Tag: premiu

  • Premiul CESE pentru societatea civilă 2021

    Premiul CESE pentru societatea civilă 2021

    În fiecare an, premiul emblematic al Comitetului Economic şi Social European (CESE) pentru societatea civilă aduce un omagiu organizațiilor societății civile și/sau persoanelor ale căror proiecte celebrează identitatea europeană și valorile comune într-un anumit domeniu de activitate. Premiul a fost acordat începând din 2006. CESE a lansat procesul de depunere a candidaturilor de proiecte în iulie 2020, cu tema Societatea civilă împotriva COVID-19, anunțând că acesta va fi un premiu excepțional, care va înlocui premiul său tradițional pentru societatea civilă. Scopul a fost acela de a aduce un omagiu societății civile din Europa, care s-a implicat activ și altruist în acțiuni de solidaritate încă din primele zile ale pandemiei.

    Pandemia este în mod clar cea mai puternică provocare căreia trebuie să îi facem faţă, a spus Cillian Lohan, vicepreședintele CESE pentru comunicare, la momentul decernării premiilor, şi a adăugat:

    Am decis că putem avea şi un premiu pentru aceasta. Raportări media, voluntari şi organizaţii din prima linie, iar CESE a dorit să le arate tuturor acestora, de pe teren, că Europa le este recunoscătoare pentru implicarea lor şi pentru solidaritatea de care au dat dovadă. (…) A fost dificil, am avut comisii de evaluare compuse din experţi de tot felul, oameni care ştiau care a fost răspunsul cel mai necesar într-o anumită ţară membră, şi am avut criterii clare în a alege premianţii, dar a trebuit să plasăm fiecare aplicaţie în contextul ei local. Şi am făcut asta graţie membrilor juriului ce cunoşteau realitatea dintr-o ţară sau alta. Şi a trebuit să luăm în considerare şi faptul că organizaţiile mai mari şi mai vechi au adesea acces la resurse mai mari şi prin urmare, un impact mai mare decât o organizaţie mai mică, dar asta nu le face neapărat mai eficiente, mai bune. Pentru că organizaţiile mici şi voluntarii individuali au făcut adesea o treabă extraordinară. Şi am dorit să fie înţeles că şi aceastea merită să fie premiate.

    Concursul a fost deschis persoanelor fizice, organizațiilor societății civile și întreprinderilor ale căror proiecte trebuiau să fie absolut non-profit și să nu beneficieze de finanțare publică în procent de peste 50 %. Ele trebuia să aibă o legătură directă cu pandemia de COVID-19, vizând în mod specific combaterea virusului sau abordarea consecințelor acestuia.

    Cillian Lohan, vicepreședintele CESE pentru comunicare, a declarat: Nu a fost uşor să alegem, pentru că majoritatea proiectelor sunt foarte bune şi toate emenă un simţ acut al responsabilităţii, al solidarităţii şi totodată pentru că acoperă o gamă atât de largă de teme, de la producţia de măşti, până la concertele din balcoane, care sunt foarte diferite, dar cu siguranţă sunteţi cu toţii de acord că sunt toate la fel de importante.


    Premiile au fost acordate câștigătorilor din 21 de țări ale Uniunii Europene. Un premiu a fost acordat unui proiect cu orientare transfrontalieră și altul unei organizații din Regatul Unit, ca gest menit să demonstreze că CESE dorește să mențină legături strânse cu societatea civilă din această țară, în ciuda faptului că ea a părăsit UE.

    Asociația Prematurilor din România a fost selectată drept cel mai bun candidat român la premiu, declarând că acest proiect a fost un exemplu strălucit de admirabilă solidaritate în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.


  • “colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, nominalizat la Premiul LUX

    “colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, nominalizat la Premiul LUX

    Filmul colectiv, în regia
    lui Alexander Nanau, desemnat cel mai bun documentar la Premiile Academiei
    Europene de Film, este și propunerea României la Premiile Oscar 2021, pentru
    secţiunea Cel mai bun lungmetraj internaţional.


    Produs de Alexander Nanau
    Production în coproducție cu HBO Europe și Samsa Film, colectiv este un
    documentar observațional care pornește de la tragedia din clubul bucureștean
    Colectiv, unde în seara de 30 octombrie 2015 a izbucnit un puternic incendiu în
    urma căruia au murit 65 de persoane. Filmul colectiv urmărește evenimentele
    primului an de la tragedie și se concentrează pe relația dintre autorități și
    jurnaliști în încercarea de a afla adevărul. Cele 18 filme nominalizate la Premiile
    Academiei Europene de Film au fost sprijinite prin programul Europa Creativă
    MEDIA. Aceasta înseamnă sprijin în vederea dezvoltării, promovării și
    distribuției respectivelor filme.


    Ștefan
    Turcu, Reprezentanța Comisiei Europene în Romania: Premiile
    Academiei Europene de Film reprezintă o carte de vizită foarte importantă, ele
    au rol de ambasador al filmelor în toată lumea. Iar vestea foarte bună este că documentarul
    colectiv, regizat de Alexander Nanau, se numără și printre filmele finaliste
    la premiul LUX, Premiul European de Film al Publicului. Orice pasionat de film
    din UE poate vota, astfel încât colectiv să primească respectivul premiul, un
    premiu foarte onorant pentru că vine din partea publicului.

    Trebuie precizat că
    cele 18 titluri nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film au fost
    sprijinite de programul Europa Creativă. Concret, UE a investit peste 3
    milioane de euro prin programul Europa Creativă MEDIA pentru a sprijini
    dezvoltarea, promovarea și distribuția acestor filme.

