לצידו היה הרב הקהילתי שריה קו, שדן בשימור הדת היהודית באורדיאה; כריסטיאן פושקש אדריכל, דיבר על בתי הכנסת שנבנו בעיר, מנקודת מבט אדריכלית ואלכסנדרינה ופלוריאן צלו, הציגה רגע אמנותי לרגל היום האחרון של חנוכה.



    לאחר ההצלחה של אירוע הפיילוט שכותרתו “בית הכנסת של מדיה” – דפי היסטוריה ” ששודר ב -27 בספטמבר 2020, השיק מכון התרבות סידרה של תוכניות המוקדשת לבתי כנסת, למורשת התרבותית והאדריכלית היהודית בשטח רומניה.

  • Itinéraire touristique et culturel des églises en bois de Roumanie

    Itinéraire touristique et culturel des églises en bois de Roumanie

    Plus de 150 lieux de culte sont recommandés, en vue de mettre en avant le patrimoine culturel, et surtout l’histoire rurale locale authentique. Gabriel Bonaciu, coordinateur des itinéraires culturels et touristiques des églises en bois en Roumanie auprès de l’Agence pour la gestion de la destination touristique de Bihor, explique que l’idée est née de plusieurs études et d’analyses. Elles ont conduit à la conclusion que, pour un développement durable, l’implication des communautés rurales est également nécessaire. Ainsi, ces communautés pourraient fructifier les produits de leurs jardins, leurs traditions, artisanat et autres attractions naturelles de la région et bien évidemment le patrimoine matériel.



    « L’église en bois revient pratiquement au centre de ces processus de développement rural durable. Dix églises de dix communautés locales différentes sont incluses dans la route touristique et culturelle des églises en bois du Bihor. Et plus de 150 églises en bois y sont comprises sur l’ensemble du pays. Planifier une visite à n’importe quelle église en bois de la route culturelle et touristique est très important. A cet effet, les visiteurs ont deux variantes. Ils peuvent accéder aux coordonnées des dix curés sur le site explorebihor.ro ou discover Bihor. Et la deuxième option, que nous recommandons, est de demander aux agences de voyage d’inclure dans un forfait vacances cette expérience culturelle ainsi que d’autres expériences locales d’écotourisme. »



    En visitant les deux sites – le premier, en roumain et en hongrois, et le second, en roumain, anglais et hongrois -, vous trouverez une image complète des sites et des activités proposées dans le comté de Bihor. Cependant, si vous choisissez la Route des églises en bois, vous vous demandez peut-être quel matériel est à votre disposition. Gabriel Bonaciu précise :



    « Au Bihor, à Valea Crisului, dans la commune de Bratca, éco destination Pădurea Craiului, les touristes ont à leur disposition un panneau d’information, un audioguide en roumain, anglais et français, ainsi que des cartes illustrées permettant de découvrir quelles autres activités peuvent être pratiquées au Bihor. Sur le panneau dans la cour de l’église en bois de Valea Crisului sont imprimés un code QR et un lien à partir desquels vous pouvez télécharger ou écouter des guides audios pour écouteurs ou pour téléphones portables. Je souligne le fait que la vitesse d’Internet est très bonne à toutes les églises en bois du Bihor. L’audioguide réalisé en première pour une église en bois orthodoxe est conçu de manière amicale, vous donnant la possibilité d’entrer dans l’atmosphère d’une communauté rurale roumaine vieille de plusieurs centaines d’années. Les touristes découvriront comment les habitants ont construit le lieu de culte, ce que la peinture représente, quelles techniques ont été utilisées par les peintres ainsi que les histoires trouvées dans les pages des manuscrits conservés par les prêtres orthodoxes, qui témoignent de la continuité chrétienne sur ces terres bénies de Dieu. L’audioguide peut être écouté en roumain, en anglais et en français et bientôt aussi en hongrois. »



    Gabriel Bonaciu, coordinateur des itinéraires culturels et touristiques des églises en bois de Roumanie au sein de l’Agence de gestion de la destination touristique Bihor, nous recommande de nous arrêter à n’importe quelle église en bois sur la route nationale. Cependant, les impressions des touristes notent en particulier l’église en bois de la paroisse orthodoxe roumaine de Valea Crișului, située dans une zone idyllique.



    « Dans la cour de l’église, le prêtre Nicoale Duluş Gaboraş fait un tour guidé du lieu de culte. Puis, avec la communauté locale, il est possible d’organiser, sur demande, des brunchs traditionnels avec des produits locaux pour des groupes allant jusqu’à 30 personnes. Ils sont préparés par les femmes du Bihor ; il est également possible d’organiser des randonnées et des promenades en charrettes tirées par des chevaux. C’est la seule église en bois du Bihor qui conserve encore des traces de peinture sur les murs extérieurs. Le registre iconographique, de type byzantin, respecte les canons et l’interprétation de l’Église orthodoxe, mettant en évidence des successions de scènes religieuses spécifiques à chaque dimension liturgique : pronaos, naos et autel. L’église est construite en poutres de chêne assemblées dans la technique « Blockbau ». A remarquer, à la fois à l’extérieur et à l’intérieur, la décoration en bois sculpté et incisé, une création représentative de l’architecture paysanne roumaine. La grande richesse des motifs ornementaux harmonieusement sculptés en bois et la peinture murale authentique hisse l’église en bois de Valea Crișului à la valeur des créations les plus réussies de son genre dans toute l’Europe. »



    Au Bihor, par exemple, pendant dix jours, les touristes peuvent avoir un programme de vacances à thème, pour que chaque jour soit une expérience. Gabriel Bonaciu revient au micro :



    « A la campagne, dans les zones de Bratca-Şuncuiuş-Vadu Crișului-Roșia, on peut pratiquer des activités d’écotourisme : randonnée, vélo, spéléo tourisme, via ferrata, rafting, escalade, promenades en charrette tirée par des chevaux, et on peut visiter les grottes aménagées. Toutes ces activités sont organisées par des voyagistes professionnels avec des guides spécialisés. Les touristes peuvent entrer en contact avec des artisans. Dans le village de Cihei, ils peuvent voir comment est fabriqué le célèbre violon au clairon, unique en Europe ; à Vadu Crisului, on peut jouer avec de l’argile, peindre sur du bois recyclé à Bratca ou peindre des œufs à Drăgoteni. Dans la région de Beiuş, vous pourrez admirer la touloupe de Beiuş, très connue, vous pourrez également visiter les caves et déguster des vins locaux à Valea Ierului, mais aussi une très bonne palinca quelle que soit la localité. Les pensions de l’éco destination Pădurea Craiului sont coquettes, confortables et proposent des menus spécifiques à la région. Les expériences d’écotourisme peuvent être combinées avec des expériences citadines. À Oradea, vous pouvez visiter les bâtiments patrimoniaux récemment rénovés, construits dans différents styles architecturaux, principalement Art nouveau, la forteresse d’Oradea, le Musée du Pays des Criş et vous pouvez vous détendre dans les eaux thermales de l’Aqua Parc Nymphaea ou accéder aux bases de traitement aux Bains Felix et 1 Mai. »



    De nombreux touristes de Roumanie, de République tchèque, de Pologne, du Royaume-Uni ou de France ont choisi de profiter de cette offre touristique, aujourd’hui encore mieux structurée par le nouveau projet de la Route culturelle des églises en bois. Contactez votre agence de voyages dès maintenant pour une offre personnalisée !


