Radio România Internațional

Tag: Salvati copiii

Măsuri de combatere a bullyingului în România și în statele membre UE

Bullying-ul
în şcoli plasează România pe locul 3 la nivel european în privinţa fenomenului,
arată un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, iar aproape 400.000 de
elevi sunt ameninţaţi cu bătaia şi 220.000 – bătuţi în mod repetat de colegi,
potrivit studiului naţional al Salvaţi Copiii.

În timp ce în state membre UE
precum Franța și Danemarca se dezvoltă programe de prevenire a fenomenului încă
din grădinițe, în România o lege ce interzice și pedepsește astfel de fapte a
intrat în vigoare abia la finele anului trecut.

Dezbatem subiectul cu Cătălina
Surcel-director executiv al Asociației Telefonul Copilului și Marius
Rusu-membru al Organizației Salvați Copiii din România.

13 March 2020
Educaţia în România, de la date statistice la exemple de bune practici

Peste o treime dintre copii din România trăiesc
sub pragul sărăciei, cu mari diferenţe între urban și rural în ceea ce privește
drepturile de bază – sănătate, educație, condiţii de trai, arată un raport al organizației Salvați
Copiii, realizat
împreună cu Avocatul Poporului, privind drepturile copilului în România, în
2019. George Roman,
director programe Salvaţi Copiii:

Cifrele cuprinse în
Raportul nostru arată o situație de urgență, în ceea ce privește respectarea
drepturilor copilului. Pur și simplu am ajuns într-un moment în care nu mai putem continua așa și
ar trebui să luăm în considerare date care dovedesc fie o sărăcie
persistentă, fie o subfinanțare cronică pentru sistemul de protecţie socială şi sistemul de educație, dar și o indiferență în investițiile cu
privire la sănătatea copilului. E important să reținem faptul că în România se
investește de două ori mai puțin la aproape toate capitolele, în raport cu
media la nivel european, și sunt date care par să indice mai degrabă
situația unei țări din Asia, din Africa sau America de Sud. Şi nu exagerez când
spun asta. De exemplu, în România, în fiecare an, părăsesc sistemul de
învățământ primar și sistemul gimnazial în jur de 30.000 de copii și, într-o
generație de copii care străbat învățământul obligatoriu, avem cam 350 de mii
de copii pe care-i pierdem. Ei nu mai revin în sistemul școlar. Este o cifră
foarte mare și îngrijorătoare.

Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în Uniunea
Europeană, cu o rată a mortalității de două ori mai mare decât media Uniunii
pentru populația între 0-19 ani. Situaţia este gravă și în privința
mortalității infantile, deşi organizaţia Salvați Copiii implementează, pentru
al nouălea an consecutiv, cel mai amplu program național de dotare a
maternităților cu aparatură medicală.

George Roman: Avem
o mortalitate de 6,5 la mia de nou născuți, la nivel național. Insă sunt județe
(de ex.Tulcea) care au înregistrat, în 2018, aproape 16 copii decedați la mia
de nașteri. Așa ceva se întâmplă în alte țări din alte continente, nu din
Europa. In privința protecției sociale, cheltuielile sunt atât de reduse încât
am ajuns la 14 procente, când media europeană este de 28%. De pildă, numai
pentru servicii sociale noi cheltuim cam 0,6% din PIB când media este de 2,7 în
UE. Deci, pentru serviciile sociale, destinate în special familiilor cu
probleme sociale în care se regăsesc mulți copii, noi cheltuim de 4,5 ori
mai puțin . Nici măcar nu avem cum să știm cât de grave sunt situațiile de
sărăcie din mediul rural, pentru că nu avem asistenți sociali într-o treime din
localități.

Raportul realizat de organizaţia Salvaţi Copiii mai arată că peste
150.000 de copii din România merg seara la culcare flămânzi, e vorba
doar de copiii care trăiesc în mediul rural. Cei mai expuşi riscului
sunt copii cu doi sau mai mulţi fraţi, atrage atenţia George Roman:

Unul din cinci copii, în acest moment, în Romănia trăiește în condiții
de deprivare materială severă, ceea ce înseamnă că familiile nu le pot asigura
hrana suficientă, un loc constant unde să trăiască, nu au bani de încălzire. Apărem în statistici, de pildă, cu privire la mamele tinere, copii
cu copii. Un fenomen foarte îngrijorător pentru noi. Avem 17 000 de
minore, în fiecare an, în România, avem de fapt 34 de mame tinere până în 19
ani, la mia de adolescente. Cunosc 8 state africane care au sub 34 (
Rwanda, Kenya, Burundi, Gibuti, Botswana, tot Magrebul, Maroc, Algeria, Libia),
țări care au între 15 și 30 de mame tinere la o mie de adolescente. Nici nu mai
intrăm nici în clasamentele europene, pentru că media e undeva pe la 8-9, iar
noi avem 34, noi și cei din Bulgaria.

În România există însă şi iniţiative care încearcă să îmbunătăţească
educaţia în şcoli. Școala Ferdinand din Bucureşti este una dintre școlile incluzive din România.
Toţi copiii de aici sunt tratați la fel, indiferent
de etnie sau de problemele de sănătate. Este un exemplu de şcoală cu clase
moderne şi prietenoase, metode atractive
de predare şi activităţi extraşcolare, cursuri de programare, de învăţare a
matematicii cu ajutorul tabletelor şi a tablei interactive, dans, teatru,
grădinărit. Slaba finanțare a sistemului de educație nu a descurajat-o pe
directoarea acestei instituţii, Violeta Dascălu, să ducă proiectele la
bun sfârșit:

Noi am plecat dintr-o zonă
destul de gri, dintr-un spațiu în care abandonul școlar era destul de ridicat,
prin anii 2009 era cam pe la 6,5%. Comunitatea noastră este foarte
diversă, etnie romă 23%, un procent destul de ridicat de copiii săraci,
copiii cu părinţi plecaţi în străinătate sau cu părinţi cu pregătire precară
sau familii dezmembrate sau monoparentale. A trebuit să facem faţă acestei
situaţii. Campania « Hai la şcoală » a fost primul punct de la care
am plecat. Am învăţat să lucrăm altfel cu copiii, am intrat în nişte proiecte
europene pe reducerea abandonului şcolar, am lucrat mult pe zona nonformală,
deci parteneriate cu foarte multe ONG-uri sau instituţii de învăţământ
superior. In ultimii doi ani am investit mult în pregătirea cadrelor didactice
şi în crearea unei stări de bine în şcoală, care ne face să ne simţim
bine cu profesia pe care am ales-o şi mai ales cu felul în care ne
raportăm la copii.

Relaţiile sunt sănătoase, frumoase, deschise, părinţii vin
către şcoala şi am făcut din ei un partener redutabil şi permanent
cu care facem proiecte împreună. Ultimul proiect la care lucrăm acum este legat
de formarea profesională în parteneriat cu VIA University College
din Danemarca.. Avem şi o grădina foarte frumoasă, este o clasă în aer liber,
avem teren de sport şi toate spaţiile noastre sunt accesibile tuturor
copiilor. Scoala noastră este deschisă 7 zile din 7. Am redus foarte mult
abandonul şcolar, în toamna aceasta nu au mai rămas decât 6 copii are nu vin la
şcoală.

Directoarea Scolii
Gimnaziale Ferdinand din Bucureşti, Violeta Dascălu, a transformat această școală de cartier, cu
elevi proveniți din medii defavorizate și abandon uriaș, într-un model de
educație, motiv pentru care, în 2017, a primit din partea Ambasadei SUA la București
premiul Femei curajoase.

4 December 2019
Cum sunt respectate drepturile copilului în România

Pe 20 noiembrie
1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adopta Convenţia cu privire la
drepturilor copilului, document ratificat şi de România. După 30 de ani de aplicare a acestui document, o organizaţie
non-guvernamentală – Salvaţi Copiii – şi o instituţie publică – Avocatul
Poporului – au sintetizat capitolele cele mai deficitare ale României în
materie de protejare a interesului superior al copilului. De la starea
economică a copiilor care duce la abandon şcolar la exploatarea prin muncă a
minorilor şi violenţa împotriva lor, rezumatul celor 30 de ani de aplicare a
Convenţiei ONU în România nu este îmbucurător, constată Gabriela Alexandrescu, Președinta
Executivă a organizaţiei Salvați Copiii România.

Situația copilului în
România rămâne una critică la cei 30 de ani de la ratificarea Convenției cu
peste o treime din copii trăind sub pragul sărăciei, cu un clivaj cronic și
destul de mare între zona rurală și cea urbană în ceea ce privește respectarea
drepturilor copilului: dreptul la sănătate, la educație, la viață decentă. De
asemenea, abandonul școlar este extrem de mare și își pune amprenta destul de
mult asupra dezvoltării societății. Avem cea mai mare rată a mortalității în
rândul copiilor din UE, iar deprivarea materială severă în rândul copiilor este
cea mai ridicată din blocul comunitar. În această ultimă privință, procentul
este de 21.5% în rândul copiilor români comparativ cu media UE de 5,9%. Deși
are un trend descrescător, rata mortalității infantile a rămas de 6,5‰ față de media UE de 3,6‰.