    În ceea ce privește Premiul
    LUX, acesta a debutat ca o idee a Parlamentului European în parteneriat cu
    Comisia Europeană și Europa Cinemas, dar apoi i s-a alăturat și Academia
    Europeană de Film. Pentru că ne dorim prin acest vot al publicului să ajungem
    la un număr cât mai mare de oameni interesați de cinema care să-și exprime
    preferințele. Iar ideea acestui premiu al publicului este că cinefilul este în
    rolul principal, astfel că cele trei finaliste la Premiul LUX al Publicului
    European sunt judecate prin votul publicului, care va fi hotărâtor. Europa
    Creativă MEDIA este un program care ne ajută să ajungem la public, dar să și
    promovăm și distribuim filmele. Publicul cinefill din UE poate vedea filmele
    finaliste până la 11 aprilie și apoi decide prin vot care dintre ele va fi premiat
    cu premiul LUX.



    În urma acordului încheiat
    între Comisia Europeană, Parlamentul European și statele membre ale UE, bugetul
    alocat programului Europa Creativă pentru următorii 7 ani 2021-2027, este de 2,4 miliarde de Euro.


  • GDS acordă Premiul pe anul 2020 preşedintei Republicii Moldova Maia Sandu

    GDS acordă Premiul pe anul 2020 preşedintei Republicii Moldova Maia Sandu

    Premiul GDS se decernează anual unei personalităţi
    care s-a remarcat în promovarea valorilor societății
    civile și statului de drept.

    Potrivit GDS, ceremonia de prezentare a
    diplomei şi intervenţia doamnei Maia Sandu vor avea
    loc online miercuri 27 ianuarie, ora 13:00.

    Transmisia live de la Bucureşti şi Chişinău va fi pe
    canalul Privesc.eu (https://www.privesc.eu/Arhiva/93533)
    şi reluată pe paginile de Facebook ale GDS şi Revistei 22, informează Grupul pentru Dialog Social (GDS).

    Comunicat Grupul pentru Dialog Social (GDS)

  • “Acasă, My Home”, de Radu Ciorniciuc, premiat

    “Acasă, My Home”, de Radu Ciorniciuc, premiat

    Acasă/ Acasă,
    My Home, documentarul ce urmărește cu empatie povestea unei familii care luptă
    pentru acceptare și propria definiție a libertății, după 20 de ani petrecuți în
    Delta Văcărești, a câștigat Premiul Special al Juriului Festivalului
    Internațional de Film Documentar de la Salonic (Thessaloniki Documentary
    Festival). Cea de-a 22-a ediție a evenimentului a avut loc online în perioada
    19 – 28 mai 2020. Acesta este cel de-al treilea premiu din palmaresul filmului
    de debut al lui Radu Ciorniciuc, după Premiul Special al Juriului pentru
    Imagine în competiția World Cinema Documentary la Sundance Film Festival și
    Marele Premiu la DOK.fest Munchen (6 – 24 mai).


    Radu Ciorniciuc
    (regizor şi co-director de imagine), Lina Vdovîi (scenarist) şi Mircea
    Topoleanu (co-director de imagine) au urmărit şi documentat vreme de patru ani
    experienţele familiei Enache: de la o viaţă în completă armonie cu natura, în
    Delta Văcăreşti, la traiul plin de provocări din jungla urbană a capitalei,
    după ce spaţiul care le-a fost casă a devenit arie naturală protejată – Parcul
    Natural Văcăreşti. În acelaşi timp, beneficiind de ajutorul unor voluntari şi
    al unor organizaţii umanitare, echipa filmului a desfăşurat un proiect social
    menit să le ofere membrilor familiei Enache acces la educaţie şi sănătate.

    Radu Ciorniciuc: Aş putea spune că
    Acasă, my Home e filmul dramei unei familii. Filmul este povestea
    acestei familii, întinsă pe patru ani, am filmat aproape doi ani cu ei în Delta
    Văcăreşti. Apoi, încă aproape doi ani am filmat după ce ei s-au stabilit în oraş, în
    timpul procesului lor de integrare socială. Este un documentar realizat în
    colaborare cu coscenarista Lina Vdovîi și cu Mircea Topoleanu. Nici unul dintre
    noi, mă refer la coscenarista Lina Vdovîi și la Mircea Topoleanu (co-director
    de imagine) nu avea experienţă în cinematografie, însă am reuşit să colaborăm,
    iar de la un moment dat ni s-a alăturat şi un producător cu experienţă. Oricum,
    pentru că suntem jurnalişti şi am avut acces la nişte canale prin care am
    comunicat mereu cu publicul, proiectul devenise destul de vizibil. A fost şi
    încercarea de a consolida proiectul social pe care l-am pornit şi care şi-a
    propus o tranziţie mai puţin traumatizantă a copiilor şi a părinţilor lor,
    eforturi care au fost susţinute şi de public. Datorită
    celor care ne-au susţinut am putut realiza acest proiect multimedia, Acasă. Este un album făcut de
    copii în primul lor an de tranziţie, când au documentat perioada de la plecarea
    din Deltă până la terminarea primului an de şcoală. Până atunci, ei nu mai
    fuseseră niciodată la şcoală.




    Filmul s-a bucurat de selecţii şi invitaţii în peste
    20 de festivaluri internaţionale, printre care: CPH.Dox Copenhagen
    International Documentary Festival (desfăşurat online în perioada 18-29
    martie), Vilnius IFF (desfăşurat online între 19 martie – 2 aprilie), DocAviv
    Israel, ZagrebDox, Hong Kong IFF (amânate), Crossing Europe, One World Prague,
    Movies That Matter, Cartagena FF, Oslo Pix şi Sydney FF.

