Radio România Internațional

Tag: peste

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    În perioada postului
    Paştelui ortodox, există două sărbători când creştinii au dezlegare la peşte:
    Bunavestire şi Floriile. De aceea, pentru acestă ediţie vă oferim câteva
    sugestii pentru masa de Florii. Pe de altă parte, trebuie ţinut cont şi de
    faptul că în România este prohibiţie la pescuitul unor specii de peşti. Acum
    este sezonul scrumbiilor, care pot fi gătite pe grătar sau în diverse variante
    la cuptor.

    Ca aperitiv, pe lângă salata de icre, pot fi pregătite
    chifteluţe din peşte. Acestea Pot fi preparate din orice specie de peşte, însă
    este preferat peştele mai mare, cu oase mai mari sau mai puţine. Avem nevoie de
    un kg de carne de peşte, de două … trei cepe, de câţiva căţei de usturoi, de
    două ouă, de puţină făină, de piper şi sare. În unele variante se foloseşte
    piure de cartofi, în alta variante este de ajuns să punem miezul a două felii
    de pâine, dar în niciun caz nu trebuie să uităm să punem o legătură de mărar.
    După ce a fost dezosată şi după ce a fost îndepărtată pielea, carnea de peşte
    trebuie trecută prin maşina de tocat. Pasta rezultată este amestecată apoi
    într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul, de asemenea, tocat, cu feliile
    de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust. Căţeii de usturoi, pisaţi,
    sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată cu mâna pentru a găsi şi
    îndepărta eventualele oase de peşte rămase în tocătură. În continuare, cu
    ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care le rostogolim prin făină
    înainte de a le pune la prăjit în tigaie.

    Şi
    din peşte afumat se pot obţine preparate gustoase. Peştii afumaţi pot fi consumaţi ca atare, dar şi
    preparaţi, cu diferite legume. Putem face foarte rapid o salată din peşte
    afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori, cu
    un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm, evident, bucăţi mici de peşte afumat,
    zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol
    şi această salată poate fi servită imediat.


    O mâncare din peşte afumat pe care o putem savura
    în special în Delta Dunării este scordoleaua, o moştenire balcanică, pe care o
    întâlnim atât în bucătăria grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât
    atât, echivalentul elen al acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo -
    ceea ce în traducere înseamnă usturoi. Pentru a obţine acest preparat avem
    nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file afumat, de ulei sau de
    lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină. Pentru a-i transforma în
    piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în cubuleţe, însă în Delta Dunării
    se obişnuieşte ca peştele şi cartofii în coajă să fie puşi la fiert laolaltă.
    Deoarece peştele afumat este şi sărat, în piure nu se mai adaugă sare. În continuare
    se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care
    a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după
    gust şi câteva frunze de ţelină.
    Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau lapte până când obţinem un piure cremos.
    Ca mod de prezentare, bucăţile de peşte afumat sunt aşezate pe un platou, iar
    deasupra acestora se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta
    în care peştele este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de
    cartofi.

  • Scrumbie marinată

    Scrumbie marinată

    În perioada
    primăverii are loc procesul de migraţie a scrumbiilor, peşte care trăieşte în
    Marea Neagră şi care urcă pe Dunăre pentru reproducere. Scrumbiile se adună în
    bancuri mari la gurile Dunării şi, în cursul lunii martie, încep se urce pe
    fluviu, parcurgând uneori peste 500 de km pentru a-şi depune icrele. Acesta
    este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame.

    Cea
    mai populară reţetă este saramura de
    scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile
    trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare
    şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz.
    Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă
    parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un
    vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper,
    cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se
    întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem
    peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat.
    Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec,
    foarte bine răcit.


    Dacă doriţi să savuraţi o scrumbie de Dunăre şi după ce trece perioada de
    pescuit, atunci trebuie să încercaţi să pregătiţi o marinată. Scrumbia trebuie
    curăţată şi, în plus, trebuie eliminate capetele şi cozile. Trunchiurile de
    scrumbie sunt tăiate apoi în rondele, groase de circa 2 degete, care sunt spălate
    în mai multe ape. Bucăţile de peşte sunt scurse de apă şi sărate foarte, foarte
    mult, fiind lăsate apoi la sare 3 zile. Apoi, rondelele de peşte sunt scoase
    din sare şi spălate de mai multe ori, iar în final sunt aşezate în borcane.
    Separat se prepară o marinată, un amestec din oţet şi apă, în proporţii egale,
    care se pune la fiert, împreună cu foi de dafin, boabe de piper şi boabe de
    muştar. Marinata trebuie turnată călduţă, în borcane, pe care le închidem
    foarte bine şi pe care le depozităm în cămară. Scrumbia marinată se poate
    consuma după o săptămână. Se poate face o salată de scrumbii marinate, cu frunze
    de salată, ridichi şi ceapă verde. Poftă bună!

  • Scrumbie marinată

    Scrumbie marinată

    În perioada
    primăverii are loc procesul de migraţie a scrumbiilor, peşte care trăieşte în
    Marea Neagră şi care urcă pe Dunăre pentru reproducere. Scrumbiile se adună în
    bancuri mari la gurile Dunării şi, în cursul lunii martie, încep se urce pe
    fluviu, parcurgând uneori peste 500 de km pentru a-şi depune icrele. Acesta
    este şi momentul aşteptat de pescari pentru a captura acest peşte sezonier, foarte
    gustos, care cântăreşte între 200 şi 600 de grame.

