Tag: state membre

  • Salarii și condiții de muncă egale pentru muncitorii detaşaţi

    Salarii și condiții de muncă egale pentru muncitorii detaşaţi

    La muncă egală, venituri egale, așa s-ar traduce reforma directivei privind lucrătorii detaşaţi aprobată recent de legislativul comunitar. A fost nevoie de doi ani de negocieri intense și de un acord între Parlamentul European, statele membre și Comisie pentru ca textul cu noile reguli să poată ajunge la vot în plenul legislativului de la Strasbourg.Iar reforma a trecut, fiind susținută de 456 de europarlamentari. 147 s-au pronunțat împotrivă, iar 49 s-au abţinut.


    Reforma acestei directive va combate fraudele și abuzurile. Noile norme protejează drepturile lucrătorilor fără să-i discrimineze pe angajatorii care oferă servicii în mai multe state membre ale Uniunii, a afirmat comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, Marianne Thyssen.


    La rândul ei, Elisabeth Morin-Chartier, europarlamentar francez, vede în acest vot un element cheie al actualei legislaturi comunitare. Deschide drumul spre o Europă mai socială, crede ea: Este vorba în cele din urmă de egalitate între cetățenii europeni, de justiție. Plecăm de departe, dintr-o situație de fractură socială între est și vest. Nu puteam sta cu brațele încrucișate și să nu facem nimic. A trebuit să dăm o nouă anvergură liberei circulații a serviciilor.


    Principiul detașării în muncă le permite europenilor să lucreze într-unalt stat membru al Uniunii, cotizând la sistemul de asigurări sociale din ţara de origine. Potrivit actualelor norme, întreprinderile care detașează lucrători sunt obligate să le ofere angajaţilor doar salariul minim din țara gazdă.Apar însă frecvent diferențe salariale și potrivit unor date oficiale, un lucrător detașat poate câștiga cu până la 50 % mai puțin decât un lucrător local. Pentru multe firme pare, așadar, mai rentabil să lucreze cu muncitori detașați decât cu cei locali.

    Prin această reformă, un lucrător detaşat trebuie să primească o remunerație egală cu cea a unui muncitor local: nu doar salariul minim din ţara gazdă, dar şi toate sporurile prevăzute în ţara respectivă – spor de vechime sau al 13-lea salariu. Iar costurile referitoare la locuinţă, hrană şi transport nu vor mai putea fi deduse din salariu.

    Durata maximă a detaşării a fost fixată la un an, cu posibilitatea extinderii cu încă 6 luni.

    Potrivit unei statistici a Parlamentului European, în urmă cu doi ani existau 2 milioane 300 de mii de muncitori detaşaţi în întreaga Uniune.

    În anumite sectoare economice se înregistreaza o frecvenţă deosebită a detaşărilor temporare: peste 69 la sută în industrie, peste 29 la sută în servicii şi 1,5 procente în agricultură şi pescuit.

    Între 2010 şi 2016, numărul acestor muncitori a crescut cu 69 la sută. Germania, Franţa şi Belgia au fost principalele țări de destinație.

    Statele membre au acum la dispoziţie doi ani pentru a se conforma noilor reguli. Trebuie spus însă că sectorul extrem de sensibil al transporturilor a fost exclus din noua directivă asupra lucrătorilor detaşaţi.


  • Importanţa alegerilor europarlamentare 2019

    Importanţa alegerilor europarlamentare 2019

    Perioada 23-26 mai 2019 este cea preconizată de Parlamentul
    European
    . Decizia finală va fi luată la finalul procedurii oficiale, adică la
    sfârșitul lunii iunie 2018. Acea perioadă include o consultare cu eurodeputații
    și un vot cu unanimitate în Consiliul European (șefii de stat sau de guvern ai
    țărilor membre).



    Despre importanta alegerilor europarlamentare 2019, Răzvan
    Popa
    -eurodeputat: Alegerile europene sunt importante pentru ca
    cetatenii statelor membre isi desemneaza in acest fel reprezentantii in
    Parlamentul European, forul deliberativ al UE. Este important ca oamenii sa
    mearga la vot pentru ca deciziile care se iau la nivel european ii privesc in
    mod direct si sunt la fel de importante ca cele din parlamentele nationale. Dupa
    alegerile din 2019 configuratia Parlamentului European va fi schimbata ca
    urmare a retragerii Marii Britanii din UE. Vorbim aici despre BREXIT. Efectele
    acestei iesiri vor insemna pe de o parte un mandat in plus pentru Parlamentu
    European pentru Romania, adica 33 de eurodeputati dar si un posibil efort
    bugetar suplimentar pentru tarile membre ale UE, pentru a acoperi deficitul
    last de Marea Britanie, care nu va mai contribui astfel la bugetul UE. Brexitul
    este o provocare pentru Europa deoarece tarile membre ramase trebuie sa sustina
    financiar, in aceeasi masura proiecte importante de dezvoltare cum ar fi
    :politica de coeziune, politica agricola comuna ,programele de educatie cum
    este ERASMUS dar si politica de aparare, combatere a terorismului si gestionare
    a fenomenului migratiei. In acest context, preluarea presedentiei Consiliului UE
    de catre Romania, incepand cu ianuarie 2019
    , vine intr-un moment delicat dar
    in acelasi timp extrem de important pentru viitorul Europei. In acest mandat, ar
    trebui finalizate negocierile pentru viitorul buget al UE, post 2020,
    care trebuie sa gaseasca rezolvarea la problemele majore cu care se confrunta
    Europa. In acelasi timp, aderarea Romaniei la spatiul Schengen, este un obiectiv
    esential ce trebuie indeplinit pana la finele mandatului. Cu atat mai mult cu
    cat, Romania si-a indeplinit absolut toate obiectivele stabilite de Comisia
    Europeana, lucru recunscut si de Presedintele Comisiei Jean Claude Junker. Ca
    stat membre al UE, Romania are aceleasi drepturi ca oricare alt stat membru din
    vestul Europei, iar romanii trebuie sa beneficieze de ele.


