Radio România Internațional

Tag: retete romanesti

  • Borş de peşte

    Borş de peşte

    La sfârşitul acestei săptămâni, în localitatea Crişan este organizată prima ediţie a Sărbătorii Borşului de Peşte”, un eveniment care are scopul de a atrage atenţia turiştilor asupra tradiţiilor gastronomice şi culturale ale Deltei Dunării. În urmă cu câţiva ani, aici a fost lansat un program de pescaturism, destinat celor care vor să vadă cum arată ziua unui pescar, de la prinderea peștelui și până la transformarea acestuia în tradiţionale preparate gastronomice din Delta Dunării. Cu ocazia acestei sărbători, turiști cazați la pensiunile din localitate pot participa la concurs în cursul căruia trebuie să pregătească un borş de peşte, folosind ingredientele puse la dispoziție de către organizatori.



    În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării există un ceaun şi, eventual, pirostrii pe care acesta se fixează atunci când este pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, doi ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez.



    Atunci când vine frigul, iar legumele se împuţinează, ardeii graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate mărunt, precum morcov, pătrunjel şi ţelină, precum şi cartofi tăiaţi cubuleţe. În Delta Dunării, această ciorbă dreasă cu ou şi cu smântână este întâlnită sub denumirea de storceag.



    Să revenim însă la borşul tradiţional de peşte. După ce legumele sunt fierte, în ceaun se pun bucăţi mari de peşte care se lasă la fiert circa 20 de minute la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Focul nu trebuie să fie puternic deoarece bucăţile de peşte se pot desface în părţi mici. Zeama poate fi acrită fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mai mult de o oră. În Delta Dunării, zeama este servită într-un castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte, servite cu mămăligă şi cu mujdei de usturoi.

  • Borş de peşte

    Borş de peşte

    La sfârşitul acestei săptămâni, în localitatea Crişan este organizată prima ediţie a Sărbătorii Borşului de Peşte”, un eveniment care are scopul de a atrage atenţia turiştilor asupra tradiţiilor gastronomice şi culturale ale Deltei Dunării. În urmă cu câţiva ani, aici a fost lansat un program de pescaturism, destinat celor care vor să vadă cum arată ziua unui pescar, de la prinderea peștelui și până la transformarea acestuia în tradiţionale preparate gastronomice din Delta Dunării. Cu ocazia acestei sărbători, turiști cazați la pensiunile din localitate pot participa la concurs în cursul căruia trebuie să pregătească un borş de peşte, folosind ingredientele puse la dispoziție de către organizatori.



    În fiecare gospodărie, adăpost sau cherhana din Delta Dunării există un ceaun şi, eventual, pirostrii pe care acesta se fixează atunci când este pregătită mâncarea, cel mai adesea aceasta fiind borşul pescăresc. În zonele în care peştele se găseşte din belşug, aşa cum este şi Delta Dunării, se pun în ceaun sau în oală, la fiert, mai întâi peşti mărunţi, evisceraţi, necurăţaţi de solzi, dar bine spălaţi, cam un kilogram. Zeama astfel obţinută este strecurată şi turnată într-un alt vas. În această zeamă sunt adăugate legume tăiate mărunt, de obicei ceapă, doi ardei graşi, câteva roşii, o ceaşcă cu orez.



    Atunci când vine frigul, iar legumele se împuţinează, ardeii graşi şi roşiile sunt înlocuite de rădăcinoase tăiate mărunt, precum morcov, pătrunjel şi ţelină, precum şi cartofi tăiaţi cubuleţe. În Delta Dunării, această ciorbă dreasă cu ou şi cu smântână este întâlnită sub denumirea de storceag.



    Să revenim însă la borşul tradiţional de peşte. După ce legumele sunt fierte, în ceaun se pun bucăţi mari de peşte care se lasă la fiert circa 20 de minute la foc potrivit, îndepărtându-se în permanenţă spuma. Focul nu trebuie să fie puternic deoarece bucăţile de peşte se pot desface în părţi mici. Zeama poate fi acrită fie cu borş, fie cu roşii, fie cu oţet, ultima variantă fiind tradiţională pentru Delta Dunării. Prepararea borşului de peşte nu durează mai mult de o oră. În Delta Dunării, zeama este servită într-un castron şi alături, pe un platou, sunt aduse bucăţile mari de peşte, servite cu mămăligă şi cu mujdei de usturoi.