    Acasă/ Acasă, My
    Home poate fi văzut online în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la
    Cracovia (competiţia internaţională Krakow Film Festival – online între 31 mai
    – 7 iunie). Apreciat atât de critici, cât şi de publicul prezent la
    festivaluri, Acasă/ Acasă, My Home a făcut parte la începutul lunii mai
    dintr-o campanie de strângere de fonduri pentru familiile sărace din România,
    afectate de criza financiară provocată de coronavirus. Campania Alex Fund este
    coordonată de Leslie Hawke, mama celebrului actor Ethan Hawke, ambii
    regăsindu-se printre spectatorii filmului prezenţi la proiecţiile din cadrul
    Sundance Film Festival. Cu această ocazie, regizorul Radu Ciorniciuc a fost
    invitatul special al unei discuţii online găzduite de Ethan Hawke, despre film
    şi situaţia familiilor vulnerabile afectate de pandemia de coronavirus

  • Procurorul european Laura Codruţa Kovesi – personalitatea publică a anului

    Procurorul european Laura Codruţa Kovesi – personalitatea publică a anului

    Premiile Emerging Europe sunt în 2020 la a treia ediţie şi fac parte dintr-un program de prezentare a ceea ce este mai bun în regiunea Europei emergente: personalităţi, organizaţii publice şi private, precum şi proiecte şi iniţiative.

    Printre precedenţii laureaţi se numără Kristalina Georgieva, din Bulgaria, actualul director al Fondului Monetar Internaţional. Anterior, aceasta a ocupat trei portofolii de comisar european atât în cabinetul Barosso – pentru Cooperare Internaţională şi Dezvoltare, respectiv, pentru Ajutor umanitar şi Managementul Crizelor -, cât şi în cabinetul Juncker – pe cel al Bugetului şi Resurselor umane.

    Profesorul german Gunter Verheugen, fost vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisar european pentru Extindere, a fost, la rândul său, considerat personalitatea publică a anului 2018.

    Emerging Europe trece în revistă câteva elemente biografice esenţiale ale Laurei Codruţa Kovesi, în prezent, şefa Biroului Procurorului Public European. Doamna Kovesi a ajuns iniţial în atenţia publică în România, ţara ei natală, în calitate de şefă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al cărei director a devenit în 2013. În timpul celor cinci ani în care s-a aflat în această funcţie – scrie Emerging Europe -, Laura Codruţa Kovesi a supervizat trimiterea în judecată a mii de politicieni corupţi: primari, parlamentari şi chiar foşti premieri au fost găsiţi vinovaţi de corupţie şi condamnaţi la închisoare.

    Această distincţie este o recunoaştere a muncii remarcabile a doamnei Kovesi în fruntea DNA, unde a devenit un model pentru agenţiile de combatere a corupţiei din întreaga regiune a Europei emergente şi un simbol al luptei împotriva corupţiei şi al consolidării statului de drept – motivează Andrew Wrobel, partener fondator al Emerging Europe. Acesta adaugă că desemnarea ei ulterioară în funcţia nou creată ca primul procuror public al Europei nu face decât să confirme rolul important pe care ea l-a jucat şi va continua să-l joace în lupta împotriva corupţiei.

    În calitate de procuror public european, Laura Codruţa Kovesi are ocazia să schimbe atitudini la nivelul Uniunii Europene. Instituţia pe care o conduce, cu sediul în Luxemburg şi care ar urma să devină funcţională la sfârşitul acestui an, va fi un birou independent însărcinat cu investigarea, punerea sub acuzare şi condamnarea infracţiunilor la adresa bugetului Uniunii Europene, precum acte de corupţie şi fraude, inclusiv transfrontaliere cu TVA mai mari de 10 milioane de euro. Lista infracţiunilor poate fi extinsă în viitor pentru a cuprinde, de exemplu, terorismul.


  • Colegul nostru Ștefan Baciu, Marele trofeu la Gala premiilor «Marco Polo»

    Colegul nostru Ștefan Baciu, Marele trofeu la Gala premiilor «Marco Polo»

    Ștefan Baciu, realizator la Radio România Internațional, a primit Marele trofeu la Gala premiilor «Marco Polo», organizată la Casa Jurnaliștilor din Zagreb. Trofeul «Marco Polo» este conferit în fiecare an de Asociația jurnaliștilor și scriitorilor de turism din Croația, FIJET Croația, unui jurnalist străin pentru contribuția la promovarea turismului.



    Juriul a decis ca premiul «Marco Polo» să îi fie acordat lui Ştefan Baciu, preşedintele Clubului Presei de Turism FIJET România, în special pentru modul în care a prezentat atracţiile turistice ale Marocului, după participarea la Congresul FIJET organizat în decembrie 2018 la Marrakech.

  • Radio România – Marele Trofeu la Festivalul Prix Marulic, Croaţia, 2019

    Radio România – Marele Trofeu la Festivalul Prix Marulic, Croaţia, 2019

    Radio România, prin Teatrul Naţional Radiofonic, a obţinut Marele Trofeu la Festivalul Prix Marulic, Croaţia, 2019, la secţiunea Short Forms, cu spectacolul Călătoria lui Orfeu, scenariu sonor de Mădălin Cristescu în regia lui Attila Vizauer.


    În distribuţie: Dan Clucinschi, Ioana Calotă, Mihai Constantin, Zoltan Octavian Butuc, Ion Haiduc, Daniela Ioniţă, Ilinca Manolache.

    Vocile spectrelor Infernului: Milica Creiniceanu, Janina Dicu, Magda Duţu, Stelică Muscalu, Delia Pavel, Manuela Popescu, Patricia Prundea, Renata Rusu, Domnica Ţundrea.

    Regia de studio: Janina Dicu, inginer de sunet: Mădălin Cristescu, muzica originală: Codrin Lazăr, redactor: Oana Cristea Grigorescu.

    Câteva teme majore ale literaturii se regăsesc în mitul lui Orfeu: puterea de seducție a artei, pierderea memoriei, sondarea misterului morții, sacrificiul în numele iubirii. Dialogul personajelor este transpus într-o limbă inventată, ca expresie a pătrunderii lui Orfeu în lumea subpământeană, în Hades. Aici comunicarea aboleşte vorbirea articulată, iar drumul lui Orfeu e ghidat de forţa trăirii emotive. În întunericul de nepătruns al Infernului doar vocile spectrelor care îl înconjoară pe Orfeu și sunetele peșterii îl ghidează în drumul regăsirii Euridicei.

