Radio România Internațional

Tag: state membre

  • România – necesitatea absorbţiei fondurilor europene

    România – necesitatea absorbţiei fondurilor europene

    Comisarul european
    pentru Politică Regională, Corina Creţu, prezentă la o întâlnire cu autorităţile
    locale şi regionale organizată la Cluj, a declarat că
    România trebuie să simplifice procedurile de accesare a fondurilor europene şi
    să grăbească atragerea acestora. Comisarul Creţu a reamintit că, la nivel
    naţional, toate autorităţile de management şi de control pentru fondurile
    europene au fost acreditate şi a oferit câteva detalii impactul pe care banii
    comunitari din fostul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene l-au avut în
    economia României.

    Corina Creţu: După multe eforturi, după un start
    destul de lent, am reuşit să ajungem la o absorbţie de aproape 90%. S-au creat
    peste 51 de mii de locuri de muncă în România, datorită fondurilor europene, în
    ultimii 10 ani, dintre care 14 mii în sectorul productiv. Am oferit sprijin
    pentru întreprinderi mici şi mijlocii, care reprezintă coloana vertebrală a
    oricărei economii, pentru 2.700 de întreprinderi mici şi mijlocii care au
    primit sprijin direct    .

    Corina Creţu a atras atenţia că statele
    membre comunitare mai au la dispoziţie doar două luni pentru a îndeplini toate
    condiţiile de acordare a fondurile comunitare, iar, în caz contrar,
    Colegiul Comisiei Europene va discuta despre suspendarea unor linii de
    finanţare.

    Corina Creţu: Condiţionalităţile pe transport rutier,
    feroviar, achiziţii publice, într-adevăr, sunt o mare problemă, pentru că
    achiziţiile publice afectează pe orizontală toate proiectele. Infrastructura în
    cercetare şi inovare – suntem pe punctul de a ridica această condiţionalitate.
    În domeniul deşeurilor – rămâne problemă majoră, la fel ca administraţia
    publică.

    Pe de altă parte, comisarul Creţu a reluat ideea că Executivul
    comunitar descurajează statele membre să suprareglementeze domeniul absorbţiei
    fondurilor europene. Corina Creţu crede că autorităţile române trebuie să facă
    toate eforturile pentru a atrage cat mai mulţi bani comunitari, deoarece
    viitorul exerciţiu financiar al Uniunii Europene va fi sensibil mai mic, după
    retragerea Marii Britanii. În plus, bugetul Uniunii va fi folosit şi pentru a
    face faţă unor noi provocări, precum migraţia, securitatea internă şi cea
    externă, a mai spus reprezentantul României în Executivul comunitar.

    La aceeaşi întâlnire, ministrul delegat pentru Fonduri Europene din
    Guvernul de la Bucureşti, Rovana Plumb, a declarat că România a recuperat o
    parte din întârzierile privind accesarea fondurilor europene. Ministrul Plumb a
    adăugat că s-au făcut paşi importanţi şi în ceea ce priveşte simplificarea
    procedurilor de accesare a banilor comunitari.

  • Românii şi percepţiile asupra UE

    Românii şi percepţiile asupra UE

    La 10 ani de la aderarea la UE şi la finalul unui an, 2016, extrem
    de tulbure pentru spaţiul comunitar, România rămâne ţara cu una din cele mai
    optimiste viziuni asupra Europei: 67% comparativ cu media europeană de 50%. Cu
    toate acestea, acum 10 ani, această viziune era încă şi mai mare, atât în
    România – unde 75% dintre români o împărtăşeau -, cât şi în restul UE, unde 69%
    dintre europeni o aveau. Sunt date incluse în cel mai recent raport de ţară din
    Eurobarometrul de toamnă, date culese în luna noiembrie a anului trecut pe
    eşantioane reprezentative din toate cele 28 de state-membre. Cifrele incluse în
    acest sondaj constituie o oportunitate excelentă pentru a vedea cum a evoluat
    încrederea României în instituţiile comunitare din 2007 până azi, consideră
    Angela Cristea, Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: Aflăm că, la 10 ani de la aderare, încrederea românilor continuă să fie
    peste media europeană, dar în scădere. Azi această cotă este de 52%, iar acum
    10 ani, când România adera la UE, era de 65%. Pe de altă parte, încrederea
    medie a europenilor în UE este la 36%. Comparativ, există, din păcate, mai
    puţină încredere în instituţiile naţionale. Dar, din nou, dacă privim trendul
    celor 10 ani, încrederea în instituţiile naţionale a crescut în această
    perioadă. Deci încrederea în instituţiile comunitare scade, dar creşte în cele
    naţionale. Ne apropiem, din punctul meu de vedere, de normalitate. Observăm, de
    pildă, că încrederea în guvernul naţional a câştigat 10% în 2016 comparativ cu
    2007.