  • Extinderea Euro discutată în cadrul Pachetului economic de primăvară

    Extinderea Euro discutată în cadrul Pachetului economic de primăvară

    Euro este în
    prezent moneda a 19 state membre UE
    , fiind utilizat de aproximativ 337,5
    milioane de cetățeni. Euro este adoptat deja de: Austria, Belgia, Cipru,
    Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia,
    Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de
    Jos.


    Pentru a putea
    adera la zona euro, statele membre ale UE trebuie să îndeplinească așa-numitele
    criterii de convergență. Acestea sunt condiții economice și juridice
    convenite prin Tratatul de la Maastricht în 1992, fiind cunoscute și drept
    criteriile de la Maastricht.


    În discuţiile
    privind Pachetul de primăvară, Comisia Europeană adoptă recomandări adresate
    statelor membre de a realiza o creștere economică durabilă, favorabilă
    incluziunii și pe termen lung. Tot cu această ocazie, Comisia a publicat
    Raportul de convergență pe 2018
    , care evaluează progresul statelor membre în
    direcția aderării la zona euro și se referă la cele șapte țări din afara zonei
    euro care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro:
    Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Ungaria, Polonia, România și Suedia
    .


    Valdis
    Dombrovskis
    , vicepreședinte, comisar responsabil pentru moneda euro și dialogul
    social, precum și pentru stabilitatea financiară, serviciile financiare și
    uniunea piețelor de capital, a precizat: Euro a fost creat drept monedă unică
    pentru întreaga UE, astfel că accesul la zona euro este deschis pentru orice
    ţară ce face demersurile necesare. Este un proces transparent şi bazat pe
    reguli clare. Criteriile de convergenţă au fost create pentru a face posibilă
    aderarea tuturor ţărilor la zona euro. Regulile privind compatibilitatea
    analizează şi compatibilitatea legislativă în UE. Raportul de astăzi
    concluzionează că în prezent, niciuna dintre cele şapte ţări examinate nu
    îndeplineşte toate condiţiile pentru adoptarea euro. Cu toate acestea trei
    dintre aceste ţări, Bulgaria, Croaţia şi Suedia îndeplinesc toate criteriile
    nominale de convergenţă, cu excepţia stabilităţii ratei de schimb. În acest
    context apreciem munca depusă de autorităţile bulgare, de stabilizare a
    mecanismului de schimb, pentru a grăbi îndeplinirea şi acestui criteriu. După
    cum am spus, analizăm şi compatibilitatea legislaţiei naţionale, şi am
    descoperit astăzi că Croaţia este singura ţară a cărei legislaţie este pe
    deplin compatibilă, după cum prevede tratatul. Preşedintele Juncker a
    specificat clar că UE doreşte să sprijine ţările în efortul pe care îl fac de a
    se pregăti pentru zona euro, şi Comisia va discuta o propunere privind un nou
    set de măsuri de susţinere, creat din perspectiva noului cadru multianual, care
    îşi propune să cuprindă o facilitate dedicată convergenţei, cuprinzând
    asistenţă tehnică şi financiară care să susţină statele membre în implementarea
    reformelor, în drumul lor de aderare la zona euro.



    Decizia finală privind aderarea
    unei țări a UE la zona euro este luată de Consiliul UE, pe baza unei propuneri
    din partea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.