    Restul e bine-cunoscutul mit iar miza noastră a fost să recreăm prin sunet întreaga gamă a emoțiilor trăite de Orfeu în călătoria prin Infern: hotărâre, spaimă, delicatețe, fragilitate și durerea pierderii ireversibile. Universul sonor al producției susține și comunică forța emoțiilor trăite de Orfeu în călătoria dinspre moarte spre viață.

    Regizorul Attila Vizauer a condus actorii spre găsirea energiei cuvântului dincolo de sens, astfel încât să transmită ascultătorului emoțiile lui Orfeu fără a avea acces la înțelesul dialogurilor.

    Festivalul este organizat de HRT- Radio Croaţia în colaborare cu European Broadcasting Union (EBU), cu o tradiţie de 12 ani, anul acesta a avut loc în perioada 4 – 10 mai.

    Pentru al doilea an consecutiv, Teatrul Naţional Radiofonic primeşte Marele Trofeu la Festivalul Prix Marulic, din Croaţia, în anul 2018, la secţiunea dramă cu spectacolul Exploziv de Elise Wilk, adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihnea Chelaru.

  • ”Monştri.”, regizat de Marius Olteanu, câştigă un premiu la Berlin

    ”Monştri.”, regizat de Marius Olteanu, câştigă un premiu la Berlin

    Filmul “Monştri.”, în regia lui Marius Olteanu, a câştigat la cea de-a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin premiul oferit de cititorii Tagesspiegel (Tagesspiegel Readers Jury Award).



    “Monştri.”, lungmetrajul de debut al regizorului Marius Olteanu, selectat în cadrul secţiunii Forum, considerată cea mai îndrăzneaţă din cadrul Berlinalei, spune povestea Danei (Judith State) şi a lui Arthur (Cristian Popa), doi tineri căsătoriţi de opt ani. Filmul îi urmăreşte de-a lungul a 24 de ore, explorând felul în care o serie de probleme şi întâlniri cu alte persoane îi împinge pe cei doi către finalul relaţiei de cuplu, potrivit www.cineuropa.org.



    Olteanu semnează atât regia, cât şi scenariul peliculei, în a cărei distribuţie îi regăsim pe Judith State (“Sieranevada”), Cristian Popa, Alexandru Potocean şi Şerban Pavlu (“Inimi Cicatrizate”).

  • Oraşul Turda din județul Cluj a fost premiat pentru planificarea mobilității urbane durabile

    Oraşul Turda din județul Cluj a fost premiat pentru planificarea mobilității urbane durabile

    În cadrul unei ceremonii care a avut loc la
    Bruxelles
    , orașul Turda din județul Cluj a fost premiat pentru planificarea
    mobilității urbane durabile.
    Este al șaselea oraș european care primește acest
    premiu și a reușit performanța de a câștiga această distincție în detrimentul
    zonei metropolitane Manchester și a orașului italian Milano, alături de care a
    ajuns în finala competiției.





    Juriul care a
    acordat orașului Turda premiul pentru planificarea mobilității durabile a fost
    format din experți independenți. Strategia de finanțare a acestui domeniu și
    viziunea de planificare au fost cele mai importante criterii de care s-a ținut
    cont în alegerea câștigătorului.


    Turda are o viziune clară și inspirată de
    planificare a mobilității durabile și o strategie de finanțare bine structurată.
    Acestea au fost criteriile determinante pentru acordarea premiului. (Cristian
    Matei, primarul municipiului Turda)


    Multe orașe din
    Europa se confruntă cu problema traficului supraaglomerat, ceea ce generează
    implicit și poluarea mediului.


    Traficul congestionat este la ordinea zilei în
    orașele europene. Trebuie să facem mai mult pentru sprijinirea comunităților și
    găsirea de soluții. Este de asemenea necesar să facem cunoscute exemplele de
    bună practică. Deplasarea cu mijloace de transport în comun trebuie încurajată,
    în unele zone trebuie chiar luate măsuri de restricționare a circulației.
    Pentru Europa este o provocare să găsească soluții pentru stimularea
    mobilității urbane și se înregistrează progrese în acest sens. (Daniel Calleja, director general
    pentru mediu, Comisia Europeană)


    Turda este un
    oraș care nevoie de multe transformări. Administrația locală a accesat fonduri
    europene
    pe care le va utiliza în planificarea mobilității urbane.


    Noi am optat pentru o finanțare de 31 de milioane de
    euro până în 2023, urmând ca, pe termen lung, prin alte proiecte subsecvente pe
    care le vom scrie ulterior să putem ajunge până în 2030 la suma de 127 de
    milioane de euro.


    Un proiect de mobilitate urbană presupune reducerea
    poluării și găsirea de variante alternative pentru deplasarea cu mașina
    personală: mersul pe jos, cu autobuzul sau cu bicicleta. Vor fi construite
    piste de biciclete, se vor moderniza 29 de km de arteră principală de
    circulație pentru autobuze, se vor crea alveole în trafic și stații de
    biciclete. (Cristian Matei, primarul municipiului Turda)


    Alături de
    Turda, pentru planificarea mobilității urbane au mai fost premiate capitala
    Austriei, Viena, și orașul Igoumenitsa, din Grecia.


    În fiecare an,
    în perioada 16-22 septembrie, se desfășoară Săptămâna Europeană a Mobilității
    pentru a încuraja metodele alternative de transport durabil, în scopul reducerii
    emisiilor de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea calității aerului din
    zonele urbane.