    Cu toate acestea, deşi destul de
    optimişti cu privire la mersul general la UE, românii sunt mai sceptici sau mai
    pesimişti când se gândesc la propria lor ţară: 60%
    dintre români consideră că ţara lor se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar
    29% dintre ei consideră că situaţia economică se va înrăutăţi. 40% consideră că
    va rămâne la fel. Un alt aspect relevat de recentul Eurobarometru este modul în
    care românii se raportează la priorităţile de pe agenda publică europeană
    comparativ cu restul cetăţenilor europeni. Angela Cristea ne oferă, şi în
    această privinţă, detalii: Imigraţia şi terorismul sunt considerate principalele
    provocări cu care se confruntă Europa, deşi procentul românilor care le-au
    menţionat ca atare este, în scădere, faţă de 2015. Mobilitatea cetăţenilor din
    celelalte state-membre este percepută favorabilă, în timp ce aceea a
    cetăţenilor din ţări terţe este văzută, mai degrabă, nefavorabil. În opinia
    românilor, cele mai realiste obiective ale Strategiei Europa 2020 sunt ocuparea
    forţei de muncă şi reducerea abandonului şcolar. (…) Valorile care, în
    viziunea românilor, reprezintă cel mai bine UE sunt drepturile omului (38%
    pentru români faţă de 34% media europeană), democraţia ( 32% pentru români, 31%
    media europeană) şi pacea (27% pentru români, 39% media europeană). Românii
    consideră că ceea ce-i apropie pe cetăţenii europeni este, mai ales, geografia,
    apoi valorile, respectarea statului de drept şi solidaritatea cu regiunile
    sărace. În acelaşi timp, europenii situează pe primul loc cultura, urmată de
    istorie, valori şi economie.


    De vreme ce o parte a
    obiectivelor Strategiei Europa 2020 sunt considerate realiste de trei cincimi
    dintre respondenţi, putem presupune că, în general, românii sunt bine informaţi
    în legătură cu politicile comunitare. Aceeaşi concluzie s-ar putea deduce şi
    din susţinerea ridicată de care se bucură priorităţile actualei Comisii
    Europene. Totuşi, sociologii au propria lor interpretare a datelor referitoare
    la nivelul cunoştinţelor, dar şi la starea de spirit a românilor comparativ cu
    a celorlalţi europeni. Manuela Stănculescu, sociolog în cadrul Institutului
    de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române: În multe privinţe,
    suntem foarte asemănători cu restul cetăţenilor europeni. În schimb, avem o
    chestie care, într-adevăr, ne caracterizează: tot ce se referă la România -
    economie naţională, şomaj, direcţia în care merge ţara, etc. – e considerat a
    fi pe cel mai jos nivel din Europa. Suntem extraordinar de critici cu
    noi-înşine. În al doilea rând, vedem Europa într-o lumină extrem de pozitivă.
    Dar să vedeţi ce mult iubim SUA! 38% dintre noi cred că SUA merge excelent, pe
    când restul Europei răspunde aşa doar în proporţie de 17%. Când vorbim despre
    Europa şi constatăm că încrederea noastră a scăzută faţă de acum 10 ani,
    înseamnă că am devenit mai realişti. Aş spune, de asemenea, că cea mai mare
    parte a opiniilor noastre despre Europa ţin de lipsa de informare şi de mirajul
    străinătăţii.


