Ziua limbii române, sărbătorită de Institutul Cultural
Român Mihai Eminescu de la Chișinău. Interviu cu Monica Babuc, director ICR
Chișinău.
Ziua limbii române, sărbătorită de Institutul Cultural
Român Mihai Eminescu de la Chișinău. Interviu cu Monica Babuc, director ICR
Chișinău.
Ultimele zile ale acestei săptămâni coincid cu primele zile
ale lunii iunie ce stau sub semnul sărbătorilor. La Bucureşti, pe Bulevardul
Drumul Taberei și în Parcul Drumul Taberei, are loc Parada Micilor Bicicliști ediția a 8-a și West Side Kids Race. Sunt
sărbătorite, cu acest prilej: Ziua Internațională a Copilului (1 Iunie), Ziua Mondială
a Bicicletei (3 Iunie) și Ziua Mondială a Mediului (5 Iunie). În cadrul evenimentelor
dedicate acestor sărbători vor avea loc spectacole, muzică, dans, lansarea
invitației la un stil de viață sănătos, prin sport și protejarea mediului
înconjurător. Parada Micilor Bicicliști
are ca scop promovarea mersului pe bicicletă, în siguranță, în rândul copiilor,
de la cea mai fragedă vârstă și își propune să-i învețe pe cei mai tineri
bicicliști regulile care trebuie respectate în timpul deplasării pe două roți,
atât individual, cât și în pluton, într-un mediu sigur, relaxat și plin de
veselie, ferit de orice trafic rutier. West Side Kids Race este o competiție
care își propune să ofere copiilor prima lor experiență de concurs de ciclism
pe trasee adaptate și dedicate categoriei de vârstă. De asemenea este un prilej
pentru West Side Story Bucuresti FM -cu ajutorul teatrelor prietene- să adune
prichindeii la amfiteatrul distracției din Parcul Drumul Taberei.
În perioada 2 – 4 iunie, la Constanţa are loc cea de-a 15-a
ediţie a Conferinţei Asociaţiei Psihologilor din România. Evenimentul la care
vor participa aproximativ 600 de profesionişti şi studenţi din domeniu este
organizat de Universitatea Ovidius din Constanţa, în parteneriat cu Asociaţia
Română de Psihologie, Institutul de Filosofie şi Psihologie Constantin
Rădulescu Motru al Academiei Române şi Colegiul Psihologilor din România. Tema
conferinţei din acest an este Psihologia în era digitală, iar programul
manifestării include 23 de workshopuri, 9 simpozioane, 9 dezbateri, 5
workshopuri plenare deschise şi 66 de sesiuni de prezentări orale.
În perioada
02-04 iunie se desfăşoară programul european
Rendez-vous aux jardins / Întâlniri în grădini. Ajuns la cea de a 20-a
ediție, evenimentul este organizat de Ministerul Culturii din Franța și
coordonat, în România, de Institutul Național al Patrimoniului. Începând cu anul 2003, Rendez-vous aux
jardins / Întâlniri în grădini are loc în primul weekend al lunii iunie după
modelul Zilelor Patrimoniului European și are ca obiectiv valorificarea bunurilor
culturale și naturale ale fiecărei țări. Proiectul se desfășoară în peste 2.300
de parcuri și grădini din Europa, ce își deschid porțile pentru public, unele
dintre ele fiind accesibile în mod excepțional, și care oferă diverse
activități pentru vizitatorii de toate vârstele.
La Craiova are loc, în perioada 2-5 iunie, cea de-a 3-a
ediţie a Festivalului de Literatură
Transdanubiană, eveniment organizat de Biblioteca Judeţeană Alexandru şi
Aristia Aman şi Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc, cu sprijinul Consiliului
Judeţean Dolj. Cu acest prilej sunt sărbătorite şi zilele oraşului prin
numeroase evenimente culturale şi de divertisment.
De asemenea, Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman,
în parteneriat cu Primăria Craiova şi Casa de Cultură Traian Demetrescu din
Craiova, organizează în zilele de 2 şi 3 iunie cea de-a 5-a ediţie a
Festivalului Internaţional Alexandru Macedonski. Poetul va fi omagiat la
bustul său din bronz, amplasat în Grădina Botanică din Craiova, printr-un
moment artistic şi depuneri de flori, precum şi în cadrul unui simpozion
ştiinţific. Comunicările susţinute de invitaţi cu acest prilej vor fi publicate
în volumul al 5-lea al Caietelor
macedonskiene, volum ce urmează a fi lansat pe 24 noiembrie, ziua morţii poetlui
Alexandru Macedonski.
Biblioteca Metropolitană București
prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti,în parteneriat cu Asociația Patronat Planta
Romanica și Best Print invită publicul sâmbătă, 10 iunie 2023, începând cu ora
18:00, ora României, la vernisajul
expoziției de pictură Evantai de plante și culori, găzduit de Artoteca
Bibliotecii Metropolitane București din șos. Mihai Bravu. Expoziția cuprinde
lucrări ale unor pictori renumiți din România și Republica Moldova. Cu prilejul
vernisajului va avea loc și concertul de pian și vioară al artiștilor Mădălina
Pașol, Ondin Brezeanu și Ava Pașol. Artista Daria Moanță va susține un recital
de muzică populară. Expoziția de pictură poate fi vizitată în perioada 10 – 30
iunie 2023, conform programului Artotecii Bibliotecii Metropolitane București.
La finalul anului 2022, privim cu bucurie și
optimism spre ce s-a întâmplat pe scena teatrală din România, scenă care și-a
reluat activitatea în mediul fizic, față în față cu publicul iubitor de teatru,
odată cu eliminarea restricțiilor sociale datorate pandemiei de COVID-19. Un an
plin, un an în care actorii și oamenii de teatru s-au putut reîntâlni cu
publicul, în care scena a redevenit ceea ce este menită să fie: oglinda vie a
vremurilor, în contact direct și nemijlocit cu oamenii.
La începutul lunii noiembrie a avut loc cea
de-a 32-a ediție a Festivalului Național de Teatru (FNT), ocazie în care
publicul s-a putut întâlni la București cu spectacole din țară și
internaționale care au fost alese de către organizatori având criterii precum:
provocările timpului actual, inovația pe scena teatrală, fragilitatea
financiară a lunii culturale.
Gala UNITER (Uniunea Teatrală din România) din
2022, din luna iulie, a fost organizată la Palatul Culturii din Bistrița (nord-vestul
României). Întreaga ediție, cu numărul 30, a fost o reverență adusă omului de
cultură Ion Caramitru (1942-2021), președintele timp de 31 de ani și fondatorul
UNITER în 1990, și directorul Teatrului Național din București (TNB) din 2005.
Dintre premiile Galei, amintim: Premiul de excelență – In memoriam Ion
Caramitru; cel mai bun spectacol al anului – Plugarul și moartea de la
Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași (nord-estul României), după
textul lui Johannes von Tepl (1350-1515), unul dintre cei mai timpurii
scriitori germani de ficțiune din Evul Mediu, spectacol în regia cunoscutului Silviu
Purcărete.
2022 a fost și un an în care teatrele
independente din România au avut seria lor de premiere, revenirea la formatul
fizic și readaptarea după lunga pauză a contactului cu publicul spectator.
Astfel, la Teatrul Unteatru din Capitală au
avut loc în 2022 mai multe premiere dintre care amintim: spectacolul Yonkers
după un text de Neil Simon (1927-2018), dramaturg și scenarist american, cel
mai premiat scriitor de la Hollywood;
spectacolul Domnișoara Iulia după piesa celebră a lui August
Strindberg (1849-1912), scriitor, dramaturg, poet și pictor suedez, în regia
lui Andrei și a Andreei Grosu, printre cei mai apreciați regizori contemporani
din România. Amintim, de asemenea, spectacolul musical Dac-ar avea gură,
spectacol ce aduce în fața publicului problematica anxietății, a nesiguranței
și a unei societăți în care stresul este perpetuat pentru a fi exploatat de
marile companii. La finalul anului, în luna noiembrie, a avut loc cea mai
recentă premieră la Teatrul Unteatru, spectacolul de dans contemporan
Interior/Exterior, care vorbește despre problematica psiho-emoțională a
femeii în perioada pandemiei de COVID-19.