  • Preparate câmpeneşti la ceaun

    Preparate câmpeneşti la ceaun

    Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) marchează mijlocul verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată în sate de la urcarea turmelor pe munte. Cu această ocazie erau organizate târguri şi bâlciuri care durau mai multe zile, un obicei care s-a păstrat în unele locuri din România. În Apuseni, de Sf. Ilie este organizat Târgul de fete de pe Muntele Găina, iar în Gorj este organizată, în această săptămână, Nedeia de la Polovragi. Un alt obicei de Sf. Ilie este retezatul stupilor, când apicultorii recoltează pentru prima dată mierea de albine, operaţiune urmată de o petrecere cu cântec şi joc.



    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este o alternativă la “ieşirea la iarbă verde, iar în locul grătarului cu cărbuni poate fi utilizat ceaunul.



    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi.



    De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase.



    Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelalte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.

  • Preparate câmpeneşti la ceaun

    Preparate câmpeneşti la ceaun

    Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) marchează mijlocul verii pastorale, când ciobanii coborau pentru prima dată în sate de la urcarea turmelor pe munte. Cu această ocazie erau organizate târguri şi bâlciuri care durau mai multe zile, un obicei care s-a păstrat în unele locuri din România. În Apuseni, de Sf. Ilie este organizat Târgul de fete de pe Muntele Găina, iar în Gorj este organizată, în această săptămână, Nedeia de la Polovragi. Un alt obicei de Sf. Ilie este retezatul stupilor, când apicultorii recoltează pentru prima dată mierea de albine, operaţiune urmată de o petrecere cu cântec şi joc.



    Vara este anotimpul celor mai multe serbări câmpeneşti, ocazii de a asculta muzică tradiţională, dar de a petrece alături de familie şi de prieteni. Se poate spune că serbarea câmpenească este o alternativă la “ieşirea la iarbă verde, iar în locul grătarului cu cărbuni poate fi utilizat ceaunul.



    Tocanele de carne cu multe, multe legume şi puiul la ceaun sunt mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti. Puiul la ceaun este pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos. Avem nevoie de unul sau de doi pui pe care îi tăiem în bucăţi mai mici, pe care le sărăm şi le condimentăm cu puţin piper. În Transilvania, datorită influenţei bucătăriei maghiare, carnea de pui este condimentată şi cu boia. Bucăţile de carne sunt apoi pregătite într-un ceaun de fontă, suspendat pe pirostrii, deasupra jarului. În ceaun se toarnă ulei sau se topeşte untură, cât să acopere bucăţile de carne care se rumenesc în scurt timp, fiind tocmai bune pentru a fi consumate. Aceasta este cea mai simplă reţetă de pui la ceaun, care se poate servi imediat cu mujdei de usturoi şi cu mămăligă.



    Un preparat tradiţional pentru serbările câmpeneşti din zona Gorjului este tocan de oaie. Se pregăteşte în ceaun de fontă, la cârlig. Conform obiceiului ciobanilor din zona Gorjului, ceaunul de fontă trebuie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut, în mod tradiţional, cu lemne din pădure. Tocanul poate fi pregătit însă şi în bucătărie, pe plită, preferabil tot într-un vas de fontă. Avem nevoie de carne de oaie, pulpă sau coaste, de câteva cepe şi de câţiva ardei uscaţi.



    De menţionat că în Oltenia, există obiceiul de a pune la uscat ardei roşii, asemănători cu capia, dar mai puţin cărnoşi din care se fac diverse mâncăruri şi care, datorită aromei lor, sunt folosiţi şi la prepararea tocanului. Li se mai spune şi raci. Mai avem nevoie de câteva boabe de piper negru, de una, două foi de dafin şi de câteva boabe de ienibahar. La început se pune grăsimea sau seul de oaie în tuci şi se lasă să se topească, urmează bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic până când carnea se desprinde de pe oase.