    (Trad. : Ligia)

  • Circulaţia automarfarelor pe teritoriul Ungariei va fi restricționată

    Circulaţia automarfarelor pe teritoriul Ungariei va fi restricționată

    Poliţia de Frontieră Română informează că circulaţia automarfarelor va fi restricţionată pe teritoriul Ungariei începând de sâmbătă, de la ora 23,00, până duminică la aceeaşi oră.

    Ca urmare a restricţiilor impuse de autorităţile maghiare cu privire la circulaţia vehiculelor de transport marfă pe teritoriul Ungariei, începând din această seară (…) ora 23,00 (ora României) până mâine (…) ora 23,00 (ora României) (…), pe teritoriul statului vecin va fi restricţionată circulaţia tuturor automarfarelor cu o capacitate mai mare de 7,5 tone. Poliţiştii de frontieră români şi maghiari efectuează controlul comun pentru ieşirea din Romania (respectiv intrarea în Ungaria) pentru acest tip de mijloace de transport, iar conform legislaţiei statului vecin, în această perioadă şoferii automarfarelor vor avea obligaţia să staţioneze în parcările special amenajate, până la încheierea restricţiei de circulaţie pe drumurile public.

    În intervalul orar menționat, traficul de călători şi autoturisme se va desfășura normal, fără a fi afectat de aceste restricţii. Poliţia de Frontieră Oradea menţine un contact permanent cu autorităţile de frontieră din Ungaria, în vederea stabilirii măsurilor comune necesare asigurării unui control operativ pentru acest tip de mijloace de transport.

    Participanţilor la trafic li se recomandă tranzitarea tuturor punctelor de frontieră deschise transportului de mărfuri, astfel încât la ridicarea restricţiilor să se preîntâmpine apariţia suprasolicitării doar a unora dintre acestea, precum şi consultarea aplicaţiei online pentru autovehiculele de mare tonaj.

    sursa: agerpres

  • Les Arcades des chanoines et l’Ensemble baroque d’Oradea

    Les Arcades des chanoines et l’Ensemble baroque d’Oradea

    Située dans l’ouest de la Roumanie, sur les rives du Criș
    Rapide, une des 3 rivières sœurs qui arrosent la contrée, Oradea est renommée
    pour ses bâtiments Art nouveau, un style également appelé Sécession. Elle compte
    également un ensemble d’édifices plus anciens, d’une valeur tout aussi grande,
    qui contribuent à son unicité architecturale. Il s’agit de l’Ensemble baroque,
    situé un peu à l’écart du centre-ville et qui constitue un élément important
    dans l’histoire de la cité. Cet ensemble comporte entre autres une suite de
    maisons ayant abrité des chanoines, devenue un symbole de cette ville.

    Attila Lakatas, historien et archéologue au Bureau du
    patrimoine architectural et artistique de l’évêché catholique d’Oradea, nous
    parle de cet ensemble de constructions baroques qui comprend les Arcades des
    chanoines :
    « Cet ensemble est
    constitué pratiquement de 4 éléments importants : la Cathédrale
    catholique, le Palais épiscopal, le bâtiment du Séminaire (ou l’Académie
    théologique) et, enfin, cette suite d’habitations aux colonnades appelée
    « Les Arcades des chanoines ». C’est très particulier, car il ne s’agit
    pas d’un seul bâtiment, mais de dix maisons collées les unes aux autres, habitées
    jadis par des chanoines. Ceux-ci constituaient un collège de prêtres au service
    de l’évêché, une sorte de commission qui aidait à l’administration de ce
    dernier. Cet ensemble de constructions de style baroque italien est
    extraordinaire. Il a été bâti en plusieurs étapes, les travaux ayant duré plus d’un
    siècle. La première maison a été érigée en 1757, et la dernière, en 1877. A
    présent elles constituent un ensemble architectural unique, comportant une galerie
    extérieure soutenue par des piliers qui donnent l’impression d’un tunnel. Ces
    portiques sont devenus un des symboles de la ville d’Oradea. »


    A proximité des Arcades des chanoines, au milieu d’une
    cour reverdie, se trouvent deux autres monuments de cet ensemble baroque :
    le Palais épiscopal catholique et la Cathédrale catholique. Les deux ont
    récemment subi des travaux de restauration qui leur ont rendu leur éclat
    d’autrefois, surtout qu’entre 1971 et 2006, le Palais baroque a accueilli le
    Musée du Pays des Criș.








    Attila Lakatas : « Ils
    ont été construits durant une période où le sud-est de l’Europe était marqué
    par le passage du baroque au classicisme. Aussi, leur architecture est un
    mélange de baroque italien et de classicisme viennois. Le premier architecte en
    charge des travaux durant la première décennie venait d’Italie et il s’appelait
    Giovanni Battista Ricca. Pour la cathédrale, il a pris pour modèle l’église du
    Gesù (ou Eglise du Saint Nom de Jésus) à Rome. Du point de vue de sa forme et
    de ses dimensions, la cathédrale d’Oradea est presque identique à cette
    première église jésuite de la capitale italienne. Plus tard, un autre
    architecte, le célèbre
    Franz Anton Hillebrandt allait
    prendre la relève. Celui-ci allait devenir architecte de la Cour impériale de
    Vienne et ériger de nombreux édifices célèbres d’Europe. On lui doit, entre
    autres, une partie du château de
    Schönbrunn et il allait intervenir
    aussi, au milieu du 18e siècle, sur la Hofburg, l’ancienne résidence
    impériale. Une vingtaine d’années durant, Hillebrandt travaille à Oradea. Il
    assume la construction de la cathédrale, pour laquelle il allait élaborer un
    nouveau projet, et il conçoit et construit le Palais épiscopal, le plus grand
    monument ecclésiastique de la région des Carpates. »


    C’est
    l’évêque Adam Patachich qui fit bâtir le
    Palais baroque de l’Evêché catholique, il y a près de 250 ans, entre 1762
    et 1776. L’édifice a la forme de la lettre U, il s’élève sur 3 niveaux et
    comporte 3 côtés rectangulaires. La façade principale mesure 102 mètres de long
    et la construction couvre une superficie de quelque 8.500 m². Au milieu de la
    cour, où se trouve aussi bien le Palais que la Cathédrale, s’élève la statue du
    roi Ladislas Ier de Hongrie (surnommé Saint Ladislas), considéré le
    fondateur de la cité d’Oradea. Quant à l’église, elle demeure un des monuments
    les plus imposants de la région.






