Materializată prin tiruri de rachete, distrugerea gardului de frontieră care delimitează Fâşia Gaza de Israel, pătrunderea pe teritoriul israelian – pe calea aerului, pe uscat şi pe mare – şi prin masacre comise în mai multe kibuţuri și la un festivalul de muzică dedicat unei sărbători evreiești, ofensiva surpriză și de o duritate fără precedent a organizației teroriste Hamas a șocat comunitatea internațională. 7 octombrie 2023, când în incursiunea lor teroriștii au ucis peste 1200 de persoane în Israel, inclusiv femei, copii și persoane în vârstă, au rănit câteva mii și au luat peste 200 de ostatici, va rămâne în istorie ca o zi neagră și resortul care a declanșat o ripostă de amploare a israelienilor, soldată cu o criză umanitară în Fâșia Gaza. Israelul a declarat stare de război pentru prima dată din 1973, cu 300.000 de rezervişti chemaţi pentru a susţine obiectivul declarat al prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a distruge în totalitate Hamas. Sute de mii de palestinieni s-au refugiat din nordul teritoriului de doar 365 de kilometri pătraţi al Fâșiei Gaza în sudul enclavei, restul fiind blocaţi în tentativa lor de a se pune la adăpost și confruntându-se cu lipsa energiei electrice, a apei, hranei și medicamentelor.
Revoltată de acțiunile Israelului, lumea musulmană a răspuns cu demonstraţii, unele violente, în multe ţări din Orientul Mijlociu, dar şi în Europa și Statele Unite. Antisemitismul din SUA atinge niveluri istorice în urma violenţelor din Israel şi Gaza, a avertizat directorul FBI, în timp ce alte țări, inclusiv Marea Britanie şi Franţa, au atenționat, de asemenea, cu privire la o creştere majoră a incidentelor antisemite. Criza din Orientul Mijlociu este văzută ca o fisură în structura de securitate regională, iar unii analiști vorbesc de faptul că a devenit clar că UE are o influenţă limitată în gestionarea unei crize geopolitice la periferia sa, inclusiv din cauza epuizării acesteia ca urmare a agresiunii ruse împotriva Ucrainei. Potrivit profesorului universitar Ştefan Ciochinaru, cele două războaie pot fi comparate din perspectiva reacției Europei, dar doar până la un punct, pentru că obiectivele politice ale agresorilor diferă
În cazul Ucrainei, obiectivul agresorului este distrugerea ordinii europene şi alungarea Americii din Europa. Pentru că, în fond, asta înseamnă refuzul centrului de la Moscova de a accepta integrarea Ucrainei în UE şi NATO. Aşa cum a declarat de altfel, Putin vrea revenirea la situaţia din 1994, vrea să păstreze în sfera sa de influenţă ţări din Europa, aşa cum s-a întâmplat pe timpul URSS. (…)În schimb, în cazul agresiunii împotriva Israelului, obiectivul celor care stau în spatele agresorului Hamas este îndreptat ca la biliard împotriva SUA. De aici şi reţeaua vastă de complicităţi care leagă o seamă de state arabe cu stânga antiamericană din Europa, cu Rusia, cu Iranul şi vasalii acestuia şi, nu în cele din urmă, deşi mult mai subtil, cu China. Ei urmăresc pur şi simplu să răscoale întreaga lume musulmană împotriva Statelor Unite, împotriva Occidentului, pentru că, în concepţia strategică a celor care vor cu orice preţ revizuirea ordinii mondiale, America este ţinta principală.
Dacă dai jos America, cu restul te descurci foarte uşor. Europa e un pitic strategic. Japonia, Coreea de Sud şi Australia rămân izolate în imensitatea Asiei. Tot măreţul Occident se va prăbuşi atunci ca un castel de nisip. Iar reacţia Europei, ca de obicei denotă multă, multă miopie strategică. De un an de zile vedem inconsecvenţa atitudinii şi măsurilor în cazul războiului din Ucraina, un război care, să nu uităm, se poartă pe teritoriul Europei, în numele valorilor acestea, şi al cărui deznodământ va defini însuşi viitorul proiectului european. Cât priveşte reacţia faţă de atacarea Israelului şi de provocarea pusă la cale în catacombele arabe, lucrurile să ştiţi că stau şi mai rău. Stânga politică europeană şi-a dat mâna cu extrema dreaptă şi cu imigraţia musulmană, condamnându-l pe cel agresat, Statul Israel. Şi iată că îşi are şi Europa catacombele sale, unde încă fierb în retorte mai mult sau mai puţin tainice politicile vechi şi noi ale antisemitismului, antiamericanismului şi antidemocraţiei.
Pe bună dreptate, ne putem întreba în ce lume trăim şi mulţi îşi dau, desigur, seama, mai spune profesorul Ștefan Ciochinaru, că trăim într-o lume asaltată de un război hibrid, care nu are nimic sfânt
Vedem, ca urmare a incendiului stârnit în Orientul Mijlociu, cum sunt asasinaţi profesori în Franţa, cum sunt ameninţate cu bombe gările şi aeroporturile din întreaga Europă, cum sunt desenate stele ale lui David pe casele evreilor din Berlin, cum sunt profanate cimitire mozaice, cum în ţări cu vechi ştate democratice au loc mitinguri de condamnare a victimei şi de solidaritate cu agresorul. Vedem cum presa democrată din Europa a uitat parcă de crimele ruşilor în Crimeea, de crimele Hamasului în Israel, dar este foarte îngrijorată în schimb de aşa-zisele acţiuni de pedepsire întreprinse de armata israeliană.
Evocând o creştere semnificativă a antisemitismului în lume de la începutul războiului cu Hamas, premierul Netanyahu le-a recomandat cetăţenilor israelieni să nu călătorească în străinătate. Cererea este, însă, greu de respectat, în condiţiile în care există afaceri şi întreprinderi israeliene în multe locuri din lume, iar factorul economic este unul important. Pe de altă parte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a catalogat condițiile din Gaza ca fiind de nedescris. Este prea târziu să-i ajutăm pe cei morţi, dar îi putem ajuta pe cei vii, a declarat directorul general, Tedros Adhanom Ghebreyesus, pledând pentru o pauză umanitară în luptă