    Se îndepărtează oasele, adăugăm cepele, tăiate solzişori şi ardeii, tocaţi mărunt, precum şi celelalte condimente, iar carnea se va prăji uşor, în seu, la foc mic. Spre sfârşit, punem şi sare, după gust. Tocanul gorjenesc se serveşte cu mămăligă, preferabil cu murături şi cu un pahar de vin roşu, sec sau demisec.

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României se remarcă prin preparate specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine, ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem uşa bucătăriei din Moldova, unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat, preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu” sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale”.



    În comunităţile tradiţionale din Moldova, dimineaţa sunt servite două ochiuri cu jumări şi brânză rasă, ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba de fasole şi ciorba de potroace, făcută din măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş, recomandată în special după o petrecere la care a fost consumat ceva mai mult vin. Şi pentru că am amintit de vin, trebuie să menţionăm că Moldova are o generoasă ofertă de vinuri, multe fiind soiuri româneşti. Amintim de “Galbena de Odobeşti” şi de “Şarba” din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol al României, de “Busuioaca de Bohotin” din zona Huşiului, de “Grasa”, “Feteasca” şi “Frâncuşa” din podgoriile de la Cotnari, Iaşi.



    Un preparat specific Moldovei îl reprezintă pârjoalele. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de porc, fie de vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime potrivită, de 4 ouă, de mărar, sare, piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de pâine, anterior înmuiate în apă şi apoi stoarse. Se adaugă ceapa tocată, mărarul, de asemenea, tocat, puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă.


    În compoziţie sunt adăugate două ouă care au rolul de a “lega” acest amestec. Amestecul se porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel. Aceste pârjoale cu adevărat moldoveneşti se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru omletă şi apoi prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot fi servite împreună cu o garnitură precum iahnia de fasole sau piure de cartofi.



    După felul principal, ajungem şi la un desert care, deşi nu are denumire de origine, este specific Moldovei. Faimoasele plăcinte “poale-n brâu” se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi ridica poalele sau, dacă vreţi, îşi punea poalele în brâu atunci când spăla rufe la râu.

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României se remarcă prin preparate specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine, ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem uşa bucătăriei din Moldova, unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat, preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu” sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale”.



    În comunităţile tradiţionale din Moldova, dimineaţa sunt servite două ochiuri cu jumări şi brânză rasă, ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba de fasole şi ciorba de potroace, făcută din măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş, recomandată în special după o petrecere la care a fost consumat ceva mai mult vin. Şi pentru că am amintit de vin, trebuie să menţionăm că Moldova are o generoasă ofertă de vinuri, multe fiind soiuri româneşti. Amintim de “Galbena de Odobeşti” şi de “Şarba” din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol al României, de “Busuioaca de Bohotin” din zona Huşiului, de “Grasa”, “Feteasca” şi “Frâncuşa” din podgoriile de la Cotnari, Iaşi.



    Un preparat specific Moldovei îl reprezintă pârjoalele. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de porc, fie de vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime potrivită, de 4 ouă, de mărar, sare, piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de pâine, anterior înmuiate în apă şi apoi stoarse. Se adaugă ceapa tocată, mărarul, de asemenea, tocat, puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă.


    În compoziţie sunt adăugate două ouă care au rolul de a “lega” acest amestec. Amestecul se porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel. Aceste pârjoale cu adevărat moldoveneşti se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru omletă şi apoi prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot fi servite împreună cu o garnitură precum iahnia de fasole sau piure de cartofi.



    După felul principal, ajungem şi la un desert care, deşi nu are denumire de origine, este specific Moldovei. Faimoasele plăcinte “poale-n brâu” se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi ridica poalele sau, dacă vreţi, îşi punea poalele în brâu atunci când spăla rufe la râu.