Deşi din punct de
vedere legislativ, România a adoptat majoritatea recomandărilor cuprinse în
Convenţia ONU privind drepturile copilului, progresele din ultimii 10 ani au
fost modeste la capitolele privind rata mortalității infantile, protecția
împotriva violenței şi combaterea sărăciei. În multe zone, nivelul de trai și
accesul la servicii s-au deteriorat pentru minorii de etnie romă și cei cu
dizabilități, potrivit Raportului privind respectarea drepturilor copilului
realizat de Fundaţia Salvaţi Copiii. De asemenea, accesul generalizat la
educaţie – inclusiv cea referitoare la sănătate şi reproducere – este
deficitar, din acest fapt decurgând multe probleme sociale. De pildă, România
este țara europeană unde cele mai multe adolescente aduc pe lume copii: sunt
peste 17.000 de sarcini anual în rândul adolescentelor, iar aproape 800 din
aceste tinere mame au sub 14 ani.

Gabriela Alexandrescu revine cu detalii: Pierdem anual, prin abandonarea școlii în timpul învățământului primar
și gimnazial, în medie cam 30.000 de copii. Rata de participare la educație în
rândul copiilor romi este încă redusă.

La aceste
probleme se adaugă faptul că şcoala nu este, în unele cazuri, un mediu benefic,
lipsit de violenţa care oricum domină viaţa multor copii, aflăm de la Gabriela
Alexandrescu, Președinta Executivă a organizaţiei Salvați Copiii: Foarte multe familii folosesc violența verbală, emoțională și fizică în
creșterea copiilor lor. Aproape două treimi din copii declară că sunt supuși la
un astfel de model de educație parentală. În școală unul din trei copii e
implicat sau e martorul unor situații de bullying. Deci, copiii noștri
înconjurați de foarte multă violență.

Pentru reducerea
cazurilor de nerespectare a drepturilor minorilor, Avocatul Poporului are,
începând din 2018, un departament specializat: Avocatul Copilului care soluţionează orice sesizare în legătură
cu încălcarea unuia sau mai multor drepturi ale persoanelor cu vârste de până
în 18 ani. Ce a făcut
Avocatul Copilului în primul său an de existenţă, aflăm de la consiliera Ligia
Crăciunescu:

În acest an, avem
înregistrate peste 517 petiții și peste 425 de sesizări din oficiu. Au avut loc
peste 90 de anchete în cazul unor posibile încălcări ale drepturilor copilului,
iar Avocatul Poporului a emis peste 50 de recomandări privitor la aceste
drepturi. Au fost înregistrate 156 de apeluri telefonice și acordate în jur de
200 de audiențe în capitală și în provincie. Toate aceste date se referă la
posibile încălcări ale drepturilor copilului.

Un exemplu de caz
soluționat prin auto-sesizarea Avocatului Copilului a fost cel al unui minor de
12 ani din judeţul Dâmboviţa, trimis la muncă de propriul tată. Primele
informaţii au venit din mass-media, ne spune Ligia Crăciunescu.:

De îndată ce a luat cunoştinţă
de această ştire, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu fiind solicitate
Direcţiei de Asistenţă Socială Dâmboviţa informaţii referitoare la acest caz
precum şi aplicare măsurilor legale ce se impun. Ca urmare a acestui demers,
DGASPC Dâmboviţa ne-a comunicat că echipa mobilă a Direcţiei şi reprezentanţi
ai autorităţilor locale – poliţie şi primărie – s-au deplasat pe teren găsind
pe imaşul oraşului Găeşti un copil de 12 ani care a declarat că zilnic, de
dimineaţa până seara trebuia să îngrijească o turmă de vaci. Tatăl ştia că
minorul munceşte şi încasa banii primiţi de copil. Minorul a fost plasat de
urgenţă într-un centru de copii unde a beneficiat de îngrijire de specialitate
inclusiv de psihoterapie pentru depăşirea acestei traume.

Conform statisticilor unei alte organizaţii non-guvernamentale, World
Vision România, 11% dintre copiii săraci lipsesc de la şcoală ca să muncească.

27 November 2019
Neonatologie in Rumänien: Neugeborenen-Kliniken auf Spenden der Zivilgesellschaft angewiesen

In den armen Landkreisen Rumäniens ist die Sterblichkeitsrate von Neugeborenen doppelt so hoch wie in den Gro‎ßstädten, wo die neonatologischen Kliniken über moderne medizinische Geräte verfügen, so ein Bericht der NGO Salvaţi Copiii“ (dt. Rettet die Kinder“). Gabriela Alexandrescu, Exekutivvorsitzende von Salvaţi Copiii“, erzählt uns mehr darüber:

Ein nationales Ausrüstungsprogramm wurde in Rumänien seit 2007 nicht mehr umgesetzt. Angesichts der hohen Zahl von Frühgeburten wurden diese Geräte intensiv genutzt. Zudem ist die Anzahl der Betten auf der neonatologischen Intensivstation halb so gro‎ß wie der Bedarf. Infolgedessen erhielten viele Abteilungen mehr Neugeborene, als sie aufnehmen konnten. Der Mangel an Ausrüstung, die lebenswichtige Unterstützung leisten kann, war eine der Ursachen. Eine weitere Ursache ist der Bildungsgrad der Mütter, die Anzahl der Hausarztbesuche und die unzureichende Schwangerschaftsüberwachung. Fast die Hälfte der Schwangerschaften in Rumänien wird nicht von einem Arzt überwacht. Viele Frauen gebären in Entbindungskliniken, die nicht die Ausrüstung, das Fachwissen und auch nicht das Recht haben, Neugeborene mit einem Gewicht von weniger als eineinhalb Kilo zu versorgen.“

Zu den Ursachen der Kindersterblichkeit in Rumänien sagt Gabriela Alexandrescu, dass sie sozial und kulturell sind, aber auch mit dem Mangel an medizinischen Dienstleistungen in den weniger entwickelten Regionen Rumäniens zusammenhängen.

Es ist eine Bündelung von Faktoren: Bildung, fehlende Grundversorgung auf Gemeindeebene, vor allem in ländlichen Gemeinden, wo es einen gro‎ßen Mangel an Hausärzten gibt, einen Mangel an Vorsorgeuntersuchungen für Schwangere, die Unmöglichkeit vieler Frauen, in die Stadt zu reisen, um ihre Schwangerschaftsuntersuchungen machen zu lassen. Dies hat zu einer ziemlich schwierigen Situation für Familien in Rumänien geführt. Die gemeldete Säuglingssterblichkeit hat sich verdoppelt, wir haben auch Unterschiede im ganzen Land, zwischen verschiedenen Landkreisen. Wir haben mehr als 23 Landkreise, in denen die gemeldete Sterblichkeitsrate über der nationalen Rate liegt, wobei die Landkreise Botoşani und Călăraşi leider an der Spitze der Liste stehen. Die Sterblichkeitsraten in diesen Landkreisen sind dreimal höher als in Cluj oder Bukarest.“

Im Jahr 2017 lag die Säuglingssterblichkeit bei 7,2 pro eintausend Lebendgeburten, wobei die Frühgeburt die Haupttodesursache war. Der Verband Salvaţi Copiii“ hat sich aktiv bemüht, die medizinischen Anstalten mit der erforderlichen Ausrüstung zu versorgen. Gabriela Alexandrescu:

Wir von dem Verband »Salvaţi Copiii« haben versucht, diese Art von Mangel auszugleichen. In den letzten Jahren seit 2012 haben wir mehr als 515 Geräte an 88 Geburtskliniken für 42.000 Neugeborene gespendet. Wir haben mehr als 4 Millionen Euro investiert, die wir von Unternehmen und Einzelspendern erhalten haben. Alles wurde mit der Unterstützung von Menschen in Rumänien gemacht, weil wir gesehen und verstanden haben, dass es in unserer Macht liegt, unsere Kinder zu retten, anstatt darauf zu warten, dass das Ministerium und die Behörden die erforderlichen Summen bereitstellen. Wenn wir das Recht unserer Kinder auf Leben nicht gewährleisten können, worüber lohnt es sich dann noch, zu reden?“

In Rumänien gibt es viele Fälle von angeborenen Herzfehlern bei Neugeborenen. Viele Kinder werden mit solchen Problemen geboren, und das einzige Krankenhaus, in dem sie unmittelbar nach ihrer Geburt behandelt werden können, ist das Institut für Herz-Kreislauf-Erkrankungen und Transplantation in Târgu Mureş. Das dortige medizinische Personal arbeitet rund um die Uhr, aber diese Anstrengung ist nicht ausreichend. Von den rund 1.000 notwendigen Herzoperationen pro Jahr führt das Krankenhaus in Târgu Mureş nur rund 230 durch. In der Zwischenzeit werden andere Ärzte mit einem Mangel an Ausrüstung konfrontiert. Dazu erläutert uns die Leiterin der Neugeborenen-Klinik des Universitäts-Notfallkrankenhauses in Bukarest, Adriana Dan, mehr Details:

Neonatologische Krankenhäuser in Rumänien werden nach Kompetenzniveau und Ausstattung bewertet. Es gibt relativ wenige Neugeborenen-Kliniken dritten Grades, die sehr gut ausgestattet sind und über sehr gutes Personal verfügen. In Rumänien gibt es rund zwanzig solcher Einrichtungen. Sie sind in der Lage, die Versorgung bei Frühgeburten mit den grö‎ßten Bedürfnissen zu gewährleisten. Wir arbeiten mit begrenzten, veralteten und überlasteten Geräten. Damit Frühgeborene überleben können, ist es unerlässlich, dass wir Inkubatoren, Beatmungsgeräte, Geräte zur Überwachung der Vitalfunktionen und hochwertige Einweg-Verbrauchsmaterialien haben, um die vielfältigen Komplikationen zu vermeiden, die Säuglinge mit einem schwachen Immunsystem haben können.“

Wir haben Adriana Dan auch gefragt, was Neonatologen empfinden, wenn sie trotz der Mängel im Gesundheitswesen in ihrem Beruf erfolgreich sind:

Auf der einen Seite sind wir froh, dass wir einer zarten Seele und einer Familie helfen können, die dieses Kind so sehr begehrt und erwartet hat. Andererseits ist es eine Frage des Berufsstolzes, wenn wir sehen, dass das, was wir tun, von Bedeutung ist. Bei unseren jährlichen Treffen am 17. November, wenn der Welttag der Frühgeborenen verzeichnet wird, kommen wir mit den Kindern zusammen, die wir gerettet haben und die zwei, fünf Jahre alt sind oder sogar das Schulalter erreicht haben. Es ist eine solche Freude, zu wissen, dass ein Teil dessen, was dieses Kind heute ist, dir zu verdanken ist. Es ist etwas Besonderes.“

Diese Art von Genugtuung wird höchstwahrscheinlich nur von einem Arzt wahrgenommen, der das Leben eines Neugeborenen rettet. Aber für weitere solche Erfolge braucht Rumänien modernste Neugeborenen-Kliniken. Im Jahr 2019 erwirbt der Verband Salvaţi Copiii“ Rumänien Ausrüstung für 49 Entbindungskliniken.

14 August 2019
Situaţia neonatologiei în România

Dotarea corespunzătoare
a clinicilor de neonatologie este esenţială pentru buna gestionare a naşterilor
premature. În România, rata mortalităţii infantile este de două ori mai mare
decât media Uniunii Europene. Rata mortalităţii infantile este un bun criteriu
pentru a observa nu doar distanţa dintre România şi statele europene mai
dezvoltate. În judeţele sărace ale României, rata mortalităţii infantile este
de două ori mai mare decât cea din marile oraşe, unde există maternităţi dotate
cu aparatură medicală performantă, conform unei analize întocmite de Salvaţi
Copiii.

Gabriela
Alexandrescu preşedintele executiv Salvaţi CopiiiRomânia: Nu s-a mai dezvoltat un program naţional de dotare de acum 12 ani, din
2007. Dat fiind numărul mare de cazuri de naşteri premature, al copiilor cu
risc, aceste echipamente au fost folosite intens, plus că numărul paturilor de
terapie intensivă neonatală este la jumătate, aşa că multe secţii au lucrat la
foc continuu, au primit mai mulţi copii decât aveau capacitatea. Lipsa acestor
dotări care să asigure un suport vital a fost una dintre cauze. O altă cauză
este şi cea legată de educaţia mamelor, de gradul de cuprindere la medicul de
familie şi de control al sarcinii. Aproape jumătate dintre sarcini nu figurează
în evidenţa unui medic de specialitate. Foarte multe femei nasc în maternităţi
care nu au posibilitatea, echipa şi dreptul legal de a îngriji copii mai mici
de un kilogram şi jumătate.

Cât despre
cauzele care conduc la o rată ridicată a mortalităţii infantile în România, Gabriela
Alexandrescu consideră că aceastea sunt atât de natură socio-culturală, cât şi
legate de lipsa serviciilor medicale în zonele mai slab dezvoltate din România Este un cumul de factori: educaţia, lipsa serviciilor de bază de la
nivelul comunităţilor, în special în comunităţile rurale, unde există o lipsă
majoră de medici de familie, o lipsă de evaluare a gravidei, imposibilitatea
multor femei de a se deplasa în alte localităţi pentru a-şi face analizele în
sarcină. Toate acestea au creat o situaţie destul de dificilă pentru familiile
din România. Avem o rată dublă a mortalităţii infantile şi avem diferenţe şi în
interiorul ţării, între diferitele judeţe. Avem peste 23 de judeţe care
depăşesc media naţională a mortalităţii, în top fiind, din păcate, judeţele
Botoşani şi Călăraşi. Acestea au o mortalitate de trei ori mai ridicată decât
Clujul sau Bucureştiul.

Media naţională a ratei mortalităţii infantile a fost, în
2017, de 7,2 la o mie de copii născuţi vii, cauza principală fiind naşterile
premature. Organizaţia Salvaţi Copiii se implică activ în demersurile de
dotare conformă a unităţilor medicale. Revine la
microfon Gabriela Alexandrescu Prin ceea ce putem face noi, organizaţia
Salvaţi Copiii, încercăm să acoperim aceste lipsuri. În ultimii ani, din 2012
până anul trecut, am donat mai mult de 515 echipamente în 88 de maternităţi,
pentru 42 de mii de nou-născuţi. Am investit peste patru milioane de euro, bani
pe care i-am primit de la companii şi persoane fizice. Totul s-a făcut prin
sprijinul oamenilor din România. Vâzând şi înţelegând că aşteptând până ce
ministerul şi autorităţile publice să aloce sume relevante, stă în puterea
noastră să ne salvăm copiii. Dacă nu asigurăm nici dreptul la viaţă al
copiilor, despre ce mai putem vorbi în rest?

În România,
există şi foarte multe cazuri de malformaţii cardiace în rândul nou-născuţilor.
Mulţi copii se nasc cu aceste probleme şi singura clinică unde aceştia pot fi
trataţi imediat după naştere este Institutul
de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş. Acolo, medicii lucrează
continuu, însă efortul lor nu este suficient. Dintr-un necesar anual de aproape
o mie de operaţii pe cord, cllinica de la Târgu Mureş asigură în jur de 230. În
acelaşi timp, alţi medici se confruntă cu lipsa dotărilor necesare.

Adriana Dan,
şeful secţiei deNeonatologie a
Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti: Clinicile de
neonatologie din România sunt clasificate pe grade de competenţă şi de dotare.
Maternităţile de gradul 3, cele mai bine dotate şi cele mai bine pregătite din
punctul de vedere al resurselor umane, sunt relativ puţine, cam douăzeci, în
România. Aceste unităţi sunt capabile să asigure îngrijirea prematurilor cu
nevoile cele mai mari. Funcţionăm cu echipamente puţine, vechi, uzate fizic şi
moral. Pentru supravieţuirea prematurilor este esenţial să dispunem de
incubatoare, de ventilatoare, de monitoare de funcţii vitale, de consumabile de
calitate şi de unică folosinţă care să prevină multiplele complicaţii pe care
aceşti copii cu imunitate scăzută le pot face.

Am întrebat-o pe Adriana
Dan ce simte un medic neonatolog care, în ciuda neajunsurilor din sistemul
medical, are parte de reuşite în profesia sa. Pe de o parte, avem o
fericire omenească că am putut ajuta un suflet fragil şi o familie care îşi
doreşte şi aşteaptă atât de mult acest copil. Pe de altă parte, este o mândrie
profesională, pentru că înseamnă că ceea ce facem noi este important. La
întâlnirile noastre anuale de pe 17 noiembrie, când este Ziua Internaţională a
Prematurităţii, ne reîntâlnim cu bebeluşii pe care i-am salvat şi care au doi
ani, cinci ani sau sunt chiar elevi la şcoală. Este o bucurie în a şti că o
parte din ceea ce este acel copil ţi se datorează şi ţie. Este deosebit.

O satisfacţie pe
care, cel mai probabil, doar un medic care salvează viaţa un copil abia născut
o poate avea. Dar, pentru ca aceste succese să devină tot mai multe, România
are nevoie de clinici de neonatologie performante. În 2019, Salvaţi Copiii România achiziţionează echipamente pentru 49
de maternităţi.

14 August 2019
Creşte vârsta la care tinerele aleg să devină mame

Deciza de a avea
un copil pentru tinerii din ziua de azi a devenit din ce în ce mai greu de luat. Tot mai multe
familii renunţă să mai facă copii sau decid să aibă unul la o vârstă înaintată.
Ultimele date publicate de Oficiul
European de Statistică – Eurostat – arată că vârsta medie a femeilor din UE care
au devenit pentru prima dată mame a fost
de 29 de ani, în 2017, cele mai scăzute vârste fiind
înregistrate în Bulgaria şi România – (26,5 ani). Se pare că româncele au
preluat modelul din ţările vest-europene, iar cuplurile îşi doresc un număr mic
de copii şi cât mai târziu. Oamenii sunt preocupaţi mai mult de fericirea
personală. In ultimii ani, profesia a început să joace un rol extrem de
important în viaţa femeilor. Ele
îşi doresc mult mai mult să studieze, să
crească ierarhic la locul de muncă, iar asta plasează viaţa de familie pe o pozitie
secundară.