    Attila
    Lakatas : « Cette église, avec ses deux belles tours s’élevant à plus de 42
    mètres, est la plus grande construction baroque du sud-est de l’Europe. C’est
    aussi le plus haut bâtiment de la ville, dépassant les constructions modernes,
    car elle a été construite en respectant les dimensions de l’église du Saint Nom
    de Jésus à Rome. »






    Habillé de neuf, l’Ensemble baroque d’Oradea est en même
    temps un lieu de pèlerinage et une destination touristique à ne pas rater sur
    la carte de cette ville si riche du point de vue architectural. (Trad. :
    Dominique)

  • Romania, visiere a scuola dall’Ordine di Malta

    Romania, visiere a scuola dall’Ordine di Malta

    Come dappertutto nel mondo, anche in Romania il rientro a scuola dal 14 settembre ha rappresentato una tappa difficile, nel contesto della pandemia di coronavirus. Durante i difficili mesi del lockdown, l’Ambasciata del Sovrano Militare Ordine di Malta e il Servizio di assistenza e aiuto maltese (Malteser Relief Service) hanno intensificato le attività in Romania, continuando sia i programmi standard che quelli avviati nell’emergenza COVID-19, come la distribuzione di pasti e l’assistenza e alle persone che non avevano la possibilità di essere autosufficienti, ha spiegato a Radio Romania Internazionale S.E. Roberto Musneci, l’Ambasciatore del Sovrano Militare Ordine Ospedaliero di San Giovanni di Gerusalemme, di Rodi e di Malta nel nostro Paese.

    La riapertura delle scuole ha creato ulteriori difficoltà, ha proseguito l’Ambasciatore. L’Ordine di Malta ha donato visiere per la protezione di centinaia di alunni dell’Istituto scolastico Don Orione di Oradea, città-capoluogo della provincia di Bihor, nella Romania occidentale.

    Nel successivo periodo, l’Ordine di Malta cercherà di rinforzare le attività destinate ai beneficiari a Bucarest, nella regione della Moldavia, ma anche nelle altre zone in cui è già presente, ma l’attuale situazione lo richiede, ha detto ancora l’Ambasciatore Roberto Musneci, precisando che ognuna delle 17 filiali del Malteser Relief Service di Romania ha l’autonomia decisionale sulla tipologia degli interventi.




  • Șirul canonicilor și complexul baroc din Oradea

    Șirul canonicilor și complexul baroc din Oradea

    E vorba de Ansamblul Baroc, aflat mai departe de
    centru, dar la fel de important în istoria și peisajul local, format printre
    altele din Șirul Canonicilor, unul din simborile arhitecturale ale orașului de
    la Crișul Repede.

    Attila Lakatas, istoric și arheolog în cadrul biroului de
    patrimoniu arhitectural și artistic al episcopiei Romano-Catolice din Oradea,
    ne împărtășește mai multe despre grupul de construcții baroce care include
    Șirul Canonicilor.

    Practic se compune din patru ansambluri de
    clădiri: Catedrala Romano-Catolică – cea mai mare biserică din sud-estul
    Europei, deocamdată -, Palatul Episcopal, Șirul Canonicilor și clădirea
    Seminarului sau Academia Teologică. Dintre acestea, Șirul Canonicilor este mai
    aparte și nu este doar o clădire, de fapt sunt zece, lipite una de cealaltă
    formând un întreg șir. Sunt cele zece
    case ale canonicilor, aceștia fiind un colegiu de preoți care deserveau
    episcopia. Constituiau un fel de comisie care ajuta la administrarea
    episcopiei. Complexul de clădiri este unul extraordinar, construit în stil
    italian baroc. Nu a fost construit într-o singură etapă, ci pe parcursul a o
    sută de ani. Prima casă a fost ridicată în 1757, iar ultima în 1877. Acum ele
    formează un ansamblu unic din punct de vedere arhitectural, cu un coridor
    exterior susținut de niște pilaștri care dau impresia unui tunel, tunel ce a
    devenit unul dintre simbolurile arhitectural vizuale ale Oradei.


    În apropierea
    Șirului Canonicilor, în mijlocul unei curți pline de verdeață se află alte
    clădiri din ansamblu baroc: Palatul Episcopal Romano-Catolic și Catedrala
    Romano-Catolică, ambele recent restaurate și redate splendorii lor de altădată,
    după ce între 1971 și 2006 Palatul Baroc a găzduit Muzeul Țării Crișurilor.

    Cu
    detalii, Attila Lakatas: Stilul
    în care acestea au fost construite e un amestec între barocul italian și
    clasicismul vienez. Pe atunci era o perioadă de tranziție de la baroc la
    clasicism în arhitectura sud-est europeană, când se amestecau mai multe
    stiluri. Bineînțeles, cea mai importanță influență a exercitat-o barocul
    italian. Primul arhitect care lucrează la acest complex în primul deceniu venea
    din Italia și se numea Giovanni Battista Ricca. El a luat despre model pentru
    catedrală biserica Il
    Gesù din Roma. Practic, până azi, catedrala noastră, în privința formei
    și a dimensiunilor, este aproape leită cu această biserică iezuită celebră din
    Roma. Mai târziu lucrările sunt preluate de un alt arhitect, celebrul Franz Anton Hillebrandt
    care, ulterior, va ajunge arhitect al curții imperial vieneze și a fost
    responsabil pentru lucrările la multe clădiri faimoase din Europa: o parte a
    palatului Schonbrun, intervenții asupra Hofburgului la mijlocul secolului al
    XVIII-lea. Hillebrandt, timp de peste 20 de ani lucrează la Oradea, preia
    construcțiile catedralei, face o reproiectare și, bineînțeles, concepe și
    construiește Palatul Episcopal, cea mai mare clădire ecleziastică din bazinul
    Carpatic.


    Palatul baroc al Episcopiei romano-catolice a fost construit în urmă cu
    aproape 250 de ani, în perioada 1762-1776 de către episcopul Adam Patachich.
    Clădirea are forma literei U, cu trei laturi drepte, lungimea
    faţadei principale fiind de 102 metri, şi se înalţă pe trei niveluri. Suprafaţa
    construcţiei este de circa 8.500 mp, iar în mijlocul curții în care se află
    atât Palatul, cât și Catedrala se găsește statuia regelui Ladislau cel Sfânt, considerat
    întemeietorul cetății Oradea. Cât despre biserică, ea rămâne una din cele mai
    impozante clădiri din regiune, ne reamintește Attila Lakatas:

    Așa cum am spus biserica e, deocamdată, cea mai mare
    construcție în stil baroc din sud-estul Europei, cu două turnuri foarte
    frumoase care au peste 42 de metri. Cred că până azi e cea mai înaltă clădire
    din Oradea, cu toate blocurile și construcțiile moderne, având proporțiile
    catedralei Il Gesu din Roma. Acolo sunt multe clădiri uriașe, dar chiar și așa,
    acea catedrală a rămas reprezentativă pentru un anumit stil architectural.


    Restaurat recent, ansamblul baroc este momentan atât un
    loc de pelerinaj, cât și o destinație turistică de neratat în Oradea, un oraș
    bogat din punctul de vedere al patrimoniului material.