  • Preparate pentru masa de Florii

    Preparate pentru masa de Florii


    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 28 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte. Peştele poate fi servit sub forma celor mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate. Vă oferim câteva sugestii pentru a pregăti o masă festivă de Florii, alcătuită din aperitive şi mâncăruri din peşte.



    Pentru aperitive putem folosi peşte afumat. De exemplu, fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    La fel de repede poate fi pregătită o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori şi cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm mici bucăţi de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol, iar această salată poate fi servită imediat. Putem face un dressing din smântână pe care să îl turnăm peste această salată. În cazul în care smântâna este foarte groasă, o încălzim puţin într-un vas şi adăugăm puţin piper măcinat, precum şi mărar tocat mărunt.



    După aperitive, poate urma ciorba de peşte sau, direct, felul principal. În România poate fi cumpărată scrumbia de Dunăre (Alosa Pontica), o specie care, în perioada primăverii, vine din Marea Neagră şi urcă pe fluviu pentru a se reproduce. Specii asemănătoare scrumbiei de Dunăre pot fi întâlnite în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Cel mai simplu preparat este scumbia la grătar. Scrumbiile de Dunăre se curăţă de solzi, se eviscerează şi se spală. Apoi crestăm uşor scrumbiile pe exterior pentru a se coace uniform. Punem apoi scumbiile pe un grătar foarte încins pe care în prealabil am presărat puţină sare pentru ca peştele să nu se lipească. Le întoarcem cu grijă de pe o parte pe cealaltă, iar în maxim 20 de minute putem lua scumbiile de pe grătar. Pot fi servite imediat, împreună cu o porţie de cartofi natur. La prezentare, după ce am pus scumbia pe farfurie, o putem orna cu felii subţiri de lămâie şi cu frunze de pătrunjel.




  • Preparate pentru masa de Florii

    Preparate pentru masa de Florii


    Până la Paştele ortodox care în acest an este la 28 aprilie, în această duminică, de Florii, este dezlegare la peşte. Peştele poate fi servit sub forma celor mai simple preparate, borş de peşte, peşte prăjit sau saramură până la preparate sofisticate, cu sosuri rafinate. Vă oferim câteva sugestii pentru a pregăti o masă festivă de Florii, alcătuită din aperitive şi mâncăruri din peşte.



    Pentru aperitive putem folosi peşte afumat. De exemplu, fileul afumat de crap sau de macrou poate fi pus pe o felie de pâine pe care am întins un strat subţire de unt. Deasupra bucăţii de peşte se pot pune rondele de ceapă sau de măsline. Tartinabilă este şi pasta de peşte pe care o putem pregăti foarte uşor. Avem nevoie de un kg de peşte afumat. După ce îndepărtăm oasele şi pielea, amestecăm cu 100 de grame de unt, adăugăm zeama de la o lămâie şi omogenizăm. Pentru aspectul estetic, această pastă de peşte poate fi pusă şi în forme de minitarte, făcute din aluat crocant. Peştele afumat poate fi combinat şi cu zacuscă. Peste zacusca cu care am umplut minitartele se pot pune mici bucăţi de peşte afumat, cu sau fără o felie subţire de lămâie.



    La fel de repede poate fi pregătită o salată din peşte afumat cu cartofi fierţi, tăiaţi în cubuleţe, cu o ceapă tăiată solzişori şi cu un măr tăiat în felii subţiri. Adăugăm mici bucăţi de peşte afumat, zeama de la jumătate de lămâie şi sare după gust. Amestecăm totul într-un bol, iar această salată poate fi servită imediat. Putem face un dressing din smântână pe care să îl turnăm peste această salată. În cazul în care smântâna este foarte groasă, o încălzim puţin într-un vas şi adăugăm puţin piper măcinat, precum şi mărar tocat mărunt.