    Bogdan Voicu, la rândul său
    sociolog în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii, are propria lui interpretare cu privire la diferenţa dintre media
    europeană a ratei de încredere în instituţiile comunitare şi procentul acestei rate în România.
    Interpretarea sa pleacă de la opţiunea ideologică. Iată explicaţia lui Bogdan
    Voicu: Ştim că există o diferenţă fantastică între
    ţările Europei de Vest şi cele ale Europei de Est în ceea ce priveşte
    încrederea în UE. Accederea în UE a însemnat pentru cele din vest o reducere a
    suveranităţii naţionale, o mutare a puterii de decizie către Bruxelles, în timp
    ce în est, asta n-a contat. În est, apartenenţa la UE, la NATO sau prietenia cu
    Statele Unite a reprezentat o garanţie minimă a independenţei şi a importanţei
    statelor de acolo. Dacă ne uităm la exemplul polonez, constatăm că polonezii
    aveau o încredere foarte ridicată în instituţiile UE în preajma aderării la UE.
    Imediat după, încrederea începe să scadă pe măsură ce Polonia îşi dă seama că
    statul lor nu e în nici un pericol şi că începe să joace un rol regional
    important. România nu a ajuns încă în acel loc. De asemenea, conflictele
    militare din apropierea graniţei te fac să te uiţi cu mai mult interes către
    locul de unde poate veni apărarea. Aşa-mi explic eu faptul că avem în
    continuare cea mai mare încredere în UE, chiar dacă suntem unul din cele mai
    sărace state-membre.



    Având o încredere atât de mare în instituţiile UE,
    e de aşteptat ca opinia publică din România să se implice cât mai mult în
    dezbaterile începute odată cu lansarea, de către Jean-Claude Juncker, a Cartei
    Albei privind viitorul Europei.

  • Euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii Europei

    Euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii Europei

    Deficitul democratic, insuficienta transparenţă, inflexibilitatea
    sau limbajul complicat se numără între pricipalele critici aduse UE, critici
    traduse în euroscepticism – curent bazat pe neîncredere în proiectul european.
    Analiştii amintesc că iniţial, euroscepticismul a fost perceput ca un sindrom
    britanic, răspândindu-se ulterior în Franţa, Germania, Italia, Spania sau
    Polonia, de exemplu. Iar sondaje recente relevă că euroscepticismul este în
    creştere în Europa.

    Analistul Iulian Chifu, despre cauzele care determină
    această situaţie: Aici sunt multiple elemente şi aş începe cu primul – este lipsa de asumare a
    reenergizării proiectului european, lipsa de încredere în actualul lidership
    care pare a fi vetust şi prăfuit şi nu cu idei noi. Pe de altă parte, trebuie
    să remarc că şi la nivel naţional există o lipsă de asumare a proiectului
    european. Eu nu am văzut, de exemplu, un referendum făcut în Olanda în legătură
    cu acordul de asociere cu Ucraina, o luare de poziţie serioasă a partidelor
    proeuropene în sensul apărării proiectelor şi politicilor europene stabilite
    deja inclusiv cu participarea reprezentatului guvernului olandez. Pe de altă
    parte, rămâne acea problemă a deficitului democratic, există chiar o întreagă
    teorie a puterii celor nealeşi, respectiv o birocraţie la Bruxelles care decide
    în numele statelor, peste state, fără să vorbim de persoane alese sau care pot
    să răspundă în mod direct pe baza unui mandat şi responsabilităţi de această
    factură în raport cu cetăţenii europeni.

    Potrivit
    lui Iulian Chifu, aici pot fi adăugate ca efecte secundare apariţia mişcărilor
    populiste, xenofobe, islamofobe, antimigraţie, iar toate categoriile de reacţii
    în raport cu problemele de securitate europeană care apar, se multiplică şi se
    suprapun: În general, UE şi birocraţia europeană ştiu să rezolve câte o criză
    pe rând, nu atunci când aceste crize se suprapun, moment în care deja există o
    semiderută la nivelul administrativ european. Şi aş mai adăuga aici şi o
    preeminenţă a marilor puteri, Franţa şi Germania cu precădere, de a-şi asuma
    responsabilităţi europene, o schimbare a unei democraţii chiar în interiorul
    statelor europene, de la formula, să spunem de parteneriat în 28 la o formulă
    de tipul decizie în doi, eventual în 5 cu principalele state europene,
    exportată apoi şi , pe alocuri, chiar impusă celorlalte state europene. Or,
    nici acest tip de comportament nu ajută la întărirea coeziunii europene şi mai
    ales la domolirea temerilor populaţiei europene care imediat se duce pe mesaje
    populiste antieuropene.