Pe de altă
parte, specialiştii avertizează că odată cu înaintarea în vârstă, sarcina aduce
multe riscuri. Ştefania Mircea, coordonator programe la Organizaţia Salvaţi Copiii:

Este
un trend în ultima vreme, putem spune că este un fenomen… se amână nașterea
primului copil după vârsta de 30 de ani. Femeile şi bărbaţii devin părinţi mult
mai târziu decât o făceau cei din generaţiile anterioare. Motivele sunt
numeroase şi ţin în special de presiunile tot mai mari de ordin material şi
profesional.Uneori, consecinţele nu sunt deloc de neglijat,
mergând inclusiv până la imposibilitatea obţinerii unei sarcini. Dar există şi
multe alte riscuri: pierderea sarcinii, anomalii genetice ale fătului, diabet
gestaţional, naşterea înainte
de termen, naşteri mai dificile sau chiar moartea mamei. In general, se
consideră că o femeie
atinge fertilitatea maximă în jurul vârstei de 25 de ani.

Totuşi, în
ciuda creşterii vârstei medii a femeilor care dau naştere primului copil,
România se confruntă cu probleme serioase în special în comunităţile
vulnerabile. Studiul european mai evidenţiază faptul că cel mai ridicat procent al mamelor adolescente (sub 20
de ani) s-a înregistrat în România şi Bulgaria, în 2017, şi anume 13,9% din totalul femeilor care au devenit
pentru prima dată mame. Fenomenul mamelor minore plasează România pe primele
locuri din Europa. Potrivit ultimei analize a Organizaţiei Salvați Copiii,
cinci din zece mame cu vârsta sub 18 ani nu au fost niciodată la control de
specialitate, ceea ce a dus la o rată de patru ori mai mare a nașterilor
premature.

Date suplimentare aflăm de la Ştefania Mircea: Fenomentul mamelor adolescente rămâne unul alarmant în România, în
condiţiile în care rata mortalităţii infantile este de aproape trei ori mai
mare decât în cazul mamelor adulte, care au acces la asistenţă
medicală adecvată. Conform Institutului Naţional de Sănătate Publică,
publicat la începutul anul 2019, mortalitatea infantilă în cazul
mamelor sub vârsta de 15 ani a fost de 17,3 la mie, în 2017, în vreme ce media
naţională a fost de 6,7 la mia de copii născuţi.

Şi pe segmentul de vârstă
15-19 ani, mortalitatea infantilă a crescut în 2017 faţă de media pe ţară, şi
anume, de 10,5 la mie. Iar potrivit celor mai recente statistici, 742 de
adolescente cu vârsta mai mică de 15 ani au devenit mame în 2017, în vreme ce
la adolescentele cu vârste între 15 şi 19 ani s-au înregistrat 18.938 de naşteri.

Organizaţia Salvaţi
Copiii derulează, de câţiva
ani, programe care vin în sprijinul comunităţilor vulnerabile din România, ne
asigură Ştefania
Mircea:

Sprijinim aceste familii prin asigurarea
tratamentului medical adecvat și tot ceea ce ține de această componentă de
educație. Am creat o reţea de incluziune socială şi de combatere a sărăciei
prin asigurarea de servicii integrate medicale, sociale, educaţionale la nivel
local. Ne desfăşurăm activitatea în 14 judeţe şi putem spune că în aceste zone
se observă o diferenţă faţă de ceea ce era înainte. Avem echipe locale și
oferim asitenţă pentru aproximativ 7500 de beneficiari, printre care şi copii
sub 5 ani, mame tinere, adolescente însărcinate.

În urma acestor intervenţii mai
mult de 30% dintre gravidele din aceste comunităţi au început să meargă la
control ginecologic pe perioada sarcinii, copiii asistați de noi şi gravidele merg la
mediul de familie şi chiar unii au fost înscrişi la medic de familie, pentru că
înainte acestea nu beneficiau de aşa ceva, ori nu știau, ori le era dificil să ajungă la
cabinetul medical…

Emanciparea femeii, intensificarea
fenomenului de migraţie, pretenţii tot
mai mari pentru creşterea şi educarea copiilor, lipsa unor politici în domeniul
familial sunt tot atâtea cauze care au dus la scăderea natalităţii în România.

Statisticile
arată că populaţia României
scade alarmant. 2018 a fost anul cu
cele mai puţine naşteri din ultima jumătate de secol. S-au născut doar 173.900 de copii. În fiecare an, tinerii din
România aleg să plece în străinătate pentru un trai mai bun. Mulţi nu se mai întorc.
Într-un singur deceniu, din 2007 până în 2017, 3,4 milioane de oameni au
părăsit România, adică aproximativ 17% din populaţie.

3 April 2019
Preocupări privind educaţia copiilor

Grija autorităţilor pentru
copiii din România s-a dovedit, în timp, invers proporţională cu nivelul învăţământului. Mai
precis, nu a existat ministru al Educaţiei care, de 30 de ani încoace, să nu
încerce să inoveze odată ajuns în acest fotoliu. Şi nu puţini sunt cei care s-au aşezat în el!
Schimbări în bine au existat, dar şi numeroase bulversări uneori majore, care s-au
reflectat în rezultatele dezastroase la evaluările sau examenele de sfârşit de
semestru şi de an. Cauzele sunt multiple: cadre didactice tot mai puţine şi,
unele, slab pregătite, manuale de o calitate îndoielnică, investiţii
insuficiente în infrastructura şcolară sau elevi tot mai interesaţi, de pildă,
mai degrabă să folosească noile tehnologii decât să deschidă o carte.

Cel mai
recent studiu, dat publicităţii marţi, de Organizaţia Salvaţi Copiii arată că
mai mult de un sfert dintre copiii din România (27,3%) petrec peste 6 ore
online într-o zi de şcoală, iar procentul se apropie de 50% la sfârşit de
săptămână sau în timpul vacanţelor. Copiii încep să acceseze informaţii din
mediul online la 9 ani. Folosesc în primul rând telefoane inteligente, dar şi
alte tipuri de dispozitive. Şapte din 10 elevi utilizează internetul la şcoală,
dar nu în scop educativ, ci în pauze sau pe ascuns, la ore. Adesea, internetul este sursă exclusivă de informare pentru teme. Or,
în aceste condiţii, actualul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, vrea
să transforme în interesul copiilor, la şcoală, această apetenţă a lor pentru mediul
online. Mai precis, doreşte să cumpere table inteligente pentru fiecare sală de
clasă din ţară, iar elevii de gimnaziu
şi liceu să primească tablete în cadrul unui proiect
estimat la 400 de milioane de euro, din fonduri europene.

Ecaterina Andronescu: Tratarea internetului ca o resursă educaţională ne obligă la foarte
multe lucruri: ne obligă să revedem programa şcolară, ne obligă să aducem în
şcoală instrumentul necesar profesorului, încât să poată folosi această resursă
şi de aceea am tot vorbit în ultima vreme de încercarea noastră, împreună cu
Ministerul Comunicaţiilor, de a construi un proiect în care fiecare clasă să
aibă o tablă inteligentă, profesorul să-şi construiască lecţia aducând din
internet informaţia care este necesară pentru ca lecţia să fie înţeleasă, nu
învăţată pe dinafară, să spunem, memorând-o.

În paralel, ministerul
Educaţiei renunţă la manualul unic. Decizia, publicată în Monitorul Oficial,
vine la un an după ce fostul ministru, Liviu Pop, a impus ca manualele sa fie
elaborate şi tipărite doar de editura statului. Va avea loc o licitaţie
deschisă, iar pentru fiecare disciplină vor fi declarate câştigătoare cele mai
bune trei oferte, în ordinea descrescătoare a punctajelor obţinute, în urma
unei evaluări realizate de Consiliul Naţional pentru Evaluare şi Acreditare.
Vor fi cooptaţi experţi care ar urma să remedieze posibilele erori ştiinţifice
ce ar putea să apară în cărţi. Astfel, accentul va cădea pe calitate, abia apoi
pe preţ. Rămâne de văzut şi dacă o astfel de măsură va atrage după sine
rezultate şcolare mai bune ale copiilor.

6 February 2019
Mortalitatea infantilă în România

Rata mortalităţii infantile în România este de două mai mare decât rata medie a Uniunii Europene, precizează organizaţia Salvaţi Copiii România, citată de de Agerpres. Conform cifrelor date publicității de cunoscutul ONG, în România sunt judeţe unde rata mortalităţii infantile este dublul mediei pe ţară şi chiar aproape triplă faţă de Bucureşti şi celalte oraşele mari, unde maternităţile sunt mai bine dotate.

Botoșani și Călărași, județele cu cea mai mare rată a mortalității infantile

“Tabloul statistic al mortalităţii infantile plasează judeţul Botoşani în fruntea listei, cu o rată de 12,9 la mia de copii născuţi vii, urmat îndeaproape de Călăraşi – 12,5 la mie, Caraş-Severin – 11,5 la mie, Sălaj – 11,3 la mie şi Vrancea – 11,1 la mie”, se arată în comunicatul organizației Salvați Copiii.

Rata mortalităţii infantile este un indicator statistic, care e în strânsă corelaţie cu alţi indicatori, cum este acela al natalităţii. De aceea, se observă diferenţe între topul judeţelor din punct de vedere al ratei mortalităţii infantile şi topul judeţelor alcătuit în funcţie de numărul absolut al deceselor înregistrate la copiii sub un an, mai precizează organizația.