  • Parlamentul European recomandă admiterea României în Spațiul Schengen

    Parlamentul European recomandă admiterea României în Spațiul Schengen

    România ar
    fi trebuit să adere la Spațiul Schengen în 2011, la patru ani după ce a devenit
    membră a UE, dar acest lucru a fost amânat, în mod repetat,din cauza opoziției
    unor țări membre. Printre ele s-au numărat Olanda,
    Austria şi Germania. Motivele invocate de-a
    lungul timpului ţin de neîndeplinirea unora dintre obiectivele asumate în
    cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare,
    prin care Comisia Europeană monitorizează parcursul Justiției în România, încă
    de la aderarea la UE, în 2007. Ele sunt legate de
    justiţie şi combaterea corupţiei şi crimei organizate. Subiectul rămâne în
    atenția autorităților de la Bruxelles. Reunit în
    sesiune plenară, Parlamentul European a reafirmat, într-o rezoluţie, că România
    şi Bulgaria sunt pregătite să facă parte din spaţiul Schengen şi a cerut
    Consiliului European să aprobe aderarea celor două state. În aceeaşi rezoluţie,
    adoptată cu 439 de voturi pentru, 157 împotrivă şi 80 de abţineri,
    eurodeputaţii au condamnat prelungirea controalelor la frontierele interne ale
    spaţiului Schengen din cauza lacunelor sistemului de azil european şi a lipsei
    de voinţă politică, de solidaritate şi de împărţire a responsabilităţilor. Potrivit
    Legislativul European, aceste controale restrâng
    libertatea de circulaţie între cele 26 de state membre. Conform documentului,
    statele membre ar trebui să consolideze cooperarea, solidaritatea şi încrederea
    reciprocă în funcţionarea spaţiului Schengen, care este una dintre cele
    mai mari reuşite ale Uniunii Europene.

    Din
    cauza ameninţărilor teroriste cu care s-a confruntat în ultimul timp, Franţa a reintrodus
    provizoriu controale la frontiere, prelungite deocamdată până la sfârşitul lunii
    octombrie. Şi Austria, Germania, Danemarca, Suedia şi Norvegia aplică din nou,
    la rândul lor, tot provizoriu, controale la graniţe, invocând valul de migraţie
    din 2015. Comisia Europeană consideră, însă, că situaţia se află acum sub
    control şi că nu mai are de ce să autorizeze astfel de verificări. Potrivit
    Legislativului European, un mare număr de prelungiri nu sunt conforme regulilor
    în vigoare în ce priveşte durata, necesitatea sau proporţionalitatea lor, şi
    sunt, în consecinţă, ilegale. Trebuie să redăm Schengen cetăţenilor noştri, a
    subliniat raportorul rezoluţiei, Carlos Coelho (PPE, dreapta), cerând statelor
    membre să respecte toate regulile, nu doar pe cele care le convin. Potrivit
    unui cunoscut institut de cercetări, statele europene au construit mai mult de
    1.200 km de ziduri şi garduri, cu un cost de cel puţin 500 milioane de euro.
    Dacă toate ţările reintroduc controalele la frontiere în mod permanent, costul
    pe 10 ani s-ar situa între 100 şi 230 miliarde de euro, avertizează Parlamentul
    European. Spațiul Schengen garantează circulația fără restricții
    în cadrul unui teritoriu alcătuit din 26 de țări europene (22 membre ale UE),
    în care trăiesc peste 400 de milioane de cetățeni.

  • Comisia propune un buget modern pentru 2021-2027​

    Comisia propune un buget modern pentru 2021-2027​

    Un buget pe termen lung pragmatic și modern este un răspuns onest la realitatea actuală, în care se așteaptă ca Europa să joace un rol mai important în asigurarea securității și a stabilității într-o lume instabilă şi într-un moment în care ieşirea Marii Britanii din Uniune va lăsa un gol considerabil. Aşadar, Comisia Europeană susţine că bugetul prezentat răspunde acestei duble provocări prin reduceri de cheltuieli și prin noi resurse în egală măsură. Finanțarea noilor și principalelor priorități ale Uniunii va fi menținută sau consolidată, ceea ce înseamnă, în mod inevitabil, reduceri în alte domenii.

    Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, susţine că noul buget reprezintă o oportunitate de a ne modela viitorul ca o Uniune nouă și ambițioasă, formată din 27 de state membre unite prin solidaritate. Potrivit lui Juncker, este vorba de un plan pragmatic care arată cum să obținem mai multe rezultate cu mai puține resurse. Vom asigura buna gestiune financiară prin introducerea, în premieră, a unui mecanism privind statul de drept – a mai spus şeful Executivului European: Comisia Europeană propune consolidarea legăturilor dintre bugetul european şi respectarea statului de drept. Respectarea criteriilor statului de drept este o cerinţă prealabilă şi indispensabilă pentru administrarea finaciară corectă şi pentru implementarea eficientă a bugetului. De aceea, propunem un mecanism care va permite protejarea bugetului de riscuri financiare legate de deficienţele generalizare privind respectarea statului de drept. Acest mecanism reprezintă o regulă generală, el nu vizează anumite ţări membre, dar este o parte importantă din arhitectura noului buget european.

    La rândul său, Günther Oettinger, comisarul responsabil pentru Buget și Resurse Umane, a declarant că această propunere de buget este despre valoarea adăugată a Uniunii Europene. Investim și mai mult în domenii în care un stat membru nu poate acționa singur sau în care acțiunea comună este mai eficientă – fie că este vorba de cercetare, migrație, controlul la frontiere sau apărare. Continuăm să finanțăm politicile tradiționale, dar modernizate, cum ar fi politica agricolă comună și politica de coeziune, deoarece beneficiem cu toții de pe urma standardelor ridicate ale produselor noastre agricole și a regiunilor care recuperează decalajele economice – a mai spus comisarul Oettinger.