    Referendumul din Marea
    Britanie a readus în discuţie temele legate de euroscepticism. În Olanda, o primă reacţie după
    referendumul britanic a venit din partea politicianului de extremă dreapta,
    Geert Wilders, care s-a pronunţat pentru un referendum similar – propunere respinsă, însă, în
    parlamentul naţional, unde premierul Mark Rutte, a
    cărui ţară a încheiat pe 30 iunie preşedinţia UE, a pledat pentru păstrarea
    unităţii europene.

    Brexitul trebuie să facă Europa să conştientizeze că are
    multe probleme importante de rezolvat – să se concentreze pe securitate,
    siguranţă şi creare de locuri de muncă – spune Mark Rutte, potrivit căruia, în
    toate aceste domenii este nevoie de simplificarea legislaţiei europene.

    Oricum,
    organizarea referendumului din Marea Britanie a creat un precedent. Va urma un
    efect de domino? Ochii celor care se gândesc la părăsirea UE vor fi îndreptaţi spre ceea
    ce se întâmplă în Marea Britanie. Vor căuta răspunsuri. Rezolvă
    independenţa Marii Britanii problemele economice ale Marii Britanii? Devine mai
    solidă sau nu? Iulian Chifu: Indiferent
    ce se întâmplă până la urmă cu ieşirea sau non-ieşirea Marii Britanii,
    costurile aduse vor pune toate statele care vreodată s-ar gândi la aşa ceva să
    se gândească de două ori. Lucrurile nu vor putea să meargă mai departe în
    domino tocmai pentru că există lecţii învăţate şi, cred eu, tocmai pentru că,
    chiar şi cei care şi-ar dori o ieşire, o rupere, o reschimbare a raportului de
    forţe între Bruxelles şi statele naţionale, aşteaptă să vadă ce se întâmplă cu
    Marea Britanie, una dintre economiile puternice şi cea de-a doua la nivel
    european, pentru a risca ulterior o aventură de factura asta. Deci, chiar şi
    cei care şi-ar dori ieşirea, vor sta să vadă ce se întâmplă cu Marea Britanie,
    ca să vadă dacă într-adevăr aduce nişte beneficii un asemenea gest.

    În opinia
    lui Iulian Chifu, statele mici nu îşi pot permite să iasă din UE, sunt
    dependente de această piaţă comună şi de motoarele care duc la funcţionalitatea
    ei. Nici Germania nu îşi poate permite să iasă pentru că foarte mare parte a
    exporturilor sale sunt de fapt, exporturi în interiorul UE, este principalul
    beneficiar al pieţei comune şi, până la urmă, din punctul acesta de vedere are
    o problemă majoră. Există şi celelalte mari state cum sunt Franţa, Spania sau
    Italia, ale căror deficite sunt atât de mari încât o ieşire din UE şi o
    finanţare dincolo de capacităţile UE pe de-a-ntregul, ar însemna deja costuri
    foarte mari, probleme economice foarte mari.

  • România nu poate adera la EURO

    România nu poate adera la EURO

    România încă nu îndeplineşte
    condiţiile aderării la zona euro, arată raportul de convergenţă pe 2016 al Comisiei Europene
    publicat marţi. În aceeaşi situaţie se află alte şase state membre, care au
    obţinut o derogare a CE – Bulgaria, Ungaria,
    Polonia, Croatia, Cehia si Suedia.. Potrivit documentului, niciuna din
    aceste tari nu întruneşte toate cele 5 criterii de convergenţă. România îndeplineşte doar trei dintre ele:
    cel privind stabilitatea preţurilor, finanţele
    publice – un defict bugetar sub 3% din
    PIB şi o datorie publică sub 60% din PIB – şi cel legat la dobânzi.