Teatrul ACT ne-a adus o reîntâlnire modernă cu
lumea lui Ion Luca Caragiale (1852-1912), considerat cel mai mare dramaturg
român, spectacol care prilejuiește întâlnirea publicului cu actorii consacrați
ai teatrului, sub bagheta unuia dintre cei mai apreciați și premiați regizori,
Alexandru Dabija. Spectacolul Rosto are la bază o dramatizare realizată de
Dabija, care pune în legătură fragmente din mai multe schițe ale marelui
scriitor. De asemenea, publicul a avut ocazia experienței unui one-woman show
– spectacolul Fete și băieți, având-o ca protagonistă pe actrița Raluca
Aprodu, una dintre cele mai talentate actrițe ale generației sale.
2022 a reprezentat revenirea la normalitate
pentru actori și public, pentru viața culturală și pentru viața scenei
românești. Actorii au nevoie de public, de vibrația acestuia, de sala plină,
vie, care să respire, să simtă și să reacționeze odată cu spectacolul teatral.
Privind invers, publicul are nevoie de întâlnirea față în față cu actul scenic
– în aceasta constă magia și anduranța teatrului.
Deşi pentru unii poate sărbătorile par
departe, Opera Comică pentru Copii din Bucureşti e gata să deschidă tradiţionalul
Târg Poveste de Crăciun, în curtea edificiului de pe Calea Giuleşti, numărul
16. Şi deşi iarna la oraş nu mai vine cu zăpadă ca în alţi ani, iar cei mici nu
se mai pot bucura de activităţile specifice, iată că există locuri ce rescriu
povestea de altădată, dar, parcă, având şi mai mult farmec.
Soprana Felicia Filip, Manager Opera
Comică pentru Copii București, ne-a spus ce ni se pregăteşte:
Sunt surprize, activități de sezon. Toate aceste lucruri îi așteaptă
pe copii. E vorba de evenimente care au loc în perioada 25 noiembrie – 29
decembrie după un program variat. Aici sunt atracții de poveste: patinoar,
derdeluș, trenuleț și carusel, derdelușul fiind în exclusivitate pentru copiii
de toate vârstele, iar celelalte, adică patinoarul, trenulețul și caruselul pot
fi utilizate și de însoțitorii copiilor, însemnând părinți, bunici, străbunici,
prieteni și așa mai departe. Mai mult decât atât, în data de 5 decembrie la
patinoarul nostru de la Opera Comică pentru Copii deja încep să se organizeze
cursuri de patinaj pentru copii. Apoi, una din activitățile unicat va fi zborul
cu sania pentru cei curajoși, pentru vizitatorii curajoși, cei care au plăcerea
de a se simți la înălțime și la propriu și la figurat.
Şi cum nu există sărbători fără Moş
Crăciun, acesta şi-a notat în agendă să poposească şi aici. Felicia Filip:
Iar începând din 2 decembrie, rețineți 2 decembrie, poposește în târg
Moșul! Moșul în persoană, Moș Crăciun în casa lui Moș Crăciun pentru a se
întâlni cu toți copiii care vor să-l vadă și să-i transmită dorințele fiecăruia
dintre ei. În premieră, Țara Maramureșului va fi prezentă la târg cum altfel
decât cu atelierele meșterilor populari și bineînțeles cu bucate tradiționale,
cum numai în Maramureș se găsesc. Acesta este un prim program prin care se
prezintă un obiectiv turistic al României în Târgul de Crăciun, el fiind în
parteneriat cu Consiliul Județean Maramureș și Organizația pentru Management-ul
Destinației Județene Maramureș. Apoi, în acest târg al nostru de Crăciun sunt,
de asemenea, târgul cadourilor, târguri cu bunătăți. Asta înseamnă că
vizitatorii pot să caute cadouri inspirate, mâncăruri tradiționale, iar la
Hanul de Poveste se poate servi masa în familie.
Atmosfera este completată de sunetul
muzicii. Felicia Filip, Manager Opera Comică pentru
Copii București:
Apoi mai există încă o surpriză: scena
colindătorilor, unde vor cânta corurile de copii din programul național Cantus Mundi.
(n.r.) (Vă puteţi imagina) acest târg înconjurat de glasurile absolut minunate
ale acestor copii! Să spunem, de asemenea, că sunt și atelierele spiridușilor.
Ei sunt pentru copiii care își vor exersa creativitatea, pentru realizarea
globurilor sau tuturor decorațiunilor, coronițe, jucării din fetru, sau eu știu
ce alte jucării, sau podoade pe care să le punem în pomul de Crăciun. Și apoi
există și librăria lui Moș Crăciun. Şi toate acestea pentru că după ce ai
cumpărat sau după ce ai construit, după ce ți-ai confecționat aceste cadouri,
mergem la fabrica de împachetat cadouri și toate aceste lucruri minunate sunt
create și apoi rămân la colțul foto.
Opera Comică pentru Copii are spectacole
de mare succes pe tot parcursul anului, iar finalul de an nu face excepţie.
Felicia Filip: În această perioadă sunt 121 de spectacole
și 25 de nopți ale spiridușilor, până la sfârşitul anului. Spectacolele noastre
au fost deja puse în vânzare și doritorii, publicul nostru drag, se plânge că
doresc mai multe locuri la spectacole, astfel încât să fie mai multe
spectacole. Deja am suplimentat spectacolele și tot nu este de ajuns. La aceste
121 de reprezentații cu 6 titluri diferite de spectacole, sunt așteptați peste
15 mii de spectatori. Și amintim de Spărgătorul de nuci, sau de Bubu și
Anotimpurile, Noapte la Veneția, spectacolul
ce va fi pus în zilele de 27, 28, 29 decembrie, adică între Crăciun și Anul Nou
și, bineînțeles, până atunci, pe datele 17-18 sunt spectacolele Poveste de
Crăciun, unde sunt aplaudați și iubiți artiștii și tot colectivul, de fapt al
Operei Comice pentru Copii.
Un program minunat, așa cum suntem
învăţaţi să ne răsfățăm de atâția ani, pe care doritorii îl pot consulta
pe pagina de facebook a OCC sau pe
site-ul Operei Comice. Felicia Filip, Manager Opera Comică pentru Copii
București, ne-a lansat în încheiere o invitaţie:
Vă mulțumim și vă
iubim și vă așteptăm cu toată dragostea ca să ne bucurăm împreună de ceea ce
înseamnă Târgul de Crăciun al Operei Comice pentru copii!
Ministrul de Externe, Bogdan
Aurescu, a avut o întrevedere cu şeful diplomaţiei luxemburgheze, Jean
Asselborn, cu care a vorbit, printre altele, despre aderarea României la
Schengen. Aurescu a subliniat concluziile foarte pozitive ale raportului
experţilor din statele membre şi ai Comisiei Europene, care au reconfirmat în
mod clar faptul că România continuă să îşi respecte obligaţiile care
decurg din aplicarea acquis-ului Schengen. În acest sens, Aurescu a
amintit de Comunicarea privind extinderea spaţiului Schengen, transmisă
săptămâna aceasta de Comisia Europeană. Omologul luxemburghez a reconfirmat
susţinerea puternică a ţării sale pentru aderarea României la spaţiul european
de liberă circulaţie. O decizie finală în acest sens poate fi luată în luna
decembrie, la Consiliul Justiție și Afaceri Interne, doar cu unanimitatea
voturilor reprezentanţilor statelor membre.