    În primele reacţii, Franţa a denunţat reducerea cu 5% a bugetului alocat politicii agricole comune, Germania a cerut o împărţire mai judicioasă a poverii, iar Austria şi Olanda au spus că vor contesta creşterea contribuţiilor. Polonia şi-a arătat nemulţumirea faţă de principala inovaţie a noului buget: introducerea prevederii care leagă alocarea de fonduri europene de respectarea statului de drept.

    Decizia privind viitorul buget pe termen lung al Uniunii va reveni Consiliului, care va hotărî în unanimitate, cu aprobarea Parlamentului European. Timpul, însă, constituie factorul esențial. Este de dorit să se ajungă la un acord înainte de alegerile pentru Parlamentul European și de summitul de la Sibiu din 9 mai 2019.


  • UE vrea să rămână partener de încredere pentru Balcanii de Vest

    UE vrea să rămână partener de încredere pentru Balcanii de Vest

    La summitul de la jumătatea acestei luni, de la Sofia, participanţii vor să dea un nou impuls relaţiei dintre Uniunea Europeană şi Balcanii de Vest.


    De altfel, Comisia a adoptat, în februarie, strategia O perspectivă credibilă de aderare pentru țările din Balcanii Occidentali și un angajament sporit al Uniunii în regiune, care vede viitoarea apartenenţă a regiunii la structurile europene ca pe o investiție geostrategică într-o Europă stabilă, puternică și unită, bazată pe valori comune.

    În turneul pe care l-a făcut, zilele trecute, în mai multe ţări din regiune, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, sublinia necesitatea investiţiilor economice în zonă, în special în infrastructura de transport, dar şi importanţa schimburilor educaționale și culturale, a unei comunicări mai ușoare și mai rapide între cetățenii celor două părți: Odată ce liderii Uniunii Europene vor sta la aceeaşi masă cu partenerii din Balcanii de Vest, la Sofia, vom energiza relaţiile noastre. Summitul nostru ar trebui, în primul rând să reconfirme perspectiva europeană a acestei regiuni. În al doilea rând – şi mai concret – summitul va îmbunătăţi atât relaţiile dintre membri acestei regiuni, cât şi cele dintre ei şi Uniunea Europeană şi, în acelaşi timp, va contribui la consolidarea legăturilor umane. Ar trebui să cădem cu toţii de acord cu privire la combaterea unor ameninţări comune la adresa securităţii noastre, cum ar fi migraţia ilegală şi crima organizată. Voi aţi fost alături de noi şi vom fi şi noi alături de voi. Doresc să repet ceea ce am spus deja în toate capitalele pe care le-am vizitat săptămâna aceasta: Uniunea Europeană este şi va rămâne cel mai de încredere partener al întregii regiuni. Uniunea Europeană este cel mai mare investitor, cel mai mare donator şi cel mai important partener comercial al acestei regiuni.


    Comunitatea europeană, formată iniţial din 6 ţări, a cunoscut până acum 7 extinderi, ultima realizându-se în urmă cu 5 ani, când a fost primită Croaţia, devenită a 28-a membră. 5 state se află, în prezent, în poziţia de candidate la aderare: Turcia, Albania, Serbia, Muntenegru şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Dacă evoluţiile politice din Turcia şi mai ales regresul la capitolul respectarea drepturilor omului şi a libertăţii presei au îndepărtat serios Ankara de Bruxelles, ţările din Balcanii de Vest nu încetează să se pregătească. Albania pune în aplicare o reformă judiciară, centrată pe lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, decizie considerată crucială pentru apropierea de Europa. Cât priveşte Serbia, devenită ţară candidată în 2014, principala sa problemă este reglementarea relaţiilor cu Kosovo, fostă provincie a sa, cu populaţie majoritar albaneză, care şi-a proclamat unilateral independenţa faţă de Belgrad în 2008. În timp ce Uniunea Europeană a recunoscut Kosovo ca stat şi i-a dat şi statutul de potenţial candidat la aderare, Serbia refuză să-i accepte independenţa.


  • UE ia măsuri în direcția unei uniuni a apărării

    UE ia măsuri în direcția unei uniuni a apărării


    Facilitarea circulației trupelor și a mijloacelor militare este esențială pentru securitatea cetățenilor europeni și pentru a construi o Uniune mai eficientă, mai integrată și cu o capacitate mai bună de reacție. Planul de acțiune prezentat la finalul lunii trecute identifică o serie de măsuri operaționale pentru îndepărtarea barierelor fizice, procedurale sau normative care împiedică mobilitatea militară.



    Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, a subliniat că promovarea păcii și garantarea securității cetățenilor sunt principalele priorități ale Uniunii Europene. Facilitarea mobilității militare în interiorul Uniunii – a mai spus şefa diplomaţiei europene – va aduce un plus de eficienţă în prevenirea crizelor, în desfășurarea misiunilor și de rapiditate în reacţii atunci când apar probleme. Pentru noi, ca Uniune, cooperarea rămâne singura modalitate de a acționa cu operativitate în lumea de astăzi – consideră Federica Mogherini.