    Referitor la inflaţie, cu excepţia Suediei, toate statele analizate se plasează
    sub nivelul de 0,7%. Deşi în prezent inflaţia în România a intrat în teritoriu negativ, pe viitor
    există riscul apariţiei unor presiuni inflaţioniste de care autorităţile de la
    Bucureşti trebuie să ţină cont, se mai arată în raportul executivului
    comunitar. Un alt
    criteriu îndeplinit este cel legat de dobânzi, unde referinţa a fost stabilită
    la 4% şi toate tările analizate, inclusiv România, s-au plasat sub acest nivel. În schimb,
    legislaţia românească nu este perfect compatibilă cu prevederile Tratatului de
    la Maastricht şi nici criteriul cursului de schimb nu este respectat. De fapt,
    niciuna
    dintre cele 7 tări nu îndeplineşte criteriul referitor la stabilitatea cursului
    de schimb valutar, pentru că nu au intrat în mecanismul ratelor de schimb
    premergător adoptării euro. Totuşi, cursul de schimb leu-euro a
    înregistrat fluctuaţii relativ limitate în ultimii 2 ani, comparativ cu alte
    monede din regiune.

    Raportul de convergenţă analizează şi alţi factori,
    incluzând balanţa de plăţi şi integrarea pieţelor financiare, care oferă o
    imagine a capacitătii statelor membre de a se integra fără dificultăţi în zona
    euro. Potrivit Comisiei, economia României
    este bine integrată cu zona euro, atât prn prisma schimburilor comerciale cât
    şi a investiţiilor. Comerţul cu state membre ale zonei euro a atins 25% din PIB
    al României în 2015.

    Referitor la sectorul financiar, potrivit Raportului,
    acesta este puternic integrat în UE, în special graţie prezenţei puternice a băncilor
    străine, dar gradul de intermediere
    financiară este foarte mic.

    Pe de altă parte însă, în ceea ce priveşte mediul
    de afaceri România are performanţe mai slabe decât majoritatea statelor UE.
    Bucureştiul stabilise o dată fixă pentru aderarea la zona euro, respectiv jumătatea
    anului 2019, dar aceasta nu mai este de actualitate. Guvernul a precizat că îşi
    menţine angajamentul în privinţa trecerii la moneda unică europeană, dar o nouă
    dată exactă va fi anuntată atunci când România va fi pregătită.

  • Informaţii pentru cetăţenii statelor UE

    Informaţii pentru cetăţenii statelor UE

    Potrivit cadrului legal, cetăţenii
    statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European (Islanda,
    Liechtenstein şi Norvegia) şi ai Confederaţiei Elveţiene pot intra pe
    teritoriul României dacă prezintă documentul naţional de identitate, paşaportul
    sau un alt document eliberat pentru cetăţenii europeni, fără ca Poliţia română
    de Frontieră să aplice ştampila de intrare. În ceea ce priveşte rezidenţa în
    România, cetăţenii Uniunii Europene, precum şi membrii de familie care îi
    însoţesc, beneficiază de acest drept timp de cel mult 3 luni de la data
    intrării în ţară. Pentru obţinerea dreptului de rezidenţă pe o perioadă care depăşeşte
    3 luni, cetăţenii europeni vor trebui să se înregistreze la structurile
    teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, instituţie din
    subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Ei vor primi un certificat de
    înregistrare, o carte de rezidenţă pentru membrii lor de familie sau o carte de
    rezidenţă permanentă atât pentru cetăţenii Uniunii, cât şi pentru membrii lor
    de familie. Certificatul de înregistrare va fi emis chiar în ziua depunerii
    cererii şi este valabil pentru o perioadă de până la 5 ani. Cartea de rezidenţă
    pentru membrii de familie ai cetăţenilor Uniunii aflaţi în România va fi emisă
    în cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii, iar valabilitatea acesteia
    este de până la 5 ani de la
    data emiterii, dar nu mai mare decât perioada de rezidenţă a cetăţeanului
    Uniunii Europene al cărui membru de familie este solicitantul. Rezidenţa mai mare de 3 luni se acordă persoanelor
    care desfăşoară activităţi economice în România sau deţin mijloace de
    întreţinere şi asigurare de sănătate recunoscută în sistemul asigurărilor
    sociale din România, pentru respectivele persoane şi ceilalţi membri ai
    familiei.