  • Forschungsprojekt: Pandemie in persönlichen Geschichten und Fotos dargestellt

    Forschungsprojekt: Pandemie in persönlichen Geschichten und Fotos dargestellt

    Das Leben ist letzten Endes eine Aufeinanderfolge von Geschichten — mehr oder weniger angenehme oder herausfordernde, spannende oder eher gewöhnliche Lebensgeschichten. Sie sind genau so unterschiedlich wie die Menschen, die dahinter stecken. Deshalb ist es nicht erstaunlich, dass die Menschen weltweit während der Isolierung Interesse für die Lebensgeschichten ihrer Mitmenschen zeigten.



    Cristina Liana Puşcaş lebt in Oradea (dt. Gro‎ßwardein). Sie arbeitete als Forscherin im Burgmuseum, als die Institution Kurzarbeit einführte. Da sie plötzlich viel freie Zeit hatte, beschloss sie, die Zeit während der Pandemie zu dokumentieren. Sie ist nämlich fest davon überzeugt, dass man Jahre später Bilder und Informationen über diese Zeit brauchen wird. Und auch die verschiedensten Gefühle und Emotionen, die während der Pandemie erlebt wurden, werden von Bedeutung sein. Deshalb startete Cristina Liana Puşcaş eine historische, fachübergreifende Forschungsarbeit unter dem Titel Das Leben in Zeiten der Pandemie“.



    Die Forschungsarbeit ging von einer Umfrage aus. Ich formulierte 25 Fragen, die ich in den öffentlichen Raum stellte. Ich wollte herausfinden, wie die Einwohner im Kreis Bihor oder die, die im Ausland lebten, aber Rumänisch sprachen, die Pandemie — diesen Zwischenfall in der menschlichen Geschichte — wahrnahmen. Ich brachte den Fragebogen am 22. April in Umlauf. Bis jetzt erhielt ich 321 Antworten. Es ist klar, dass nicht alle ausgefüllten Fragebögen, die ich zurückbekam, auch als gültig betrachtet werden können. Allerdings war das Interesse ziemlich hoch, mit Sicherheit werden 200 Antworten akzeptabel sein. Der Fragebogen ist online auszufüllen, was einigerma‎ßen einige Schwächen birgt. Denn die Teilnehmer hätten Zugang zum Internet haben müssen, um Informationen nachsuchen zu können. Darüber hinaus gibt es auch viele Menschen, die keinen Zugang zum Internet haben, also gar nicht teilnehmen konnten. Das bedeutet, die meisten Teilnehmer hatten eine höhere Ausbildung und Zugang zum Internet.“




    Cristina Liana Puşcaş erzählte uns, an der Umfrage hätten sich Teilnehmer aus mehreren Städten Rumäniens beteiligt. Es machten aber auch einige Rumänen mit, die derzeit in New York, Wien oder Hamburg leben. Cristina Liana Puşcaş erläuterte uns im Einzelnen die gestellten Fragen und beurteilte kurz die erhaltenen Antworten:



    Was für ein Projekt gaben sie auf, als sie sich isolieren mussten? Das war eine Frage, die ich stellte. Viele Teilnehmer antworteten, sie mussten ihre Urlaubspläne aufgeben. Manche sahen sich gezwungen, auf die Hausrennovation zu verzichten. Manche gaben einen Arbeitsplatz auf. Andere wiederum meinten, sie mussten auf die Theaterabende oder auf den Kirchengang verzichten. Diejenigen, die von zu Hause aus gearbeitet und die Isolierung streng eingehalten haben, fühlten sich schwer betroffen. Diejenigen, die weiterhin zur Arbeit gingen, haben sich im Gegenteil nicht so stark betroffen gefühlt.“




    Eine weitere Frage wollte herausfinden, woran sich die Leute während der Isolierung am schwersten angepasst hätten. Cristina Liana Puşcaş lieferte uns dazu mehrere Einzelheiten:



    Die meisten Teilnehmer meinten, sie hätten Schwierigkeiten mit der mangelnden Sozialisierung gehabt. Es hätte ihnen nämlich der Kontakt zu ihren Angehörigen, den Freunden und den Arbeitskollegen gefehlt. Die Mütter hätten es am schwierigsten gehabt. Sie mussten nämlich in mehrere Schuhe schlüpfen — sie übernahmen zugleich die Rolle der Lehrerin, der Mutter, der Ehegattin, der Pflegerin, der Therapeutin, der Friseurin usw. Das sei überwältigend gewesen. Darüber hinaus sei es schwer gewesen, sich an die neuen Desinfektionsrituale anzupassen. Au‎ßerdem war es nicht immer einfach, Formblätter auszufüllen, um die Wohnung verlassen zu dürfen. Und die täglichen Spaziergänge — in Wirklichkeit, die Bewegungsfreiheit — aufzugeben, fiel einigen Teilnehmern auch schwer.“




    Die meisten Paare hatten unter der Pandemie und der zusammenhängenden Isolierung nicht zu leiden — sagte uns Cristina Liana Puşcaş. Manche Antworten verbargen allerdings witzige Ergänzungen, wie z.B. Ich mag es nicht, drei Mahlzeiten pro Tag essen zu müssen“ oder Ich wei‎ß nicht, warum meine Frau meinen Tag einplanen möchte“ oder Es wurde deutlich, dass wir unterschiedliche Lebensansichten haben“. Allerdings hatten die Menschen während der Isolierung die Möglichkeit, ihre Innenwelt zu erforschen, über ihre Gefühle nachzudenken. Dazu sagte uns Cristina Liana Puşcaş Folgendes:



    Da gab es noch die Frage nach den kleinen Alltagsfreuden, die die Teilnehmer während der Pandemie entdeckt hätten. Und manche von ihnen haben in der Tat gewusst, das Beste daraus zu machen. Sie haben sich über die strahlende Sonne gefreut, den Kaffee in aller Ruhe genossen, Brot zu Hause gebacken, gekocht, gelesen, im Garten gearbeitet und viel mehr Zeit zusammen mit der Familie verbracht.“




    Und weil es gilt, dass ein Bild mehr als tausend Worte aussagt, startete Cristina Liana Puşcaş parallel zur Umfrage auch ein Fotografieprojekt — Fotos in Zeiten der Pandemie“. Unsere Gesprächspartnerin beobachtete Folgendes diesbezüglich:



    Alle Bilder wurden vom Wohnungsfenster oder direkt in der Wohnung geschossen. Meistens sind es Bilder vom Fenster, auf denen man den Garten erkennen kann. Eine Frau schickte mir ein Bild mit ihrem kahl rasierten Schädel. Ein anderes Foto bildete eine Frau ab, die auf den Treppen einer Kirche auf die Knie ging. Die meisten hatten einen Bezug zum Leben drinnen, es gab nur wenige, die das Leben auf der Stra‎ße dokumentierten.“




    Die zwei Forschungsprojekte laufen noch. Unser Optimismus regt uns an, von bessern Augenblicken zu träumen, unser Realismus hält uns aber an, die Lage neu zu bewerten und die echt wichtigen Dinge im Leben in unserem Herzen zu suchen. Cristina Liana Puşcaş meint, die Menschen hätten begriffen, wie wichtig die Natur sei. Und die Familie. Und die Freunde.