Astfel, în 2017, cei mai mulţi copii sub un an au murit în municipiul Bucureşti – 95, urmând judeţele Iaşi – 59, Suceava şi Constanţa – 57, Timiş – 56, Braşov şi Botoşani – 47.

Rata mortalităţii infantile este un bun criteriu pentru a vedea nu doar distanţa enormă dintre România şi statele mai dezvoltate din Uniunea Europeană, ci şi clivajele care există în ţară. Sunt judeţe unde rata mortalităţii infantile este de două ori mai mare decât cea a marilor oraşe, unde există maternităţi de gradul III, dotate cu aparatură medicală performantă. Aici ajung însă nou-născuţi prin transfer, din întreaga ţară, ceea ce duce la o problemă a supra-aglomerării, a insuficienţei incubatoarelor. Este nevoie de o investiţie constantă şi consistentă în maternităţi”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România, citată în comunicat.

Totuși, rata mortalităţii infantile în România a scăzut semnificativ în ultimii 30 de ani de la 8.471 de decese în 1990 la, 1.850 de decese în 2011, 1.812 în 2012 și 1.386 în 2016, informează Salvaţi Copiii România.

România, locul doi în Europa la rata mortalității

Nu numai rata mortalității infantile este la cote alarmante în România. Cifrele publicate de Eurostat, anul acesta, arată că țara noastră are a doua cea mai mare rată de mortalitate din Uniunea Europeană. Dacă media europeană în anul 2015 a fost de 1.036 de decese la 100.000 de locuitori, în Bulgaria rata mortalităţii a fost de 1.660 de decese la 100.000 de locuitori, cea mai mare din UE, urmată de România (1.530 de decese la 100.000 de locuitori) şi Ungaria (1.500 de decese la 100.000 de locuitori).

La polul opus, ţările cu cea mai scăzută rată a mortalităţii au fost, în 2015, Franţa (895 de decese la 100.000 de locuitori), Spania (873 de decese), Italia (901 de decese) şi Suedia (927 de decese).

La nivel general, în anul 2015 un număr de 5,217 milioane de persoane au decedat în Uniunea Europeană, cu aproximativ 272.000 mai mult decât în 2014, precizează Agerpres, citând datele Eursotat.

27 December 2018
Au fost anunţaţi finaliştii Premiului Saharov

Parlamentul European a anunțat numele celor 3 finaliști pentru ediția din acest an a Premiului Saharov pentru libertate de gândire. Distincția se acordă din 1988 și onorează persoanele sau organizațiile care fac eforturi pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Finaliștii din acest an ai Premiului Saharov pentru libertate de gândire au fost selectați în urma unui vot al comisiilor pentru afaceri externe și dezvoltare din legislativul comunitar.

Lista este deschisă de regizorul ucrainean, Oleg Sențov, aflat acum în deţenţie în Rusia. În vârstă de 42 de ani, Oleg Senţov s-a opus anexării peninsulei Crimeea de către Moscova. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru complotarea unor acte de terorism la finalul unui proces calificat drept stalinist de organizaţia pentru apărarea drepturilor omului, Amnesty International. Este în greva foamei din luna mai pentru a cere eliberarea tuturor prizonierilor politici ucraineni închiși în Rusia.

Cel de-al doilea finalist este reprezentat de grupul celor 11 ONG-uri care protejează drepturile omului și salvează viața migranților în Marea Mediterană. Din 2015, aceste organizaţii non-guvernamentale au lansat operațiuni de căutare și salvare în Mediterana. Printre aceste ONG-uri se numără Medici fără Frontiere, Boat Refugee Foundation, Salvaţi Copiii și SOS Mediterranée.

În fine, cel de-al treilea finalist este Nasser Zefzafi, activist politic din Maroc. El luptă împotriva corupției, asupririi și abuzului de putere. A fost arestat în mai anul trecut și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru conspirație împotriva securității statului.

Acordarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire este un moment important pentru noi. Lăsăm deoparte orice dispută politică și ne unim eforturile pentru a susține una din marile priorități ale legislativului comunitar: promovarea drepturilor omului. Încă din momentul în care a fost atribuit pentru prima dată, premiul a adus un omagiu curajului cu care unii oamenii sau organizații și-au dedicat viața ori activitatea pentru a promova drepturile omului și libertățile fundamentale. Premiul Saharov este cea mai importantă distincție pe care Uniunea Europeană o conferă activiștilor pentru drepturile omului, spunea președintele Parlamentului european, Antonio Tajani, anul trecut când premiul a fost câștigat de opoziția democratică din Venezuela.

Laureatul din acest an va fi anunţat pe 25 octombrie. Premiul va fi acordat apoi în cadrul unei ceremonii organizate pe 12 decembrie la Strasbourg.

Mai trebuie spus că distincția a fost câștigată de-a lungul timpului de activista pakistaneză, Malala Yousafzaï, împușcată în cap de talibani pentru că a apărat dreptul fetelor la educație, sau de Nelson Mandela, fostul președinte al Africii de Sud, devenit simbol al luptei împotriva discriminării rasiale. Iar una dintre câștigătoarele de acum doi ani este Nadia Murad, nimeni alta decât laureata din acest an a Premiului Nobel pentru Pace. Nadia are 25 de ani și face parte dintr-o comunitate etnică și religioasă, yazidită, din Irak. S-a numărat printer miile de fete răpite de militanții grupării radicale Statul Islamic și forțate să îndure sclavia sexuală.

15 October 2018
Programul pilot Şcoli fără bullying

În școlile din
România întâlnim tot mai frecvent un fenomen care promovează violența în
rândul elevilor, cunoscut și sub numele de bullying. Mii de copii sunt
hărțuiţi, intimidați și
agresați la școală pe proprii lor colegi, din cauza aspectului
fizic sau al statutului social. Datele Ministerului
Educaţiei, pentru anul şcolar 2014-2015, arată peste 18.780 de cazuri de
violenţă la nivel naţional. Zeci de mii de apeluri au fost înregistrate şi
de Asociaţia Telefonul Copilului prin care copiii
s-au plâns că sunt agresați la școală. 54% dintre copii n-au vorbit cu nimeni despre
abuzul la care au fost supuşi, 24% au împărtășit durerea cu prietenii sau
colegii şi doar 22% au vorbit cu părinţii.

În 2016, Organizaţia Salvaţi Copiii România a lansat
primul studiu naţional cu privire la fenomenul de bullying în şcolile
româneşti. Psihologul Marius Rusu: Doar 13% dintre copiii din
mediul şcolar
ştiu de acest fenomen al bullying-ului. Asta este un indicator care arată că foarte puţine activităţi de
prevenţie sau intervenţie se fac la nivelul şcolii. Datele mai arată că
31% dintre copii sunt excluşi din cadrul grupului de elevi, 29%
experimentează ameninţarea cu loviri, denigrări, cel puţin de două ori pe
săptămână, iar 39% dintre ei sunt răniţi, bruscaţi, impinşi, scuipaţi. Cred că
adevăratul fenomen se poate observa atunci când discutăm de copiii care sunt martori
la acest fenomen în cadrul şcolii. 73 de procente dintre copii spun că au fost
martori la un fenomen de bullying. De asemenea, nici în mediul online nu stăm
foarte bine. 69% dintre copii afirmă că au asistat, cel puţin o dată, la acest
fenomen pe WhatsApp, pe grupurile de colegi, în ultima săptămână. Deci discutăm
despre un fenomen care ia amploare din ce în ce mai mult şi asta se întâmplă,
în special, datorită faptului că nu sunt nişte programe de prevenţie la nivelul
şcolilor şi mai e un indicator al faptului că în societatea românească abuzul
este încă undeva la nişte cote extrem de ridicate.

Psihologii
sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este
legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare
a acestui lucru, studiile arată că 6 din 10 copii cresc cu o formă de
violenţă fizică sau emoţională. Dacă ne referim la mediul școlar, specialiştii
spun că este nevoie de centre
de educație parentală și servici de suport pentru copil și familie în fiecare
județ, cabinetele şcolare de consiliere psihopedagogică fiind
insuficiente. Exista un singur consilier școlar psihologic la 800 de
elevi la scolile din ţară, în schimb, în
București există un singur consilier școlar la 1200 de elevi.

În ultimii ani, în România, s-au derulat mai
multe campanii, dezbateri şi programe pentru a combate aceste fenomen.
Recent, Organizaţia Salvaţi
Copiii a lansat programul pilot Şcoli fără bullying, care se va derula pe
parcursul acestui an, iar beneficiari vor fi peste 5000 de elevi din cele
20 de şcoli selectate. Marius Rusu, psiholog la Salvati Copiii: Noi
încercăm să facem în judeţul Dâmboviţa un proiect pilot prin care dorim să
avem această abordare, astfel încât să formăm echipe dintr-un profesor,
un consilier şcolar şi un elev şi să avem în vedere cele două
aspecte ale combaterii acestui fenomen. Pe de o parte, fenomenul de prevenţie în care
încercăm să dezvoltăm abilităţile socio-emoţionale ale copiilor. Să dezvoltăm
empatia, compasiunea copiilor. Apoi vrem să creştem nivelul de conştientizare
cu privire la riscurile bullying-ului, prin aceste programe de dezvoltare de abilităţi. De asemenea, dorim să elaborăm nişte
proceduri clare pentru gestionarea situaţiilor de bullying şi aici
intervine această formare a profesorilor şi a consilierilor şcolari care
vor şti clar, pas cu pas, ce au de făcut din momentul în care o situaţie
de bullying a fost raportată. Si ce e mai important în cadrul acestui proiect
pilot este că încercăm prin implicarea copiilor în această echipă să-i
avem parteneri în elaborarea de strategii şi soluţii pentru eliminarea comportamentelor de bullying.