  • Rimetea

    Rimetea

    O
    destinaţie relativ recentă pe harta turstică a României este localitatea
    Rimetea din judeţul Alba. Aflată la poalele Muntilor Trascău, de unde i se trage şi o mai veche denumire, comuna Rimetea,
    alcătuită din satele Rimetea şi Colţeşti, se remarcă printr-o arhitectură unică a caselor, de secol 19, pe care le
    putem vedea şi acum. După ce, în urmă cu secol şi jumătate, un incendiu
    a distrus aproape toate casele, satul a renăscut, iar noile case au fost ridicate după acelaşi model arhitectonic.
    Sunt case înalte, cu pereţi albi şi cu tocuri de ferestre vopsite în verde, cu porţi înalte, cu grădină
    şi livadă în spate, o parte dintre ele fiind transformate în pensiuni. Pentru
    conservarea valorilor sale arhitecturale,
    Rimetea a primit în anul 1999, din partea Uniunii Europene, premiul Europa Nostra, prin
    programul european de restaurare rurală cu acelaşi nume. De mentionat că
    locuitorii satului Rimetea, în mare parte de naţionalitate maghiară, primesc în fiecare an fonduri din partea unui sector al Budapestei pentru a-şi întreţine
    faţadele caselor şi pentru a le păstra stilul autentic.

    De-a
    lungul timpului, localitatea a avut mai multe denumiri precum Eisenburg,
    Torocko sau Trascău. Mai multe informaţii despre istoria acestei localităţi
    putem obţine dacă vizităm muzeul etnografic aflat în aceeaşi clădire cu primăria.
    Custodele muzeului, Agneta Lassel, ne-a prezentat un scurt istoric al
    localităţii: În satul Rimetea a fost exploataţie de minereu de fier. Din
    secolul al 14-lea până la finele secolului al 19-lea s-a lucrat în minerit. În
    acel timp satul nostru avea statut de oraş, deci din 1666 avea statut de oraş
    până s-au închis minele de fier, până la începutul anilor 1900. Aici, în vremea
    mineritului erau colonizaţi meşteşugari saşi care s-au maghiarizat în timp, dar
    influenţa lor se vede în arhitectură, în pictura pe mobilă şi chiar şi în
    portul tradiţional. Nu numai extracţia de minereu a fost la noi, ci şi toată
    prelucrarea. Erau topitorii, erau ciocane hidraulice şi ateliere meşteşugăreşti
    unde absolut totul s-a făcut şi cu produsele din fier, s-a făcut şi
    comercializare şi troc.


    În
    cele două sate, Rimetea şi Colteşti, sunt astăzi sub 1200 de locuitori, peste
    jumătate dintre ei trăind din turism. Sunt 20 de pensiuni clasificate, altele
    în curs de clasificare, iar în total sunt circa 400 de locuri de cazare. Având
    şi moştenirea culturală săsească, sătenii celebrează în fiecare primavară Fărşangul, un ritual de îngropare a iernii
    care atrage mulţi vizitatori. De doi ani, la sfârşitul lunii iunie – începutul
    lunii iulie, aici este organizat Festivalul Double Rise, care în acest an a
    atras circa 25 de mii de vizitatori. Întradevăr, soarele luminează de două ori
    pe zi casele din Rimetea pentru că după primul răsărit se ascunde după muntele
    Piatra Secuiului pentru ca, mai târziu să-şi trimită din nou razele către
    această aşezare. Puteţi admira acest munte dintr-un loc de panoramă, situat pe
    o colină unde puteţi ajunge după ce veţi merge pe cea mai îngustă stradă a
    satului, care nu este mai largă de un metru, strecurându-vă pe lângă case şi
    grădini. Surprinzător poate părea faptul că străzile din Rimetea nu sunt
    asfaltate, însă acestea trebuie conservate în această stare deoarece
    autorităţile locale fac demersuri pentru ca această localitate, în ansamblul
    ei, să intre pe lista siturilor din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

  • Botiza

    Botiza

    Astăzi vă invităm într-o
    comună ruptă parcă din alt timp: Botiza. Situată în nordul României, în judeţul
    Maramureş, Botiza este unul dintre cele mai vestite locuri din ţară, aici venind turişti din toate colţurile lumii. Iar
    alegerea noastră este stimulată de faptul că la sfârşitul săptămânii trecute,
    Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural împreună cu
    revista Vacanţe la ţară au acordat un Premiu special pentru îmbinarea
    tradiţiei maramureşene cu confortul contemporan unei pensiuni de aici.


    Maria Balea, repezentanta
    pensiunii premiate ne-a spus cum îi întâmpină pe turişti: În primul rând cu
    multă dragoste, căldură, cu mâncăruri tradiţionale: pâine de casă, sărmăluţe,
    cârnaţi, plăcinte, ciorbe, totul este gătit din gospodăria proprie, cu
    tradiţii, o pensiune tradiţională, să se simtă ca şi acasă.



    Şi după ce ne-a tentat cu
    atmosfera şi cu gastronomia pensiunii pe care o reprezintă, Maria Balea ne-a
    spus şi ce pot vizita turiştii veniţi aici: În primul rând
    mănăstiri, muzeul din Sighetul Marmaţiei, Cimitirul vesel, obiceiuri, stâna de
    oi.


    Iată
    o îmbinare între turismul rural şi cel cultural oferită de comuna Botiza, loc
    în care lumea modernă îşi împarte spaţiul cu o lume arhaică şi cu peisaje
    încântatoare.


    Locuitorii Botizei sunt
    foarte mândrii de bisericile lor. Din străbuni s-a transmis tradiţia
    conform căreia, dacă un sat şi-a pierdut biserica, un alt sat vecin, mai bogat, le dăruia
    sătenilor
    biserica proprie sau una nouă. Aşa s-a întâmplat în sec al XVII-lea când Botiza a primit
    de la Vişeul de Jos o biserică din lemn. Prima datare
    este 1353, aici existând un frumos lăcaş de cult cu hramul
    Sf. Paraschiva, construit în sec. XIII la Vişeul
    de Jos şi adus pe locul actual la 1899. Ca element distinctiv, pe
    uşa
    bisericii este pictată Moartea cu coasa. Biserica de lemn din Botiza se
    distinge prin valoroasele icoane pictate pe lemn de meşterii locali ce datează
    din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost declarată monument istoric încă din
    1955.