    Cea
    mai populară reţetă este saramura de
    scrumbie. După ce au fost curăţate de solzi, eviscerate şi spălate, scrumbiile
    trebuie sărate bine şi lăsate să stea aşa vreo jumătate de oră. Le clătim de sare
    şi le punem pe grătar sau pe o tablă încinsă de jar sau de focul de la aragaz.
    Pentru a fi preparate uniform, scrumbiile trebuie întoarse şi pe cealaltă
    parte. După ce s-au rumenit, luăm scrumbiile de pe grătar şi le punem într-un
    vas în care turnăm apoi o saramură făcută din apă fiartă, usturoi pisat, piper,
    cimbru şi rondele de ardei iute. Acoperim cu un capac astfel încât să se
    întrepătrundă circa 20 de minute, timp în care putem pregăti o mămăligă. Punem
    peştele în farfurie alături de mămăliguţă şi presărăm deasupra pătrunjel tocat.
    Saramura trebuie consumată alături de un pahar de vin alb, demisec sau sec,
    foarte bine răcit.


    Dacă doriţi să savuraţi o scrumbie de Dunăre şi după ce trece perioada de
    pescuit, atunci trebuie să încercaţi să pregătiţi o marinată. Scrumbia trebuie
    curăţată şi, în plus, trebuie eliminate capetele şi cozile. Trunchiurile de
    scrumbie sunt tăiate apoi în rondele, groase de circa 2 degete, care sunt spălate
    în mai multe ape. Bucăţile de peşte sunt scurse de apă şi sărate foarte, foarte
    mult, fiind lăsate apoi la sare 3 zile. Apoi, rondelele de peşte sunt scoase
    din sare şi spălate de mai multe ori, iar în final sunt aşezate în borcane.
    Separat se prepară o marinată, un amestec din oţet şi apă, în proporţii egale,
    care se pune la fiert, împreună cu foi de dafin, boabe de piper şi boabe de
    muştar. Marinata trebuie turnată călduţă, în borcane, pe care le închidem
    foarte bine şi pe care le depozităm în cămară. Scrumbia marinată se poate
    consuma după o săptămână. Se poate face o salată de scrumbii marinate, cu frunze
    de salată, ridichi şi ceapă verde. Poftă bună!

  • Preparate cu usturoi

    Preparate cu usturoi

    Sărbătoarea Sf. Andrei
    marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia
    este asociată cu apariţia unor spirite rele
    care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se
    ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate şi pe la
    încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind
    folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură
    fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform
    obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să
    fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în
    prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la
    ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin
    balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în
    Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria
    grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al
    acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere
    înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file
    afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.
    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în
    cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în
    coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în
    piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi
    din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare
    se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care
    a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după
    gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau
    lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca
    bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora
    se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele
    este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.
    Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie
    servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate cu usturoi

    Preparate cu usturoi

    Sărbătoarea Sf. Andrei
    marchează începutul iernii, iar în tradiţia populară noaptea dinaintea acesteia
    este asociată cu apariţia unor spirite rele
    care trebuie evitate. Pentru a fi protejaţi de acestea, oamenii se
    ungeau cu usturoi şi pe corp sau pe frunte, în piept, pe spate şi pe la
    încheieturi. De Sf. Andrei, usturoiul are doar un rol apotropaic, nefiind
    folosit pentru preparate tradiţionale acestei sărbători. Există însă aşa-numita turtă de Indrei, făcută odinioară de
    fetele care doreau să-şi vadă ursitul. Turta era făcută din făină, apă şi sare,
    iar fata care mânca această turtă nedospită urma să îl vadă în vis pe viitorul
    soţ.


    De Sf. Andrei se mai consumă covaşa, o băutură
    fermentată, preparată din mălai şi făină. Are un gust dulce-acrişor şi, conform
    obiceiului, era împărţită vecinilor în străchini sau în oale de lut, cu
    speranţa ca vacile celui care dăruia covaşa să dea mult lapte, iar acest lapte să
    fie gras.

    Usturoiul este folosit în gastronomia românească în
    prepararea multor mâncăruri, precum ostropelul de pui sau friptura de porc la
    ceaun. În această ediţie vă prezentăm o reţetă care are o răspândire cel puţin
    balcanică. Este o mâncare din peşte afumat pe care o putem savura în special în
    Delta Dunării şi se numeşte scordolea, fiind întâlnită atât în bucătăria
    grecească, cât şi în cea turcească. Mai mult decât atât, echivalentul elen al
    acestui preparat poartă un nume apropiat – skordo – ceea ce în traducere
    înseamnă usturoi.