Si Asociația Părinților Isteți a
derulat o campanie de prevenire a bullying-ului, anul trecut, în
colaborare cu Itsy Bitsy FM. O primă dezbatere a avut loc la Parlamentul României unde au participatpeste
40 de reprezentanţi ai Guvernului, Parlamentului, ONG-urilor, psihologi şi
experţi în gestionarea fenomenului de bullying. Nadia Tătaru,
co-fondator al Itsy Bitsy FM şi preşedinta Asociaţiei Părinţilor
Isteţi, iniţiator al campaniei naţionale de prevenire a bullying-ului: La mesele rotunde pe care le-am făcut cu toţi stakeholderii pe
tot parcursul anului trecut au participat şi nişte parlamentari. Doi dintre ei
au văzut cât de importantă este această problemă a bullying-ului şi au făcut
două iniţiative legislative pe care le-au depus, în luna mai, în Parlament.
Aceste iniţiative legislative vizează introducerea în Legea educaţiei şi în Codul
muncii a violenţei psihologice egal bullying, alături de celelalte forme de
violenţă, în special cea fizică pe care o cunoaştem. Aceste proiecte
legislative îşi urmează drumul în Parlament, cel mai avansat este proiectul
modificării Legii educaţiei, care deja a trecut de toate comisiile şi care, în
această toamnă, cu siguranţă va ajunge în Camera Deputatilor la votul în plen,
în Senat şi vom avea o lege nouă a educaţiei modificată. Penalizări pe bullying
vom avea, dar scopul nu este să avem penalizări. Scopul nostru este ca oamenii
să conştientizeze că violenţa psihologică este foarte periculoasă şi să nu mai
facă acest lucru. Pentru asta avem nevoie de campanii foarte puternice de
prevenţie şi de campanii de instruire a cadrelor didactice, să identifice
bullying-ul şi să intrervină în mod sănătos.

La nivel european, România se situează pe locul 3 la acest
tip de comportament, în clasamentul
celor 42 de ţări în care a fost investigat fenomenul, potrivit
Organizației Mondiale a Sănătăţii.

10 October 2018
Copiii şi lumea digitală

Accesul copiilor la internet şi la tehnologia digitală încă de la vârste extrem de fragede e deja un fenomen evident şi din ce în ce mai răspândit în ultimii ani. Nu doar percepţia empirică, ci şi statisticile oficiale confirmă acest lucru, după cum aflăm dintr-un studiu recent realizat de UNICEF: tinerii cu vârste între 15 şi 24 ani reprezintă grupul de vârstă cel mai conectat, la nivel mondial, aproximativ unul din trei utilizatori de internet, fiind copil sau adolescent sub 18 ani. Pentru ei, internetul aduce beneficii, dar îi expune şi la pericole. Şi mai ales, îi pune în situaţii dezavantajoase atunci când lipseşte. Tot potrivit UNICEF, aproximativ 29% din tineretul lumii – aproximativ 346 de milioane de persoane – nu au acces la internet.

De pildă, aproximativ 60% tinerii africani nu sunt puţin conectaţi online, comparativ cu doar 4% din tinerii europeni. Aşadar, accesul la internet a devenit şi un reper al decalajelor economice şi culturale,lucru evident şi la noi, după cum a observat Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România. “Această situaţie îi afectează în special pe copiii care locuiesc în zone izolate sau care sunt constrânşi de sărăcie, excluziune şi situaţii de urgenţă. De asemenea, în România – una dintre ţările cu cele mai rapide conexiune la internet – observăm diferenţe majore între regiunile de dezvoltare referitor la accesul la internet, ponderea persoanelor care au utilizat vreodată internetul variind de la 87,3% în regiunea Bucureşti – Ilfov la mai puţin de 70% în regiunea Nord-Est, o zonă cu precădere rurală care înregistrează deja un nivel mult mai mare de sărăcie.”

Decalajele digitale reprezintă, aşadar, alte motive de îngrijorare induse de accesul la internet pe lângă cele deja îndelung dezbătute, cum ar fi agresivitatea şi infracţionalitatea online evidenţiate de Pieter Bult. “Avem de-a face astfel, printre altele, cu intimidarea online şi cu noi forme de violenţă, abuz şi exploatare a copilului, cum ar fi, de exemplu, materialele cu copii abuzaţi sexual “realizate după cerinţele clientului” şi live streaming-ul actelor de abuz sexuale la care sunt supuşi copiii. Prin intermediul profilurilor anonime create pe reţelele de socializare şi a forumurilor nesecurizate asociate jocurilor online, agresorii îi pot contacta mai uşor pe copiii care nu sunt conştienţi de pericolele care îi pândesc. Şi în aceste cazuri, copiii vulnerabili, precum cei cu un nivel scăzut de alfabetizare, sunt expuşi unor riscuri mai mari.”

În România, conform studiului realizat de fundaţia “Salvaţi copiii”, 78% dintre copii intră zilnic sau aproape zilnic pe net, iar 90% dintre ei folosesc cel puţin o reţea de socializare. E adevărat că doar 17% dintre ei au declarat că au alocat mai puţin timp familiei, prietenilor şi pregătirii pentru şcoală din cauza orelor petrecute online. Dar, în acelaşi timp, 45% declară că au fost hărţuiţi în mediul online. Prin urmare, protejarea copiilor pe net se impune tocmai pentru ca internetul să devină mai mult o resursă educaţională şi o oportunitate pentru o dezvoltare armonioasă. Copiii înşişi sunt conştienţi de ambivalenţa internetului, după acum aflăm de la Constantin Eugen Gheorghe, elev în clasa a VI-a în cadrul Şcolii Ferdinand I din Bucureşti. “Internetul pentru mine este o sursă de inspiraţie şi de informaţie. Cred că internetul poate fi folositor, dar în unele cazuri poate fi periculos. De exemplu, ne ajută la teme şi la găsirea de informaţii pentru proiecte şi ne oferă diverse cunoştinţe complexe într-un mod mai rapid. Totodată, pe internet sunt jocuri datorită cărora putem socializa cu cei de vârsta noastră. Pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenţi ce site-uri folosim pentru că sunt multe piste ce ne pot duce la rău. Este important ca părinţii şi profesorii noştri să nu ne interzică folosirea internetului, ci din contră, să ne susţină când accesăm internetul.”

Tocmai pentru ca adulţii – părinţi şi educatori, deopotrivă – să monitorizeze mai bine activitatea celor mici pe net, dar să-i şi ghideze spre pagini şi activităţi sigure, autorităţile române au publicat ghidul “Primii paşi în siguranţă în viaţa digitală.” Editat de CERT.RO (Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică), broşura conţine informaţii elementare şi sfaturi orientative pentru navigarea sigură pe internet, aflăm de la Cătălin Aramă, director general CERT – RO. “Noi am structurat informaţiile şi categoriile de activităţi pe care le au copiii pe trei grupe mari: relaţionarea online, împărtăşirea de date despre ei şi accesarea de conţinut. Ghidul prezintă pentru fiecare dintre aceste categorii o serie de pericole identificate, sugerează nişte măsuri şi trage anumite concluzii. Desigur, sunt oferite soluţii cu caracter tehnic. În ghid sunt oferite adrese sau linkuri cu adrese utile unde adulţii se pot documenta şi îşi pot ghida primii paşi spre monitorizarea activităţii copiilor.”

De altfel, plasarea copiilor în centrul politicilor digitale – atât pentru o folosire optimă a internetului, cât şi pentru reducerea pericolelor – este recomandarea adresată de UNICEF.

20 December 2017
Cei mai săraci copii din Europa

Potrivit celui mai recent eurobarometru, România ocupă locul întâi în
clasamentul privind sărăcia copiilor. Transpuse în viața reală, datele
statistice au un impact major și arată că sărăcia afectează mai multe dintre
drepturile copilului, cum ar fi accesul la servicii de sănătate și dreptul la
educație.

Roxana Paraschiv, coordonator programe privind Drepturile Copilului în cadrul Organizației Salvați Copiii: Din păcate există numeroase date, în special
din studiile PISA, care ne arată cum copiii care provin din familii vulnerabile
socio-economic ajung să fie vulnerabili și educațional. Sunt mai expuși
riscului de insucces școlar, diferența la testările PISA este enormă între
copiii din sfertul cel mai dezavantajat din România și cei din sfertul cel mai
avantajat; din acest punct de vedere avem cea mai mare prăpastie la nivelul
Uniunii Europene. Pe de altă parte, observăm cu rata de părăsire timpurie a
școlii este mult mai mare în rândul tinerilor din familii dezavantajate și
asistăm, aproape neputincioși, la modul în care sărăcia părinților condamnă
copilul la dezavantaj educațional, la abandon școlar și, ulterior, la sărăcie.
Dezavantajul se transmite de la o generație la alta, în mare măsură din cauza
acestui dezavantaj educațional.