    După aperitive, poate urma ciorba de peşte sau, direct, felul principal. În România poate fi cumpărată scrumbia de Dunăre (Alosa Pontica), o specie care, în perioada primăverii, vine din Marea Neagră şi urcă pe fluviu pentru a se reproduce. Specii asemănătoare scrumbiei de Dunăre pot fi întâlnite în Marea Mediterană, în Marea Nordului şi în apele de coastă din America de Nord. Cel mai simplu preparat este scumbia la grătar. Scrumbiile de Dunăre se curăţă de solzi, se eviscerează şi se spală. Apoi crestăm uşor scrumbiile pe exterior pentru a se coace uniform. Punem apoi scumbiile pe un grătar foarte încins pe care în prealabil am presărat puţină sare pentru ca peştele să nu se lipească. Le întoarcem cu grijă de pe o parte pe cealaltă, iar în maxim 20 de minute putem lua scumbiile de pe grătar. Pot fi servite imediat, împreună cu o porţie de cartofi natur. La prezentare, după ce am pus scumbia pe farfurie, o putem orna cu felii subţiri de lămâie şi cu frunze de pătrunjel.




  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste trei zile este Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală.



    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii pentru un preparat din peşte. Pentru început, un rasol de ştiucă! Pentru o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă de peste un kg, de 4 morcovi, de 4 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4 bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi.



    După circa 20 de minute adăugăm ştiuca, eviscerată şi curăţată de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim 20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel, după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.



    În loc de maioneză putem folosi smântână, iar dacă înlocuim ştiuca cu păstrăvul atunci avem un preparat tradiţional din Bucovina — păstrăv fiert în smântână. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa 300-400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece câteva ore pentru ca sarea să fie absorbită în carne.



    Spălăm apoi peştii şi ii punem într-o tavă mai înaltă, unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic. Lăsăm tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, adăugăm puţină sare şi o încălzim uşor până devine ceva mai fluidă. Condimentăm cu tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm, după care turnăm smântâna peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o garnitură de cartofi şi morcovi fierţi.

  • Preparate din peşte

    Preparate din peşte

    Peste trei zile este Bunavestire, sărbătoare importantă a calendarului creştin. Ziua de Bunavestire şi cea de Florii sunt singurele din perioada Postului Paştelui când creştinii ortodocşi au dezlegare la peşte, în rest fiind restricţie la alimentele de origine animală.



    În această ediţie, vă oferim câteva sugestii pentru un preparat din peşte. Pentru început, un rasol de ştiucă! Pentru o masă de 4 persoane, avem nevoie de o ştiucă de peste un kg, de 4 morcovi, de 4 cartofi de mărime medie, de o ţelină, de două cepe. Curăţăm legumele, le spălăm şi le punem la fiert într-un vas în care să încapă şi peştele. Cartofii şi morcovii îi putem lăsa întregi, ţelina o tăiem în 4 bucăţi, cepele le lăsăm, de asemenea, întregi.



    După circa 20 de minute adăugăm ştiuca, eviscerată şi curăţată de solzi şi lăsăm să fiarbă la foc potrivit maxim 20 de minute. Spre final, adăugăm sare, după gust. Trebuie să scoatem cu grijă peştele pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase. Punem peştele pe platou, înconjurat de legumele fierte şi presărăm frunze tocate de pătrunjel, după care îl porţionăm. Poate fi servit cu maioneză.



    În loc de maioneză putem folosi smântână, iar dacă înlocuim ştiuca cu păstrăvul atunci avem un preparat tradiţional din Bucovina — păstrăv fiert în smântână. Avem nevoie de 4 păstrăvi de circa 300-400 de grame fiecare, de jumătate de kg de smântână, de puţin unt, de tarhon, piper şi sare. Curăţăm păstrăvii, îi spălăm, îi dăm cu sare, atât in interior, cât şi în exterior şi îi lăsăm la rece câteva ore pentru ca sarea să fie absorbită în carne.