    Avem nevoie de un kg de cartofi, de un kg de peşte file
    afumat, de ulei sau de lapte, unt, nuci, usturoi, piper şi frunze de ţelină.
    Pentru a-i transforma în piure, cartofii trebuie curăţaţi şi tăiaţi în
    cubuleţe, însă în Delta Dunării se obişnuieşte ca peştele şi cartofii, în
    coajă, să fie puşi la fiert laolaltă. Deoarece peştele afumat este şi sărat, în
    piure nu se mai adaugă sare. Dacă nu au fiert separat, cartofii trebuie scoşi
    din oală ceva mai devreme decât peştele pentru a nu se sfărâma. În continuare
    se pregăteşte piureul de cartofi în care se pune puţină zeamă din oala în care
    a fiert peştele şi se adaugă câteva nuci pisate, mujdei de usturoi, piper după
    gust şi cîteva frunze tocate de ţelină. Amestecăm cu puţin ulei de măsline sau
    lapte până când obţinem un piure cremos. În Delta Dunării se obişnuieşte ca
    bucăţile de peştele afumat să fie aşezate pe un platou, iar deasupra acestora
    se întinde un strat uniform de piure. Există însă şi varianta în care peştele
    este tăiat în bucăţi mici, care sunt amestecate cu piureul de cartofi.
    Indiferent de modul de prezentare, este recomandat ca scordoleaua să fie
    servită cu un pahar de vin alb demisec, bine răcit. Poftă bună!

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte


    În
    această ediţie, vă facem câteva sugestii gastronomice pe bază de peşte, având în
    vedere faptul că, în ziua de Ovidenie (21 noiembrie) din postul Crăciunului, credincioşii
    ortodocşi au dezlegare la peşte.


    În
    această perioadă, ar fi potrivit un peşte la cuptor. Chiar dacă are mai multe
    oase comparativ cu alţi peşti, plătica, un peşte asemănător cu crapul sau cu
    carasul, poate fi pregătită în cuptor. Avem nevoie de una sau două plătici ceva
    mai mari, de circa un kg fiecare, pe care le curăţăm de solzi şi de branhii şi
    le eviscerăm. După ce au fost spălate, plăticile trebuie crestate de multe ori
    pe spate, pentru a mai secţiona oasele mici. Se pune sare pe ele, după care
    plăticile sunt aşezate într-o tavă de cuptor în care am turnat puţin ulei şi în
    care am pus câteva fire de cimbru uscat. Tocăm câteva roşii pe care le întindem
    peste peşti, câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, precumşi un
    ardei iute, tăiat rondele. Roşiile pot fi înlocuite cu suc de roşii, iar în
    completare în tavă poate fi turnat şi un pahar de vin. Tava se introduce în
    cuptor şi de lasă la foc mediu spre mic, timp de circa trei sferturi de oră
    până ce peştele începe să se rumenească. Din când în când, peştele trebuie
    stropit cu sosul din tavă. Porţionat, peştele poate fi servit cu mămăligă.

    Crapul
    poate fi preparat în multe feluri la cuptor, fie simplu, doar cu comdimente,
    fie pe pat de cartofi, fie cu varză călită, fie umplut cu ceapă. De exemplu,
    crapul, curăţat şi porţionat, poate fi pus într-o tavă de cuptor, peste un
    strat de cartofi tăiaţi în felii mai groase. Se adaugă suc şi roşii şi puţin
    cimbru şi se lasă tava în cuptor circa 45 de minute, procedând la fel ca şi la
    reţeta precedentă.


    O
    altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, care
    trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi sărat atât în interior,
    cât şi pe exterior. Separat, trebuie pregătită umplutura, cu ceapă şi pătrunjel verde. Aceste ingredinte, tocate mărunt şi
    amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în interiorul crapului. Mai putem
    face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie de circa jumătate
    de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe,
    o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate
    felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după
    care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat
    mărunt şi sare. În tavă se toarnă suc de roşii şi puţin
    vin alb, rezultând un sos cu care stropim crapul care, atunci când este gata,
    capătă o culoare arămie.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte


    În
    această ediţie, vă facem câteva sugestii gastronomice pe bază de peşte, având în
    vedere faptul că, în ziua de Ovidenie (21 noiembrie) din postul Crăciunului, credincioşii
    ortodocşi au dezlegare la peşte.


    În
    această perioadă, ar fi potrivit un peşte la cuptor. Chiar dacă are mai multe
    oase comparativ cu alţi peşti, plătica, un peşte asemănător cu crapul sau cu
    carasul, poate fi pregătită în cuptor. Avem nevoie de una sau două plătici ceva
    mai mari, de circa un kg fiecare, pe care le curăţăm de solzi şi de branhii şi
    le eviscerăm. După ce au fost spălate, plăticile trebuie crestate de multe ori
    pe spate, pentru a mai secţiona oasele mici. Se pune sare pe ele, după care
    plăticile sunt aşezate într-o tavă de cuptor în care am turnat puţin ulei şi în
    care am pus câteva fire de cimbru uscat. Tocăm câteva roşii pe care le întindem
    peste peşti, câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, precumşi un
    ardei iute, tăiat rondele. Roşiile pot fi înlocuite cu suc de roşii, iar în
    completare în tavă poate fi turnat şi un pahar de vin. Tava se introduce în
    cuptor şi de lasă la foc mediu spre mic, timp de circa trei sferturi de oră
    până ce peştele începe să se rumenească. Din când în când, peştele trebuie
    stropit cu sosul din tavă. Porţionat, peştele poate fi servit cu mămăligă.

    Crapul
    poate fi preparat în multe feluri la cuptor, fie simplu, doar cu comdimente,
    fie pe pat de cartofi, fie cu varză călită, fie umplut cu ceapă. De exemplu,
    crapul, curăţat şi porţionat, poate fi pus într-o tavă de cuptor, peste un
    strat de cartofi tăiaţi în felii mai groase. Se adaugă suc şi roşii şi puţin
    cimbru şi se lasă tava în cuptor circa 45 de minute, procedând la fel ca şi la
    reţeta precedentă.