    Colaborarea strânsă cu statele membre ale Uniunii Europene și cu toți actorii relevanți, mai ales cu NATO, va fi esențială pentru punerea în aplicare a acestui plan de acțiune – a subliniat, la rândul său, comisarul pentru Transporturi, Violeta Bulc. “Principalul obiectiv este o utilizare mai bună a rețelei europene de transport, astfel încât să ne asigurăm că necesitățile militare sunt luate în considerare în procesul de planificare a proiectelor de infrastructură. Iar aceasta presupune eficientizarea utilizării fondurilor publice și o rețea de transport mai bine echipată, care să asigure o mobilitate rapidă și continuă pe întregul continent. Este o chestiune de securitate colectivă” – a explicat comisarul Violeta Bulc. Aceasta a vorbit despre cei trei piloni esenţiali ai planului de acţiune: “Primul: o Europă care protejează. Prioritatea noastră numărul unu este securitatea cetăţenilor noştri. Al doilea: solidaritate. Statele membre trebuie să lucreze împreună şi să acorde reciproc asistenţă şi ajutor. Iar al treilea pilon este constituit de principiul că ţările membre nu pot desfăşura aeste acţiuni singure, mai ales când e vorba de proiecte transfrontaliere de infrastructură.”



    Planul de acțiune este transmis statelor membre ale Uniunii Europene spre examinare și aprobare. Se estimează că primele acțiuni se vor desfășura în lunile următoare. Iar un prim raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a planului va fi prezentat statelor membre până în vara anului viitor.





  • Costuri mai mici la plățile transfrontaliere în euro în întreaga UE

    Costuri mai mici la plățile transfrontaliere în euro în întreaga UE

    Conform normelor actuale, cetăţenii și întreprinderile din zona euro plătesc aceleași comisioane pentru tranzacțiile efectuate în propria lor țară și pentru cele efectuate într-un alt stat membru care foloseşte moneda unică europeană. Comisia vrea acum ca aceste condiţii să fie aplicate şi celor care nu se află în zona euro atunci când trimit bani, retrag numerar sau efectuează plăți în străinătate.


    Cu alte cuvinte ar urma ca pentru toate plățile transfrontaliere în euro efectuate pe teritoriul Uniunii să se plătească același comision ca cel pentru plățile naționale efectuate în moneda locală oficială. S-ar ajunge astfel la costuri mult mai mici. Un exemplu vine chiar de Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al executivului comunitar responsabil cu stabilitatea financiară și uniunea piețelor de capital: Imaginați-vă că trăiți în Italia și vreți să trimiteți 50 de euro în Finlanda. Ambele țări sunt în zona euro, așa că banca vă va percepe un comision egal cu cel pentru o plată națională, adică dacă ați trimite bani de la Roma la Napoli. Acum imaginați-vă că ați trăi în Bulgaria și ați dori să transferați aceeași 50 de euro în Finlanda. Și pentru că Bulgaria nu este în zona euro, ați plăti un comision de 24 de euro. Vrem să punem capăt acestor practici, astfel încât tranzacțiile transfrontaliere în euro să devină ieftine și în țările care nu folosesc moneda euro.


    Potrivit Comisiei Europene, comisioanele ridicate din prezent reprezintă un obstacol în calea pieței unice, afectează activitățile transfrontaliere ale populației (achiziționarea de bunuri sau de servicii într-o altă monedă) și ale întreprinderilor, în special ale celor mici și mijlocii. În plus, acest lucru creează un decalaj major între rezidenții din zona euro care beneficiază de moneda unică și cei din afara zonei euro, care pot efectua tranzacții ieftine doar în țara lor.

    Comisia Europeană propune totodată sporirea transparenței și a concurenței pentru serviciile de conversie monetară atunci când consumatorii plătesc bunuri sau servicii într-o altă monedă decât cea din propria țară.

    Prin urmare, conform propunerii, consumatorii vor trebui să fie pe deplin informați cu privire la costurile legate de conversia monetară înainte de a efectua o astfel de plată (de exemplu, plăți cu cardul în străinătate, indiferent dacă este vorba de o retragere de numerar de la un bancomat, de plata cu cardul la un punct de vânzare sau de o plată online).

    Propunerile au la bază rezultatele unei consultări publice initiate de Comsia Europeană anul trecut. Majoritatea participanţilor s-au plans de comisioanele ridicate pentru tranzacțiile transfrontaliere, precum și lipsa de transparență în stabilirea acestor costuri.


  • Perspective de extindere a UE

    Perspective de extindere a UE

    Extinderea UE este procesul prin care diverse ţări aderă la UE. De la crearea sa în anul 1957 UE s-a extins de la 6 la 28 de ţări. În ultimii 50 de ani, extinderea UE a permis
    stimularea creşterii economice, consolidarea forţelor democratice.