  • הצעות למטיילים באורדאה

    הצעות למטיילים באורדאה

    תיירים השוהים שני לילות באורדאה, צפון-מערב רומניה, ביחידות אירוח בעיר, נהנים משורה של פינוקים, ביניהם, תחבורה ציבורית חופשית למשך 48 שעות, גישה חופשית למוזיאון העיר במצודה מימי הביניים, כניסה חופשית למוזיאונים אחרים, כולל המוזאונים הבאים: “מורשת אורדיאה”, “ארץ CRIS “, “תולדות היהודים”, ” התנגדות ודיכוי בביהור “,” ארט נובו “, ובבית הכנסת הנאולוגי “ציון”



    בכך מבקשת עיריית אורדיה למשוך כמה שיותר תיירים לעיר. לנוחות התיירים ניתן להוריד אפלקציה חינמית oradealifenouveau.ro.

  • Les discothèques dans les années 70-80

    Les discothèques dans les années 70-80

    Plus de 200 personnes ont participé au vernissage d’une exposition permanente consacrée aux Discothèques dans les années 1970- 1980, accueillie par le Musée municipal d’Oradea. L’événement propose un voyage dans le temps, à l’époque des magnétos, des K7 et des tourne- disques, quand les jeunes s’amusaient et dansaient sous le regard attentif d’une Commission de visualisation et d’audition, à même de décider de la musique à être diffusée.

    Cristina Puscas, muséographe, raconte que l’idée d’une telle exposition est venue suite à des dons que le public a faits au musée, parallèlement à une activité soutenue de recherche: Ce fut en septembre 2016 qu’on a lancé la campagne Ne jette pas le passé, offre-le au musée, suite à laquelle, des dizaines d’habitants de la ville se sont mis à faire la collecte de différents objets renvoyant aux années communistes. Parmi ses objets, on a trouvé de nombreux disques vinyles, des magnétoscopes, des tourne-disques, bref, tout un patrimoine à même de témoigner des discothèques de ces années- là. C’est comme ça que l’idée de cette exposition nous est venue. Personne n’a menée jusqu’à présent une recherche portant sur les boîtes de nuit de l’époque communiste. Dans un premier temps, je n’ai trouvé aucun règlement sur la façon dont les discothèques étaient-elles organisées sous Ceausescu. Du coup, j’ai fouillé dans les archives et c’est là que je suis tombée sur un fond important du Comité de culture et d’éducation socialiste du département de Bihor. J’ai donc appris quelques normes de fonctionnement et d’organisation, j’ai lu sur la Commission de visualisation et d’audition, sur la censure et les restrictions. Une fois ce travail de documentation accompli, on est passé à la deuxième étape, à savoir parler avec les DJ de l’époque sur la façon dont les choses se passaient dans les années 70-80. C’est comme ça que ce projet a pris naissance. Ce n’est pas simplement une exposition riche en objets et photos, mais aussi un espace censé refaire l’ambiance des boîtes de nuit de cette époque -là.

    Dans un premier temps, les discothèques fonctionnaient dans des Maisons de culture, centres culturels, club éducatifs, bars, restaurants ou hôtels. Elles étaient obligées de respecter des normes de fonctionnent comme par exemple, se voir délivrer chaque année, une autorisation de la part du Comité départemental de culture et d’éducation socialiste. Pour se munir de ce document, il fallait que la Commission de visualisation et d’audition se prononce, par écrit, sur le programme musical proposé au public. Il convient de préciser que dans les années 1980, 80% de la musique qu’on écoutait dans les discothèques de Roumanie était roumaine.

    Maintenant, qu’on a parlé des prémisses de cette exposition, voyons un peu à quoi le visiteur peut s’attendre, une fois sur place. Cristina Puscas : Le public se retrouve dans une véritable discothèque éclairée par la lumière d’un stroboscope et des tubes néon. Une fois sur place, il peut admirer la collection des vinyles en vogue dans ces années -là, des magnétoscopes Tesla et Tascam, des tourne-disques ou encore des photos issues de la collection privée d’un des DJ de l’époque qui nous en a fait le don. Ces photos sont d’autant plus précieuses qu’on manque de documentation sur les boîtes de nuit pendant le régime communiste. Le public aura également droit à une collection de chansons, lettres d’amour ou encore images découpées dans les magazines de l’époque. Ce sont des matériels originaux qui forment un riche patrimoine dans ce domaine.

    Si vous voulez visiter l’exposition, écoutez Cristina Puscas pour savoir comment faire pour vous y rendre: L’exposition est accueillie par le Musée municipal Oradea, au cœur de la cité. C’est un édifice à deux étages et justement, au deuxième, dans une des salles les plus belles et les plus grandes, on a ouvert cette discothèque. Franchement, l’exposition a cartonné dès le départ, puisque le jour de l’inauguration, la salle s’est avérée trop étroite pour accueillir les 200 visiteurs venus danser sur la musique des années 70-80. Parmi eux, beaucoup de nostalgiques, mais aussi des jeunes curieux de découvrir les chansons de l’époque. Finalement, tout le monde s’est amusé.

    Et puisqu’à l’époque communiste, les discothèques affichaient un programme de deux à quatre heures tout au plus, le jour de l’inauguration, l’exposition d’Oradea a fermé, elle aussi, à 20h00.

  • Ruta bisericilor de lemn din Bihor

    Ruta bisericilor de lemn din Bihor

    În aceste zile de vară, cu temperaturi ridicate, destinaţiile de vacanţă devin parcă mai atractive dacă ne apropiem de natură, dacă avem parte de liniştea şi răcoarea pădurii, în locuri în care este mult mai uşor de respectat distanţarea impusă de pandemia de coronavirus. Judeţul Bihor are o bogată ofertă balneară datorită izvoarelor de apă termală, precum şi o impresionantă ofertă culturală din partea municipiului Oradea. La acestea se adaugă posibilităţile de a petrece o vacanţă activă în zona montană a judeţului, mai precis în Munţii Pădurea Craiului, unde pot fi vizitate şi multe peşteri modelate de ape în relieful carstic.



    Gabriel Bonaciu este un bun cunoscător al zonei şi un promotor al eco-destinaţiei Pădurea Craiului sugerează ca una dintre activităţi să fie cea de explorare a peşterilor “În judeţul Bihor, în ecodestinaţia Pădurea Craiului organizăm ture de speoturism în peșteri spectaculoase cum ar fi Peștera Vântului, Peștera Gălășeni, Ciur Ponor. Musafirii noștri primesc echipament de protecție, sunt ghidați de ghizi de speoturism prin galeriile cavernelor. Cu această ocazie descoperă lumea subterană cu formele carstice create natural și care au o fragilitate aparte. În zilele călduroase, caniculare, intrarea într-o peșteră este mai mult decât reconfortantă.”