    O
    altă
    atracţie turistică este mănăstirea
    de pe Valea Sasului cu hramul Schimbarea la faţă. Mănăstirea
    Botiza este în drumul dintre Botiza şi Poienile Izei, aici
    putându-se admira şi o icoană făcătoare de minuni adusă de la muntele Athos.


    În multe privinţe,
    pare că timpul s-ar fi oprit in loc. Şi în ziua de azi, oamenii folosesc
    aceleasi tehnici pentru potcovitul cailor ca în trecut, aici existand cinci
    ateliere în care pot fi văzute obiceiurile de demult. Botiza este
    foarte cunoscută şi datorită covoarelor vegetale confecţionate
    din lână. Până la stadiul finit al acestora, lâna este hecelată,
    toarsă, vopsită şi ţesută. Culorile se obţin din scoarţă
    de arin, din coji de ceapă sau coji de cireş. Botiza este una dintre
    puţinele localităţi care se pot lăuda cu un muzeu în care turiştii
    pot admira covoare vegetale şi obiecte vechi de artizanat, muzeu
    înfiinţat de preoteasa Victoria Berbecaru.


    Traseele din zonă sunt
    accesibile tuturor. Pot fi organizate drumeţii la stâna de oi, pentru cei
    dornici să guste din produsele specifice: caş, urdă, balmoş (o mămăligă fiartă
    în zer) şi alte produse specifice. În plus, plimbările de agrement în aer liber
    oferă celor dornici posibilitatea de a descoperi activităţile de sezon din
    agricultura locală: arat, săpat, cosit, greblat, făcut clăi, cules, toate
    făcute manual.


    Conştienţi de
    atractivitatea zonei, oamenii din Botiza au iniţiat şi un festival folcloric
    care se desfăşoară în luna august, intitulat sugetiv Păntru mândra din
    Botiza, festival ce atrage
    anual tot mai mulţi vizitatori. Cu această ocazie este prezentat şi costumul
    popular în cadrul concursului Cel mai frumos si autentic costum
    popular. Un alt concurs este şi cel în care are loc alegerea celei mai
    frumoase mândre din Botiza, de unde vine şi numele Festivalului.



    Cu speranţa că veţi da
    curs invitaţiei noastre de a vizita Botiza, vă aşteptăm data viitoare cu o nouă
    destinaţie.

  • Premiu pentru România, la Berlinală

    Premiu pentru România, la Berlinală

    Ana, mon amour, pelicula regizată de Călin Peter Netzer, i-a cucerit pe critici la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, aşa că cinematografia românească are în palmares un nou premiu. Editorul de imagine Dana Bunescu a fost recompensată cu Ursul de Argint pentru montajul filmului, pentru realizări artistice şi tehnice deosebite. Pelicula fusese proiectată, vineri seară, în competiţia oficială a prestigiosului festival, ajuns la a 67 — a ediţie. Inspirat de romanul Luminiţa, mon amour scris de Cezar Paul Bădescu, lungmetrajul surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Scenariul este semnat de Călin Peter Netzer, Cezar Paul Bădescu şi Iulia Lumânare.



    Dana Bunescu a explicat, pentru Radio România, cum a fost gândit acest film. Scenariul a fost gândit din scriitură ca fiind necronologic şi apoi, în momentul în care lucrurile au început să de ordoneze conform scenariului, au ieşit în evidenţă nişte lucruri care ar fi trebuit să fie gândite altfel şi de aci încolo au început lucrul ca la oricare alt film. Adică, din aproape în aproape, construit puzze-ul dinspre mic înspre mare şi după aceea un pic de distanţă necesară ca să poată să fie privit ansamblul fără parti-pris-uri.



    Dana Bunescu a spus că dedică trofeul echipei filmului. “Fiecărui membru al echipei, pentru că toată munca lor se regăseşte acolo. Până să ajungă la mine, materialul a trecut prin mâinile şi capetele multora. Şi prezenţa se simte în fiecare fotogramă. Şi trebuie respectată”, a punctat câştigătoarea Ursului de argint pentru montaj. Ea i-a îndemnat pe spectatori să se bucure de film. “Sunt vreo 200 de oameni care au transpirat la realizarea filmului. Să se bucure de film, deşi o să iasă aproape sigur cu un gust amar pentru că este un film care stârneşte astfel de umori”, a mai spus Dana Bunescu. Nu este prima oară când cinematografia românească este recompensată la Berlinală.



    În urmă cu patru ani, acelaşi regizor, Călin Peter Netzer, a câştigat marele premiu Ursul de Aur, cu filmul Poziţia copilului. El a afirmat că distincţia primită de Dana Bunescu pentru montajul filmului este unul pe care aceasta îl merită pe deplin. Au cei doi în vedere o altă colaborare? Dana Bunescu: Da, evident, orice lucru nou e binevenit. Facem o echipă bună, ne înţelegem foarte, foarte bine, lucrăm foarte bine împreună. Deci următorul film îl vom face tot împreună.



    O altă româncă ce speră să fie recompensată cu o distincţie cinematografică este Ada Solomon. Ea este primul producător român în cursa pentru premiul Oscar la categoria cel mai bun film străin, cu pelicula Toni Erdmann, în regia lui Maren Ade (Germania). Ada Solomon a fost si producatoarea filmului Pozitia Copilului.

  • Jurnal românesc – 27.09.2016

    Jurnal românesc – 27.09.2016

    România a intrat în top 20 mondial al statelor care furnizează migranţi. Potrivit unui raport ONU cu date din 2015, sunt 3,4 milioane de cetăţeni români care locuiesc în altă ţară. Este a doua cea mai mare creştere a diasporei unei ţări, spun experţii Naţiunilor Unite. Aceştia notează că este cea mai accelerată creştere a numărului de migranţi într-un stat care nu s-a confruntat cu războiul. România a înregistrat o creştere de 7,3% pe an, în timp ce pe primul loc este Siria cu 13,1%, iar pe locul trei Polonia cu 5,1%. La nivel european, România a urcat, pentru prima oară, pe locul 4 la numărul total al cetăţenilor săi care trăiesc în străinătate, după Marea Britanie, Polonia şi Germania. Raportat la totalul populaţiei, în România diaspora reprezintă 17%, în timp ce în Polonia doar 11%. Populaţia României este, în prezent, de aproape 20 de milioane de locuitori.