    O
    altă sugestie este crapul umplut, pregătit de asemenea în cuptor. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg, care
    trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi sărat atât în interior,
    cât şi pe exterior. Separat, trebuie pregătită umplutura, cu ceapă şi pătrunjel verde. Aceste ingredinte, tocate mărunt şi
    amestecate cu sare şi piper, sunt puse direct în interiorul crapului. Mai putem
    face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie de circa jumătate
    de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de orez, două cepe,
    o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper. Ciupercile, tăiate
    felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată solzişori, după
    care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul, pătrunjelul verde, tocat
    mărunt şi sare. În tavă se toarnă suc de roşii şi puţin
    vin alb, rezultând un sos cu care stropim crapul care, atunci când este gata,
    capătă o culoare arămie.

  • 05.11.2015

    05.11.2015

    Bilan – 133 blessés, dont 80 en état grave, continuent d’être hospitalités, après l’incendie meurtrier survenu dans une boîte de nuit de Bucarest, qui a fait 32 victimes, ont fait savoir les autorités. Le bilan risque de s’alourdir, avertissent les médecins, selon lesquels la composition chimique de la fumée dégagée par les matériaux qui ont brûlé dans la discothèque est dévastatrice. A son tour, le ministre de la Santé, Nicolae Banicioiu, a assuré que les hôpitaux qui accueillent les blessés disposent de tous les médicaments et les matériels nécessaires. Il a également apprécié l’aide des médecins venus de l’étranger.



    Consultations — Le président de la Roumanie, Klaus Iohannis, a fait savoir que, suite à la démission mercredi du premier ministre Victor Ponta, l’intérim du gouvernement de Bucarest serait assuré par le ministre de l’Education, Sorin Campeanu. Cette annonce précède les consultations avec les partis parlementaires en vue de la désignation d’un candidat pour les fonctions de premier-ministre. Klaus Iohannis rencontre aujourd’hui les représentants du PSD (principale formation de la coalition au pouvoir), du PNL et de l’UDMR (tous les deux d’opposition), ainsi que le groupe parlementaire des minorités nationales. Aux consultations de vendredi participeront les représentants de l’UNPR et de l’ALDE (membres de la coalition gouvernementale) et, en première, les représentants de la société civile, laquelle, depuis quelques jours déjà, fait entendre dans la rue son mécontentement envers la corruption.



    Protestations — Les amples manifestations qui ont eu lieu mercredi soir dans les principales villes à travers la Roumanie et qui ont réuni plusieurs dizaines de milliers de personnes font la Une de la presse internationale. Malgré la démission du premier – ministre Victor Ponta, note lAFP, les protestataires descendus dans la rue, après le drame du club bucarestois, ont réclamé la formation d’un gouvernement technocrate, vu le manque de confiance envers les partis politiques. Reuters note que les protestataires estiment que la démission du cabinet ne devrait représenter que le début d’une réforme de la clase politique et de l’administration publique, qu’ils considèrent comme profondément corrompue. D’après les journalistes de la BBC, ce qui a alimenté la colère des gens contre l’élite politique c’est justement le sentiment que la sécurité a été compromise par la corruption, un problème qui ne date pas d’hier en Roumanie. Au-delà de la classe politico-économique, c’est le système qu’elle entretient qui est l’objet de la colère des manifestants. Alors que les politiciens se sont enrichis de manière exponentielle, ils ont maintenu la Roumanie dans la misère, aux marges de l’Europe, peut-on lire dans les pages de « Liberation ».



    Exportations — Les exportations sont à nouveau un moteur de la croissance, ce qui prouve que l’économie roumaine devient toujours plus compétitive et qu’elle est capable de faire face à la concurrence sur les marchés internationaux, a déclaré pour l’agence de presse roumaine Agerpres le président de la Chambre de Commerce et d’Industrie, Mihai Daraban. Il estime que les exportations continueront d’enregistrer une hausse annuelle de plus de 7%, pour franchir, en 2016, la barre des 60 milliards d’euros. Par ailleurs, le président de la Chambre de Commerce et d’Industrie de Roumanie affirme que la croissance des exportations est aussi le résultat de la stratégie visant à reconquérir certains des marchés traditionnels, où la qualité des produits et services roumains est hautement appréciée. Toutefois, Mihai Daraban met en garde contre un phénomène inquiétant, à savoir la diminution du nombre des sociétés autochtones.



    Peste porcine – Les autorités de la région ukrainienne d’Odessa ont confirmé l’apparition d’un foyer de peste porcine africaine à la frontière avec la Roumanie, après que les échantillons prélevés chez des sangliers se sont avérés positifs. Les autorités de Tulcea (sud-est de la Roumanie) ont été informées à ce sujet. Selon le correspondant de Radio Roumanie, une demande de réglementation de la chasse aux sangliers a déjà été transmise à l’Administration de la Réserve de la Biosphère du delta du Danube. Le delta du Danube, dont la majeure partie est située sur le territoire de la Roumanie, est inscrit au patrimoine mondial de l’UNESCO depuis 1990.