    Spălăm apoi peştii şi ii punem într-o tavă mai înaltă, unsă cu puţin unt, pe care o băgăm în cuptorul deja încălzit, la foc mic. Lăsăm tava în cuptor doar câteva minute, atât cât păstrăvii să înceapă să se rumenească, timp în care turnăm smântâna într-un vas, adăugăm puţină sare şi o încălzim uşor până devine ceva mai fluidă. Condimentăm cu tarhon şi piper râşnit şi omogenizăm, după care turnăm smântâna peste păstrăvii din tavă. Lăsăm tava în cuptor pentru circa jumătate de oră, după care păstrăvul poate fi servit ca atare sau cu o garnitură de cartofi şi morcovi fierţi.

  • Mucenici

    Mucenici

    La 9 martie, în calendarul creştin ortodox este marcată sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia (Armenia), iar în cel romano-catolic cei 40 de ostaşi capadocieni martiri. În România există tradiţia ca femeile să pregătească mucenici, colaci din făină, copţi în cuptor sau fierţi în apă. Mucenicii au forma cifrei 8, de la soldaţii creştini care s-au luat în braţe pentru a nu îngheţa de frig în apa lacului în care, din cauza credinţei lor, au fost pedepsiţi să stea de către guvernatorul roman. Tradiţia era ca femeile să pună la copt 40 de forme din aluat, numite mucenici sau sfinţişori, iar bărbaţii să bea 40 de pahare de vin roşu. Scoşi din cuptor, mucenicii erau unşi cu miere, deasupra lor se presăra miez de nucă, iar apoi erau împărţiţi mai ales copiilor din vecini.



    În Moldova mucenicii sunt pregătiţi din aluat de cozonac, apoi sunt copţi în cuptor şi unşi cu miere şi nucă, în timp ce în Muntenia şi Dobrogea , aceştia au aceeaşi formă, dar dimensiuni mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr.



    Pentru mucenicii copţi, trebuie pregătit un aluat de cozonac pentru care avem nevoie de un kg de făină, de 200 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, 100 de grame de unt, 6 ouă, drojdie sau praf de copt, esenţă de rom, coajă de lămâie, miez de nucă şi miere. Drojdia se amestecă în laptele cald, care se toarnă peste făină într-un vas mai mare. Tot acolo se pun gălbenuşurile de ou frecate cu unt topit. Se amestecă şi se frământă circa 20 de minute pentru omogenizare. Vasul cu aluat se lasă la căldură, acoperit, la dospit. După ce aluatul a crescut, se porţionează şi se fac şnururi groase de un deget, care se răsucesc în formă de opt. Mucenicii sunt aşezaţi apoi într-o tavă unsă cu ulei care apoi este introdusă în cuptorul deja încălzit. După ce se rumenesc, mucenicii trebuie unşi imediat cu miere, deasupra lor presărându-se miez de nucă măcinat. Se servesc reci sau calzi, împreună cu un pahar de vin.



    Pentru mucenicii fierţi, avem nevoie de un sfert de kg de făină, de zahăr sau miere, de coajă rasă de lămâie, de esenţă de rom, de un sfert de kg de miez de nucă şi de sare. Punem făină într-un vas, adăugăm apă şi puţină sare şi amestecăm până când obţinem un aluat care nu se lipeşte. Luăm bucăţi mici de aluat pe care le rulăm cu podul palmei, după care le încolăcim în forma cifrei 8. Aceşti mucenici, cu o lungime de câţiva centimetri trebuie lăsaţi la uscat pe o coală de hârtie timp de mai multe ore.



    Într-un vas, punem 2 litri de apă la fiert, adăugăm un sfert de kg de zahăr sau mai multe linguri de miere, un plic de zahăr vanilat şi aducem la fierbere. După aceea punem şi mucenicii, însă în timpul fierberii trebuie amestecat din când în când pentru a evita ca aceste forme din aluat nedospit să se lipească între ele. După ce mucenicii s-au înmuiat, adăugăm în oală şi coaja rasă de la o lămâie şi esenţa de rom. Separat, se rumeneşte uşor în cuptor miezul de nucă, după care este sfărâmat cu ajutorul unui sucitor. Mucenicii sunt serviţi în farfurii de supă, calzi sau reci, deasupra lor presărându-se nucă mărunţită şi scorţişoară.