    Locuitorii satelor din zona montană au ridicat de-a lungul secolelor biserici ortodoxe de lemn, care astăzi pot fi văzute şi chiar vizitate, pe un itinerariu denumit “Ruta bisericilor de lemn din judeţul Bihor”. Este un proiect recunoscut recent de Ministerul economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, care administrează şi sectorul turismului. Iniţiatorul acestui proiect, “Ruta bisericilor de lemn din judeţul Bihor” este Gabriel Bonaciu, care ne-a oferit detalii:



    “Tot aici, în Bihor, în Pădurea Craiului organizăm vizite culturale la bisericile de lemn ortodoxe, vechi de sute de ani, ocazie cu care turiștii află de la preoți istoria locului, află despre cultura popular românească, despre tehnicile folosite în construcția edificiilor de străbunii noștri. Fiecare vizită culturală este condimentată cu un ospăț în aer liber, cu așa numitele brunch-uri, în timpul cărora locuitorii din Valea Crișului, comuna Bratca îndrumați de preotul paroh Nicolae Duluș Gaboraș astern pe masă mâncăruri tradiționale preparate cu produse de sezon. Tot în acest context turiștii se pot plimbă cu căruța trasă de cai, socializează cu lumea arhaică, iar copii se pot bucura nestinhjeriți de mișcare în aer liber și fructe proaspete. De asemenea organizăm pentru turiști ateliere interactive de olărit, pictură pe lemn reciclat și tâmplărie.Tinerii meșteri populari creează împreună cu grupruile de turiști oale din lut, pictează pe lemn reciclat motive tradiționale sau cioplesc în lemn obiecte care rămân amintiri palpabile.”



    Această rută a bisericilor de lemn din judeţul Bihor include 9 monumente istorice, aflate la Beznea, Valea Crișului, Gheghie, Luncșoară, Boianu Mare, Vârciorog, Tilecuș, Fânațe și Mănăstirea Izbuc. Pentru promovarea acestei rute va fi creat un logo şi vor fi realizate hărţi şi broşuri de prezentare a acestor biserici de lemn.



  • Pandemia în poveşti şi imagini

    Pandemia în poveşti şi imagini

    Viaţa este, până la urmă, o înşiruire de poveşti. Mai plăcute sau mai
    provocatoare, mai cu tâlc sau mai banale, poveştile se aseamănă şi se
    diferenţiază precum oamenii înşişi. Aşa că nu e de mirare că odată confruntaţi
    cu izolarea, oamenii de pe toate meridianele au căutat să afle ce poveşti
    împărtaşesc semenii lor.


    La Oradea, o cercetătoare de la Muzeul Cetăţii, intrată în şomaj tehnic
    şi-a propus să documenteze această perioadă, pentru că experienţa sa ca doctor
    în istorie o încredinţează că va fi nevoie, peste ani de informaţii şi imagini,
    precum şi de trăiri cât mai diverse, ale celor confruntaţi anul acesta cu
    pandemia. Cristina Liana Puşcaş, cercetătoare, a generat o cercetare istorică,
    cu o anumită calitate interdisciplinară, în proiectul Vieţuirea în vremea
    pandemiei.


    Acesta
    a presupus realizarea a 25 de întrebări. Am realizat un chestionar cu cele 25
    de puncte, pe care l-am lansat în spaţiul public. În special am urmărit modul
    în care orădenii, bihoreni sau din străinătate, care vorbeau limba română, au
    perceput această pandemie, acest incident din istoria omenirii. Pe data de 22
    aprilie 2020 am lansat chestionarul, iar până în prezent am primit 321 de
    răspunsuri. Evident, nu toate chestionarele pe care le-am primit vor fi
    validate, din diferite motive. Interesul mi se pare destul de mare, cred că 200
    de răspunsuri, cu siguranţă vor putea fi validate.

    Pentru faptul că acest
    chestionar a fost completat în mediul online, are şi un minus, pentru că cei
    care l-au completat au avut acces la internet, lăsând deoparte multe alte
    persoane care nu au putut să răspundă. Astfel acea categorie care a răspuns,
    sunt respondenţi cu studii superioare şi cu acces la internet, ne-a
    mărturisit Cristina Liana Puşcaş, care a precizat că a primit răspunsuri din
    Bihor, Satu Mare, Sălaj, Cluj, Timiş, Arad, Bucureşti, dar şi din New York ,
    Viena şi Hamburg.



    Cristina Liana Puşcaş a detaliat întrebările chestionarului şi răspunsurile
    primite: La ce proiect aţi fost obligaţi să renunţaţi
    în momentul în care aţi fost izolaţi în casă? Mulţi dintre ei au spus că au
    fost nevoiţi să renunţe la concedii, la renovarea casei, la un nou loc de muncă
    sau la spectacolele de teatru, mersul la biserică. Cei care au stat acasă sau
    au lucrat de acasă şi au respectat strict izolarea au fost foarte afectaţi. În
    schimb cei care mergeau la muncă, nu par să fi resimţit cu aceeaşi frustrare
    această izolare.



    O altă întrebare căuta să afle la ce le-a fost greu oamenilor să se adapteze
    în noile condiţii de izolare la domiciliu. Am aflat detalii de la Cristina
    Puşcaş: Respondenţii par să se fi adaptat cel mai
    greu la lipsa socializării, le-au lipsit rudele, prietenii şi chiar şi colegii
    de muncă. Copleşitoare a fost viaţa în izolare, în special, a unor mame, care
    povesteau că aveau roluri prea multe: trebuia să fie învăţătoare, mame,
    angajate în telemuncă, soţie, îngrijitoare, medic, psiholog de serviciu,
    maseur, coafeză, pedagog, profesor de germană şi engleză. De asemenea, s-au adaptat
    foarte greu la noile ritualuri de dezinfectat, completarea declaraţiilor şi
    renunţarea la plimbare, la această libertate de mişcare.



    Celor mai mulţi respondenţi nu le-a fost afectată viaţa de cuplu – ne-a
    spus Cristina Liana Puşcaş – chiar dacă unele răspunsuri ascundeau glumiţe de
    tipul: nu îmi place să am de servit trei mese pe zi, nu înţeleg de ce soţia
    încearcă să îmi facă program sau clar, avem ritmuri biologice diferite. Dar
    cum petrecerea timpului în izolare îndreaptă spre lumea interioară, Cristina
    Liana Puşcaş a adăugat: Ce bucurii mărunte aţi descoperit în aceste
    zile de izolare? Unii dintre ei au ştiut să valorifice această perioadă, au
    descoperit soarele, savuratul cafelei, pâinea de casă, gătitul, cititul,
    grădinăritul, familia.


    Şi pentru că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, după cum spune un
    proverb chinezesc, Cristina Liana Puşcaş a desfăşurat în paralel proiectul Fotografii
    din perioada de pandemie. Ce a observat la fotografiile primite? Toate sunt făcute de la fereastă sau din
    casă. O fereastră prin care se vede curtea de afară. O doamnă mi-a trimis că
    s-a tuns zero în perioada de izolare de pandemie. Un domn mi-a trimis de la
    Satu Mare cum o doamnă îngenunchea pe treptele unei biserici. Toate s-au raportat
    mai mult la viaţa de casă, prea puţin din exterior.



    Proiecte, fără îndoială, încă în desfăşurare, deşi optimismul ne îndeamnă
    să visăm la zile mai bune, dar realismul ne face să reevaluăm ce este cu adevărat
    important pentru noi. Cristina Liana Puşcaş ne-a spus că pare că oamenii chiar au
    realizat că este foarte importantă natura şi să îi ai alături pe cei dragi.