    Moldova — La Cour Constitutionnelle de République de Moldova va vérifier la légalité de la destitution, il y une semaine, suite à une motion de censure, du gouvernement tripartite pro-européen du libéral-démocrate Valeriu Streleţ. Une demande en ce sens a été adressée à la Cour par un député du PLD, selon lequel qui les initiateurs de la motion, à savoir les socialistes et les communistes pro-russes, ont accusé Streleţ de corruption, sans pour autant présenter de preuves. Encore que membres de la coalition gouvernementale, les députés du Parti Démocrate ont voté en faveur de la motion, ce qui a engendré des tensions supplémentaires au sein de la coalition, dont le Parti Libéral fait lui aussi partie. Des négociations sont en cours afin de créer une nouvelle majorité. Les analystes sont pourtant sceptiques sur leurs chances de réussite et n’excluent pas la dissolution du Législatif et la tenue d’élections parlementaires anticipées.



    Gymnastique — La gymnaste roumaine Larisa Iordache a remporté mercredi à Morges (en Suisse), le concours général individuel de la 32e édition du “Mémorial Arthur Gander”. Récemment médaillée de bronze lors des Mondiaux de Glasgow, Larisa Iordache a été suivie dans le classement par l’Allemande Pauline Schaefer et la Roumaine Diana Bulimar. Le Mémorial Arthur Gander a été créé en 1984, en hommage à l’ancien président de la Fédération internationale de gymnastique.

  • Epidémies dans l’espace roumain

    Epidémies dans l’espace roumain

    Les épidémies de peste, variole et choléra ont eu l’impact le plus dévastateur. La « mort noire » ou la « peste noire », connue dans l’espace roumain comme le « bubon noir » fut la maladie la plus meurtrière au monde. Selon certains historiens, la grande épidémie de peste du milieu du 14e siècle a fait environ 75 millions de morts. Ce n’est que vers la fin du 19e siècle, en 1894, qu’Alexandre Yersin, un bactériologiste franco-suisse travaillant pour l’Institut Pasteur, découvrit le bacille de la peste (Yersinia pestis) et développa le premier sérum anti-pesteux. Avant la grande découverte de Yersin, l’unique remède à la peste était « sauve qui peut ». En termes médicaux, ceux qui échappaient à la mort étaient soit ceux qui développaient une immunité à la bactérie, soit les personnes qui contractaient une forme plus légère de la maladie.

    L’espace roumain n’a pas été épargné non plus par les épidémies qui ont marqué la société roumaine. Octavian Buda, professeur d’historie de la médecine à l’Université de médecine et de pharmacie « Carol Davila » de Bucarest, a évoqué les témoignages du 15e siècle sur l’épidémie de peste qui avait ravagé l’espace roumain un siècle auparavant : « Il existe des descriptions faites par des médecins étrangers qui avaient servi aux cours princières de l’époque, à la cour d’Etienne le Grand, de Matei Basarab et de Vasile Lupu. Le problème le plus difficile, c’est d’identifier le tableau clinique, puisque le terme générique employé, celui de « bubon », est très indéfini. En langage populaire roumain, « bubon » signifie précisément « maladie ». Donc c’est très difficile de produire des définitions exactes. Il n’y a pas d’informations concrètes sur le cas de la mort du prince régnant transylvain Iancu de Hunedoara, Jean Hunyadi. Il aurait pu attraper la peste lors d’une expédition militaire dans le sud puisqu’une des dernières épidémies de peste en Europe Occidentale s’est propagée via le port dalmate de Dubrovnik, ou Raguse. Je mentionnerais aussi une idée inédite d’un historien de la médecine roumaine, Nicolae Vatamanu, qui fait des spéculations assez bien fondées au sujet de la célèbre bataille de Razboieni, gagnée à la Pyrrhus par les Ottomans de Mehmet II contre Etienne le Grand. Les Turcs ont perdu plusieurs dizaines de milliers de soldats en raison aussi d’une épisode de peste, venue de la région de l’Oural et de Crimée. C’est un débat qui mérite d’être analysé. »

    Les épidémies de peste allaient se poursuivre périodiquement durant les siècles à venir, celle de Londres en 1666 étant une des plus épouvantables, même si son ampleur fut plus réduite que dans le cas des épidémies précédentes. A compter du 18e siècle, plusieurs princes d’origine grecque provenant du quartier Phanar d’Istanbul se succèdent dans les pays roumains. Le premier d’entre eux, Nicolae Mavrocordat, fut lui aussi tué par la peste en 1730. Mais ce fut la peste de 1813 – 1814 soit du temps du prince Caragea, qui a eu un énorme impact sur le mental collectif et sur l’économie roumaine de l’époque.

    Par conséquent, la période phanariote était considérée comment un moment néfaste de l’histoire de la Roumanie, justement parce qu’elle a commencé et s’est terminée par une épidémie de peste. Octavian Buda parle des mesures prises par les autorités valaques pour lutter contre cette épidémie : « Une quarantaine est mise en place entre le Danube et Bucarest. On désigne un administrateur des malades et des responsables des faubourgs. De même, on supplémente le nombre d’entrepreneurs de pompes funèbres qui allaient gérer aussi les endroits où étaient enterrées les victimes. Ceux qui pratiquaient ce métier étaient très bien payés, car ils avaient beaucoup de travail à faire : ils devaient collecter les morts et les enterrer. Voici une idée anti-épidémique très intéressante : les entrepreneurs de pompes funèbres étaient recrutés parmi les anciens malades qui avaient échappé à la mort. D’un manière empirique, on était conscient du fait que ces personnes – là étaient devenues immunes. Pour sa part, l’historien Ion Ghica utilise des termes très négatifs quand il parle des entrepreneurs de pompes funèbres. Lorsqu’ils passaient devant une maison de riches, ils déchiraient des morceaux des vêtements des malades pour répandre l’épidémie, raconte l’historien. Même s’ils risquaient une peine de mort, ils tuaient les malades dans la rue ou même ils les enterraient vivants pour ne plus faire l’effort de les transporter depuis l’hôpital. Un épisode inédit est à retrouver dans le rapport d’un entrepreneur : «aujourd’hui j’ai ramassé une quinzaine de charognes que j’ai mises dans le chariot se trouvant sur le champ de Dudesti, mais je ne suis arrivé à destination qu’avec 14, car une s’est enfuie». »