Şeful Departamentului pentru
Românii de Pretutindeni, Gheorghe Cârciu, a efectuat o vizită de lucru în Bulgaria, la Vidin, unde
s-a întâlnit cu reprezentanții mediului asociativ românesc din statul vecin,
precum și cu cei ai administraţiilor locale. Secretarul de stat a vorbit cu
membrii organizației AVE Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria și
ai Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria despre programele de granturi puse la
dispoziție de statul român, dar și despre rezultatele programului de tabere
ARC. Alături de reprezentanţii ambasadei ţării noastre la Sofia, delegaţia DRP
a fost primită de primarul oraşului Vidin, Tsvetan Tsenkov. La discuţii, la
care au participat și mermbri ai Consiliului Local, s-a vorbit despre
comunitatea românească din teritoriu şi despre inițierea unor proiecte comune
în vederea păstrării limbii române în rândul etnicilor români din Bulgaria. Conform datelor oficiale ale recensământului din 2011, numărul vorbitorilor
de limbă română din Bulgaria nu depăşeşte 6.000. Românii din Bulgaria,
concentraţi în partea de nord-vest, în regiunile Vidin, Vrața și Plevna, nu
sunt recunoscuți ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic şi nu au
asigurat dreptul la educație în limba maternă.
Spectacolul
multimedia Povestea Iei, dedicat aniversării a 160 de ani de
Diplomaţie românească precum şi sărbătoririi Zilei Naţionale a României, va fi
prezentat pe 23 noiembrie la Sala Mare a UNESCO din Paris. Spectacolul va avea două
părţi, una orchestrală şi una coregrafică. Programul orchestral introductiv
este axat pe punerea în evidenţă a valorilor muzicale tradiţionale româneşti în
prelucrări diverse şi conţine de la Hora mărţişorului sau
Cântece româneşti de Tiberiu Brediceanu, la Şase dansuri
româneşti de Bela Bartok, cu Orchestra Operei Naţionale Bucureşti sub
bagheta dirijorului Daniel Jinga şi cu soprana Teodora Gheorghiu. Momentul va
fi urmat de un spectacol de dans semnat Gigi Căciuleanu pe muzica originală
compusă special pe această ocazie de Dan Dediu. Spectacolul va fi prezentat de
Baletul şi Orchestra Operei Naţionale Bucureşti. Evenimentul Povestea
Iei este organizat de Opera Naţională Bucureşti în parteneriat cu
Delegaţia permanentă a României pe lângă UNESCO şi constituie o importantă
oportunitate de promovare a imaginii României precum şi de reafirmare a
ataşamentului faţă de multilateralism şi de valorile şi principiile Naţiunilor
Unite.
Liga Studenţilor Români din
Străinătate a dat startul proiectului LSRS WORLDWIDE CONFERENCE, o serie de
evenimente ce vor avea loc în 4 capitale europene aflate în principale ţări de
destinaţie de studiu pentru studenţii români: Marea Britanie, Olanda, Franţa şi
Italia. În Marea Britanie va avea loc Conferinţa Studenţilor, Profesorilor şi
Cercetătorilor Români. Comunitatea de studenţi români din UK serbează astfel
Ziua Naţională, ocazie cu care vor fi acordate premiile anuale Diploma
Ambasadorului. În Franţa, LSRS conectează studenţii cu profesionişti
români prin intermediul Proiectul Bridges, care îşi propune să
menţină activă legătura dintre cele două grupuri pe tot parcursul anului
academic. În Olanda, va avea loc Romanian Networking Event, unde studenţii
români vor participa la workshop-uri conduse de profesionişti din domeniul
resurselor umane, care le vor oferi sfaturi care să îi ghideze în clădirea unei
cariere de succes după terminarea studiilor. Nu în ultimul rând, LSRS Italia
organizează evenimentul Pe urmele românilor care au făcut istorie în
Italia, care-şi propune să parcurgă paşii unor personalităţi din România
care au reprezentat cu demnitate tricolorul românesc în peninsulă. Proiectul LSRS
WORLDWIDE CONFERENCE este realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii
de Pretutindeni. Detalii se găsesc pe site-ul lsrs.ro.
Un nou spectacol
ce atinge o tematică socială și culturală actuală – masculinitatea – își face
apariția pe scenele de teatru din București și din țară: Komorebi. Lumina care
se filtrează printre copaci al companiei independente Vanner Collective.
Despre spectacol, tematica sa, echipa creatoare și despre turneul din România
am stat de vorbă cu actrița și co-fondatoarea Vanner Collective, Denisa
Nicolae:
Komorebi. Lumina care se filtrează printre copaci este cel mai nou
proiect al companiei de teatru Vanner Collective din care fac parte. Este un
spectacol performativ și colaborativ, poate cel mai colaborativ spectacol pe
care l-am creat în ultimul timp. Spectacolul își îndreaptă atenția către
masculinitatea toxică și efectele ei nocive în zilele noastre. Ne-am propus să
sondăm în acest concept de un bărbat adevărat, să demitizăm conceptul și să
spargem niște stereotipii. Spectacolul Komorebi. Lumina care se filtrează
printre copaci a strâns în jurul lui niște artiști valoroși și niște creatori
cu care ne-am bucurat foarte tare să lucrăm. Conceptul spectacolului ne
aparține mie și lui Liviu Romanescu, dar a contribuit în egală măsură și
Teodora Velescu, care este cel de-al treilea performer în spectacol. Teodora
Velescu este și cea care semnează coregrafia și mișcarea scenică a
spectacolului. Așadar, sunt oameni creativi care au contribuit la crearea
acestui spectacol de care suntem foarte mândri. Încă de la început, proiectul
cu spectacolul Komorebi și-a propus itinerarea spectacolului în cât mai multe
orașe din țară. Ca primă etapă a acestui turneu, vom avea spectacole în
București, la Teatrelli, la Sibiu la Teatrul Gong, la Teatrul
Marin Sorescu din Craiova, la Centrul Educațional Replika în București.
Ne propunem să mergem pe viitor în cât mai multe orașe cu el.
Denisa Nicolae
ne-a dezvăluit culisele procesului creator și ne-a mărturisit câteva dintre
așteptările legate de acest spectacol:
În procesul creativ ne-am pus întrebarea aceasta: Ce mai înseamnă
să fii un bărbat? Ce înseamnă să fii un bărbat adevărat? Care este rolul
bărbatului?. Nu știu să răspund la întrebarea asta și nicidecum nu aș putea să
o fac în numele întregii echipe. Tocmai asta ne-am propus să ridicăm întrebarea
aceasta. Ce ne dorim sau ce îmi doresc prin spectacolul acesta este să nu încadrăm
în categorii. Rolul bărbatului poate să fie egal cu rolul femeii sau fiecare
are un răspuns propriu la această întrebare. Masculinitatea toxică nu este un
concept neapărat nou, cel puțin așa îmi place să cred, că nu este o temă nouă
în România, cu toate acestea, cred că se vorbește foarte voalat sau foarte
puțin și aplicat despre ea. Un mod empatic de a ajunge la această temă și,
cred, de a ajunge la emoții este prin teatru. Asta ne-am propus și noi, să
arătăm într-o formă artistică performativă, prin umor și emoții, profunzime, cu
ajutorul cântecelor, al dansurilor și al măștilor care traduc emoțiile cu care
se confruntă bărbații și pe care, de cele mai multe ori le ascund, am folosit
aceste instrumente să ajungem cât mai empatic și mai autentic la inimile și
mințile și emoțiile spectatorilor, deopotrivă bărbați și femei. Ne adresăm
tuturor oamenilor care vor să se privească. Ne adresăm tuturor celor care
iubesc manifestările artistice, celor care vor să crească, să înțeleagă mai
multe despre ei. Bărbați, femei, tineri, suntem și noi într-un proces continuu
de explorare și de creștere. Așadar, oamenii pe care îi așteptăm aproape de noi
cred că sunt de aceeași factură: oameni curioși, oamenii ancorați în prezent,
oameni care vor să fie autentici, curajoși, să-și accepte slăbiciunile și
superputerile.
