Radio România Internațional

Tag: peste

  • Şalău la cuptor

    Şalău la cuptor

    Răpitor de apă dulce, şalăul (Sander lucioperca – lat., pikeperch – eng. Zander – ger.) este unul dintre peştii cu carne albă, din care se obţin preparate care îşi găsesc locul în cele mai rafinate restaurante. În zilele noastre, preparatelor din şalău li se acordă o atenţie deosebită, la fel ca la altădată, la curţile domneşti sau boiereşti.

     

    Un preparat cu un nume, probabil, din vremuri apuse este şalăul „bonne femme”, pregătit în cuptor. După filetarea şalăului, acesta se taie în 4 părţi egale, care se condimentează cu piper şi se dă la cuptor într-o tavă unsă cu unt, împreună cu ceapa tocată, timp de circa 10 minute, la foc moderat. Din făină, lapte şi unt sau din făină şi smântână se obţine un sos, în care turnăm puţin vin şi un gălbenuş de ou. Se omogenizează şi se lasă la fiert timp de 10 minute, la foc potrivit, după care se amestecă cu ciuperci tăiate felii şi călite uşor în unt. Acest amestec este turnat peste bucăţile de peşte, care au început să se rumenească în cuptor. Se presară caşcaval ras şi se mai lasă la cuptor 20 de minute la foc mic. Se serveşte cald, eventual cu o garnitură de piure de cartofi.

     

    În cazul în care avem trunchiuri de şalău şi pentru nu mai pierde timp cu filetarea peştelui, îl putem pregăti la fel de bine în cuptor, după ce le-am spălat pentru a îndepărta surplusul de sare şi după ce le-am tăiat în rondele cu o grosime de două degete. Avem nevoie de 2 … 3 trunchiuri de şalău şi de un kg de cartofi, de ulei de măsline, de două lâmăi şi de circa 200 de ml de vin alb. Tăiem cartofii în cubuleţe şi îi punem într-o tavă mai înaltă, împreună cu rondelele de şalău. Condimentăm cu piper negru măcinat şi presărăm coaja a două lâmâi pe care apoi le stoarcem, zeama rezultată fiind turnată peste rondelele de peşte şi peste cartofii din tavă. Turnăm şi 200 de ml de vin alb şi lăsăm tava în cuptorul deja încălzit circa 30 de minute. Dacă sosul din tavă a scăzut, mai adăugăm pe parcurs puţin vin. Dacă peştele a fost sărat, nu mai este nevoie ca, aproape de final, să mai adăugăm sare. După ce am scos tava din cuptor, presărăm frunze tocate de pătrunjel, peştele putând fi servit imediat.

     

     

     

  • Peşte gătit ca la Brăila

    Peşte gătit ca la Brăila

    Diversitatea etnică a Brăilei s-a reflectat şi în gastronomia locală. Evreii obişnuiau să facă rasol de ştiucă cu legume, iar ruşii lipoveni de la periferia Brăilei pregăteau peştele într-un mod aparte, începând cu borşul făcut în cazan, la pirostrii, chiar şi atunci când umblau cu căruţele prin satele din jur pentru a vinde peştele prins de ei în balta Brăilei, aşa cum se numea înainte de îndiguirea acelei zone mlăştinoase, Insula Mare a Brăilei.

    Borşul ieşea bun dacă se făcea din mai multe capete şi bucăţi de peşte amestecat: crap, somn, ştiucă şi şalău. Peste peştele ce urma să fie pregătit se dădea, cu câteva ore înainte un praf de sare. În ceaun se puneau la fiert, dacă era vară, câţiva ardei graşi, tăiaţi felii, câteva roşii mărunţite, câteva cepe tocate. După ce dădea în fiert, se adăugau bucăţile de peşte şi, când apa dădea din nou în clocot, se puneau câteva linguri de oţet. Zeama se servea în castron, cu frunze tocate de leuştean pe deasupra, iar separat peştele fiert, care se mânca cu mujdei de usturoi sau cu hrean.