    Vor mai putea beneficia de acest drept persoanele care se angajează
    pentru muncă în România, cele care sunt înscrise la o instituţie de învăţământ
    acreditată, cele care practică activităţi de voluntariat sau religioase. În
    ceea ce priveşte dreptul la rezidenţă permanentă, acesta se acordă cetăţenilor
    Uniunii Europene care au o rezidenţă continuă şi legală în România de cel puţin
    5 ani, precum şi persoanelor care nu au cetăţenia Uniunii dar care au o rezidenţă continuă,
    de cel puţin 5 ani, în calitate de membri de familie ai unui cetăţean al
    Uniunii rezident sau rezident permanent în ţara noastră. Valabilitatea cărţii de rezidenţă permanentă este
    de 10 ani de la data emiterii, cu excepţia celor care sunt eliberate
    persoanelor cu vârsta de până la 14 ani, documente a căror valabilitate este de
    5 ani de la data emiterii. Dreptul de rezidenţă permanentă poate fi pierdut în
    cazul unei absenţe de pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 2
    ani consecutivi.



    Taxele sunt de 7 lei noi (cca. 1,6 euro) reprezentând contravaloarea
    cărţii de rezidenţă, 5 lei (puţin peste 1 euro) – taxa extrajudiciară de timbru
    pentru eliberarea cărţii de rezidenţă şi 2 lei (aproape 50 de eurocenţi) taxa
    extrajudiciară de timbru pentru eliberarea unui certificat de înregistrare.
    Cetăţenii statelor Uniunii Europene pot beneficia de măsuri de protecţie socială din partea statului, în
    aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. Totodată, nu au nevoie de permise pentru a munci în România.

  • Europa noastră – 29.08.2015

    Europa noastră – 29.08.2015

    Noul plan de investiţii pentru Europa va primi startul în această toamnă. Cunoscut şi sub denumirea de plan Juncker, acest proiect de proporţii al Uniunii Europene îşi propune mobilizarea a cel puţin 315 miliarde de euro, pentru o perioadă de trei ani. Principalele obiective ale Planului de Investiţii pentru Europa sunt stimularea investiţiilor în interiorul statelor membre, creşterea competitivităţii în toate domeniile de activitate, dar şi sprijinirea cererii economice pe termen lung în Uniunea Europeană.


  • Libertatea de circulaţie a românilor

    Libertatea de circulaţie a românilor

    Zeci de ani, regimul comunist din România le-a refuzat propriilor cetăţeni dreptul de a circula oriunde peste hotare fără nicio restricţie. Astfel încât, începând din 1989, libertatea de mişcare — chiar şi condiţionată de obţinerea unei vize — s-a numărat printre marile câştiguri ale revoluţiei anti-totalitare. Apoi, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, obligativitatea vizelor a devenit caducă pentru românii care vor să se deplaseze în ţările membre ale blocului comunitar. Un pas mai este, însă, de făcut în privinţa aderării României la spaţiul Schengen – zonă de circulaţie liberă în Europa, fără controale pentru persoane la frontierele dintre statele membre, astfel încât trecerea graniţei este posibilă fără prezentarea actelor de identitate şi fără opriri pentru control.



    Un sprijin important acordat Bucureştiului a venit, miercuri, din partea ministrului de Externe al Luxemburgului, Jean Asselborn, a cărui ţară va deţine, de la 1 iulie, preşedinţia rotativă a Uniunii Europene. În condiţiile în care România întruneşte toate condiţiile tehnice de accedere în Schengen, Jean Asselborn a promis că va încerca să-i pledeze cauza pe lângă Franţa, Olanda şi Germania, care exprimă, încă, reticenţe. Toate statele Uniunii Europene care au îndeplinit în proporţie de 100% cerinţele de aderare la Schengen şi au şi voinţă politică ar trebui să aibă posibilitatea de a accede în acest spaţiu — a punctat şeful diplomaţiei luxemburgheze.



    Între timp, veşti foarte bune vin de peste Ocean! Miercuri, Canada a decis să faciliteze călătoriile cetăţenilor români. Mai precis, Guvernul canadian a hotărât să includă România în rândul statelor pentru care se vor aplica, din 2016, prevederile sistemului de Autorizare Electronică a Călătoriei (eTA). Astfel, românii care au deţinut în ultimii zece ani o viză canadiană sau care au o viză temporară pentru Statele Unite ale Americii vor putea intra fără viză pe teritoriul canadian în urma înregistrării electronice în sistemul eTA. Măsura este similară celei aplicate cetăţenilor statelor care nu au nevoie de viză canadiană.