Anul trecut, pe scena TIFF( Festivalul Internațional de Film Transilvania),
actrița Ioana Bugarin a fost premiată cu Bursa Alex. Leo Șerban pentru rolurile
din filmele Mia își ratează răzbunarea (regia Bogdan Theodor Olteanu) și Otto
Barbarul (regia Ruxandra Ghițescu). Anul acesta, la Premiile Gopo, Ioana
Bugarin a fost dublu nominalizată pentru rolurile din aceleași filme: pentru
rolul Mia din filmul Mia își ratează răzbunarea a fost nominalizată la
categoria cea mai bună actriță în rol principal, iar pentru rolul Laura din
filmul Otto barbarul, la categoria cea mai bună actriță în rol secundar. Tot anul
acesta, Ioana Bugarin a revenit pe marele ecran, interpretând rolul principal
din filmul Miracol, regizat de Bogdan George Apetri, câștigător al Premiului
pentru cel mai bun lungmetraj la TIFF, în secțiunea Zilele Filmului Românesc,
și elogiat în presa americană după lansare. Ioana Bugarin a impresionat și
datorită interpretării sale din serialul lansat recent de HBO, RUXX.
La numai
25 de ani, Ioana Bugarin are o carieră în cinematografie, dar poate fi văzută
și pe scenă, la Teatrul Odeon, unde a fost angajată în urma interpretării
rolului Ofeliei din spectacolul Hamlet, în regia lui Dragoș Galgoțiu. La
Teatrul Odeon, Ioana Bugarin a mai interpretat roluri în spectacolele Julieta
fără Romeo regia Bogdan Teodor Olteanu, Henric al IV-lea, regia Vlad Cristache,
Persona, regia Radu Nica. Coproducţia internaţională de succes Itinerarii.
Într-o zi, lumea se va schimba, regizată de Eugen Jebeleanu, din distribuția
căreia face parte Ioana Bugarin, a fost distinsă cu premiul UNITER 2020 pentru
Cea mai bună regie și declarată de criticii de teatru români spectacolul anului
2019. Am vorbit cu Ioana Bugarin despre cele mai recente roluri ale sale,
despre importanța pe care a avut-o în formarea sa Royal Academy of Dramatic Art
și despre cum își alege proiectele. Am vorbit și despre recunoașterile primite,
reconfortante, dar niciodată un scop în sine. Un moment emoționant, spune
actrița, a fost anul trecut, când la TIFF i s-a decernat Bursa Alex.
Leo
Șerban, inițiată în memoria unuia dintre cei mai apreciați critici de film din
țara noastră.
A fost o mare onoare, nu mă așteptam deloc. Mi-amintesc
și acum, organizatorii Galei TIFF îmi tot lansau această invitație, de a
participa la Gală, dar eu le spuneam că n-am de ce să vin. Ei îmi tot trimiteau
mesaje și reiterau invitația, iar eu răspundeam același lucru, că n-am de ce să
ajung la Gală. Darcând am ajuns acolo s-au legat lucrurile. Însă nu
m-am axat niciodată pe asta, nu mi-am făcut niciodată un scop din a câștiga
premii. Nici când mi-am început cariera, nici când am ales un proiect. Vreau să
spun că pentru mine cel mai important a fost să găsesc niște partituri care să
mă reprezinte, care să mă incite. Bineînțeles, orice om are nevoie și de
validare și atunci e minunat, e incredibil când se întamplă să primești recunoaștere,
dar pentru mine, cum spuneam, nu acesta a fost scopul.
În lungmetrajele Mia îşi ratează răzbunarea (regia Bogdan Theodor
Olteanu) şi Miracol (regia Bogdan George Apetri) Ioana Bugarin interpretează
rolul principal, reușind două personaje extrem de diferite. Mia e o tânără actriță,
care vorbește despre condiția femeii în mediul urban și despre importanța
autonomiei acesteia, în vreme ce Cristina Tofan este atrasă, cel puțin aparent,
de viața la mănăstire, unde vrea să se regăsească. O provocare a fost și rolul
Laurei din Oto, Barbarul (regia Ruxandra Ghițescu), o adolescentă depresivă, care
în final se sinucide. Ioana Bugarin.
Cred că am avut foarte
mult noroc și s-a întâmplat cumva să fiu la momentul potrivit la locul
potrivit. A fost, cu siguranță, și conjunctura favorabilă, dar toate rolurile
pe care am ajuns să le interpretez, le-am primit în urma unor castinguri. Apoi,
pe măsură ce am început să joc, regizorii au înțeles care este direcția care mă
preocupă ca artistă și am fost căutată mai ales pentru roluri care consider și
eu că mi se potrivesc. Cumva, pentru mine a devenit tot mai clar pe măsură ce
creșteam că mă interesează anumite lucruri. Discriminarea de gen este unul
dintre aceste lucruri, discriminare care uneori se manifestă într-o formă
destul de subtilă. M-au ajutat să mă definesc și niște autoare feministe pe
care le-am descoperit cât am studiat în Londra, la Royal Academy of Dramatic
Art, așa am dobândit și un vocabular pentru lucrurile care mă preocupau
dar pe care nu știam să le exprim. Este foarte important felul în care vorbim
despre femei și felul în care le prezentăm, cultura are această putere de a ne
forma, de a ne modifica un pic felul în care vedem lumea. De aceea, pentru mine
a fost tot timpul important să aleg niște povești care să mă reprezinte pentru
a mă putea dedica lor total. Și pot spune cu recunoștință că până acum acest
lucru s-a întâmplat.
Cel mai recent spectacol în care joacă Ioana Bugarin este Sara/Mara (un
fel de comedie cu vloggeri), o producţie Apollo 111 și Ideo Ideis, în regia
lui Bogdan Theodor Olteanu. Din distribuția spectacolului mai fac parte Mădălina
Stoica, Alexandru Ion, Ramona Niculae şi Carol Ionescu.
Între 15 și 18 septembrie se desfășoară la București ediția a X-a a Festivalului Național de Improvizație. Festivalul se deschide cu ImproJam, un spectacol despre emoție, frică, curaj și explorare, care reunește toate felurile de improvizație. Scena este deschisă pentru oricine dorește să încerce improvizația și publicul este invitat să profite de ocazia de a juca alături de improvizatori cu experiență. Dacă vrei, scena e a ta! – e mesajul organizatorilor la această ediție. Adina Maria Sandu a lucrat în organizarea de programe educaționale iar improvizația, spune ea, a ajutat-o să își depășească limitele. A decis să se alăture echipei IMPRO Fest din 2018, iar din 2019 a preluat rolul de director artistic.
Adina Maria Sandu: Am descoperit improvizația în 2014, în acel moment eram membră a unei organizații nonguvernamentale în cadrul căreia organizam programe educaționale pentru elevi. Pentru a reuși să dezvoltăm interacțiunea cu elevii ne-am gândit că ar fi o idee bună să introducem și partea asta de arte în cadrul programelor noastre și așa am cunoscut echipa Improvisneyland, din care face parte Monica Anastase, fondatoarea Festivalului Internațional IMPRO. Monicăi Anastase îi datorez si faptul că am început și eu cursuri de improvizație și am descoperit cât este de valoroasă experiența asta și cât de mult te ajută în viața de zi cu zi. Cei din echipa Improvisneyland au fost printre primii care au organizat cursuri de gen, punând bazele unei Academii de Improvizație unde te puteai înscrie. Acolo, după fiecare modul, jucai într-un spectacol în care puteai arăta publicului ce competențe ai mai descoperit. Îmi amintesc că aceste cursuri au fost înființate în 2014 și au fost de mare ajutor. Această Academie încă funcționează dar de atunci au apărut si alte școli de improvizație și cumva fenomenul a crescut atât datorită festivalului, dar și improvizatorilor care au depus efort și au descoperit valoarea acestei arte, un fenomen în creștere, consider eu.