  • Autoritatea Europeană a Muncii, operaţională până în anul 2019

    Autoritatea Europeană a Muncii, operaţională până în anul 2019

    Până în anul 2019 va deveni operaţională Autoritatea Europeană a Muncii al cărui scop este asigurarea unei mobilități echitabile a forței de muncă, precum şi întărirea cooperării dintre statele membre. Interviu cu domnul Ştefan Turcu, purtătorul de cuvânt al Reprezentanţei Comisiei Europene în România:


  • Comisia propune crearea unei Autorități Europene a Muncii

    Comisia propune crearea unei Autorități Europene a Muncii

    Inițiativa creării unei astfel de autorități aparține șefului executivului comunitar, Jean Claude Juncker, și a fost anunțată în discursul despre Starea Uniunii rostit în plenul Parlamentului European în septembrie anul trecut.



    Este absurd să avem o autoritate
    care să supravegheze aplicarea standardelor bancare, dar să nu dispunem de o autoritate comună în domeniul
    forței de muncă pentru a asigura condiții echitabile pe
    piață
    , spunea atunci președintele Comisiei Europene.


    Potrivit datelor statistice, în
    ultimul deceniu a crescut considerabil numărul cetățenilor care trăiesc și/sau
    lucrează într-un alt stat membru al Uniunii. Anul trecut 17 milioane de oameni
    se aflau în această situație. De altfel, pentru 57 la sută dintre europeni libera
    circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor în Uniune este cea mai
    importantă realizare a Uniunii, după cum arată un sondaj de opinie realizat în
    toate statele membre și dat publicității în decembrie.


    Autoritatea va fi o
    structură permanentă și are două obiective. Să înlesnească mobiliatatea pentru
    cetățeni și să ajute autoritățile să lupte împotriva fraudelor și abuzurilor
    , a precizat comisarul european pentru
    ocuparea forței de muncă,
    Marianne Thyssen.


    Concret, noua agenție va oferi cetățenilor
    și întreprinderilor informații despre oportunitățile de lucru, ucenicie,
    recrutare și formare profesională,
    dar și despre drepturile și obligațiile legate de traiul și munca într-un alt
    stat membru al Uniunii.


    Autoritatea va sprijini totodată cooperarea
    dintre autoritățile naționale, va ajuta la intensificarea schimbului de date și va acorda asistență pentru desfășurarea unor
    inspecții comune.


    În același timp, Autoritatea Europeană a
    Muncii
    va fi în măsură să ofere mediere și să faciliteze găsirea de soluții în
    cazul litigiilor transfrontaliere, de exemplu în eventualitatea restructurării
    unei întreprinderi în care sunt implicate mai multe state membre.


    Autoritatea va avea 140 de angajați inclusiv în oficiile de legătură
    din statele membre și un buget de 50 de milioane de euro pe an. Regulile de
    funcționare sunt aceleași ca în cazul celorlalte agenții descentralizate ale
    Uniunii
    , a mai spus Marianne Thyssen.


    Propunerea de înființare a
    acestei agenții urmează să fie examinată de Parlamentul European și de
    miniștrii din statele membre. Va trebui ales apoi un oraș care să găzduiască Noua
    Autoritate europeană a Muncii. Într-o primă etapă va funcționa la Bruxelles, a
    anunțat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.


    În paralel cu anunțul creării
    acestei Agenții, Comisia a prezentat și o serie de propuneri privind accesul la protecție socială, la ajutor
    de şomaj şi
    pensie, pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă
    și pentru cei care nu lucrează cu contract de muncă permanent sau cu normă
    întreagă.


  • Pilonul european al drepturilor sociale în Rapoartele de ţară ale Comisiei

    Pilonul european al drepturilor sociale în Rapoartele de ţară ale Comisiei

    Economia statelor membre înregistrează cea mai mare creștere de după criza economică din 2008, iar momentul ar trebui folosit pentru consolidare și pentru lansarea unor reforme, sunt concluziile generale ale rapoartelor pe țară prezentate de Comisia Europeană. Rapoartele de anul acesta au inclus, pentru prima oară, și un element nou – pilonul European al drepturilor sociale – care își propune să monitorizeze, să ghideze și să încurajeze reformele în domeniu, astfel încât piața forței de muncă să fie mai robustă, iar sistemele sociale – mai eficiente.

    Comisarul European pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen: Cu peste 236 de milioane de persoane angajate, piața muncii a ajuns la un nivel record de ocupare. Șomajul aproape că a revenit la nivelul de dinaintea crizei și se situa în ultimul trimestru al anului trecut, la nivelul Uniunii Europene, la 7,7% și continuă să scadă atât în rândul tinerilor cât și al șomerilor pe termen lung. Există, însă, în continuare provocări – șomajul, șomajul în rândul tinerilor și șomajul pe termen lung continuă să fie foarte ridicate în unele țări. În timp ce numărul celor amenințați de sărăcie sau de excluziune socială este în scădere, acesta continuă să fie ridicat. În unele țări, veniturile pe gospodărie încă sunt mai mici decât în 2008, când a început criza. În general toate țările au făcut anumite progrese pentru a duce la îndeplinire recomanările de anul trecut pentru ocuparea forței de muncă și domeniul social, însă unele țări ar fi putut și ar fi trebuit să facă eforturi mai mari. Creșterea economică solidă oferă o oportunitate de aur pentru reforme. Lansez un apel către statele membre să fructifice această oportunitate. Acum este timpul pentru reforme, trebuie să reparăm acoperișul atunci când vremea este însorită. Cheia acestor reforme este, bineînțeles, un dialog social eficient. Implicarea partenerilor sociali în definirea și implementarea reformelor sporește legitimitatea, calitatea și eficiența acelor reforme.