     

    Ieşită din bucătăriile etnicilor greci din Brăila, scordoleaua a fost bine primită şi de ceilalţi, Scordolea este un cuvânt venit din Grecia (skordalia) şi naturalizat prin partea de sud a României. Atunci când pe malul Dunării, la Brăila, se vorbea despre scordolea de peşte, era vorba despre piureul de cartofi, întins deasupra peştelui şi ornat cu jumătăţi de nucă. Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Peştele este fiert separat, pentru a scoate sarea din el. Tăiaţi în cubuleţe şi puşi la fiert, cartofii sunt transformaţi în piure, în care se adaugă, lapte, unt sau puţin ulei, nuci pisate, mujdei de usturoi şi câteva frunze tocate de ţelină. Bucăţile de peştele sunt aşezate pe un platou, iar deasupra se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.

     

    O mâncare rapidă, făcută pe cheu de docheri, era peştele cu garnitură de grâu. Pentru că vasele din port erau încărcate cu cereale, câţiva pumni de grâu erau la îndemâna oricărui lucrător din port. De asemenea, peştele putea fi prins uşor din Dunăre. Modul de preparare era destul de simplu. Boabele de grâu erau fierte, peste ele se turna ceapă călită şi roşii tocate, apoi puţin vin şi, în final, în vas se punea peştele. Totul fierbea înăbuşit şi se servea imediat.

     

     

  • Usturoiul în … mâncăruri

    Usturoiul în … mâncăruri

    Sărbătoarea Sf. Andrei marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia este asociată cu apariţia unor spirite rele care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita „turtă de Indrei”, făcută odinioară de fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare, iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul soţ.

    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere înseamnă usturoi.

    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi. Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate din somn

    Preparate din somn

    Pentru că are puţine oase, carnea acestuia, file sau tocată, este folosită la prepararea multor mâncăruri.

     

    Cel mai simplu preparat este somnul la grătar. După ce a fost curăţat şi spălat, somnul trebuie dat cu sare şi lăsat la rece pentru câteva ore. După ce îl spălăm de surplusul de sare, somnul trebuie tăiat transversal, în rondele cu o grosime de două degete, care se pun pe grătar sau pe plită. La fel de bine poate fi dat prin făină şi apoi prăjit în tigaie. În toate variantele, poate fi consumat cu mujdei de usturoi şi împreună cu mămăligă sau cu sau cu garnitură de cartofi fierţi.

     

    Din carnea de somn, tocată, se pot pregăti şi chiftele. Există reţete la care se pun multe condimente, ba chiar şi miere, însă în cea mai simplă variantă avem nevoie de un kg de file de somn, de două … trei cepe, de câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare. Se poate adăuga piure de cartofi sau două felii de pâine, precum şi mărar tocat. Carnea de peşte şi feliile de pâine sunt trecute prin maşina de tocat. Pasta rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul, de asemenea, tocat, cu căţeii de usturoi, pisaţi,  cu ouăle, cu piper şi sare, după gust. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care le dăm prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.

     

    Un preparat specific Deltei Dunării este tochitura de somn. De menţionat că tochitura este o mâncare tradiţională din bucătăria românească, întâlnită în toate regiunile. Este preparată din bucăţi de carne de porc, vită, pui sau din organe precum ficat, rinichi, inimă şi splină la care se mai adaugă cârnaţi tăiaţi rondele. În satul Lunca din judeţul Tulcea se pregăteşte tochitură de somn. Avem nevoie de un somn de două … trei kg, care se dezosează, după care este tăiat în cubuleţe. Aceste cubuleţe trebuie sărate puţin, tăvălite prin făină şi apoi puse într-o tigaie cu ulei încins. Se adaugă ceapă tăiată solzişori, puţin cimbru uscat, boia dulce şi pastă de roşii. După ce bucăţile de peşte s-au rumenit puţin, se sting cu un pahar de vin sau cu puţină apă şi se lasă să fiarbă nu foarte mult, circa un sfert de oră. Tochitura de somn se serveşte împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.