La această ediție a Festivalului Național de Improvizație, șase traineri și peste 40 de improvizatori experimentați și debutanți s-au implicat în realizarea a șase spectacole, produse de festival, în urma unor sesiuni de audiții.
Adina Maria Sandu, directoarea artistică a Festivalului Național de Improvizație:
Cei șase regizori implicați în această ediție au fost aleși în funcție de rezultatele pe care le-au avut în toti acești ani, mă refer la spectacolele de improvizație pe care le-au creat dar și la antrenarea improvizatorilor. Sperăm că i-am ales pe cei mai buni și implicați oameni din comunitate. Fiecare dintre ei a venit cu o idee de spectacol, un spectacol pe care îl regizează chiar pe durata festivalului și care va avea premiera în cadrul evenimentului. Am organizat împreună cu ei castingurile, pentru a-i alege cei mai potriviți actori improvizatori pentru fiecare tip de spectacol. Și chiar a fost nevoie de aceste castinguri, pentru că avem o varietate de spectacole, musical, comedie romantică, spectacol în stil David Mamet, spectacole de mișcare sau de poezie. Cum spuneam, avem spectacole foarte variate și ne încântă faptul că fiecare improvizator a putut să-și găsească locul într-un tip de spectacol, să-și găsească locul acolo unde se pricepe cel mai bine.
Pentru că publicul are un rol important într-un spectacol de improvizație, am rugat-o pe Adina Maria Sandu să ne vorbească despre relația dintre spectatori și artiștii de pe scenă.
Publicul este unul dintre motoarele principale ale festivalului. In general, în orice spectacol de improvizație, pe lângă faptul că vine cu multă energie și deschidere, publicul are șansa să contribuie, să aducă sugestii care le sunt folositoare actorilor. Sunt și sugestii pe care actorii le pot obține de la cei din public chiar înainte de a începe spectacolul, cum se întâmplă în spectacolul de debut al Doinei Antohi, Tocănița de idei. În cazul acestui spectacol, actorii ies pe scenă și, înainte de reprezentație, au o discuție cu publicul și apoi includ în spectacolul lor sugestiile pe care le primesc. Și ne bucură foarte mult faptul că oameni din public se alătură comunității de improvizatori. Avem în cadrul festivalului și ateliere dedicate celor care n-au deloc experiență în improvizație, dar care își doresc să învețe ce înseamnă să improvizezi. Anul acesta toate atelierele anunțate îl au ca trainer pe improvizatorul și trainerul american Joe Bill, și se adresează atât improvizatorilor cu experiență, dar și publicului începător.
You’ve got Improv este titlul spectacolului care încheie festivalul, regizat de Vlad Pasencu. Într-o comedie romantică muzicală despre prime întâlniri romantice, improvizatorii Adriana Bordeanu, Alex Cătănoiu, Mihaela Georgescu, Oana Laura Gabriela, Tibi Spătăreanu și Răzvan Teodorescu ne reamintesc că dragostea e simplă, însă oamenii sunt deseori cei complicaţi.
Ministerul Culturii și Muzeul Național Peleș au oferit un admirabil spectacol de muzică și dans pe ritmuri de tangou în Sala de Concerte a Castelului Regal din Sinaia. Protagoniști : Irina Indrei – pian, Sorin Indrei – bandoneon și dansatorii Laura Mătiuț și Nicu Furtună.
Trei ditru producțille a Teatrului Naţional Radiofonic – Radio România fură nominalizate la Premiile UNITER, categoria Nai ma bun spectacolu di teatru radiofonic: Un secolu di teatru românesc la Chişinău – Revanşa memoriillei niaprukeată, sţenariu di Mariana Onceanu, Radio Noir. Pirmituseri polițiste (Sezonul 1), dramatizari radiofonică di Mihnea Chelaru, şi Cazlu Tudor Vladimirescu, sţenariu radiofonic di Gavriil Pinte.
Gavriil Pinte bitisi Facultatea di Actorie la Târgu-Mureș și Facultatea di regie la Universitatea di Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti. Andreapsi spectacole tru teatrili ditu București, Satu Mare, Ploieşti, Baia Mare, Tulcea, Miercurea Ciuc, Giurgiu, Sibiu, Constanţa, Oradia, Timișoara. Ditu anlu 1999 până tru aestu kiro easti regizor artistic tru cadrul a Redacțiillei Teatru a Societatillei Române di Radiodifuziune, tru cadrul a curi andreapsi ma multe spectacole di teatru radiofonic. Apruke multi premii tră regie ditu arada a curi aduţemu aminti Premiul UNITER tră Teatru Radiofonic tru 2OO2, 2OO3 și 2O11. Gavriil Pinte andreapsi spectacole după bana și opera a ma multoru scriitori: “Un tramvai număsitu Popescu – după bana și opera a poetului Cristian Popescu (spectacol cari s-giucă la București și Sibiu, tru un tramvai ţi eara tru trafic),”Ispita Cioran” – după bana și opera al Emil Cioran, “Ghidlu a ficiuramillei turnati” – după Andrei Codrescu, “Călătoria” – după Constantin Abăluță, “şi aţelli ditu soni va s’hibă aţelli ditu soni” după Ioan Es. Pop.
Aţelu ditu soni spectacol radiofonic simnat Gavriil Pinte, Cazlu Tudor Vladimirescu, nkiseaşti di la personalitatea al Tudor Vladimirescu, cari s-amintă tru 1780. Tudor Vladimirescu fu domnu a Țarăllei Românești şi conducătorlu a Revoluțiillei di la 1821, unu ditu evenimentele cari alăsară toru tru ahurhita a procesului di xanaamintari naţională a Româniillei. Tru 1821, sum numa “Căftărli a norodului românesc”, Tudor Vladimireascu făţea cunuscut programlu ali revoluţie, cari pruvidia, prota ş-prota, nimintearea a puterilor xeani tru lucărli di năuntru a văsiliillei și realizarea a născăntoru reforme. Easti lugursitu protlu documentu cu caracter constituţional ditu Ţările Române.
“Născăntiori Vladimirescu fu idializat, mortificat tru clișee. Nu avum naeti s’adrămu un spectacol patetic, ma, tutunăoară fu alargu di noi iţi mindueari parodic, iţi turlie di ironizari și duţi tru dirizoriu pi marli pandur. Spusim sinferu ti un erou cari, ninti di tuti, fu omu. Ama un om cari agiucă un rol istoric di prota thesi și agiumsi erou național. Scenariul acaţă pi napadica lucre ditu bana publică al Vladimirescu, împiltiti cu lucre ditu bana a lui privată, diadunu ancurpilleadză atea ţi vahi eara ti dilihea el, un omu yiu”. Ași exighiseaşti, pi şcurtu, regizorlu Gavriil Pinte naeţli a lui tu ligătură cu spectacolu di teatru radiofonic Cazlu Tudor Vladimirescu.