    Marianne Thyssen a precizat că reformele trebuie să țină cont de faptul că atât societățile, în ansamblul lor, cât și cerințele pentru piața de muncă trec printr-un proces rapid de schimbare. Un element cheie pentru a face față acestor schimbări este educația, care trebuie să pregătească o persoană pentru a găsi un loc de muncă și pentru a se putea adapta atunci când apar noi cerințe; unele țări europene – Danemarca este un caz notabil – pregătesc deja, în acest scop, reforme semnificative ale sistemelor de învățământ. Un alt domeniu care trebuie adaptat la noile realități este cel al protecției sociale. Aceasta trebuie să îi includă și pe europenii care nu lucrează în baza unor contracte standard sau își desfășoară activitatea ca Persoane Fizice Autorizate, astfel încât să aibă acces la ajutor de șomaj, pensii și alte instrumente de protecție socială.


  • Majorarea contribuţiilor la bugetul comunitar după Brexit

    Majorarea contribuţiilor la bugetul comunitar după Brexit

    Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ajungă, cât mai curând, la un consens în ceea ce priveşte contribuţiile la bugetul comunitar după Brexit, întrucât în 2020 va începe un nou Cadru Financiar Multianual. Preşedintele Consiliului, Donald Tusk, a precizat după o reuniune informală a liderilor celor 27 de state membre, că 15 dintre acestea şi-au exprimat deja acordul pentru majorarea contribuţiilor.


    Vrem ca Uniunea Europeană să cheltuie mai mulți bani pentru migrație, apărare, educație, Erasmus, dar reiterăm importanța politicilor clasice precum cea de coeziune, Politica Agricolă Comună, cea pentru infrastructură. Este clar că prioritățile sunt legate de mărimea bugetului și în acest context trebuie să rezolvăm diferenţa de venit provocată de Brexit. Multe state și-au exprimat deja intenția de a contribui mai mult la bugetul post-2020.


    Donald Tusk a mai subliniat că la summitul din această lună va prezenta liniile directoare pe care le propune Uniunea pentru viitoarea relaţie cu Marea Britanie, după ieşirea acesteia din blocul comunitar, indiferent dacă Regatul Unit şi-a finalizat sau nu propria viziune asupra acestui viitor.

    La aceeaşi reuniune, liderii celor 27 de state membre au aprobat reducerea numărului membrilor Parlamentului European post-Brexit, de la 751 la 705.

    În ceea ce priveşte alegerea preşedintelui Comisiei Europene, care urmează să aibă loc anul viitor, ei au respins propunerea ca acesta să fie ales în mod automat din rândul capilor de listă selecţionaţi de către partidele politice europene pentru alegerile europarlamentare. Potrivit acestui sistem, membrii grupurilor politice europene din cadrul Parlamentului European își aleg candidați care desfășoară apoi campanii electorale, provocându-se reciproc în cadrul unor dezbateri. Unul dintre candidații numiți, cel mai probabil cel care este ales de grupul europarlamentar care a reușit să obțină cele mai multe voturi în urma alegerilor europene, va trebui ales de către Consiliu pentru a deveni președinte al Executivului european.

    În opinia actualului preşedinte al Consiliului, Donald Tusk, la numirea viitorului şef al Executivului comunitar, liderii statelor membre vor trebui să ţină cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, aşa cum prevede Tratatul Uniunii, dar alegerea nu ar trebui să fie automat limitată la capii de listă.

    A existat un acord conform căruia Consiliul European nu poate garanta în avans că va propune unul dintre candidaţii capi de listă drept preşedinte al Comisiei Europene. În acest proces nu există un mecanism automat.


    Jean-Claude Juncker a propus chiar fuzionarea celor două funcţii, cea de preşedinte al Consiliului cu cea de preşedinte al Comisiei, însă această idee nu a fost acceptată, mai ales pentru că ar reduce substanţial rolul statelor membre în Uniune.


  • Stabilitatea ţărilor din vecinătatea estică a UE

    Stabilitatea ţărilor din vecinătatea estică a UE

    Coeziunea
    comunităţii europene şi valorile sale fundamentale nu pot fi susţinute şi
    promovate în lipsa stabilităţii ţărilor vecine cu Uniunea Europeană
    . Este un
    principiu deosebit de important al politicilor externe, iar liderii europeni
    aduc în discuţie situaţia vecinătăţii în vederea întăririi securităţii statelor
    membre şi a întregului continent.