  • Consiliul Agricultură şi Pescuit din luna iunie 2024

    Consiliul Agricultură şi Pescuit din luna iunie 2024

    David Clarinval, vice prim ministru şi ministrul belgian pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Agricultură, Reforme Instituționale și Reînnoire Democratică, a prezidat lucrările Consiliului Agricultură şi Pescuit din luna iunie, ultimul consiliu AGRIFISH al preşedinţiei belgiene a Uniunii Europene.

    La întâlnire au fost prezenţi miniştrii agriculturii din statele membre care au discutat despre viitorul agriculturii în Uniunea Europeană şi pescuitul sustenabil.

    “Este o plăcere pentru mine să prezidez ultimul Consiliu AGRIFISH al Președinției belgiene, deoarece este ultima întâlnire și, prin urmare, pe ordinea de zi se află câteva puncte importante, și în special un punct major, care constă în aprobarea concluziilor privind orientarea viitoare a politicii agricole în cadrul Uniunii.

    Dorim să transmitem aceste concluzii ale Consiliului ca un mesaj pentru următoarea Comisie și să oferim linii directoare clare pentru viitor. Evident, aceasta depinde de competitivitatea sectorului agricol. Implică sprijinirea tinerilor fermieri, dar și un echilibru în tranzacțiile comerciale internaționale. Este vorba despre toate subiectele care au fost ridicate de fermieri, în special în perioadele de criză.

    Ne dorim cu adevărat să putem oferi răspunsuri clare în negocierile viitoare care vor asigura implementarea unei politici agricole europene. Asta este, în principal acest punct. Există o serie de alte puncte diverse care sunt mai tehnice, dar nu intenționez să abordez aceste elemente mai specific. Vă mulțumesc foarte mult.”

    Consiliul doreşte să aprobe un set de concluzii privind viitorul agriculturii în Uniunea Europeană. România este singura țară care a respins la reuniunea Consiliului pentru Agricultură și Pescuit, AGRIFISH, din 24 iunie 2024, documentul propus de președinția belgiană, al cărei mandat s-a încheiat la 30 iunie, cu privire la direcțiile de evoluție a agriculturii blocului comunitar.

  • Calcan la cuptor

    Calcan la cuptor

    De asemenea, lacurile şi canalele deltei au o incredibilă claritate a apei care permite vizitatorilor să observe plantele subacvatice şi deplasarea peştilor. Delta Dunării are şi o gastronomie specifică deoarece peştele este aproape nelipsit din oferta culinară. În mod obişnuit, peştele este folosit pentru tradiţionalul borş pescăresc sau pentru a fi pus la fript, pe plită. Carnea de peşte poate fi tocată pentru pentru chifteluţe şi ardei umpluţi. De asemenea, peştele poate fi pregătit în cuptor, fie că acesta provine din Dunăre sau din lacurile deltei, fie că este capturat din Marea Neagră.

    În oferta pensiunilor şi restaurantelor din Delta Dunării figurează şi calcanul la cuptor. Calcanul este un peşte plat, care trăieşte pe fundul nisipos al mării şi care seamănă cu pisica de mare. În Marea Neagră este o specie de calcan (Scaphthalmus maeoticus – lat.) cu dimensiuni mai mici faţă de exemplarele întâlnite în Marea Mediterană sau în Atlanticul de Nord, dar la fel de apreciat pentru carnea sa. Calcanul are ambii ochi pe partea stângă a corpului şi se curăţă uşor pentru că nu are multe intestine. După ce a fost curăţat şi spălat, i se dă un praf de sare şi este lăsat la rece. Avem nevoie de o cantitate de cartofi egală cu cea a calcanului. Folosim cartofi care să nu se sfărâme uşor, pe care îi tăiem în bucăţi mai mari, cuburi sau rondele. Mai avem nevoie de un sfert de kg de măsline negre, de preferat fără sâmburi, de câteva roşii şi de câţiva căţei de usturoi.