Gavriil Pinte: “Versiunea radiofonică fu preţedată di ună versiune di sţenă, tră atea că, inițial, spectacolu s-giucă pi ună hamunisie ţi avea anvărliga brațili a Jiului, tu intrata a căsăbălui Târgu Jiu. Spectacolul s-giucă noaptea, iara coloana sonoră fu asiguripsită di formația Bucium, cumăndusită di Andi Dumitrescu. Tuti s’feaţiră live, pots’număsescu aestu spectacol ună operă rock. Ni si păru hăirl4tică muzica aţiloru di la Bucium tră aestu spectacol tră aţea că rock-ul easti o muzică aribelă, revoluționară, ași cum fu și Tudor Vladimirescu ca personaj istoric. Fu un spectacol cu ună distribuție cabaia mari, 60 di artiști, iara dupu aestu spectacol minduiimu că ti bun va s’hibă s’adrămu și ună versiune radiofonică. Sigura că nu avum cum s’asiguripsimu tră spectacolul radiofonic ună distribuție fadrată ditu 60 di artiști, ama nregistrările fură fapti maxus tră versiunea radiofonică. Idyea, scenariul fu minduitu avănda tu vidială specificlu și sirţăllea radiofonică, iara nregistrările s’feaţiră tru incinta a teatrului ditu Târgu Jiu. Mi hărsescu că aestu spectacol beneficiadză și di ună versiune radiofonică, tră atea că easti un spectacol important emu ti timini, emu ti pareia di la Târgu Jiu, ucazi cu cari lă haristusescu a artiștilor tră aestă colaborare extraordinară. Voi s’adavgu că trupa di actori a Teatrului Dramatic “Elvira Godianu” ditu Târgu Jiu easti cumădndusită di Cosmin Brehuță, un om timiraki, un director acutotalui atipic tră peisajul teatral românesc. Emu scenariul radiofonic, emu aţelu tră scenă ș-revendică paternitatea nu ditu clișeele cari compun di multi ori, ti amărtie, imaginea el Tudor Vladimirescu, că ditu traghedia antică, ditu dramaturgia shakespeariană, avânda și ndauă accente suprarealiste.”
Spectacolul realizat di Gavriil Pinte, cu furñia a Bicentenarlui Tudor Vladimirescu și adratu tru colaborari cu Teatrul Dramatic Elvira Godianu ditu Târgu Jiu, lli-ari tru distribuție, ntră alţălli, pi Mihai Rădulea, Oana Marinescu, Cosmin Brehuță, Eugen Titu, Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache, Cornelia Diaconu, Adilina Puzdrea, Luminița Șorop.
Autoru: Corina Sabău
Armânipsearea: Taşcu Lala
Trei dintre producțille Teatrului Naţional Radiofonic – Radio România au fost nominalizate la Premiile UNITER, categoria Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic: Un secol de teatru românesc la Chişinău – Revanşa memoriei interzise, scenariu de Mariana Onceanu, Radio Noir. Povestiri polițiste (Sezonul 1), dramatizare radiofonică de Mihnea Chelaru, şi Cazul Tudor Vladimirescu, scenariu radiofonic de Gavriil Pinte.
Gavriil Pinte a absolvit Facultatea de Actorie la Târgu-Mureș și Facultatea de regie la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti. A realizat spectacole în teatrele din București, Satu Mare, Ploieşti, Baia Mare, Tulcea, Miercurea Ciuc, Giurgiu, Sibiu, Constanţa, Oradea, Timișoara. Din anul 1999 până în prezent este regizor artistic în cadrul Redacției Teatru a Societății Române de Radiodifuziune, în cadrul căreia a realizat mai multe spectacole de teatru radiofonic. A primit foarte multe premii pentru regie dintre care amintim Premiul UNITER pentru Teatru Radiofonic în 2OO2, 2OO3 și 2O11. Gavriil Pinte a realizat spectacole după viața și opera a numeroși scriitori: “Un tramvai numit Popescu – după viața și opera poetului Cristian Popescu (spectacol care s-a jucat la București și Sibiu, într-un tramvai aflat în trafic),”Ispita Cioran” – după viața și opera lui Emil Cioran, “Ghidul copilăriei retrocedate” – după Andrei Codrescu, “Călătoria” – după Constantin Abăluță, “şi cei din urmă vor fi cei din urmă” după Ioan Es. Pop.
Cel mai recent spectacol radiofonic semnat Gavriil Pinte, Cazul Tudor Vladimirescu, porneşte de la personalitatea lui Tudor Vladimirescu, care s-a născut în 1780. Tudor Vladimirescu a fost domn al Țării Românești şi conducătorul Revoluției de la 1821, unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaştere naţională a României. În 1821, sub titlul “Cererile norodului românesc”, Tudor Vladimireascu făcea cunoscut programul revoluţiei, care prevedea, în primul rând, neamestecul puterilor străine în treburile interne ale țării și realizarea unor reforme. Este considerat primul document cu caracter constituţional din Ţările Române.
“Uneori Vladimirescu a fost idealizat, mortificat în clișee. Nu am intenționat să facem un spectacol patetic, dar, totodată a fost departe de noi orice gând parodic, orice mijloc de a-l ironiza și duce în derizoriu pe marele pandur. Ne-a interesat un erou care, mai înainte de orice, a fost om. Dar un om care a jucat un rol istoric de primă mărime și a ajuns erou național. Scenariul surprinde aspecte din viața publică a lui Vladimirescu, împletite cu aspecte din viața lui privată, împreună alcătuind ceea ce s-ar putea să fi fost cu adevărat el, un om viu”. Așa își explică, pe scurt, regizorul Gavriil Pinte intențiile sale despre spectacolul teatru radiofonic Cazul Tudor Vladimirescu.
Gavriil Pinte: “Versiunea radiofonică a fost precedată de o versiune de scenă, pentru că, inițial, spectacolul s-a jucat pe o insulă mărginită de brațele Jiului, la intrarea în orașul Târgu Jiu. Spectacolul s-a jucat noaptea, iar coloana sonoră a fost asigurată de formația Bucium, condusă de Andi Dumitrescu. Totul s-a petrecut live, aș putea numi acest spectacol o operă rock. Mi s-a părut potrivită muzica celor de la Bucium pentru acest spectacol pentru că rock-ul este o muzică rebelă, revoluționară, așa cum a fost și Tudor Vladimirescu ca personaj istoric. A fost un spectacol cu o distribuție numeroasă, 60 de artiști, iar în urma acestui spectacol am crezut de cuviință că este cazul să facem și o versiune radiofonică. Sigur că n-am avut cum să asigurăm pentru spectacolul radiofonic o distribuție formată din 60 de artiști, dar înregistrările au fost făcute special pentru versiunea radiofonică. La fel, scenariul a fost conceput având în vedere specificul și rigorile radiofonice, iar înregistrările au avut loc în incinta teatrului din Târgu Jiu. Mă bucur că acest specacol beneficiază și de o versiune radiofonică, pentru că este un spectacol important atât pentru mine, cât și pentru trupa de la Târgu Jiu, ocazie cu care le mulțumesc artiștilor pentru această colaborare extraordinară. Aș dori să adaug că trupa de actori a Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu este condusă de Cosmin Brehuță, un om minunat, un director total atipic pentru peisajul teatral românesc. Atât scenariul radiofonic, cât și cel pentru scenă își revendică paternitatea nu din clișeele care compun de multe ori, din păcate, imaginea lui Tudor Vladimirescu, ci din tragedia antică, din dramaturgia shakespeariană, având și câteva accente suprarealiste.”
Spectacolul realizat de Gavriil Pinte, prilejuit de Bicentenarul Tudor Vladimirescu și realizat în colaborare cu Teatrul Dramatic Elvira Godeanu din Târgu Jiu, îi are în distribuție, printre alții, pe Mihai Rădulea, Oana Marinescu, Cosmin Brehuță, Eugen Titu, Mădălina Ciobănuc, Monica Sfetcu, Georgiana Enache, Cornelia Diaconu, Adelina Puzdrea, Luminița Șorop,
Dacă pandemia ne ţine în casă şi poate şi departe de sălile de spectacol, putem acum să ne bucurăm de un proiect coregrafic diferit. Private Bodies” este numele proiectului de dans contemporan, ce se derulează în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Braşov, cu participarea artiştilor Anamaria Guguianu, Oana Mureşanu, Cristina Lilienfeld şi Cosmin Manolescu.