    În cadrul conferinţei organizate recent la
    München, Johannes Hahn, comisarul european pentru politici de vecinătate şi
    negocieri în vederea extinerii, a afirmat că Europa îşi doreşte pace şi
    stabilitate în vecinătatea estică
    :
    A existat odată, la începutul anilor
    ’90, o invitaţie făcută Rusiei de a se alătura Organizaţiei Tratatului
    Atlanticului de Nord. Din partea Rusiei, a venit o afirmaţie clară cum că nu se
    va alătura niciodată Uniunii Europene, fiindcă acest lucru ar fi însemnat să se
    blocheze pe sine. Este în regulă. Respectăm acest lucru. În 1990, eram 12
    membri. Acum suntem 28, poate 27 peste câţiva ani. Acest fapt se datorează
    tuturor celor care au aderat la Uniune în mod voluntar. Acesta este rezultatul,
    deoarece oamenii cred în modelul european şi în oportunitatea pe care acest
    model le-o oferă pentru a se bucura de pace, de stabilitate şi de prosperitate.
    Acesta este scopul nostru. O spun mereu, în calitate de comisar pentru
    extindere, că nu mă trezesc dimineaţa şi mă uit pe hartă pentru a identifica
    ţări – din Europa şi din afara ei – care încă nu sunt membre ale Uniunii
    Europene ca apoi să sun premierii lor şi să-i întreb nu vi se pare o idee bună
    să vă alăturaţi nouă? Nu, întotdeauna se întâmplă invers. Referitor la ţările
    din vecinătatea estică, există o raţiune de strategie pentru care facem asta
    şi, apropo, aceeaşi strategie se aplică şi ţărilor din vecinătatea sudică a
    Europei. Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, a invocat lipsa de direcţie
    strategică. Aş putea să spun, cel puţin nu de partea noastră. Pentru mine,
    este clar că există o viziune care presupune o centură de prosperitate în jurul
    Europei. Ceea ce am vrea să vedem sunt naţiuni, ţări în care să fie pace,
    stabilitate, democraţii ideale, unde oamenii să îşi poată urma interesele şi
    ideile proprii. Acesta este un lucru pe care l-a dovedit istoria, aceasta este
    singura manieră în care o societate poate avea oameni satisfăcuţi, bucuroşi,
    care să rămână în ţara lor, nu să fie forţaţi să migreze. Este în interesul
    nostru să avem pace şi stabilitate în vecinătate.



    Johannes Hahn a
    adăugat că toate statele membre ale Uniunii prioritizează politicile menite să
    consolideze stabilitatea vecinătăţii estice a comunităţii europene. Aceasta
    este şi tema centrală a summit-ului anual de parteneriat estic, care în
    noiembrie 2017 a fost organizat pentru prima oară la Bruxelles.


  • Redistribuirea locurilor în PE după Brexit

    Redistribuirea locurilor în PE după Brexit

    Începând cu legislatura 2019-2024, România va reveni la un număr de 33 de mandate în Parlamentul European ca urmare a unui raport votat în Comisia pentru Afaceri Constituțional a legislativului european și care va fi agreat ulterior de către Parlament și Consiliul UE. Comisia AFCO a votat redistribuirea locurilor în Parlamentul European deținute de Marea Britanie, în condițiile în care aceasta se va retrage din UE, 27 dintre cele 73 locuri fiind alocate către 14 state începând cu legislatura din 2019-2024, în timp ce 46 de locuri vor fi păstrate de rezervă pentru o eventulă extindere.

    Astfel, componența Parlamentului Europena în următoarea legislatură va scădea la 705 eurodeputați.Franța, Spania, Italia și Olanda vor câștiga cele mai multe locuri, astfel: Franța (de la 74 la 79), Spania (de la 54 la 59), Italia (de la 73 la 76), Olanda (de la 26 la 29). Alte state cărora li s-au alocat locuri suplimentare sunt: Irlanda (de la 11 la 13), Danemarca, Estonia, România, Polonia, Austria, Slovacia, Finlanda și Suedia primind câte un loc.

    Eurodeputatul Claudia Țapardel membru în Comisia pentru Afaceri Constituționale, explica importanța acestui moment pentru România: Am reușit să obținem acest mandat în plus pentru România pentru următoarea perioadă legislativă 2019-2024. Ca să se înțeleagă foarte bine și contextul în care am reușit să obținem acest loc în plus pentru România: în contextul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar și în contextul faptului că trebuia stabilită compoziția Parlamentului European pentru următoarea legislatură a existat un raport în Parlamentul European în care s-a stabilit numărul de locuri care va reveni fiecărui stat membru în următorul legislativ. Nu a fost ușor să obțin acest loc pentru România, întrucât în varianta inițială, cea propusă de raportori, nu exista un loc în plus pentru România. Această repartiție s-a făcut pe baza redistribuirii a unui număr din locurile deținute de Marea Britanie. S-a considerat că o parte poate fi redistribuită statelor membre, iar cealaltă parte a rămas de rezervă pentru a fi redistribuită în eventualitatea unor noi integrări în Uniunea Europeană.