  • Mucenici

    Mucenici

    La 9 martie, în calendarul creştin ortodox este marcată sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia (Armenia), iar în cel romano-catolic cei 40 de ostaşi capadocieni martiri. În România există tradiţia ca femeile să pregătească mucenici, colaci din făină, copţi în cuptor sau fierţi în apă. Mucenicii au forma cifrei 8, de la soldaţii creştini care s-au luat în braţe pentru a nu îngheţa de frig în apa lacului în care, din cauza credinţei lor, au fost pedepsiţi să stea de către guvernatorul roman. Tradiţia era ca femeile să pună la copt 40 de forme din aluat, numite mucenici sau sfinţişori, iar bărbaţii să bea 40 de pahare de vin roşu. Scoşi din cuptor, mucenicii erau unşi cu miere, deasupra lor se presăra miez de nucă, iar apoi erau împărţiţi mai ales copiilor din vecini.



    În Moldova mucenicii sunt pregătiţi din aluat de cozonac, apoi sunt copţi în cuptor şi unşi cu miere şi nucă, în timp ce în Muntenia şi Dobrogea , aceştia au aceeaşi formă, dar dimensiuni mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr.



    Pentru mucenicii copţi, trebuie pregătit un aluat de cozonac pentru care avem nevoie de un kg de făină, de 200 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, 100 de grame de unt, 6 ouă, drojdie sau praf de copt, esenţă de rom, coajă de lămâie, miez de nucă şi miere. Drojdia se amestecă în laptele cald, care se toarnă peste făină într-un vas mai mare. Tot acolo se pun gălbenuşurile de ou frecate cu unt topit. Se amestecă şi se frământă circa 20 de minute pentru omogenizare. Vasul cu aluat se lasă la căldură, acoperit, la dospit. După ce aluatul a crescut, se porţionează şi se fac şnururi groase de un deget, care se răsucesc în formă de opt. Mucenicii sunt aşezaţi apoi într-o tavă unsă cu ulei care apoi este introdusă în cuptorul deja încălzit. După ce se rumenesc, mucenicii trebuie unşi imediat cu miere, deasupra lor presărându-se miez de nucă măcinat. Se servesc reci sau calzi, împreună cu un pahar de vin.



    Pentru mucenicii fierţi, avem nevoie de un sfert de kg de făină, de zahăr sau miere, de coajă rasă de lămâie, de esenţă de rom, de un sfert de kg de miez de nucă şi de sare. Punem făină într-un vas, adăugăm apă şi puţină sare şi amestecăm până când obţinem un aluat care nu se lipeşte. Luăm bucăţi mici de aluat pe care le rulăm cu podul palmei, după care le încolăcim în forma cifrei 8. Aceşti mucenici, cu o lungime de câţiva centimetri trebuie lăsaţi la uscat pe o coală de hârtie timp de mai multe ore.



    Într-un vas, punem 2 litri de apă la fiert, adăugăm un sfert de kg de zahăr sau mai multe linguri de miere, un plic de zahăr vanilat şi aducem la fierbere. După aceea punem şi mucenicii, însă în timpul fierberii trebuie amestecat din când în când pentru a evita ca aceste forme din aluat nedospit să se lipească între ele. După ce mucenicii s-au înmuiat, adăugăm în oală şi coaja rasă de la o lămâie şi esenţa de rom. Separat, se rumeneşte uşor în cuptor miezul de nucă, după care este sfărâmat cu ajutorul unui sucitor. Mucenicii sunt serviţi în farfurii de supă, calzi sau reci, deasupra lor presărându-se nucă mărunţită şi scorţişoară.


  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.



    Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.



    În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.



    O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

  • Bucate de Lăsata Secului

    Bucate de Lăsata Secului

    Săptămâna viitoare, credincioşii ortodocşi intră în postul Paştelui, o perioadă de 7 săptămâni în care, cu excepţia unor zile când este dezlegare la peşte, aceştia consumă doar mâncăruri din vegetale. Intrarea în postul Paştelui este marcată printr-o reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele mai în vârstă, iar finii trebuie să îi viziteze pe naşi.