În 2016, la nivelul întregii Uniuni Europene, 24,8 milioane de copii,
adică 26,4% din populaţia cu vârstă de până la 17 ani, erau expuşi
riscului de sărăcie şi excluziune socială, ceea ce înseamnă că fac parte din
familii cu veniturile mici, cu lipsuri materiale severe și în care persoanele
adulte nu lucrează, lucrează sporadic sau au slujbe foarte prost plătite. În
România se înregistrează însă o situație paradoxală: un procent foarte mare
dintre copiii săraci provin din familii în care se muncește.

Spre deosebire de alte țări europene, în
România, cheltuielile pe care statul le face pentru a proteja social grupurile
nu au impact asupra copiilor. Pe de o parte trasferurile sociale nu ajută, pe
de altă parte în țara noastră există un alt fenomen: mulți dintre copiii care
se confruntă cu riscul de sărăcie sînt copii din familii în care se muncește.

Roxana Paraschiv, coordonator programe privind Drepturile Copilului în cadrul Organizației Salvați Copiii: Aproape 40 % din copii din gospodării cu intensitate mare a muncii sunt expuși
totuși riscului de sărăcie, Cu alte cuvinte, nici munca părinților nu scoate
copilul din sărăcie, și nici ajutorul acordat de stat. În aceste condiții, nu
ne mirăm că ocupăm primul loc pe podiumul privind sărăcia copiilor în Uniunea
Europeană. Pentru noi, ca
societate, este important să vedem că se întrerupe acest cerc vicios al
transmiterii sărăciei. Principala modalitate de intervenție ar fi investiția în
educație.

Statele europene în care copiii sunt expuși celui mai mic risc de sărăcie
sunt Danemarca (13,8%), Finlanda (14,7%), Slovenia (14,9%) şi Cehia (17,4%).

6 December 2017
Combaterea violenţei între copii

Fenomen din ce în ce mai bine conştientizat în societatea românească, agresiunea între copii sau bullying-ul – cu toate faţetele sale – a fost cercetată într-un prim studiu efectuat de către asociaţia non-guvernamentală Salvaţi copiii şi lansat anul trecut. Între timp, părinţii, educatorii şi autorităţile încearcă prin diverse dezbateri să găsească metodele potrivite pentru a face faţă fenomenului de violenţă între copii, fenomen a cărui dimensiune sperie atât din perspectiva consecinţelor sale psihologice, cât şi din perspectiva strict statistică. În mod repetat, în şcoală, 3 din 10 copii sunt excluşi din grupul de colegi, 3 din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către colegi şi 1 din 4 copii a fost umilit în faţa colegilor. Asta aflăm din cercetarea întreprinsă de Salvaţi Copiii şi detaliată acum de Oana Niculae, doctoriţă specializată în psihiatrie pediatrică din cadrul aceleaşi organizaţii. Ceea ce mă îngrijorează pe mine cel mai mult este faptul că peste 70% dintre copii declară că sunt martori la acţiuni de bullying. (…) În opinia mea, orice copil care participă sau asistă la acest tip de agresiune este o victimă. În permanenţă copiii noştri asistă la situaţii de bullying. Poate chiar săptămânal.

Care este, însă, reacţia unor părinţi ai căror copii sunt agresaţi? Ana Maria Mitruş, autoarea blog-ului meseriadeparinte.ro, mărturiseşte că cea mai mare dintre fiicele ei, elevă în clasa a V-a, a fost ţinţa unor acţiuni tip bullying. Fata mea a fost cumva ţinta unor atacuri venite din partea unor colege mai mari. În opinia mea, a fost vorba de nişte răutăţi menite să stabilească ierarhia între copii. Adică, cei mari nu-i lasă pe cei mici să urce la etaj unde învaţă cei de-a şaptea şi de-a opta. Nici în vestiare nu li se dă voie să se schimbe. Fiica mea cea mare, de când e în clasa a V-a, nu s-a schimbat niciodată în vestiar. A venit mereu gata îmbrăcată de-acasă pentru ora de educaţie fizică. Ora lor are loc în acelaşi timp cu cea a unor fete mai mari care le dau, efectiv, afară din vestiar pe cele mai mici pentru a se schimba ele. Copiii încearcă să se descurce cum pot.

Reacţia mamei a fost să implice conducerea şcolii, dar şi restul părinţilor, în rezolvarea situaţiei, fără prea mult success. Totuşi, Ana Maria Mitruş le-a învăţat pe fetele ei să apeleze tot la intervenţia unor adulţi în loc să răspundă violent cum, probabil, ar dicta primul impuls în astfel de cazuri. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat o dată: fiica Anei Maria Mitruş, agresată fiind, a răspuns şi ea agresiv. Imediat după aceea însă, i-a povestit mamei ei ce s-a întâmplat. Ana Maria Mitrus: Din fericire, a fost doar un conflict minor, n-a fost nimic grav. Nu mi-e teamă că ar putea deveni şi ea o agresoare. Dacă, pe moment, când e agresată, prima reacţie e să răspundă cu aceeaşi monedă, eu zic că le-am crescut, pe amândouă, destul de bine pentru ca în timp, să ştie să ceară ajutorul adulţilor. Dar, deşi am încredere în fetele mele şi în educaţia pe care le-am acordat-o, nu mă culc pe-o ureche. Tocmai de aceea ţin legătura foarte apropiată şi cu antrenorii, şi cu profesorii. Până la urmă, copiii noştri sunt produsul nostru. Indiferent dacă fac lucruri bune sau rele, responsabilitatea este a noastră, a părinţilor.

În familie, de altfel, trebuie căutată originea răului, şcoala fiind nevoită să combată extinderea sa. Oana Niculae: Nici un copil fericit nu se poartă agresiv. Noi, ca specialişti, întotdeauna vom căuta, în familie cauzele manifestărilor agresive. Din păcate, cele mai multe manifestări agresive au la rădăcină frica, nu furia. Emoţiile negative se externalizează mereu în felul acesta. Bucuria de a răni îşi are originea în experienţa directă, personală, de a fi fost rănit sau de a fi trăit abuzul de forţă din partea altora.

Din păcate, în ceea ce priveşte implicarea adulţilor, percepţia copiilor e destul de clară, potrivit studiului realizat de Salvaţi Copiii: ei observă o anumită toleranţă a adulţilor faţă de acest fenomen combinată cu o iniţiativă redusă de a interveni. Cu toate acestea, tentative de a conştientiza şi ţine sub control dimensiunea fenomenului agresivităţii între copii au demarat încă din 2004. Atunci, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), împreună cu UNICEF, au lansat un prim studiu despre violenţa în şcoală. Ciprian Fartuşnic, actualul director al ISE, îşi aminteşte. La primul studiu, una din probleme a fost că aria de definire a violenţei era foarte largă. Dacă un incident nu se solda cu chemarea poliţiei şi nu curgea un pic de sânge, înseamnă că nu era vorba de violenţă, ci doar neînţelegeri între copii. Prima strategie privitoare la aceste chestiune a fost întocmită în mare parte pe baza rezultatelor acelui studiu, dar era doar o strategie-cadru. Urma ca fiecare şcoală să se orienteze după acest cadru şi să-şi elaboreze propria strategie anti-violenţă adaptată problemelor locale. Nu s-a întâmplat acest lucru şi atunci, în 2006, am făcut, tot cu UNICEF, un ghid pentru directorii de şcoli ca să le arătăm cum să-şi dezvolte o strategie anti-violenţă în şcoală. Iar nu s-a întâmplat mare lucru. În 2010, împreună cu Salvaţi Copiii şi cu ministerul educaţiei, am pus la punct un program naţional de formare pentru directori şi profesori prin care să înveţe să abordeze pas cu pas fenomenul violenţei. (…) Proiectul s-a încheiat în 2011. Iar acum avem semnale că, cel puţin în anumite judeţe, s-au dezvoltat activităţi concrete la nivelul şcolilor. Dar trebuie aflat dacă, pe lângă faptul că ajută la conştientizarea fenomenului, aceste activităţi chiar au şi un impact direct, măsurabil în reducerea acestui fenomen.

Dar mai eficientă decât combaterea sau intervenţia post-factum, este prevenirea. În acest sens, consideră experţii în educaţie, trebuie îndreptate eforturile şcolii: înnăbuşirea şi controlarea încă de la primele manifestări ale tendinţelor de batjocorire, hărţuire sau agresiune a unor elevi faţă de alţii.