     

    Ungem tava în care pregătim peştele cu puţin ulei de măsline sau de floarea soarelui. În tavă punem cartofii tăiaţi şi condimentaţi cu puţin piper negru măcinat, măslinele, roşiile tăiate cubuleţe, câţiva căţei de usturoi tocaţi mărunt, o foaie de dafin şi presărăm frunze tocate de pătrunjel. Deasupra punem calcanul, dar după ce l-am spălat pentru a îndepărta de pe el surplusul de sare, Peste calcan mai punem câteva măsline şi câteva cuburi de roşii. Turnăm în tavă un pahar de vin alb. Introducem tava în cuptorul încâlzit la 180 de grade Celsius şi, din când în când, stropim peştele cu sosul din tavă. Scoatem tava din cuptor după ce peştele începe să se rumenească, adică după maximum jumătate de oră.

     

    Calcanul se porţionează şi se serveşte împreună cu legumele din tavă şi, desigur, cu un pahar de vin alb sec sau demisec bine răcit.

  • Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu mere. Există însă şi plăcinte cu umplutură de carne tocată, de porc, de pui, de oaie, de vită sau chiar de peşte. Aceste plăcinte pot fi preparate în foetaj, cu aluat dospit sau cu piure de cartofi.

    Cea mai mare varietate de plăcinte o întâlnim în Dobrogea. Plăcinta Dobrogeană, cu foi umplute cu brânză telemea sărată, amestecată cu caş şi ouă este un produs cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP). În afară de această plăcintă, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek, o moştenire gastronomică de la minoritatea turco-tătară.

    Tot în Dobrogea, dar în Delta Dunării, se pregăteşte şi plăcinta cu carne de peşte, cu aluat sau cu piure de cartofi. În ambele variante, folosim file de peşte, cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Putem adăuga şi alte legume precum mazăre sau conopidă mărunţită. Ungem cu unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei, adăugând şi celelalte legume. Întindem un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare. Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.

    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm. Pe o foaie de plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute. Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Situată între Dunăre şi Marea Neagră (în partea estică a României), Dobrogea are o gastronomie specifică, cu preparate pe care nu le întâlnim în celelalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Ciorbele pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap sunt specifice acestei provincii, unde întâlnim şi preparate ale comunităţii turco-tătare, precum chebap, musacaua sau garniturile de orez.

    Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum „plăcinta dobrogeană”, un produs cu Indicație Geografică Protejată, recunoscut în Uniunea Europeană. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.

    Pe lângă tradiţionala plăcinta cu denumire de origine gegrafică, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek. Avem nevoie de făină pentru aluat, de carne tocată, de câteva cepe, de ulei pentru prăjit, de piper, sare şi puţină mentă. Din făină şi puţină apă facem o cocă în care adăugăm treptat făină şi puţină sare. Coca trebuie să se întindă pentru a putea obţine foi subţiri de plăcintă. Aluatul este apoi porţionat astfel încât să obţinem o plăcintă de dimensiunea unei palme. Într-un bol punem carnea tocată şi o amestecăm cu cepele, tocate mărunt, adăugând piper şi puţină mentă. Se întind foile de plăcintă, încercând să obţinem foi cât mai subţiri. Pe jumătate de foaie se întinde umplutura, după care se acoperă cu cealaltă jumătate de foaie de aluat. Se apasă pe margine cu degetele pentru ca aluatul să se lipească şi obţinem astfel şuberekul pe care îl prăjim în ulei încins.

    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare.