  • גרסה אלקטרונית של ההגדת פסח

    גרסה אלקטרונית של ההגדת פסח

    הקהילה היהודית באורדאה והמרכז היהודי לתקשורת (JCC) אורדיאה סיפקו את הגרסה האלקטרונית של הגדת הפסח.



    הקהילה היהודית באורדיאה והמרכז לתרבות יהודית (JCC) אורדיאה, שבצפון-מערב רומניה, העמידו לרשות חברי הקהילה את הגרסה האלקטרונית של הגדת הפסח. השנה חוגגים את חג הפסח רק בחיק המשפחה המצומצמת , ללא אירועים ציבוריים, מסרו נציגי שני הארגונים.



    ספר הגדת הפסח הדיגיטלי נערך על ידי התאחדות הקהילות היהודיות ברומניה , ביחד עם הגוינט (ועדת ההפצה היהודית האמריקאית) ו- JCC.



    הספר מופץ אך ורק לשימושם האישי של חברי הפדרציה של הקהילות היהודיות ברומניה וכל הזכויות שמורות. האישור לפרסום ברשת ניתן על ידי הרב סורין רוזן.



    הקהילה היהודית באורדיאה והמרכז היהודי JCC מזכירים כי מידע שימושי ומעניין על ההיסטוריה, התרבות, המסורות והדת של העם היהודי ניתן למצוא באתר האינטרנט www.dvartora.ro.

  • O carieră de succes se poate construi pe…eșecuri

    O carieră de succes se poate construi pe…eșecuri

    Vlad Mocanu are 24
    de ani, este din Oradea, iar povestea lui de succes s-a conturat, practic, în
    urma unui… eşec. Entuziast şi implicat, Vlad nu s-a dat bătut şi a căutat să
    devină din ce în ce mai bun, până când şi-a văzut împlinit visul de a profesa
    liber, ca antreprenor. Cum se simte în această postură?

    Vlad Mocanu: Este fain. Mie îmi place foarte mult să mă implic în societate, practic
    şi antreprenoriatul social. Consider că toţi ar trebui să oferim, să dăm mai
    departe sprijinul nostru către cei care au nevoie. Partea de antreprenoriat
    care are ca scop finanţarea de profit îmi place foarte mult pentru că pot să
    fac lucrurile în stilul meu. Consider că aceasta este principala mea dorinţă,
    să dezvolt concepte, produse pe care să le cresc eu, de la A la Z.


    Vlad Mocanu este
    coordonatorul volumului Eşecuri de succes. Dedicată tuturor celor care îşi
    doresc să îşi încerce puterile în mediul de business, lucrarea aceasta a pornit
    de la o experienţă personală nu prea fericită, peste care Vlad a reuşit să
    treacă pentru a-şi atinge, ulterior, scopul propus.

    Vlad Mocanu: Povestea a început după terminarea liceului, în momentul în care mi-am
    dat seama că eram total nepregătit pentru viaţă. A fost momentul în care am
    început să văd cam ce aş putea să fac.
    Aşa am făcut primul pas către
    dezvoltarea mea personală şi profesională, anume voluntariatul, în cadrul
    căruia am început să văd la ce sunt bun, la ce nu sunt bun.

    Mi-am dat seama că
    îmi place libertatea şi că îmi place să fac lucrurile în stilul meu propriu.
    Odată cu venirea fostului meu partener, am început să coordonăm împreună firma
    pe care el o înfiinţase, o firmă de IT. Practic, după un an şi ceva de
    voluntariat, am intrat în domeniul antreprenoriatului, în primă instanţă în
    calitate de intraprenor.

    Ulterior, am ajuns să achiziţionăm şi o cafenea,
    coordonând firmele în paralel. Am ajuns şi în momentul în care nu am mai putut
    să continuăm cu afacerile respective. A trebuit să le închidem. Aşa că acela a
    fost momentul în care am început pe cont propriu.



    Astfel a apărut
    Eşecuri de succes, ghidul pe care Vlad Mocanu îl propune viitorilor şi
    tinerilor antreprenori. Vlad nu s-a oprit, însă, la teorie, ci a ales să se
    implice inclusiv în antreprenoriatul social. Pasionat de domeniul educaţiei,
    şi-a propus să aducă un suflu nou în oraşul din care provine şi chiar în
    liceele din întregul judeţ.

    A fost şi este în continuare o experienţă
    foarte frumoasă. Este vorba despre ONG-ul înfiinţat de bunul meu prieten şi
    fost coleg de clasă, Mark Lukacs, în cadrul căruia am dezvoltat mai multe
    proiecte în Oradea şi în judeţul Bihor, proiecte de educaţie non-formală,
    finanţate printr-un grant local, al Fundaţiei Comunitare Oradea. Chiar în 2016
    am avut un proiect pe educaţie financiară, cu un buget de aproximativ 12 mii de
    lei.

    Pentru vârsta noastră şi pentru vremea respectivă, era un proiect cu un
    buget destul de mare. Am făcut cursuri cu traineri din Bucureşti, pe educaţie
    pentru tinerii din zece licee din judeţul Bihor. A fost o experienţă din care
    eu am învăţat ce înseamnă să gestionezi un proiect, un buget, ce înseamnă să
    îţi asumi nişte sarcini şi nişte deadline-uri.



    Mentoratul este, în
    opinia lui Vlad Mocanu, deosebit de important, atunci când cineva îşi propune
    să pornească o afacere pe cont propriu. Ce sfat ar oferi Vlad unui potenţial
    antreprenor?

    Un prim pas ar fi să îşi găsească mentori,
    oameni în jurul său care au făcut ceea ce ar vrea şi el să facă, de la care să
    înveţe foarte mult şi să primească feedback-uri acreditate. Este foarte
    important să primim un feedback acreditat. I-aş recomanda să folosească
    Internetul în favoarea sa, să se conecteze la nivel naţional cu oameni, cu
    grupuri de profil, cum ar fi cel al antreprenorilor din România, să se dezvolte
    continuu. Este nevoie de adaptabilitate continuă în business. Şi să nu îi fie
    frică de eşec. Bineînţeles, eşecul, chiar dacă doare, este un profesor foarte
    bun, care, dacă ai mentalitatea potrivită, te poate duce acolo unde îţi
    doreşti.



    Vlad Mocanu nu se
    opreşte aici. În prezent, lucrează la continuarea volumului Eşecuri de
    succes, care s-a bucurat de un ecou internaţional. Vlad Mocanu : În momentul acesta, dezvolt volumul al doilea al cărţii Eşecuri de
    succes. Este un proiect pe doi ani şi jumătate, în care îmi doresc să ating un
    palier mai larg de cititori. Voi merge foarte mult şi către românii din diaspora.
    Primul volum a fost foarte primit de către ei, în urma lansărilor pe care le-am
    organizat în străinătate. Îmi doresc ca această carte să fie o continuare a
    ceea ce s-a născut deja şi să reuşesc să transmit mesajul eşecului cât mai
    multor români.