31 May 2017
Jurnal românesc – 7.02.2017

Preşedintele Klaus Iohannis a rostit, marţi, în Parlament, un discurs
prin care a dezaprobat recenta decizie a Guvernului de a modifica legislaţia
penală prin ordonanţă de urgenţă, ulterior abrogată. În opinia sa, retragerea
ordonanţei şi eventuala plecare din funcţie a ministrului de resort ar însemna
prea puţin, iar eventuale alegeri anticipate – prea mult. De aceea, preşedintele a cerut PSD să rezolve urgent
criza, în caz contrar urmând să convoace, la Cotroceni, consultări, pentru
posibile soluţii. Totodată, Klaus Iohannis a cerut Executivului să guverneze
responsabil, transparent şi predictibil, iar Parlamentului, dominat de PSD, să
legifereze pentru populaţie, nu pentru un grup de politicieni cu probleme.
Şeful statului a vorbit şi despre demersurile în vederea organizării unui
referendum prin care românii să îşi exprime voinţa cu privire la continuarea
luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice.
Parlamentarii PSD au părăsit sala în timpul discursului preşedintelui Klaus
Iohannis, apreciind că acesta rupe ţara în două.

Ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, a primit-o pe ambasadorul Maria
Leissner, Secretarul general al Comunităţii Democraţiilor. Dialogul a avut loc
în perspectiva exercitării de către România a preşedinţiei Comunităţii
Democraţiilor în perioada 2019-2021, precum şi a intrării ţării noastre în
Biroul Executiv al organizaţiei în 2017. În cadrul întrevederii, Teodor
Meleşcanu şi Maria Leissner au trecut în revistă proiectele curente ale
organizaţiei, inclusiv teme pe care România intenţionează să le promoveze ca
priorităţi ale preşedinţiei. Astfel, ministrul Meleşcanu a confirmat interesul
pentru dezvoltarea dimensiunii de angajare a tinerilor în activitatea
organizaţiei internaţionale. Comunitatea Democraţiilor a fost creată în 2000 şi
îşi propune promovarea valorilor democratice. Varşovia găzduieşte Secretariatul
general al organizaţiei.

Organizaţia Salvaţi Copiii lansează a VII-a ediţie a concursului şcolar
de proiecte ”Fără ură, cu toleranţă”, care are ca scop combaterea fenomenului
de bullying (agresiune) în rândul copiilor. Potrivit organizatorilor, miza este
aceea a conştientizării efectelor pe care situaţiile de bullying le au asupra
tuturor celor implicaţi, fie că este vorba despre victimă, agresor sau martor.
La concursul care se va derula în perioada 7 februarie -24 martie pot participa
elevii şi profesorii din învăţământul preuniversitar. Autorii proiectelor
câştigătoare vor primi diplome din partea Ministerului Educaţiei Naţionale, iar
clasele câştigătoare vor primi echipamente care vor facilita procesul
educaţional – televizoare smart, laptopuri, tablete. 3 din 10 copii sunt
marginalizaţi de colegii de şcoală, unul din 4 a fost umilit public în faţa
altora, iar 3 din 10 sunt ameninţaţi cu bătaia de către colegi. 73% dintre
copii au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul şcolar, 58% au
asistat la astfel de situaţii de hărţuire şi umilire în propria clasă, 46% în
grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.

7 February 2017
Părinţi plecaţi la muncă în străinătate, copii rămaşi acasă

De
câţiva ani buni, România se confruntă cu un nou fenomen social, cu impact major
asupra copiilor şi anume migraţia părinţilor către ţările cu o economie mai
dezvoltată. Pentru un trai mai bun, mulţi părinţi pleacă lasându-şi copiii la
rude. Dacă din punct de vedere material se pot acoperi unele nevoi şi dorinţe,
din punct de vedere emoţional plecarea unui părinte sau chiar a ambilor lasă
goluri imense în sufletele celor mici. Aceştia trăiesc o adevărată dramă, căci
nimic şi nimeni nu va putea înlocui, vreodată, lipsa unui părinte. Ei se simt
abandonaţi şi se confruntă cu dificultăţi de ordin emoţional, social şi
educaţional. Psihologii spun că dorul faţă de părinţi se manifestă prin
depresie, însingurare, stimă de sine scăzută, vinovăţie, subapreciere. Mai
mult, copiii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate manifestă o scădere a
motivaţiei pentru şcoală, pentru viaţă. Unii dintre ei au chiar tendinţe
suicidale, pentru că nimeni nu le înţelege suferinţa. Cifrele raportate de
către autorităţi sunt mult depăşite de realitate. Vorbim de un număr de 94.662
de copii pe care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
şi Adopţie l-a prezentat ca ultimă raportare, din care 20.560 cu ambii părinţi
plecaţi şi 12,837 cu părinte unic susţinator plecat, aceştia deci fiind copii
care au rămas în grija unei rude. Pe de altă parte, unele studii au estimat un număr
de 350.000 de copii care sunt în
această situaţie, ceea ce înseamnă 10% dintre copiii României.

Petruţa
Soare are în grijă de doi ani o nepoţică în vârstă de 9
ani. Părinţii ei sunt plecaţi în Anglia
şi vin acasă de două ori pe an. Copilul este fericit pentru că e copleşit de daruri Deocamdată nu duce ( dorul părinţilor) pentru că vorbeşte în fiecare seară
cu ei. Ne ajută mult organizaţia Salvaţi Copiii. Acolo copiii sunt în grupuri,
îşi fac temele şi desfăşoară activităţi diverse şi multe, multe excursii.
Copilul este mulţumit pentru că i se fac toate poftele, părinţii din
străinătate îi cumpără tot ce-şi doreşte. Ea, la rândul ei, îi mulţumeşte pe
părinţi cu şcoala, cu rezultatele de la şcoală, iar eu sunt multumită de ea
pentru că învaţă bine şi repet, îi plac foarte mult activităţile pe care
le derulează Salvaţi Copiii, nu poate să stea fără Salvaţi Copiii.

Elena
a plecat în Spania în urmă cu 10 ani. A lăsat la rude doi băieţi elevi la şcoala primară. Deşi petrecea cu ei
2-3 luni pe an, băieţii nu s-au putut adapta, au suferit mult: A fost destul de greu să las doi
copii mici. După 10 ani mi-am dat seama că nu a fost o alegere bună, copiii au
crescut şi am pierdut cei mai frumoşi ani din viaţa noastră. Deşi veneam şi stăteam
cu ei 3 luni pe an, nu a fost suficient pentru a-i creşte şi a-i educa cum
trebuie. Acum nu mă mai ascultă… e prea târziu.

Amploarea
fenomenului copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate a dus la
dezvoltarea la nivel naţional a unei reţele de servicii specializate
destinate acestor copii. Organizaţia Salvaţi Copiii a creat astfel de servicii,
adresate atât copiilor, cât şi părinţilor lor şi persoanelor în grija cărora au
rămas aceştia. Anca Stamin, coordonator programe la Salvaţi Copiii:
Salvaţi Copiii a iniţiat încă din 2010 servicii de sprijin pentru copiii cu
părinţii plecaţi la muncă în străinătate, dar şi pentru persoanele în
grija cărora au rămas aceştia. Prin deschiderea unor programe de tip Scoală
după scoală în cadrul unităţilor de învăţământ. Este vorba de 17 astfel
de programe locale în care copiii vin după orele de curs sau înainte de ele,
îşi fac temele, participă la activităţi pe timp liber împreună cu alţi copiii,
sunt ajutaţi să comunice cu părinţii din străinătate prin mijloace tehnice
beneficiind de internet. Ei mai beneficiază şi de consiliere psihologică care
îi ajută să depăşească această situaţie dificilă. In acelaşi timp, persoanele
în grija cărora au rămas, beneficiază şi ele de consiliere din partea psihologilor
ca să îi ajutesă
înţeleagă nevoile copiilor în această perioadă şi să poată relaţiona mai bine
cu ei. In situaţia în care persoana care-l îngrijeşte pe copil este o rudă, beneficiază de
consiliere cu privire la realizarea procedurii de delegare temporară a
autorităţii părinteşti necesară în situaţia în care un părinte sau ambii
părinţi sunt plecaţi.

Organizaţia
Salvaţi Copiii a lansat încă din 2015 primul serviciu de consiliere telefonică
şi online pentru copiii afectaţi de migraţia economică.
Anca Stamin: Este
vorba despre un serviciu gratuit, 0800070040,
care poate fi apelat de luni până vineri pentru a obţine informaţii şi
consiliere de natură juridică, administrativă, psihologică şi socială. Iar
pentru părinţii din străinătate avem disponibil un număr obişnuit 0314053072 care este apelabil cu tarif normal din
orice ţară. Avem şi o platformă online copiisinguriacasa.ro care are atât o secţiune de ştiri şi
articole interesante pe această tematică, darşi
o secţiune la care oamenii pot adresa întrebări cărora le răspund în timp util
specialiştii de la Salvaţi Copiii.

La
nivel european există peste 1.500.000 de copii afectaţi de plecarea
părinţilor la muncă în străinătate, motiv pentru care la nivelul instituţiilor
europene se caută soluţii. Europarlamentarul Victor Negrescu doreşte să
iniţieze, cu fonduri europene, un program naţional care va fi propus
Parlamentului României. Prin acest
program românii din diaspora vor fi ajutaţi să se întoarcă acasă şi să se
reintegreze pe piaţa muncii din România. Vor fi create mecanisme pentru
recunoaşterea mai rapidă a diplomelor, calificărilor şi a experienţei lor
profesionale, precum şi o integrare mai uşoară a copiilor care au trăit în
diaspora în sistemul educaţional din România.

18 January 2017