     

  • Crap umplut, la cuptor

    Crap umplut, la cuptor


    În perioada iernii, în gospodăriile tradiţionale se pregătesc mâncăruri pe bază de peşte. Un motiv este că în 14 din cele 40 de zile ale postului Crăciunului pentru credincioşii ortodocşi este dezlegare la peşte. De obicei se foloseşte peşte sărat şi afumat, însă, având în vedere că nu este frig şi că apele nu sunt îngheţate, în magazinele specializate se găseşte peşte proaspăt. De exemplu, din crap pot fi pregătite multe feluri, începând de la crapul pe grătar sau crapul prăjit până la ciorbe şi mâncăruri din crap cu legume, pregătite în cuptor.



    Atunci când combinăm crapul cu ceapa, obţinem aşa-numita plachie. De asemenea, în cuptor poate fi pregătit şi crap pe varză. Există şi câteva reţete de crap umplut cu legume. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Ne mai trebuie jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare.



    Cu această compoziţie umplem burta crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului, putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea, tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.



    O altă variantă, specifică anotimpului rece, este crapul umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelina şi morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină.



    Scoatem tava din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles, cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.


  • Crap umplut, la cuptor

    Crap umplut, la cuptor


    În perioada iernii, în gospodăriile tradiţionale se pregătesc mâncăruri pe bază de peşte. Un motiv este că în 14 din cele 40 de zile ale postului Crăciunului pentru credincioşii ortodocşi este dezlegare la peşte. De obicei se foloseşte peşte sărat şi afumat, însă, având în vedere că nu este frig şi că apele nu sunt îngheţate, în magazinele specializate se găseşte peşte proaspăt. De exemplu, din crap pot fi pregătite multe feluri, începând de la crapul pe grătar sau crapul prăjit până la ciorbe şi mâncăruri din crap cu legume, pregătite în cuptor.



    Atunci când combinăm crapul cu ceapa, obţinem aşa-numita plachie. De asemenea, în cuptor poate fi pregătit şi crap pe varză. Există şi câteva reţete de crap umplut cu legume. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, curăţat de solzi şi eviscerat, pe care îl umplem cu ciuperci şi orez. Ne mai trebuie jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare.



    Cu această compoziţie umplem burta crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului, putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde. Acestea, tocate mărunt şi amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în burta crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu un vin alb, sec sau demisec.



    O altă variantă, specifică anotimpului rece, este crapul umplut cu legume rădăcinoase. Se alege un crap de 2 … 4 kg, care trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. După ce i se dă un praf de sare şi după ce este condimentat uşor cu piper negru, crapul trebuie lăsat la rece până pregătim legumele. Curăţăm două ţeline mai mari, pe care le tăiem în felii şi apoi în suviţe subţiri şi 6 morcovi pe care îi tăiem în rondele. Ţelina şi morcovii se pun într-o tavă, cu puţin ulei, care se lasă timp de 20 de minute în cuptorul deja încins. În acest timp, pisăm câţiva căţei de usturoi pe care îi amestecăm cu 100 de grame de unt şi cu câteva frunze de ţelină.



    Scoatem tava din cuptor şi luăm din ea suviţe de ţelină şi rondele de morcovi pe care le amestecăm cu untul frecat cu usturoi şi cu frunzele de ţelină, după care umplem burta crapului cu acest amestec. Burta crapului este cusută apoi cu aţă sau legată cu tulpinile de la ţelină. Crapul este pus apoi în tavă, pe patul de ţelină şi morcovi. Se toarnă un pahar de vin alb şi se dă la cuptor, Se lasă până ce crapul începe să se rumenească. Pentru ca legumele să nu se ardă, în tavă poate fi adăugată şi puţină apă. Crapul se porţionează şi este servit împreună cu legumele din tavă, cu zeamă de lămâie cu mămăligă şi, bineînţeles, cu un pahar de vin alb, sec sau demisec, bine răcit.


  • Aperitive din peşte

    Aperitive din peşte

    Preparatele din peşte pot fi servite şi ca fel principal, dar şi ca aperitive. De exemplu, pe platourile cu gustări oferite turiştilor care vizitează Delta Dunării întâlnim, de multe ori, preparate din peşte, precum chifteluţe sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte, însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum este somnul. Rondelele sunt de fapt felii dintr-o ştiucă umplută, o specialitate care necesită îndemânare și timp pentru că, pe lângă operațiunile de curățare și eviscerare, piela trebuie păstrată și apoi umplută cu carne tocată și amestecată cu vegetale și condimente. care se obţine cu multă muncă.