Cristina Lilienfeld ne-a ajutat să înţelegem despre ce este vorba: Este un spectacol un pic mai special, care se bazează mult pe relaţia asta, să zicem, puţin mai intimă, între artist şi public. Invitaţia a pornit de la Cosmin Manolescu, care a făcut acum 20 de ani un spectacol numit Private Show”, pe care într-o anumită manieră vrea să îl dea mai departe. Şi a invitat trei artiste, printre care şi pe mine. Le mai avem pe Anamaria Guguianu, în Braşov şi pe Oana Mureşanu, în Cluj şi în rest ne-a dat mână liberă. Singurul lucru pe care l-a spus este că trebuie să se desfăşoare într-un apartament, poate să fie one-to-one sau one-to-a few, nu foarte mulţi oameni şi că îşi doreşte să fie un spectacol interactiv. Este singurul lucru pe care ni l-a spus. De acolo fiecare dintre noi a început să dezvolte şi să meargă în diferite direcţii şi, desigur, pot să vorbesc doar despre direcţia mea, care, într-adevăr, conţine interacţiune, o interacţiune destul de fină, în care invit publicul meu să mă însoţească şi să facă anumite lucruri alături de mine. Conceptul meu s-a dus un pic mai departe, pentru că am plecat de la idee aceasta de ce înseamnă privat, ce înseamnă public. Am citit un pic, am cercetat în literatura (n.r. de specialitate) şi ce s-a mai scris pe acest subiect şi am ajus treptat la ideea de limite şi ce înseamnă limite, unde ne punem limitele. Ce înseamnă dacă lucrezi cu limita propriului tău corp, unde se opreşte de fapt, se opreşte la piele, se opreşte mai departe, la muşchi? Unde se duce de fapt? Şi, de asemenea, şi cu limita emoţională. Asta nu înseamnă că încerc să provoc o trecere dincolo de limita spectatorului, căci nu fac asta, în schimb cu propriul meu corp şi cu propriul meu emoţional încerc să mă provoc şi să văd ce înseamnă privat pentru mine şi ce pot să fac vizibil, nu public, ce pot să arăt publicului.”
Şi dacă tot am avut confirmarea recidivei coregrafului Cosmin Manolescu cu astfel de proiecte provocatoare, l-am invitat alături de noi, pentru a ne spune mai multe: În primul rând cred că experienţa de a dansa în oraş, în parcuri, pe străzi, de a adresa dansul unor oameni care nu sunt neapărat spectatori curenţi ai dansului contemporan e un lucru foarte eliberator şi foarte puternic. E extraordinar când cineva îţi zâmbeşte sau când vezi că dansul tău provoacă o emoţie pur şi simplu, este practic o pauză în timp în care îţi dai voie să te bucuri de momentul prezent. Îmi place să mă inspir din oraş în proiectele mele, de ceva vreme oricum nu mai dansez în sala de spectacol. Mi se pare că oraşul, cu străzile, apartamentele, tot ceea ce este el, arhitectura spaţiului e foarte ofertant pentru dans şi pentru mine ca artist. În acest moment pregătim un proiect care se numeşte Private Bodies”, care se va întâmpla concomitent în trei oraşe, Bucureşti, Braşov şi Cluj Napoca, proiect în care plecăm de la o piesă a mea foarte veche, o piesă one-to-one, în care dansam pentru un singur spectator, împreună cu colegele mele vom face un performance pentru spectatori, însă la ei acasă, un format adaptat timpurilor pandemice pe care le trăim. Însă mai mult decât atât mi se pare interesantă apropierea asta a artiştilor, a dansului cu spectatorii şi aşteptăm cu interes premiera aceasta care va fi la mijlocul lunii noiembrie, concomitent în cele trei oraşe, în care vom vorbi puţin de această aventură a corpului şi a dansului.”
A fost lansat şi un apel pentru spectatori, pentru că aşa vor fi selectate gazdele primelor astfel de spectacole, aşa că am întrebat-o pe Cristina Lilienfeld ce se aşteaptă de la aplicanţi”: Nu e chiar o selecţie propriu-zisă, mai degrabă o chemare. Ce este important pentru noi este să avem oarece spaţiu de desfăşurare. Desigur că noi ne-am gândit pentru apartament şi nu avem nevoie acum de o scenă, dar avem nevoie de un minim de spaţiu şi fiecare dintre noi mai are nevoie de nişte lucruri specifice, în funcţie de ce (n.r. coregrafie) şi-a construit. De exemplu, eu o să am nevoie de un colţ de casă unde să se poată face întuneric. Unii dintre noi au nevoie de un geam. Fiecare are nevoie de anumite elemente specifice, care nu ţin atât de mult de spectator, ci mai degrabă de casă. Am putea spune că acest casting este unul de case, mai degrabă decât un casting de gazde. Pentru că altfel, suntem deschişi către orice tip de public vrea să ne primească.”
Dar nici necesitatea unui spaţiu care să permită mişcarea nu ar trebui să vă reţină, dacă v-am tentat să aplicaţi pentru a invita artiştii, în spectacol, acasă, după cum ne-a spus Cristina Lilienfeld: Noi ne-am gândit chiar şi la garsoniere, dacă sunt un pic mai mari, nu trebuie să avem parte de un palat. Orice tip de spaţiu poate să fie performativ şi suntem deschişi către orice fel de ofertă, dar de asta este cerut şi un scurt video (n.r.cu spaţiul oferit), prin care ne putem da seama dacă putem, într-adevăr, să performăm în acel spaţiu sau nu. Da cred că în majoritatea spaţiilor ne putem adapta şi suntem pregătiţi pentru orice, până la urmă, pentru că despre asta este proiectul, despre a te adapta şi a merge mai departe, dincolo de paradigma aceasta a scenei clasice.”
În funcţie de succesul pe care îl vor avea, artiştii se vor gândi dacă să continue sau nu genul acesta de spectacole.
Marele dramaturg rus Anton Pavlovici Cehov,
prin piesa Cerere în căsătorie, a ajuns în luna septembrie în comuna Râu de
Mori, județul Hunedoara, mai exact în gospodăria lui Budău,
unde a fost găzduit proiectul Cultură’n Șură. Acest proiect cultural are 9 ani
și își propune să aducă fenomenul teatral, spectacolul de teatru, în locurile
care au acces foarte greu sau chiar deloc la asemenea reprezentații, în fața
publicului din mediul rural. Până acum, peste 50 de comunități rurale au
primit, cel puțin o dată, vizita unei trupe de teatru profesioniste prin acest
proiect. După reprezentația de la Râu de Mori, am stat de vorbă, cu ajutorul direct
al Adinei Popa, Specialist Comunicare la Geoparcul Internațional UNESCO Țara
Hațegului, cu actorii și regizorul piesei, despre cum au fost primiți, despre
reacția publicului din mediu rural și despre proiectul Cultură’n Șură în
general.
Actrița Florentina Năstase ne-a declarat: A fost
foarte frig, dar a fost foarte bine. A fost așa, cum să zic, o ediție mai
intimă puțin, pentru că acustica a fost excelentă, … de-asta a devenit cumva
mai intimă toată povestea. Și de asta foarte plăcută, cumva, ca o conversație.
A fost o reacție foarte bună, o vibrație foarte bună din partea publicului, și
am apreciat foarte mult faptul că, copiii au fost foarte atenți, ne-au
respectat munca și au fost tăcuți în timpul spectacolului. Asta spune mult
despre educația lor. Deci, e o comunitate faină.