    Această decizie, care constituie o etapă importantă de progres în procesul de eliminare totală a vizelor canadiene, reconfirmă dialogul constant şi consecvent al autorităţilor române cu cele canadiene în soluţionarea acestui dosar — spune, într-un comunicat, Ministerul de Externe de la Bucureşti. În acelaşi timp, reprezintă un semnal al voinţei politice comune de a fi realizat, cât mai curând, obiectivul împărtăşit de România, Canada şi Uniunea Europeană de eliminare a regimului vizelor canadiene pentru toţi cetăţenii români, astfel încât aceştia să se bucure, pe deplin şi în mod egal cu ceilalţi cetăţeni europeni, de călătoria fără vize în Canada.



    Demersuri de eliminare a vizelor se fac şi pe lângă autorităţile americane, premierul Victor Ponta declarându-se optimist în acest sens.

  • Bilanţul Comisiei Barroso

    Bilanţul Comisiei Barroso

    Jose Manuel Barroso, a prezidat, marţi, pentru ultima oară, şedinţa Comisiei Europene în această calitate, la finalul a 10 ani de activitate el declarând că părăseşte această funcţie mândru că a ajutat blocul de 28 de ţări să rămână unit în tranzitarea uneia dintre cele mai grele crize economice a ultimelor decade.



    În opinia sa, Europa rămâne “mai puternică şi mai bine echipată” după cele două mandate consecutive pe care le-a deţinut. “Realitatea este că, în ciuda ezitărilor din anumite capitale a fost posibil să întărim cadrul instituţional”, a spus Barroso. Din “moştenirea” sa fac parte, în principal, reguli bugetare mai stricte, consolidarea fiscalităţii şi startul construcţiei uniunii bancare. Fostul prim-ministru portughez a menţionat şi beneficiile procesului de extindere pe care l-a coordonat. “Imaginaţi-vă că aceste ţări nu ar fi aderat la Uniune la momentul respectiv. În acest caz, probabil nu am fi discutat acum despre Ucraina, ci probabil despre Bulgaria sau ţările baltice, aşadar a fost corect ceea ce am făcut” a punctat Barroso.



    Din 2004, de când el s-a aflat la conducerea executivului comunitar, numărul statelor membre aproape s-a dublat, de la 15 la 28, iar aş celor din zona euro a crescut de la 13 la 19. Extinderea UE a fost una dintre cele mai mari realizări a construcţiei europene contemporane, a subliniat şeful Comisiei Europene. José Manuel Barroso: “A fost lucrul cel mai potrivit pe care trebuia să îl facem. Sigur că nu a fost perfect, dar vreau să vă spun că problemele pe care le avem astăzi privind integrarea europeană nu le avem din cauza României şi Bulgariei. Am arătat de fapt că putem să lucrăm cu 28 de state membre în prezent. Acum între noile state care au aderat şi cele vechi nu mai există diferenţe. Dovada este şi faptul că noul preşedinte al Consiliului European este polonezul Donald Tusk.”



    Plecarea lui Barroso este umbrită de escaladarea curentelor anti-europene şi a mişcării britanice eurosceptice care ridică serioase semne de întrebare asupra proiectului Uniunii, notează agenţiile de presă. Barroso a menţionat că regretă ezitările unor state membre şi lipsa de solidaritate privind unele decizii şi a evidenţiat că este îngrijorătoare lipsa de încredere a cetăţenilor în instituţiile europene, dar şi problema injustiţiei sociale, pe care următoarea Comisie Europeană va trebui să o rezolve. După aderarea sa la UE în 2007, în cadrul Comisiei Europene România a deţinut portofoliul Multilingvismului prin Leonard Orban şi ulterior pe cel al Agriculturii, prin Dacian Cioloş.



    În noul executiv comunitar al cărui şef este luxemburghezul Jean Claude Juncker, România este reprezentată de eurodeputata social-democrată Corina Creţu, comisar pentru Politica Regională.