    Personne n’a pu apaiser le désespoir des gens, ni les prêtres, ni les médecins. Leur seule consolation fut l’alcool, l’éternel refuge de l’homme en souffrance. Octavian Buda : «En l’absence de traitements efficaces, sans doute l’alcool consommé en grandes quantités calmait quelque peu les esprits. Mais des interdictions ont été introduites. Il y avait des guérisseurs qui promettaient aux malades qu’ils les sauveraient s’ils entraient en contact avec une tortue. A Bucarest il y avait deux hôpitaux pour les malades touchés de peste : celui de Dudesti et Saint Visarion. Ce dernier avait été créé selon le système vénitien, comme un lazaret où l’on enfermait les malades dans un régime similaire à celui des maladies infectieuses».

    Le gel de l’hiver de 1813 – 1814 a ralenti les manifestations de la peste, sans pourtant l’éliminer. Selon les rapports du consul autrichien à Bucarest, Fleischak von Hackenau, pendant l’épidémie du règne de Ioan Gheorghe Caragea, environ 4500 personnes ont perdu la vie. On l’a appelée « la peste de Caragea » car elle avait été répandue par une personne de la suite du prince Caragea, qui se précipitait à Bucarest pour commencer son règne, refusant de rester en quarantaine. La peste de Caragea a marqué la transition vers l’époque moderne. (Trad. Alex Diaconescu, Valentina Beleavski)

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    În calendarul
    ortodox şi catolic, ziua de 15 august este Adormirea Maicii Domnului, o mare
    sărbătoare creştină. Această sărbătoare este precedată de o perioadă de post,
    de o zi pentru catolici sau de două săptămâni pentru ortodocşi. Conform
    tradiţiei, este admisă consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine
    vegetală, fiind exclus orice aliment de provenienţă animală, cum ar fi carnea,
    untura, ouăle, laptele şi toate derivatele lui. În ziua de 15 august este dezlegare la peşte, adică se poate
    consuma peşte, untdelemn şi vin.


    De aceea, vă
    propunem astăzi câteva reţete ale unor preparate pe bază de peşte. De exemplu, sunt mai multe reţete de crap umplut,
    la cuptor. Avem nevoie de un crap de 1 … 2 kg. După ce a fost capturat de
    către un pescar sportiv sau, mult mai simplu, după ce a fost cumpărat din
    magazin, crapul trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi se
    sărează atât pe interior, cât şi pe exterior. Separat, se pregăteşte umplutura.
    De exemplu, putem face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie
    de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde, tocate mărunt
    şi amestecate cu sare şi piper, compoziţie care se pune direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu vin alb.


    Un alt preparat
    foarte gustos este plachia de crap. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg. După
    curăţarea de solzi şi eviscerare, crapului i se îndepărtează capul şi este
    tăiat pe lungime, în două jumătăţi. După spălare, pe carne este presărată sare.
    Avem nevoie, de asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi
    tăiată solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind
    stinsă cum se spune cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită
    este întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.

  • Preparate din crap

    Preparate din crap

    În calendarul
    ortodox şi catolic, ziua de 15 august este Adormirea Maicii Domnului, o mare
    sărbătoare creştină. Această sărbătoare este precedată de o perioadă de post,
    de o zi pentru catolici sau de două săptămâni pentru ortodocşi. Conform
    tradiţiei, este admisă consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine
    vegetală, fiind exclus orice aliment de provenienţă animală, cum ar fi carnea,
    untura, ouăle, laptele şi toate derivatele lui. În ziua de 15 august este dezlegare la peşte, adică se poate
    consuma peşte, untdelemn şi vin.


    De aceea, vă
    propunem astăzi câteva reţete ale unor preparate pe bază de peşte. De exemplu, sunt mai multe reţete de crap umplut,
    la cuptor. Avem nevoie de un crap de 1 … 2 kg. După ce a fost capturat de
    către un pescar sportiv sau, mult mai simplu, după ce a fost cumpărat din
    magazin, crapul trebuie curăţat de solzi, eviscerat, spălat, iar apoi se
    sărează atât pe interior, cât şi pe exterior. Separat, se pregăteşte umplutura.
    De exemplu, putem face o umplutură de ciuperci şi orez pentru care avem nevoie
    de circa jumătate de kg de ciuperci, jumătate de kilogram de roşii, o ceaşcă de
    orez, două cepe, o căpăţână de usturoi, pătrunjel verde, sare şi piper.
    Ciupercile, tăiate felii, trebuie călite uşor în ulei, împreună cu ceapa tăiată
    solzişori, după care înăbuşim totul cu puţină apă şi adăugăm orezul,
    pătrunjelul verde, tocat mărunt şi sare. Cu această compoziţie umplem burta
    crapului, pe care înainte l-am spălat de sare. Îl coasem pe burtă sau utilizăm
    nişte scobitori, şi îl putem într-o cratiţă mai mare, în care turnăm puţină apă
    şi, eventual, vin alb, adăugăm usturoiul mărunţit şi roşiile tăiate în felii
    subţiri, după care îl ţinem la cuptor, la foc potrivit, circa trei sferturi de
    oră, timp în care va căpăta o culoare arămie. În locul ciupercilor şi orezului,
    putem face o compoziţie mai simplă, cu ceapă şi pătrunjel verde, tocate mărunt
    şi amestecate cu sare şi piper, compoziţie care se pune direct în burta
    crapului. Se serveşte cald, cu lămâie şi cu vin alb.