    Preşedintele Klaus Iohannis va primi, miercuri, la Kiel, în Germania, premiul Herman Ehlers 2016 pentru merite deosebite în sprijinirea statului de drept şi a luptei împotriva corupţiei. Potrivit purtătorului de cuvânt al preşedintelui, Mădălina Dobrovolschi, acesta este un premiu prestigios, unul dintre cele mai importante premii germane. Ea a precizat că fundaţia care oferă premiul poartă numele fostului preşedinte al Parlamentului german între 1950-1954, iar distincţia a mai fost oferită de-a lungul timpului multor personalităţi de vârf din politică, tocmai pentru că au promovat valorile libertăţii şi democraţiei, printre care fostul cancelar german Helmut Kohl şi actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jean Claude Junker. Este o fundaţie care promovează educaţia civică în spiritul libertăţii şi democraţiei, a mai adăugat Dobrovolschi.



    Senatul a adoptat tacit propunerea legislativă a deputatului liberal Daniel Stamate Budurescu prin care ziua de 9 mai a fost declarată zi de sărbătoare naţională. Iniţiativa urmează să fie transmisă Camerei Deputaţilor, for decizional în acest caz. “Independenţa proclamată de Parlament, la 9 mai 1877, este opera poporului român şi a fost apărată de Armata Română prin participarea la războiul dintre anii 1877-1878”, argumentează iniţiatorul proiectului. El a spus că ostaşii români, avându-i în frunte pe Generalul Alexandru Cernat — comandant de operaţii şi pe domnitorul Carol I — <>, au cucerit independenţa naţională. Congresul de la Berlin, încheiat la 1 iulie 1878, a recunoscut independenţa României, iar ţările europene au încheiat ulterior relaţii diplomatice cu statul român. Guvernul nu susţine proiectul întrucât ziua de 10 mai a fost declarată sărbătoare naţională.



    Încrederea analiştilor financiari în economie a crescut pe fondul aşteptărilor pozitive pentru 2017. În luna august, indicatorul de încredere macroeconomică al CFA (Certified Financial Analysts) România a înregistrat valoarea de 64,8 puncte, în creştere cu 14 puncte faţă de iulie. În ceea ce priveşte cursul de schimb leu/euro, valorile mediane ale anticipaţiilor pentru orizontul de 6 luni au consemnat un curs de 4,4900 lei/euro, iar pentru orizontul de 12 luni — 4,5000 lei/euro. Rata anticipată a inflaţiei pentru orizontul de 12 luni (septembrie 2017/septembrie 2016) a înregistrat o valoare mediană de 1,5%.

  • Filme româneşti la Cannes

    Filme româneşti la Cannes

    Producţiile
    cinematografice româneşti au reuşit, în ultimii ani, să atragă atenţia criticii
    internaţionale, dovadă fiind numeroasele distincţii obţinute la festivaluri de
    marcă precum cele de la Cannes sau Berlin.

    Un anunţ important vine din partea
    Centrului Naţional al Cinematografiei, care a precizat că, pentru prima dată în
    istoria de şapte decenii a Festivalului de Film de la Cannes, în competiţia
    principală au fost selecţionate două filme româneşti. Astfel, în cursa pentru
    prestigiosul trofeu Palme d’Or au intrat lungmetrajele Bacalaureat de
    Cristian Mungiu şi Sierra Nevada de Cristi Puiu. Sunt doi regizori
    tineri care şi-au demonstrat originalitatea şi s-au impus în competiţiile
    internaţionale, bucurându-se de aprecierea atât a criticilor, cât şi a publicului.

    Să ne amintim că regizorul Cristi Puiu are în palmares, alături de alte
    distincţii, premiul Un Certain Regard, obţinut la Cannes în 2006 pentru
    pelicula Moartea domnului Lăzărescu. In 2010,
    el şi-a adjudecat acelaşi premiu, cu filmul Aurora.

    Cât despre
    Cristian Mungiu, acesta este la a treia participare în competiţia oficială de
    la Cannes, după ce alte două filme ale sale au fost recompensate cu Palme d’Or,
    în 2007, pentru 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi premiile pentru
    scenariu şi interpretare feminină în 2012, pentru După dealuri. Deşi
    premiat la Cannes, pentru Cristian Mungiu emoţiile participării la festival
    sunt mari: Avem emoţii pentru că, în
    primul rând, atenţia care se dă acolo filmului e colosală. Proiecţia aia,
    primă, vine cu o aşteptare uriaşă, cu o încărcătură a tuturor celor din sală, a
    presei şi lucrurile astea contează foarte mult. Filmul a început bine, a fost
    vândut încă de anul trecut, dinainte să filmez, pe bază de scenariu, în mai
    mult de 40 de ţări şi vreau să fie o premieră deschisă şi pentru spectatori
    .

    Filmul Bacalaureat, cunoscut în perioada de
    pregătire sub numele de ‘Fotografii de familie’, spune povestea unui doctor
    dintr-un oraşel de provincie care trebuie să decidă care e cea mai bună cale de
    urmat pentru copilul lui, după cum spune chiar regizorul: Este
    o poveste cotemporană. Este un film despre un părinte şi despre grijile lui, un
    părinte care se întreabă, în condiţiile României de astăzi, ce este mai bine
    să-i spui copilului. Este deopotrivă o poveste personalăl, dar şi un fel de
    clişeu, aşa, fotografic, referitor la societatea noastră de astăzi.