    Peştele afumat poate fi consumat ca atare, dar şi preparat, cu diferite legume. Fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    Putem face foarte rapid o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol şi această salată poate fi servită imediat. Un preparat de sezon este peştele marinat cu legume. Se pregăteşte foarte repede. În primul rând, sunt îndepărtate oasele mari din bucăţile de peşte marinat, care sunt amestecate apoi într-un bol împreună cu foi de salată verde, ridichi roşii, tăiate rondele şi ceapă verde, de asemenea, tăiată mărunt. Adăugăm puţin ulei şi sare, această salată putând fi servită imediat.



  • Aperitive din peşte

    Aperitive din peşte

    Preparatele din peşte pot fi servite şi ca fel principal, dar şi ca aperitive. De exemplu, pe platourile cu gustări oferite turiştilor care vizitează Delta Dunării întâlnim, de multe ori, preparate din peşte, precum chifteluţe sau rondele din carne tocată. Chiftelele se pot obţine din orice fel de peşte, însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum este somnul. Rondelele sunt de fapt felii dintr-o ştiucă umplută, o specialitate care necesită îndemânare și timp pentru că, pe lângă operațiunile de curățare și eviscerare, piela trebuie păstrată și apoi umplută cu carne tocată și amestecată cu vegetale și condimente. care se obţine cu multă muncă.



    Peştele afumat poate fi consumat ca atare, dar şi preparat, cu diferite legume. Fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    Putem face foarte rapid o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol şi această salată poate fi servită imediat. Un preparat de sezon este peştele marinat cu legume. Se pregăteşte foarte repede. În primul rând, sunt îndepărtate oasele mari din bucăţile de peşte marinat, care sunt amestecate apoi într-un bol împreună cu foi de salată verde, ridichi roşii, tăiate rondele şi ceapă verde, de asemenea, tăiată mărunt. Adăugăm puţin ulei şi sare, această salată putând fi servită imediat.



  • Gura Portiţei

    Gura Portiţei

    Pornim şi astăzi în descoperirea de noi
    destinaţii turistice evidenţiate în Top 10 Destinații FIJET România 2023. După
    cum v-am obişnuit de ceva vreme urmărim să vizităm acele locuri din România
    vizitate, propuse, votate şi apoi premiate de Membrii Clubului Presei de Turism
    – FIJET România, pentru valoarea lor turistică. Am ajuns astăzi la locul 5:
    Gura Portiţei .


    Gura Portiței este un loc unic de pe
    coasta românească a Mării Negre. Atunci când privești spre est, vezi Marea
    Neagră, iar dacă te întorci și privești spre vest, poți admira lacul Golovița
    și zborul păsărilor care trăiesc în Delta Dunării. Doar aici poți vedea un
    răsărit la Marea Neagră și un soare care dispare după întinderile de stuf ale
    Deltei, având senzația că, la figurat, poți sta cu un picior în apa mării și cu
    celălalt în apa lacului. Şi asta, pentru că fâșia de nisip care separă apa
    mării de apa desalinizată a lacului Golovița are o lățime de 40-60 de metri.
    Lângă cherhanaua de la Gura Portiței a fost amenajat, în anii ’70, un camping,
    cu căsuțe construite pe piloni. Povestea vacanțelor liniștite continuă și
    astăzi la Gura Portiței, care a rămas una dintre cele mai retrase destinații
    turistice de pe litoralul românesc, unde nu există linie de cale ferată,
    asfalt, iar, uneori, nici măcar semnal la telefon.