    Un alt preparat
    foarte gustos este plachia de crap. Avem nevoie de un crap de circa 2 kg. După
    curăţarea de solzi şi eviscerare, crapului i se îndepărtează capul şi este
    tăiat pe lungime, în două jumătăţi. După spălare, pe carne este presărată sare.
    Avem nevoie, de asemenea, de cel puţin un kg de ceapă, care trebuie curăţată şi
    tăiată solzişori. În continuare, ceapa este călită în ulei într-o tigaie, fiind
    stinsă cum se spune cu pastă de tomate şi cu vin, preferabil roşu. Ceapa călită
    este întinsă apoi într-o tavă. Sunt adăugate foi de dafin, piper şi felii de
    lămâie, după care deasupra este pus peştele, spălat în prealabil de sarea de pe
    el. Se adaugă puţină apă, iar apoi tava este introdusă la cuptor, unde se ţine
    la foc potrivit vreo 3 sferturi de oră, interval în care, pentru a nu se usca,
    peştele trebuie stropit periodic cu zeama din tavă. Acest fel de mâncare este
    servit, de obicei, rece. Pe farfurie, este întins un strat de ceapă, deasupra
    căruia se află o bucată de peşte. Se poate servi cu mămăligă şi, desigur,
    împreună cu un pahar de vin alb, sec şi bine răcit.

  • Plăcintă cu carne de peşte

    Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu
    brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu
    mere, însă există şi plăcinte umplute cu carne, ba chiar cu carne de peşte.
    Acest fel de plăcintă poate fi preparat cu aluat dopsit sau cu piure de
    cartofi.


    În toate variantele, folosim file de peşte,
    cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două
    cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Ungem cu
    unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file
    de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem
    încă un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am
    încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare.
    Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în
    cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă
    propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte
    alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin
    maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe
    care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în
    tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi
    amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem
    două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm.

    Pe o foaie de
    plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu
    puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe
    partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute.
    Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Plăcintă cu carne de peşte

    Plăcintă cu carne de peşte

    În România se pregătesc plăcinte umplute cu
    brânză, dulce sau sărată, cu legume, cu fructe, cea mai populară fiind cea cu
    mere, însă există şi plăcinte umplute cu carne, ba chiar cu carne de peşte.
    Acest fel de plăcintă poate fi preparat cu aluat dopsit sau cu piure de
    cartofi.


    În toate variantele, folosim file de peşte,
    cam un kg. Dacă alegem varianta cu cartofi, atunci mai avem nevoie de două
    cepe, de un morcov, de un pahar cu smântână şi de un kg de cartofi. Ungem cu
    unt forma în care vom coace plăcinta şi apoi aşezăm un strat de bucăţi de file
    de peşte. Mărunţim morcovul, tocăm ceapa şi le călim uşor în ulei. Întindem
    încă un strat de legume călite şi turnăm deasupra puţină smăntână pe care am
    încălzit-o într-un ibric, în care am am amestecat piper râşnit şi puţină sare.
    Ultimul strat din vas este din piure de cartofi. Vasul trebuie lăsat în
    cuptor, la foc mediu, între 20 şi 30 de minute.


    Pentru plăcinta de peşte cu aluat, vă
    propun o reţetă din Delta Dunării, obtinută numai din carne de peşte
    alb, adică şalău sau ştiucă. După dezosare, trecem prin
    maşina de tocat bucăţile de peşte. Mai avem nevoie de ceapă şi de morcovi pe
    care îi curăţăm şi îi tocăm mărunt. Călim legumele în unt sau ulei. Punem în
    tigaie morcovii, apoi ceapa şi le rumenim. Le lăsăm să se răcească, apoi
    amestecăm legumele cu carnea tocată de peşte, adăugăm piper şi sare. Spargem
    două ouă şi le adăugăm în acest amestec pe care îl omogenizăm.

    Pe o foaie de
    plăcintă, întindem umplutura, rulăm şi punem apoi plăcinta într-o tavă unsă cu
    puţin ulei sau cu unt. Rulourile de plăcintă trebuie unse, de asemenea, şi pe
    partea superioară. Lăsăm tava în cuptor la foc mic, circa 45 de minute.
    Plăcinta poate fi servită caldă sau rece.

  • Secretele bucătăriei româneşti: … pentru masa de Florii

    Secretele bucătăriei româneşti: … pentru masa de Florii

    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 12 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte, astfel încât cei care poartă nume de flori pot să pregătească invitaţilor o masă festivă având la ingredient principal peştele. Peştele poate fi prezentat de la cele mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate, care ţin de bucătăria franceză.