    La
    festivalul de la Cannes, cinematografia românească mai este reprezentată de
    trei filme. In competiţia oficială de scurtmetraje a fost selectat şi filmul
    independent 4:15 P.M. sfârşitul lumii, scris şi regizat
    de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Şarga, ambii regizori debutanţi. Pe de altă
    parte, lungmetrajul Câini, regizat de Bogdan Mirică, va avea premiera mondială în selecţia oficială
    Un Certain Regard, în timp ce la selecţia Cinéfondation va rula
    scurtmetrajul Toate fluviile curg în mare în regia lui Alexandru Badea.

  • Solenoid de Mircea Cărtărescu, cel mai bun roman al anului 2015

    Solenoid de Mircea Cărtărescu, cel mai bun roman al anului 2015

    La invitaţia unui cunoscut site literar, peste
    7.000 de cititori români au ales Solenoid de Mircea Cărtărescu (Humanitas,
    2015) cea mai bună carte românească din 2015. Lansat la Târgul de Carte
    Gaudeamus, în noiembrie 2015, volumul a devenit în scurtă vreme o carte-cult,
    recunoscută ca atare atât de cititori, cât şi de critici, care i-au acordat
    cronici ample. Solenoid este o carte fără pereche chiar şi în creaţia lui
    Mircea Cărtărescu. Este portretul artistului la maturitate, când pune în cauză
    totul, începând chiar cu arta şi scrisul şi când încearcă din toate puterile
    minţii sale să rezolve uriaşa ghicitoare a lumii. Frumuseţea este că o face,
    această încercare, şi după ce şi-a demonstrat sieşi (prin teoria cu
    dimensiunile mereu mai numeroase ale lumii) că e imposibil, că n-are cum să
    izbutească. În schimb însă, în roman, lui Morfeu, zeul visului, pare că îi vine
    în ajutor tatăl său Hypnos, creând în cititor un efect morfino-hipnotic cu
    totul special, ca şi cum, într-adevăr, zidul lumii noastre limitative s-ar fi
    spart şi o splendidă uşă adevărată s-ar fi deschis pe aer.
    Am citat un
    fragment din cronica scriitoarei Ioana Pârvulescu dedicată romanului Solenoid,
    care va fi lansat zilele acestea şi la Bookfest Timişoara, unde scriitorul
    Mircea Cărtărescu este invitat de onoare.

    Ioana Pârvulescu: Pentru
    mine, cheia cea mai potrivită pentru înţelegerea acestei cărţi, care aici, mai
    mult decât în celelalte cărţi ale autorului, se transformă într-o artă poetică
    dar şi într-o estetică a vieţii, este cea onirică, visul. Visul este atât
    pentru autorul jurnalului, care este Mircea Cărtărescu, dar şi pentru toate
    eurile lui ficţionale, cheia, este ceea ce-i poate deschide uşa către un
    dincolo. Este extraordinar de frumos filonul acesta oniric din carte, pare
    inepuizabil, uneori este crâncen, înspăimântător, alteori este suav, te
    transportă în lumi de basm sau în lumi istorice, există -de pildă- o splendidă
    coborâre in timp, o regresie către omul cavernelor sau o altă regresie în
    regnuri. Sunt în Solenoid nişte imagini năucitoare, care ţin de acest filon
    oniric, singurul care te poate ajuta să înţelegi un dincolo, să înţelegi ceva
    din lumea aceasta. Şi mai este ceva, pe lângă povestea cu visul, planul oniric
    care invadează cartea, devenind o artă poetică, găsim în această carte mai mult
    decât oriunde în creaţia lui Mircea Cărtărescu, teoria că numai în tine poţi
    căuta răspunsurile. Această carte este un fel de amplu poem filosofic, am putea
    s-o plasăm lângă marile poeme filosofice ale lumii, dar, în acelaşi timp, şi
    aici este o noutate surprinzătoare în literatura lui Mircea Cărătrescu, este un
    roman care narativ este foarte bine construit.



    Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile
    mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o
    istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat
    lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie
    despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş
    putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la
    ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe
    când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez
    doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi
    ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru
    asta. Încă n-am ajuns la nicio concluzie, la nicio coerenţă, faptele mele sunt
    vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici
    inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de
    teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi
    obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi
    relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe
    de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt
    singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.

    Aşa îşi prezintă Mircea Cărtărescu romanul Solenoid. Mircea Cărtărescu: Eu
    am avut în acestă carte mai multă grijă de cititor decât în tot ce am scris eu,
    cititorul este foarte important, este central pentru această carte. Privirea
    cititorului a existat întotdeauna în mintea mea în timp ce am scris Solenoid.
    După cum a observat Ioana Pârvulescu, este o carte construită, nu este o carte
    de laxe amintiri, de vagi halucinaţii, cu toate că le cuprinde şi pe acestea.
    Sigur, este o carte onirică, pentru că pentru mine nu este nicio diferenţă
    între vis şi realitate, între vis şi halucianţie, între vis şi nebunie, între
    vis şi poezie, între realitate şi poezie. De fapt, noi toţi trăim în timpul
    zilei şi în timpul nopţii în această binecuvântată realitate. De aceea, aş
    spune că una dintre cele mai importante teme ale cărţii este realitatea. Ce
    este realitatea, ce înseamnă acest concept, ce înseamnă realitate. Noi, de
    obicei, când vorbim despre realitate, avem impresia că vorbim cespre ceva
    extrem de simplu, dar, de fapt, realitatea este una din cele mai complicate
    construcţii ale minţii noastre. Realitatea este în mintea noastră, să ne
    amintim că Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu începe cu o meditaţie despre
    realitate.



    Cărţile lui Mircea Cărtărescu
    au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din
    Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din
    Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005
    Premiul literar Giuseppe Acerbi, Castel Goffredo, Italia. De asemenea,
    autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011),
    Premiul Internaţional pentru Literatură Haus der Kulturen der Welt, Berlin
    (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher
    – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului
    Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso,
    Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii
    pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig, 2015; Premiul de stat al
    Austriei pentru literatură europeană, 2015. În ultimii ani, Mircea Cărtărescu
    s-a numărat şi printre favoriţii la Premiul Nobel, potrivit caselor de pariuri
    literare.