    Există multe obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate, unele rituale, precum piftie, grâu fiert şi plăcinte. În partea sudică a României, Lăsata Secului este însoţită de un obicei numit baterea alviţei, în cursul căruia copiii şi tinerii, cu mâinile la spate, încearcă să prindă cu gura o bucată de alviţă care este legată cu o sfoară şi trecută prin faţa lor.



    În sâmbăta de dinainte de Lăsata Secului, conform tradiţiei, sunt Moşii de iarnă”, o zi în care se dă de pomană răcituri, mâncare din carne de porc sau de pasăre, sarmale şi colivă. Fiind asociată cu mâncarea, acest obicei – Moşii de iarnă” – este cunoscut în Oltenia şi sub numele de Moşii de piftii”, iar în Moldova i se spune Moşii de carne” sau Moşii de cârnelegi”. Pentru această zi se poate pregăti carne de pasăre cu sau fără sos, la tavă sau în vas de lut.



    O mâncare mai deosebită, ce poate fi oferită drept pomană, dar care poate fi servită şi la masa de Lăsata Secului este friptura de pui cu sos de mere. Avem nevoie de un pui, pe care îl porţionăm, după care bucăţile de carne mai întâi sunt rumenite într-un vas în care punem ulei sau unt, după care turnăm apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, adăugând spre final piper măcinat şi sare. Separat, pregătim un sos de mere. Avem nevoie de un kg de mere pe care le curăţăm de coajă şi cărora le îndepărtăm cotoarele, după care le tăiem în felii şi le punem straturi într-un vas în care turnăm puţin ulei şi le călim la foc mic până când încep să se mărunţească. Adăugăm puţin zahăr şi suc de roşii şi lăsăm la fiert până când se transformă într-o pastă mai groasă. Acest sos de mere îl turnăm în farfurie peste bucata de carne de pui. Mâncarea se serveşte caldă, împreună cu un pahar de vin alb.

  • Tochitură de somn

    Tochitură de somn

    Tochitura este o mâncare tradiţională din bucătăria românească, întâlnită în toate regiunile. Este preparată din bucăţi de carne de porc, vită, pui sau din organe precum ficat, rinichi, inimă şi splină la care se mai adaugă cârnaţi tăiaţi rondele. Există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele, iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel, întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească.



    De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat. În partea centrală a României se prepară şi aşa-numita “tochitură braşoveană”, la care se folosesc carne şi organe de viţel, cu siguranţă o influenţă a gastronomiei săseşti.



    Modul de preparare este asemănător. Bucăţile de carne sunt rumenite într-o tigaie sau într-un ceaun, se adaugă ceapă tăiată solzişori, eventual doi … trei căţei de usturoi, de asemenea tocaţi mărunt, iar apoi se stinge cu apă sau cu puţin vin. Se lasă se fiarbă înăbuşit, iar spre final sunt puse diferite condimente, în funcţie de ingrediente. Se serveşte caldă, şi cu mămăligă deasupra căreia se pune brânză rasă şi un un ou ochi.



    În Dobrogea întâlnim, de asemenea, acelaşi preparat însoţit de denumirea de origine, iar în Delta Dunării se prepară, nici nu se putea altfel, tochitură din peşte. În satul Lunca din judeţul Tulcea se pregăteşte tochitură de somn, o specie de peşte fără multe oase. Avem nevoie de un somn de două … trei kg, care se dezosează, după care este tăiat în cubuleţe. Aceste cubuleţe trebuie sărate puţin, tăvălite prin făină şi apoi puse într-o tigaie cu ulei încins.



    Se adaugă ceapă tăiată solzişori, puţin cimbru uscat, boia dulce şi pastă de roşii. După ce bucăţile de peşte s-au rumenit puţin, se sting cu un pahar cu vin sau cu puţină apă şi se lasă să fiarbă nu foarte mult, circa un sfert de oră. Tochitura de somn se serveşte împreună cu mămăligă şi cu un pahar de vin alb sec sau demisec, bine răcit.