    Astăzi vă prezentăm câteva modalităţi de a pregăti o specie de peşte frecvent întâlnită în apele româneşti — crapul. Poate fi folosit pentru pregătirea ciorbei de peşte, tăiat bucăţi poate fi prăjit în tigaie sau fript pe grătar. Un preparat gustor şi cu un aspect deosebit este plachia de crap, gătită cu foarte multă ceapă călită şi servită, de obicei, rece, alături de o mămăligă caldă şi de un vin alb, sec şi bine răcit.



    Pentru astăzi ne-am gândim să vă prezentăm două reţete al căror ingredient principal este crapul. Prima este crap cu roşii, iar ingredientele necesare sunt: circa 2 kg de crap, 5-6 roşii, 2-3 ardei graşi, două cepe, o căpăţână de usturoi, frunze de pătrunjel, o lămâie, sare, piper, ulei. Peştele, curăţat şi eviscerat, este tăiat în bucăţi şi aşezat într-un vas uns cu ulei. Este adăugată sarea, iar în jurul bucătilor de peşte trebuie întinse ceapa tocată, roşiile curăţate de coajă şi tăiate felii, ardeiul tăiat rondele şi usturoiul tăiat în bucăţi mici. Deasupra se presară frunzele tocate de pătrunjel şi felii de lămâie. Trebuie adăugat un pahar de vin, iar vasul este pregătit pentru a fi introdus la cuptor, unde se ţine circa trei sferturi de oră la foc mediu, până când peştele capătă o culoare arămie.



    Un alt preparat care are şi o anumită spectaculozitate în ceea ce priveşte realizarea lui este crapul la proţap. Intereant este că se poate pregăti în aer liber, ca şi carnea la frigare. Pentru aceasta avem nevoie de un crap mai mare, 3-4 kg, care în prealabil trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. Crapul trebuie uns cu ulei şi în exterior, şi în interior, apoi trebuie fixat, cu ajutorul unor tije metalice pentru frigărui, într-un cârlig deasupra jarului. Înălţimea trebuie potrivită, astfel încât crapul să stea la circa jumătate de metru deasupra jarului. De asemenea, trebuie introdus un băţ în burta crapului pentru ca părţile laterale să fie distanţate şi să fie pătrunse mai bine de căldura focului. Crapul este lăsat să se frigă încet, până se rumeneşte, circa 30-40 de minute. Este servit cald, cu mujdei de usturoi sau cu lămâie şi, bineînţeles, alături de un vin alb, sec şi bine bine răcit.

  • Secretele bucătăriei româneşti: … pentru masa de Florii

    Secretele bucătăriei româneşti: … pentru masa de Florii

    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 12 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte, astfel încât cei care poartă nume de flori pot să pregătească invitaţilor o masă festivă având la ingredient principal peştele. Peştele poate fi prezentat de la cele mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate, care ţin de bucătăria franceză.



    Astăzi vă prezentăm câteva modalităţi de a pregăti o specie de peşte frecvent întâlnită în apele româneşti — crapul. Poate fi folosit pentru pregătirea ciorbei de peşte, tăiat bucăţi poate fi prăjit în tigaie sau fript pe grătar. Un preparat gustor şi cu un aspect deosebit este plachia de crap, gătită cu foarte multă ceapă călită şi servită, de obicei, rece, alături de o mămăligă caldă şi de un vin alb, sec şi bine răcit.



    Pentru astăzi ne-am gândim să vă prezentăm două reţete al căror ingredient principal este crapul. Prima este crap cu roşii, iar ingredientele necesare sunt: circa 2 kg de crap, 5-6 roşii, 2-3 ardei graşi, două cepe, o căpăţână de usturoi, frunze de pătrunjel, o lămâie, sare, piper, ulei. Peştele, curăţat şi eviscerat, este tăiat în bucăţi şi aşezat într-un vas uns cu ulei. Este adăugată sarea, iar în jurul bucătilor de peşte trebuie întinse ceapa tocată, roşiile curăţate de coajă şi tăiate felii, ardeiul tăiat rondele şi usturoiul tăiat în bucăţi mici. Deasupra se presară frunzele tocate de pătrunjel şi felii de lămâie. Trebuie adăugat un pahar de vin, iar vasul este pregătit pentru a fi introdus la cuptor, unde se ţine circa trei sferturi de oră la foc mediu, până când peştele capătă o culoare arămie.



    Un alt preparat care are şi o anumită spectaculozitate în ceea ce priveşte realizarea lui este crapul la proţap. Intereant este că se poate pregăti în aer liber, ca şi carnea la frigare. Pentru aceasta avem nevoie de un crap mai mare, 3-4 kg, care în prealabil trebuie curăţat de solzi şi eviscerat. Crapul trebuie uns cu ulei şi în exterior, şi în interior, apoi trebuie fixat, cu ajutorul unor tije metalice pentru frigărui, într-un cârlig deasupra jarului. Înălţimea trebuie potrivită, astfel încât crapul să stea la circa jumătate de metru deasupra jarului. De asemenea, trebuie introdus un băţ în burta crapului pentru ca părţile laterale să fie distanţate şi să fie pătrunse mai bine de căldura focului. Crapul este lăsat să se frigă încet, până se rumeneşte, circa 30-40 de minute. Este servit cald, cu mujdei de usturoi sau cu lămâie şi, bineînţeles, alături de un vin alb, sec şi bine bine răcit.