    Pe Vlad îl puteţi
    găsi la adresa web www.vladmocanu.ro, dar şi pe blogul cu acelaşi nume.


  • Reenactment: Disko im Stil der 1970er–80er Jahre wiederbelebt

    Reenactment: Disko im Stil der 1970er–80er Jahre wiederbelebt

    Mehr als 200 Bewohner der Stadt Oradea (dt. Gro‎ßwardein) nahmen an der Eröffnung der Dauerausstellung Die Diskothek der 1970er und 1980er Jahre“ im Städtischen Museum teil. Eine Zeitreise, die es den Teilnehmern ermöglichte, herauszufinden, wie die Jugendlichen in den 70er und 80er Jahren in den Diskos in Rumänien Spa‎ß hatten.



    Die Tonbandgeräte, Kassettenrekorder und Tonbänder waren ein Teil der damaligen Wirklichkeit. Allerdings war es damals nicht erlaubt, der gewünschten Musik ohne Weiteres zuzuhören. Es gab einen sogenannten Kontrollausschuss, der diskret entschied, was für Musik in einer Diskothek aufgelegt werden durfte. Die Museographin Cristina Puşcaş erzählte uns, dass mehrere Spenden an das Museum die Veranstaltung einer solchen Ausstellung anregten. Gefolgt von einer gründlichen Recherche.



    Im Jahr 2016 starteten wir die Kampagne »Wirf die Vergangenheit nicht weg, bring sie zum Museum!«. Zahlreiche Bewohner der Stadt Oradea beteiligten sich aktiv an dieser Kampagne zur Sammlung von Gegenständen aus dem Kommunismus. Tausende Gegenstände und Geräte wurden uns gespendet, darunter Vinylschallplatten, Schallplattenspieler, Tonbandgeräte, Tonbänder. Somit brachten wir eine beträchtliche Kollektion zusammen, die von der Ausstattung der Diskotheken in der damaligen Zeit zeugt. Wir dachten, es wäre besser, diese Gegenstände, Geräte und Vorrichtungen der Öffentlichkeit vorzustellen, als dass sie irgendwo in einem Lager in Vergessenheit geraten. Und so entstand der Ausstellungsentwurf. Wir sind vom Gedanken ausgegangen, dass bislang niemand eine solche Recherche, über die Art und Weise, in der früher — also im Kommunismus — die Diskotheken organisiert waren, durchgeführt hat. In der vorbereitenden Phase der Recherche fanden wir keine Regelung über die Organisierung der Aktivität in Diskotheken. Danach untersuchten wir das Archiv. Und da fanden wir tatsächlich einige Vorschriften über die Funktionsweise der Diskotheken. Es gab zentral angeordnete Bestimmungen in Bezug auf die Musik und die Inhalte, die in Diskotheken vorgeführt werden durften. Wir konnten nachvollziehen, worin die Zensur bestand, was für Einschränkungen es gab. Doch wir beschränkten uns nicht auf die Erforschung einer einzigen Stimme, der Stimme der öffentlichen Institutionen. In einem zweiten Schritt unterhielten wir uns mit DJs in Oradea, die während des Kommunismus, vor allem in den 70er und 80er Jahren, in Diskotheken Musik aufgelegt hatten. Und so entstand diese Diskothek in unserem Museum. Sie stellt nicht nur Gegenstände und Geräte aus der kommunistischen Zeit aus, sondern versucht auch die damalige Stimmung erneut ins Leben zu rufen.“




    Die Diskotheken waren in der Regel in den örtlichen Gemeindezentren beherbergt. Tanzabende mit Diskomusik wurden auch in Klubs, Bars oder Restaurants veranstaltet. Manchmal auch in Hotels oder in anderen Erholungseinrichtungen. Diese Veranstaltungsräume mussten verbindlich die Regeln für die Veranstaltung von Diskothek- und Videothek-Programmen“ beachten. Die Diskotheken bedurften demnach einer jährlich durch den Ausschuss für sozialistische Kultur und Bildung erlassenen Genehmigung. Der Erlass der Genehmigung wurde nur nach Zustimmung eines technischen Ausschusses gebilligt, der sich zum Inhalt der in der Diskothek aufgeführten Programme im Voraus äu‎ßerte. Die von den Diskos aufgeführten Programme sahen in den 80er Jahren eine verbindliche Quote rumänischer Musik vor. Und zwar mussten zwei Drittel der aufgelegten Musik einheimischer Herkunft sein. Wir erkundigten uns bei Cristina Puşcaş, wie die Ausstellung von den Besuchern wahrgenommen wurde, was die Besucher im Museums erlebten:



    Die Besucher betreten eine echte Diskothek — mit Disko- und Spiegelkugel, Stroboskop, UV-Lampen, buntem Licht. Die Ausstellung umfasst auch Vinylschallplatten mit Musik aus der damaligen Zeit. Wir haben auch mehrere Tonbandgeräte der Marken Tesla oder Tescam, aber auch Schallplattenspieler und Originalfotos, die einen DJ aus der damaligen Zeit bei der Arbeit abbilden. Die Fotos sind eine Spende des Inhabers. Wir verfügen über wenig Dokumentarmaterial zum Thema, die DJs lie‎ßen sich nicht unbedingt fotografieren, sie hatten keine Ahnung, dass sie irgendwann mal ein Teil der Geschichte der hiesigen Gemeinschaft sein würden. Wir verfügen auch über Songtexte, die von der Hand von den Jugendlichen der 70er Jahre geschrieben wurden. Wir haben auch Liebesbriefe von jungen Menschen, die sich einander erzählten, was für Musik sie hörten. Oder sie schickten sich Ausschnitte aus Zeitungen mit verschiedenen Musikern. Das sind alles Originalteile. Wir sind stolz, ein derartig umfangreiches Dokumentarmaterial zu besitzen.“




    Cristina Puşcaş erzählte uns auch, wo die Ausstellung untergebracht ist:



    Die Ausstellung wurde in der Stadtburg veranstaltet, wo derzeit auch das Museum der Stadt Oradea untergebracht ist. Im zweiten Stock, im A-Gebäude, fanden wir einen geeigneten Raum. Es ist der grö‎ßte Saal, über den wir verfügen. Und hier organisierten wir unsere Diskothek. An der Eröffnung nahmen so viele Besucher teil — mehr als 200 –, dass er viel zu eng schien. Wir hatten nicht mit einem solchen Erfolg gerechnet. Nachdem Musik ertönte und die Leute zu tanzen anfingen, hatten wir nach einer Weile den Eindruck, der Sauerstoff sei alle. Der nach der klassischen Eröffnung veranstaltete Diskoabend mit Musik aus den 70er und 80er Jahren war ein Riesenerfolg. Es beteiligten sich viele Nostalgiker, aber auch junge Menschen, die gerne zur damaligen Musik tanzen. Der Tanzabend brachte uns allen viel Freude!“




    Zu kommunistischen Zeiten dauerte das Diskothek-Programm zwischen 2 und 4 Stunden. Daher machte auch die im Museum der Stadt Oradea veranstaltete Diskothek rechtzeitig um 8 Uhr abends ihre Türe zu.