Este un sat atestat documentar la 30 iunie
1429, într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1542, postelnicul Nicoară Hârovici (Hâra)
a ctitorit în satul Zăhărești o biserică cu hramul Sfântului Mare Mucenic
Dimitrie. O lungă perioadă de timp nu s-au știut date legate de construirea
bisericii. Prezența în biserică a pietrei de mormânt a Marenei, mama
pârcălabului Nicolară Hâra, care a fost așezată de ctitor în 1542, a dus la
concluzia că biserica era în construcție în acel an, nefiind probabil
finalizată. În timpul săpăturilor arheologice începute în septembrie 2005, s-a
găsit pisania îngropată la circa 2 m sub podeaua dintre naos și pronaos, în
care este notat că lăcașul de cult a fost sfințit la data de 20 iulie 1545 de
către mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei, primind hramul Sf. Nicolae.
În decursul timpului, edificiul a suferit modificări majore și i s-a adăugat o
turlă. Hramul bisericii a fost schimbat, astăzi fiind Sf. Dumitru. Inițial,
biserica a fost acoperită cu şindrilă de lemn. În anul 1897 a fost montat un
acoperiș nou confecționat din tablă. În curtea bisericii se află o clopotniță
de tip zvoniță, formată dintr-un perete din stâlpi între care atârnă clopotele.
Ea a fost construită în secolul al XVIII-lea. Cele trei clopote datează din
anii 1897, 1911 și 1948. Clopotnițele de tip zvoniță apar destul de rar în
arhitectura românească, fiind întâlnite numai la bisericile din nordul
Moldovei.
Tot aici
poate fi vizitat un muzeu sătesc, Muzeul etnografic Zăhăreşti, cunoscul şi sub
numele de muzeul El Greco Zăhăreşti, creatorul său fiind Alexandru Grecu, un om
cunoscut pentru ferma ecologică de cătină, pentru erudiţie, dar şi pentru
colecţia acestui muzeu. Muzeul a
fost deschis în 2002, dar nu prea este cunsocut şi vizitat din cauza unei
deficitare infrastructurii rutiere.
Alexandru Grecu ne-a povestit: Eu sunt colecţionar, de după Revoluţie (n.r. 1989) şi am lucrat ca
zugrav, la casele oamenilor. Şi erau unii oameni care nu aveau bani şi îmi
dădeau obiecte vechi. Când s-au strâns foarte multe şi nu mai aveam unde să le
depozitez, am făcut o clădire de lemn, cu două etaje, cu grad, stil rustic şi
acolo am adus aproape 3000 de piese. Acum e o casă mare, cu opt camere, patru
sus, patru jos, iar etajul de sus o să îl fac mai mult pentru pictură, ca să
fie mai protejate. Am peste 50 de colecţii, dintre care una este cea mai mare
din Europa, Juguri de animale, tip bucovinean. Am vreo 70 de juguri, de vreo 7
tipuri, fel de fel, pentru tauri, pentru vite, depinde şi de zonă, cu flori, cu
cifre romane, cu anumite frontispicii, asta e colecţia principală. După aia, am lăzi de zestre, vreo 40
pictate. Astea sunt foarte interesante. Lăzi de zestre din sec. al XVIII-lea, până
la 1800, sec. al XIX-lea şi din secolul XX, majoritatea de până în război, până
în 44. Unele au chiar anul scris pe ele, doar cele de la 1850 încoace,
celelalte nu au anul scris. Am şi lăzi de zestre nepictate.
Alexandru Grecu şi-a continuat
povestirea: Am colecţie mare de mantale şi de sumane,
care şi ele, la rândul lor, au după zonă anumite culori. După lăzi şi mantale,
vine colecţia de dulapuri vechi, din cireş
sălbatic, din nuc, făcute fără niciun cui, cu oglindă de cristal în faţă,
foarte frumos. Am unul din 1840, sculptat, de tip florentin. Toate sunt
restaurate. După aia sunt covergi (albii de baie) mici şi mari, până la
3 metri unele. Poţi s-o foloseşti ca barcă dacă ai vrea. După sunt fiare de
călcat. Se călca înainte cu fier de călcat cu jar, nu era curent (n.r.
electric). Am peste 100 de bucăţi, de vreo 8 tipuri, cu cap de leu, cu cap de
soldat, cu cap de om.
Alexandru Grecu şi-ar fi numit muzeul după
numele personalități locului, Ion Grămadă (1886-1917) – scriitor, istoric și
publicist bucovinean, erou al Primului Război Mondial, mort în lupta de la
Cireșoaia, dar cum nu i s-a permis de către autorităţile locale, a ales să îşi
anunţe originea grecească în titulatura acestui muzeu, un stră-strămoş al său
fiind soldat al lui Ipsilanti.
În zonă vă puteţi caza în gospodăriile
săteşti, iar de aici puteţi porni în descoperirea altor obiective din judeţ.