    Gabriel Diţu, administratorul complexului de la
    Gura Portiței, ne-a spus de ce merită să venim aici: În primul rând, aș putea spune eu, pentru liniște! Cu
    siguranță, la Gura Portiței poți să faci un concediu în care te odihnești și
    din care poți să pleci liniştit. În al doilea rând, pentru că zona păstrează
    încă tot ceea ce ține de natural, adică clădirile sunt construite cu materiale
    care se regăsesc în zona respectivă: acoperiș cu stuf, materiale prietenoase cu
    mediu, culorile chiar respectă tradițiile din zonă, tradițiile lipovenești,
    pentru că Gura Portiţei face parte dintr-o localitate în care etnia
    preponderentă e etnia lipovenească. Se
    află situată pe o fâșie de nisip, în cadrul Rezervației Biosferei Delta
    Dunării. Numărul de turiști e limitat de faptul că nu se poate ajunge cu
    autoturismul, ci doar prin intermediul ambarcațiunilor care traversează lacul
    Golovița. Asta reprezintă practic un filtru pentru ceea ce ar însemna o supra-aglomerare
    în zonă. Într-adevăr, e o zonă mai liniștită, mai retrasă și e o zonă care are în
    stânga și în dreapta plaje efectiv sălbatice.


    L-am întrebat pe Gabriel Diţu ce pot face
    turiştii ajunşi aici: La
    Gura Portiței, poți să stai bineînțeles la plajă, poți să mănânci diverse
    sortimente de pește pregătite la restaurant, poți să practici sporturi pe teren
    de volei, fotbal, te poți plimba într-o excursie cu barca înspre zona de nord a
    Deltei ca să admiri diverse specii de păsări.


    La Gura Portiței se poate ajunge doar cu
    barca, de la Jurilovca sau Lunca. Iar pentru temerari există și varianta cu
    bicicleta, pe malul mării, dinspre sud, de la Vadu, având șansa de a vedea, pe
    lângă păsările Deltei, și o herghelie de cai sălbăticiți.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Ziua
    de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui
    când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie totală
    la alimentele de origine animală. Şi, pentru că la 25 martie este marcată
    Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin, vă propunem un
    meniu bazat pe peşte.


    O astfel de masă începe, desigur, cu
    un platou de aperitive.
    Pe lângă salata de icre, pe platou pot fi puse rondele de ştiucă umplută, o
    specialitate care se obţine cu multă muncă, bucăţi de peşte marinat şi
    chifteluţe. Acestea se pot obţine din orice fel de peşte,
    însă este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine, aşa cum
    este somnul. Avem nevoie de un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de
    câţiva căţei de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare.
    În unele variante se foloseşte piure de cartofi, în alte variante este de ajuns
    să punem miezul a două felii de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să
    punem o legătură de mărar. După ce a fost dezosată şi după ce a fost
    îndepărtată pielea, carnea de peşte trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta
    rezultată este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul,
    de asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le rostogolim prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.


    În continuare, poate fi servită o ciorbă de peşte, cu multe
    legume. Nefiind încă sezonul legumelor de grădină, la ciorbă pot fi puse rădăcinoase precum morcovi, ţelină, ceapă şi
    cartofi. O astfel de ciorbă, specifică Deltei Dunării, este storceagul. Toate
    legumele trebuie mărunţite şi puse la fiert împreună cu bucăţi de file de peşte
    într-o oală de 4 .. 5 litri. Spre final se acreşte cu puţin oţet, cu borş sau
    cu zeamă de lămâie. Spre deosebire de traditionala ciorbă de peşte, la storceag
    se adaugă la final, un gălbenuş de ou amestecat cu câteva linguri de smântână.


    Ca fel principal, vă propunem rasolul
    de ştiucă sau de şalău. Pentru
    o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă sau de un şalău de peste un kg,
    de 4 morcovi, de 8 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm
    legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi
    peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4
    bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi. După circa 20 de minute adăugăm
    peştele, eviscerat şi curăţat de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim
    20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă
    peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe
    platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel,
    după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.