George Constantinescu, unul din actorii piesei,
ne-a vorbit despre traseul acestui spectacol și colaborarea cu proiectul Cultură’n
Șură:
Cerere
în căsătorie este spectacolul pe care l-am și produs împreună cu Cultură’n
Șură, Teatrul de Artă și Cultură’n Șură. Ei se plimbă mult mai mult și mult mai
des, cu foarte multe spectacole foarte faine. Pentru acest spectacol, suntem în
al șaptelea an și e foarte frumos – chiar simțim că ne facem treaba, că
utilitatea publică e reală. Că într-adevăr ajungem cu teatrul exact la oamenii
care nu au acces la teatru sau au extrem de greu. Și atunci e minunat de
fiecare dată să vezi oameni de toate vârstele care se bucură, probabil pentru
prima oară în viața lor, sperăm nu și pentru ultima oară în viața lor, de
fenomenul teatral. Se bucură ca un copil care gustă pentru prima oară dintr-o
prăjitură. După ce ai mâncat de zece ori acea prăjitură, te bucuri, dar nu la
fel de tare ca prima oară. Și, da, se simte faptul că oamenii într-adevăr împărtășesc
emoția născută pe scenă. De fiecare dată feedback-ul este foarte frumos, lumea
râde, se amuză, e o comedie.
Cel de-al doilea actor din distribuția piesei,
Valentin Terente, ne-a mărturisit:
Un
spectacol frumos, un public frumos, care a reacționat. Cred că au fost primele
aplauze la scenă deschisă în turneul acessta. Reacțiile sunt firești, și atunci
le primim ca atare. Publicul care vine la teatru știe să reacționeze, percepe
în alt fel gluma sau poanta pe care o vede pe scenă, o procesează altfel. Dar
aici, publicul primește cu sufletul deschis, nu neapărat stă să gândească ca un
public obișnuit de teatru. Dar asta e frumusețea, că primim ceva sincer. Dacă
nu le place, o simțim. În seara asta am simțit că le-a plăcut.
La final am aflat despre nașterea acestei
inițiative culturale de la Victor Olăhuț, regizorul Cererii în căsătorie, dar
şi inițiatorul și managerul proiectului Cultură’n Șură:
Am făcut
un text de-al lui Flavius Lucăcel, Fisura, și m-am gândit, ce-ar fi să-l
jucăm într-un sat? Am o șură la mine la țară, și am zis că, uite, ce loc
potrivit ar fi să susții o reprezentație, un spectacol de teatru. Și am făcut
asta. A fost foarte multă lume. Noi ne așteptam la 50 de spectatori, au fost
vreo 250-300 și am zis că merită făcut. E mai mult decât, cum să zic, mai mult
decât actul în sine la un spectacol de teatru. Se adună lumea pentru altceva
decât biserică sau o nuntă sau înmormântare. Cumva renunță la ei pentru o oră,
atenția lor este concentrată asupra a altceva – ceea ce e foarte important, e
un exercițiu de disciplină pentru comunitate, pentru întreaga comunitate. Și,
în plus, contactul cu ceva din exterior, cu altceva, cu altă lume, cum la fel e
și pentru noi – în fiecare loc în care mergem e, fiecare comunitate având
specificul ei, avem surprize de fiecare dată.
Un spectacol 3D video mapping şi un dans al fântânilor urbane s-au desfăşurat vineri seara, în centrul Capitalei, în contextul lansării oficiale a turneului final al Campionatului European de Fotbal EURO 2020.
Evenimentul Bucharest, celebrating football, organizat de Primăria Capitalei, prin CREART, a avut loc pe faţada centrală a Palatului Parlamentului, fiind proiectat un show de 3D video mapping şi lumini arhitecturale.
Proiecţiile 3D, redate în buclă, promovează atât Campionatul European de fotbal, cât şi Capitala, în calitate de oraş gazdă. «Pentru că imaginile vor fi difuzate ulterior şi în celelalte oraşe organizatoare ale campionatului de fotbal, suporterii din diferite ţări vor avea ocazia să petreacă împreună această mare sărbătoare a fotbalului, fiind conectaţi virtual cu celelalte oraşe gazdă», a precizat municipalitatea.
Tot vineri seară Primăria Capitalei a organizat un dans al Fântânilor Urbane din Piaţa Unirii centrale şi perimetrale.
Dramaturgia
românească de astăzi începe să joace un rol tot mai semnificativ în viața
noastră, afirmă Aura Corbeanu,
vicepreședinte UNITER (Uniunea Teatrală din România), un manager de proiecte
teatrale cu experiență și profesionalism dovedit, în contextul în care
concursul Cea mai bună piesă românească a anului 2020 este în plină
desfăşurare. Ediţia cu numărul 29 a concursului
de dramaturgie primește doar texte noi, care nu au fost publicate sau
interpretate până acum. Nu se primesc dramatizări. Piesa românească a anului
este și trebuie să rămână un proiect-reper al vieții teatrale, chiar şi în
pandemie, spune Aura Corbeanu. Piesa câştigătoare va fi premiată pe scena Galei
Premiilor UNITER 2021, unde urcă – an de an – cei mai buni reprezentanți
ai artelor spectacolului.
Radio România Internațional a vorbit pe larg despre
Gala Premiilor UNITER și despre schimbările care au marcat evenimentul, în
2020. Spuneam atunci că toți cei prezenți – în număr restrâns și în aer liber,
în condiţii de pandemie – au fost de acord că schimbările din această perioadă au
marcat un punct important în evoluția vieții culturale din România.
Schimbări
și actualizări au existat în ultimii ani și înainte de pandemie. De exemplu, în
România au apărut două masterate de scriere dramatică: unul la Universitatea de
Arte Teatrale din orașul transilvan Târgu Mureș, altul la Universitatea de Arte
Teatrale și Cinematografice de la București. Prin urmare, așteptările sunt
mari, în ciuda restricțiilor. Publicarea printr-o editură specializată a
textelor selectate în cadrul concursului de dramaturgie a intrat de-acum în
tradiție. Rămâne ca directorii de teatre – de stat sau particulare – regizorii
și echipele artistice în general să se aplece cu atenție asupra textelor noi.
Și să transforme textul câștigător al concursului într-un spectacol. Trebuie
spus că, în ultimii ani, Teatrul Național din București (TNB) a fost cel care
și-a asumat acest rol. Ion Caramitru este managerul general al TNB și
președinte UNITER – deci, este cumva de așteptat să îl găsim în fruntea celor
care promovează constant dramaturgia națională.
În
context, să notăm că în aceste zile la București și în alte orașe, unde
decidenții locali au profitat de momentul scăderii relative a numărului de
persoane infectate cu noul coronavirus, mai multe teatre și-au redeschis
sălile, cu respectarea tuturor normelor sanitare stabilite de autorități. Biletele
s-au vândut foarte repede. De ce? Un răspuns bine argumentat vine de la
Aura Corbeanu, vicepreședinte UNITER:
A fost perioada asta de
liniște, de stop joc în tot ce înseamnă instituție sau loc de spectacol…și
avem nevoie cu toții de teatru, de texte bune, de joc. Am trecut împreună
printr-o perioadă de griji, spaime și dorințe greu de împlinit. Ne-am
transformat și ne-am adaptat. 2020 a fost un an complicat, în care a fost
nevoie de eforturi duble pentru orice proiect. Fiecare creator, fiecare
instituție de proiecte culturale s-au văzut obligați să le gândească în mai
multe variante: format online, format cu 30% public în sală, format cu 50% public
în sală. Pentru că toți au înțeles un lucru – nu avem cum să revenim prea
curând la ceea ce aveam înainte de pandemie. Nu pot decât să-mi exprim
admirația pentru toți cei care reprezintă artele spectacolului – în zona
publică și în cea independentă. Pentru că au încercat să fie alături de noi
toți în această perioadă grea, apelând la formule noi. După liniștea din lunile
martie, aprilie, mai 2020, am văzut cu toții rezultatele remarcabile ale
dorinței de a descoperi căi și formule ingenioase de a comunica cu publicul
iubitor de teatru.